UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS GALATI

FACULTATEA DE STUDII ECONOMICE SI ADMINISTRATIVE

ORDINEA JURIDICA
COMUNITARA
ELEMENTE DE DREPT INSTITUTIONAL
COMUNITAR

Lector Universitar
dr. ARAT TEODOR GHEORGHE

CUPRINS
Capitolul I. IZVOARELE DREPTULUI INSTITUTIONAL
COMUNITAR
1.1.Izvoarele primare ale dreptului comunitar
1.1.1.Tratatele institutive si modificatoare
1.1.2.Structura tratatelor comunitare
1.1.3.Aplicarea tratatelor comunitare
1.2.Izvoarele derivate ale dreptului comunitar european
1.2.1.Nominalizarea izvoarelor secundare oficiale
A.Regulamentul
B.Directiva
C.Decizia
D.Recomandarea si avizul
1.2.2.Competenta de a edicta izvoare de drept derivat
comunitar
1.2.3.Intrarea in vigoare a normelor ce formeaza dreptul derivat
1.2.4.Actele atipice si actele institutiilor, neprevazute in tratat
Capitolul II. ALTE IZVOARE DE DREPT COMUNITAR
2.1.Angajamentele externe ale comunitatilor europene
2.1.1.Acordurile incheiate de comunitati cu state terte sau cu
organizatii internationale
2.1.2.Actele unilaterale adoptate de organele infiintate prin
acordurile externe ale comunitatilor
2.1.3.Tratatele incheiate de statele membre ale comunitatilor
cu state terte
2.2.Izvoarele complementare ale dreptului comunitar
european
2.2.1.Conventia comunitara
2.2.2.Deciziile si acordurile convenite prin reprezentantii
guvernelor statelor reunite in cadrul consiliului
2.2.3.Declaratiile, rezolutiile si luarile de pozitie ale
comunitatiloor europene
2.2.4.Dreptul complementar si ordinea juridica comunitara
2.3.Izvoarele nescrise ale dreptului comunitar european
A.Metodele de interpretare ale Curtii de Justitie
B.Principiile generale de drept
Capitolul III. CARACTERISTICILE DREPTULUI COMUNITAR
3.1.Comunitatile europene subiecte de drept
international
3.2.Relatiile dintre cele tri tipuri de drept
3.2.1.Relatiile dintre dreptul international si dreptul intern al
statelor
2

3.2.2.Conceptii doctrinare
3.2.3.Raporturile dintre dreptul comunitar si dreptul intern
3.2.4.Aplicabilitatea imediata a diferitelor izvoare de drept
comunitar

Capitolul IV. APLICABILITATEA DIRECTA A DREPTULUI

COMUNITAR
4.1.Principiul efectului direct al dreptului comunitar
4.1.1.Aplicabilitatea directa si dreptul international
4.1.2.Aplicabilitatea directa si dreptul comunitar
4.1.3.Criteriile de aplicabilitate directa
4.2.Aplicabilitatea directa a diferitelor categorii de
norme comunitare
A.Tratatele comunitare
B.Regulamentele si deciziile adresate persoanelor particulare
C.Directivele si deciziile adresate statelor de dreptul emanat
din angajamentele externe
4.3.Efectele aplicabilitatii imediate
Capitolul V. PRIORITATEA DREPTULUI COMUNITAR
5.1.Principiul prioritatii dreptului comunitar
5.2.Prioritatea dreptului comunitar in statele membre
5.3.Concluzii privind raportul dintre dreptul national si
dreptul comunitar
Capitolul VI. CURTEA DE JUSTITIE
6.1.Structura, organizare functionare si competenta
6.2.Procedura in fata Curtii de Justitie
6.2.1.Procedura ordinara
6.2.2.Proceduri speciale
6.3.Recursurile in fata Curtii de Justitie
6.3.1.Recursul in anulare
6.3.2.Recursul in carenta
6.3.3.Recursul in interpretare
6.3.4.Recursurile in plina jurisdictie

CURS Nr. 1
CAPITOLUL Nr. I IZVOARELE DREPTULUI
INSTITUTIONAL COMUNITAR
1.1 IZVOARELE PRIMARE ALE DREPTULUI INSTITUTIONAL
COMUNITAR

Sorgintea dreptului comunitar nu se regaseste numai in

izvoarele dreptului international evidentiate indirect si partial in
statutul Curtii de Justitie ori in tratatele institutive, ci si in
practica institutiilor si a statelor membre, si chiar in
sistematizarea normelor, realizata de insasi Curtea de Justitie.
Preponderenta izvoarelor dreptului comunitar din punct de
vedere cantitativ este data de tratatele institutive (ca izvoare
principale primare) precum si de regulile cuprinse in
documentele adoptate de institutiile comunitare in aplicarea
acestor tratate (izvoare secundare, derivate).
Asadar, dreptul comunitar reprezinta ansamblul regulilor de
drept aplicabile in ordinea juridica comunitara, unele dintre
acestea chiar nescrise; principiile generale de drept sau
jurisprudenta Curtii de Justitie; normele de drept a caror
provenienta se afla in afara ordinii juridice comunitare
provenind din relatiile externe ale comunitatilor; dreptul
complementar provenind din actele conventionale incheiate
intre statele membre pentru aplicarea tratatelor.
Cu privire la aplicarea dreptului comunitar in literatura de
specialitate nu exista o opinie unitara; autorii ( Jean Victor Lous,
Guy Isaac, Jean Boulouis Penelope Kent, David Edward, Pierre
4

Manin s.a) fiind de acord doar cu preeminenta tratatelor

institutive ale comunitatilor, ca izvor primar.
In doctina romneasca problema izvoarelor dreptului
comunitar s-a adoptat in urmatoarea clasificare:
1.1 Tratatele Institutive si modificatoare izvoare
primare.
Dreptul primar comunitar este constituit din trei tratate
institutive ale comunitatilor, tratate permanent modificate,
completate si adaptate noilor realitati.
Enumerare si prezentare
In categoria izvoarelor primare distingem:
A. Tratate originare sunt cele prin care s-au constituit
cele trei comunitati, respectiv:

-Tratatul de la Paris (18.04.1951) intrat in vigoare la 23

iulie 1952, pentru Comunitatea Europeana a Carbunelui si
Otelului (CECO), renoit de numeroase anexe si protocoale
aditionale (ex. protocolul asupra Statutului Curtii de Justitie);
-Tratatele de la Roma din 25 martie 1957 privind
Comunitatea Europeana (CEE) si Comunitatea europeana a
Energiei Atomice (CEEA) insotite de
numeroase anexe si protocoale (ex. protocolul privind Statutul
Bancii Europene de Investitii sau protocolul asupra privilegiilor
si imunitatilor de la Bruxelles 17.4.1957).
B.Tratatele si actele modificatoare greu de prezentat
exhaustiv deoarece modificarile si completarile nu rezulta numai
din tratatele propriuzise ci si dintr-o gama diversa de alte
documente ale institutiilor comunitare. Cu titlu de exemplu
mentionam:
* instrumentele care instituie institutiile comune ale celor
trei comunitati (Tratatul instituind un Consiliu Unic si o Comisie
Unica a Comunitatilor Bruxelles 8 aprilie 1965 intrat in vigoare
in august 1967);
* tratatele referitoare la bugetul Comunitatilor, cu scopul
sporirii puterii financiare a Parlamentului European (Tratatul de
la Luxemburg din 22 aprilie 1970);
*actele de aderare si de natura diversa care adepteaza si
completeaza tratatele anterioare (ex.Actul de aderare la
Comunitatea europeana a Danemarcei,Irlandei si Marii
Britanii,intrat in vigoare la 1.1.1973.)
Tratatul de la Maastricht din 1993.
Tratatul de la Amsterdam din 1999.
5

1.1.2. Structura tratatelor comunitare

Cele 3 tratate institutive au o structura identica,
guvernata de patru categorii de clauze:
a) Preambulul si dispozitiile preliminare (date de scopurile
politice si etice ce-i anima pe sefii statelor fondatoare ;scopuri
socio-economice proprii fiecarei comunitati;ansamblul
dispozitiilor cu caracter general, care nu se pot aplica direct dar
nici nu pot fi considerate simple declaratii de intentii);
b) clauzele institutionale cele care pun in aplicare sistemul
institutional al comunitatilor, in sens larg
(organizare,functionare,competente etc.);
c) Clauzele materiale adica cele care ocupa cea mai mare
parte din economia tratatelor (continutul) si care cuprind
dispozitii ce definesc regimul economic si social (CECO si CEE)
sau economic si tehnic (CEEA), instituite prin acestea;
d) Clauzele finale care prezinta modalitatile de angajare a
partilor, intrarea in vigoare a tratatelor si revizuirea lor.
1.1.3. Aplicarea tratatelor comunitare
In ce priveste aplicarea tratatelor comunitare retine
atentia faptul ca Tratatul de la Bruxelles din 1965 Tratatul de
fuziune a executivelor, numai unifica institutiile celor 3
comunitati, acestea putindu-si exercita fiecare puterea in
comunitatea careia ii apartine, conform principiului autonomiei
tratatelor comunitare.
In afara de unificarea tratatelor la o data
nedeterminata,cele 3 tratate constituie trei grupe de
angajamente independente unele fata de altele.
Raportuile lor mutuale raman guvernate de art.232 al
Tratatului CEE care, conform regulilor dreptului internatiional,
stipuleaza ca dispozitiile Tratatului CEE (tratat general) nu le
modifica pe cele ale Tratatului CECA si nu deroga de la
prevederile Tratatului CEEA (tratate speciale).
Din dorinta de aface sa prevaleze o mai mare si mai
cuprinzatoare armonie in interpretarea dispozitiilor celor 3
tratate, unele in spiritul altora, Curtea de Justitie a limitat
considerabil independenta si autonomia aplicarii tratatelor
comunitare.
1.2. IZVOARE DE DREPT COMUNITAR

Aceasta categorie de izvoare este formata din ansamblul

actelor materiale unilaterale ale institutiilor, nemaifiind in
prezenta unui drept conventionl ci in prezenta unui drept
legiferat, adica a unui grup de reguli (norme) realizate chiar de
catre comunitate, in si pentru aplicarea tratatelor.
Caracteristica principala a comunitalior europene este
aceea conform careia capacitatea de a crea reguli de drept este
6

institutionalizata ( conferita anumitor organisme) care o

exercita conform unor reguli prestabilite.
Putem spune ca ne aflam in przenta unei puteri
normative comparabila cu cea legislativa.
1.2.1. Nominalizarea izvoarelor secundare oficiale
Nominalizarea acestui tip de izvoare de drept o gasim in
Tratatul CEE (art.189) in care se arata ca pentru indeplinirea
misiunilor, Consiliul si Comisia hotarasc, in conditiile prevazute
in tratat, regulamente si directive, iau decizii si formuleaza
recomandari sau avize, prevederi ce se regasesc in art. 61. din
Tratatul CEEA si in art. 4. al Tratatului CECO.
In afara de lista diferitelor categorii de acte, cele 3
tratate cuprind si o prezentare sistematica a efectelor juridice
specifice fiecaruia dintre ele.
Din aceasta observare generala rezulta ca natura unui
act nu depinde de denumirea sau de autoritatea care l-a
adoptat, ci de obiectul sau si de continut, Curtea rezervindu-si
dreptul de interpretare.
Cele partu izvoare derivate ale dreptului comunitar
european sunt:
A.Regulamentul principal izvor derivat de drept care exprima
puterea legislativa a comunitatilor. Efectele sale juridice sunt
definite complet si fara ambiguitate in art.189. din Tratatul CEE
avand a eficacitate si o natura comparabila cu cele ale legilor
din sistemul national.
Regulamentul are o influenta generala: cuprinde prevederi
generale, impersonale, statund prin abstractie .Nu se confunda
cu decizia.
Obligativitatea, o alta caracteristicaa sa, face ca
regulamentul sa se deosebeasca de recomandari si avize care,
conform art. 189. al tratatului sus mentiont, nu obliga.
Regulamentul este obligatoriu in toate dispozitiile sale si
interzice aplicarea sa incompleta. Prin regulament, autoritatea
comunitara dispune de o putere normativa completa.
Regulamentul este direct aplicabil in orice stat membru,
adresndu-se direct subiectelor de drept intern din statele
membre, deoarece contine drepturi si obligatii pentru acestea.
B.Directiva reprezinta o forma de legislatie cu doua trepte de
aplicare.Se aseamana tehnicii legii-cadru completata cu decrete
de aplicare.
In vointa redactorilor tratatului, directiva se doreste a fi
un instrument de uniformizare juridica, o formula fondata pe
impartirea de sracini intre nivelul comunitar si nivelul
national.Este mai flexibila si mai fidela particularitatilor
nationale, special adoptata pentru a realiza functia de
7

apropiere intre legislatiile nationale si cea comunitara. Prin

faptul ca dispozitia, in temeiul art. 189. leaga statul membru in
privinta rezultatului ce urmeaza a fi atins, lasnd la latitudinea
instantelor nationale alegerea formelor si mijloacelor, aceasta o
deosebeste esential de regulament.
In principiu, directiva nu are influenta generala,
adresndu-se, de regula, numai unor state membre. Cand
totusi o face, ea se prezinta ca un procedeu de legislatie
indirecta, Curtea calificand-o ca fiind un act avand o
influenta generala. Desi la prima vedere nu este evident,
directiva nu este direct aplicabila, cu exceptia cazurilor admise
de Curte pentru unele conditii particulare.
C.Decizia caracterizata de Tratatul CEE ca act obligatoriu in
toate elementele ei pentru destinatarii desemnati.
Decizia indeplineste functii multiple in sistemul
tratatelor dar nu are intotdeauna aceleasi efecte. Decizia nu
are influenta generala, ea vizand indeobste, aplicarea
prevederilor tratatelor la situatii particulare, caz in care este
asimilata actelor nationale, constituind in mna autoritatilor
comunitare,un instrument de executie administrativa a
dreptului comunitar.
Contrar directivei, decizia este obligatorie in totate
elementele ei, nu numai in ce priveste rezultatul atins, putnd,
in acest scop, sa prevada chiar mijloacele de indeplinire.
Datorita acestui fapt, fiind obligatorie pentru destinatarii ei, are
deci efect direct cand destinatarul este un particular sau o
actiune, adica modifica prin ea insasi situatia juridica.
D. Recomandarea si avizul acestea distingndu-se in
ansamblul izvoarelor de drept derivat prin aceia ca nu leaga,
adica nu au forta de constrangere, deci nu sunt izvoare in
adevaratul sens al cunvantului.
Constituie totusi instrumente utile de orientare asupra
comportamentelor si legislatiilor. Avizele adresate de Comisie
exprima in fapt o opinie iar recoman-darile invita la adoptarea
unei reguli de conduita.
1.2.2. Competenta de a edicta izvoare derivate de drept
comunitar
Se au in vedere urmatoarele principii:
a) Principiul competentei de atribuire.
Fiecare dintre cele 3 tratate rezerva Consiliului si
Comisiei folosirea nomenclatorului, numai in conditiile prevazute
in acestea. La aceasta exclusivitate se adauga accesul la
instrumenlele juridice a celor doua institutii, confirmand
principiul competentei de atribuire care domina sistemul
8

institutional comunitar (institutiile nu au putere normativa

generala).
Competenta necesara pentru a edicta actele normative
enumerate mai sus,trebuie
conferita expres in fiecare caz, prin alte dispozitii ale tratatelor.
b) Principiul legalitatii comunitare are in vedere faptul ca
supunerea dreptului actelor nationale (fiecare institutie
actioneaza in limitele atributiilor conferite de tratat) este
confirmata intr-o forma operationala prin organizarea unui
control jurisdictional al legalitatii.
c) Principiul neinterventiei instrumentelor normative
porneste de la ideea ca dispozitiile tratatelor se abtin de a
preciza categoria actelor ce le vor adopta Consiliul sau Comisia
si lasa la latitudinea acestora expresa intre 2 sau mai multe
acte, prezumnd ca institutiile recurg la instrumentul cel mai
accesibil, in raport cu natura si continutul masurilor
intentionate.
d) Principiul ierarhizarii izvoarelor derivate de drept
comunitar- semnifica faptul ca procesul de edictare este
susceptibil de a fi organizat pe doua paliere ierarhice:
masurile care-si gasesc fundamentul direct in tratat ( izvoare
derivate de prim nivel):
masuri destinate executarii primelor (izvoare derivate de nivel
doi).
In timp ce sistemele nationale disting intre legi si
decrete de aplicare, sistemul comunitar opune regulamentele de
baza (aplicate direct prin tratate), regulamentelor de executie
(adoptate de Comisie sau Consiliu). Ierarhizarea lor a fost
confirmata in multe ocazii de Curtea de justitie.
1.2.3. Intrarea in vigoare a normelor ce formeaza dreptul
derivat.
Pentru intrarea in vigoare solutiile retinute in tratate s-au
inspirat din ordinea juridica internationla.
Un principiu fundamental existent si aplicabil in ordinea
juridica comunitara pretinde ca un act ce emana de la puterile
publice sa nu se opuna justitiabililor fara posibiluitatea acestora
de a-l cunoaste.Se are deci in vedere publicarea prealabila sau
notificare. Intrarea imediata in vigoare (in chiar ziua publicarii in
J.O.C.E.) intervine numai in caz de necesitate imperioasa.
In ce priveste aplicarea in timp Curtea a precizat ca sunt
valabile principiile generale de drept ale statelor.
1.2.4. Actele atipice si ectele institutiilor, neprevazute in
tratate.
9

a) Actele atipice sunt cele pe care tratatele le denumesc

regulamente, directive, decizii, avize, intr-o maniera
exagerata, deoarece nu au nici natura si nici efectele celor cu
acelasi nume, prevazute in Tratatul CEE (art.189) nefiind
supuse nici aceluiasi regim de edictare.
b) Actele institutiilor neprevazute in tratate - Practica
comunitara a dezvoltat de-a lungul timpului, sub o denumire
neutra, respectiv: rezolutii, deliberari, concluzii sau declaratii
comunitare, utilizarea acestora drept acte, desi tratatele nu le
prevad.
Acest fapt a ingrijorat Parlamentul European care, in
Raportul BERGER facut in numele Comisiei Juridice in sedinta din
12.3.1969 a intrevazut riscul denaturarii mecanismului
institutional.

CURSUL Nr.2
Capitolul nr. II ALTE IZVOARE DE DREPT COMUNITAR
2.1.ANGAJAMENTELE EXTERNE ALE COMUNITATII EUROPENE

Multiplicarea si diversitatea participarii la relatiile

internationale se realizeaza prin diferite categorii de
angajamente externe de drept pentru ordinea juridica
comunitara.
2.1.1.Acordurile incheiate de Comunitati cu statele terte
sau cu organizatii internationale
Acestea in afara de faptul ca obliga comunitatile in plan
international se integreaza in norma juridica comunitara si devin
izvozre de legalitate.
Aceasta interpretare o da art. 228 din tratatul CEE dupa
care acordurile leaga comunitatile si statele membre.
Tratatele nu contin nici o dispozitie privind publicarea
de acorduri externe, acestea urmnd practica actului comunitar
cu concluzionarii.
Cnd autorizarea de a concluziona este acordata pe
calea regulamentului, publicarea acordului intervine
intotdeauna, inaintea concluziei.
Cnd ea intervine pe calea deciziei se poate intmpla
ca aceasta concluzie sa se pronunte inainte de a hotari Consiliul
publicarea.

10

Acordul nu se poate opune justitiabililor, att timp ct

acesta nu a fost publicat. Acordul devine parte integranta a
ordinii juridice comunitare la data intrarii in vigoare
2.1.2.Actele unilaterale adoptate de organele infiintate
prin acordurile externe ale comunitatilor
Sunt numeroase acorduri sau conventii incheiate de
comunitati cu statele terte, ce constituie organe de gestiune si
care le confera puterea de a adopta acte obligatorii unilaterale
care nu au nevoie de o ratificare sau aprobare pentru a lega
partile (Consiliile acordurilor de asociere sau cooperare cu tarile
mediteraneene, Consiliul de Ministri al Conventiei de la Lome,
Consiliul International al Cafelei 1975).
Aceste acte, provenind de la organele internationale, nu
se aplica automat, prin ele insele, in ordinea juridica
comunitara. Ele sunt reluate sistematic in regulamentele
Consiliului si publicate in anexele acestora.
2.1.3.Unele tratate incheiate de statele membre ale
comunitatilor cu statele terte
Curtea de justitie nu exclude legarea comunitatilor prin
acorduri la care nu sunt parti, dar care au fost incheiate de
statele membre.
Aceasta posibilitate este totusi limitata la anumite
ipoteze in care
Comunitatile sunt considerate ca substituite cu statele
membre pentru angajamentele asumate de ele prin anumite
tratate incheiate anterior anului 1958. Angajamentul este
transferarea de catre statele membre ale Comunitatii a
competentelor exercitate de ele in domeniul cuprins in aceste
tratate.
Un exemplu in acest sens il reprezinta cazul Acordului
General pentru Tarife si Comert (GATT).
In momentul incheierii tratatului CEE, statele membre
erau legate prin angajamentele Acordului. Departe de a se
desparti de obligatiile existnd fata de tarile terte, statele
comunitatii si-au exprimat dorinta de a le respecta, att in
dispozitiile tratatului ct si in practica, transfernd Comunitatii
competentele in domeniul tarifar si comercial
Ramne deschisa problema cunoasterii daca
Comunitatea este legata prin acordurile incheiate de statele
membre ulterior intrarii in vigoare a Tratatului CEE, in domeniile
ce rezulta din competenta lor internationala (anumite conventii
de lucru sau acorduri incheiate in cadrul Consiliului Europei).
In ce priveste nivelul pe care il ocupa angajamentele
externe in ordinea juridica comunitara, se observa ca acesta
11

este inferior dreptului comunitar primar, dar superior dreptului

comunitar derivat.
2.2.Izvoarele complementare ale dreptului comunitar
european
In acest domeniu se inscriu izvoarele care rezulta din
acordurile incheiate intre statele membre in domeniile de
competenta nationala. In masura in care obiectul lor se situeaza
in conceptul si in prelungirea obiectivelor definite de tratate,
poarta denumirea de drept comunitar (izvoare complimentare)
si pot fi considerate norme de drept comunitar in sens larg.
Dintre acestea distingem:
2.2.1.Conventia Comunitara
Tratateloe comunitare prevad uneori, interventia expresa
a conventiilor internationale formate tocmai pentru a le
completa (ex. Tratatul CEE, care in art. 220 enumera patru
materii in domeniul dreptului international privat : protectia
persoanelor si drepturilor individuale;eliminarea dublei impuneri;
recunoasterea mutuala a societatilor; recunoasterea si
executarea deciziilor juridice).
In baza articolului sus mentionat s-a pregatit si Conventia pentru
fuziunea internationala a societatilor anonime; cea relativa la
faliment; Conventia de la Neapole (1967) pentru asistenta
mutuala intre administratiile vamale etc.
Aceste conventii seamana foarte mult cu cu cele din
dreptul international (formale) prin procedura clasica de
angajament, respectiv semnarea si ratificarea.
Specificitatea conventiilor comunitare se manfesta la
nivelul elaborari lor: initiativa este luata de comun acord cu
Consiliul si Comisia; neocierea este condusa de experti
guvernamentali si se realizeaza cu asistenta Comisiei, dupa care
proiectul este transmis Consiliului si Comisiei care isi exprima
public opinia lor intr-un aviz formal si, la limita, obiectiile pe care
le au.
2.2.2.Deciziile si acordurile convenite prin reprezentantii
guvernelor statelor reunite in cadrul Consiliului
Exista o veche practicaa reprezentantelor statelor membre
, de a se reuni in cadrul Consiliului in conferinta diplomatica,
pentru a dezbate si a lua anumite masuri in domenii precum:
-cele rezervate statelor prin tratate (ex.stabilirea autonoma a
regimului vamal si comercial accelerarea dezarmarii vamale si a
punerii in aplicare a tarifului vamal comun s.a);
-in probleme care nu sunt guvernte de tratate (ex. decizia din
18.12.1978 relativa la suprimarea anumitor taxe postale de
reprezentare in vama);
12

-asupra problemelor ce nu sunt guvernate dect partial, prin

tratat, cazul acordurilor interne care intervin cu ocazia incheierii
acordurilor externe mixte (ex. acordul intern relativ la masurile
de luat si procedurile de urmat pentru aplicarea celei de-a doua
Conventii de la Lame 1991)
Asemenea decizii si acorduri sunt, de regula adoptate ca
acte institutionale, la propunerea Consiliului si, dupa consultarea
Adunarii sunt hotarte cu ocazia unei sesiuni a Consiliului si in
prezenta Comisiei, dupa care se publica in J.O.C.E. si transmise,
uneori, institutiilor comunitare pentru a fi puse in aplicare.
Nu sunt acte institutionale deoarece sunt adoptate in
modalitati diferite (unanimitate nu majoritate, fiind semnate de
toti ministri nu numai Presedinte), sunt acte conventionale
interstatale.
2.2.3.Declaratiile, rezolutiile si luarile de pozitie ale
Comunitatilor europene
Sunt adoptate in comun de statele membre si se
deosebesc de precedentele prin faptul ca nu comporta nici o
procedura de angajare juridica. Ele traduc doar vointa politicaa
actelor care le confera numai valoare de orientare, pentru a-si
programa actiunile.
Este vorba de dispozitiile adoptate in cadrul Consiliului
sub forma actelor mixte adica emanate simultan de la Consiliu si
reprezentantii guvernelor statelor membre si viznd
programarea globala a unei activitati semnificative pentru
competenta statelor si institutiilor (ex. Rez. Cons. si a
reprezentantilor guvernelor din 23.3.1971 privind realizarea, in
etape, a unei uniuni economice monetare).
Asemenea acte mai pot fi adoptate si de catre sefii de stat
si de guvern (ai celor 15 ) in cadrul Consiliului European.
2.2.4.Dreptul complementar si ordinea juridica
comunitara
Neavndu-si fundamentul in tratate institutive cum este
cazul izvoarelor derivate, dreptul complementar nu se afla intrun raport de subordonare fata de ordinea juridica comunitara.
Chiar daca ramne in exterior, el se afla totusi intr-o
strnsa simbioza.
Finalitatea dreptului, complementar denota un raport de
compatibilitate (ex. art. 93 Conventia privind brevetul
comunitar:nici o dispozitie a prezentei conventii nu poate fi
provocata pentru a face sa esueze aplicarea Tratatului CEE).
Raporturile dintre dreptul complementar si dreptul
derivat sunt mai deverse ,astfel:
13

-in domeniul competentei comunitare exclusive, dreptul

comunitar, nu isi are
locul si orice ingerinta a statelor membre, care nu a fost precis
abilitata este o violare a tratatului;
-in domeniile competentei concurente a Comunitatii si a satelor
membre, principiul este acela al prioritatii dreptului derivat
asupra dreptului complementar, orice alta solutie putnd atinge
competentele institutiilor si respectarea dublei obligatii de a
facilita institutiilor indeplnirea misiunilor lor si de a se abtine de
la orice masura care ar periclita scopul tratatului.;
-in domeniile competentei nationale exclusive, actele institutiilor
comunitare nu pot interveni dect pe fondul si pentru
executarea actului de drept complementar, fiindu-i deci
subrdonate.
2.3.Izvoarele nescrise ale dreptului comunitar european
Intre izvoarele dreptului comunitar, un loc aparte si o
pondere insemnata o are si jurisprudenta. Daca este la
latitudinea ordinii juridice comunitare de a accepta intre
celelalte izvoare, dreptul jurisprudential, acestei aptitudini ii
corespunde cea a Curtii de Justitie de a crea drept (egalitatea
institutionala a Consiliului cu Comisia; misiunea de a asigura
respectarea dreptului; capacitatea operationala din monopolul
de interpretare autentica etc.).
Exercitarea acestei misiuni normative se singularizeaza,
in special prin utilizarea metodelor de interpretare ca si printr-o
larga recurgere la principiile generale de drept.
A. Metodele de interpretare ale Curtii de Justitie
a)Predilectia pentru metodele sistemice si teleologice.
Adoptarea modalitatilor de interpretare, preconizate de
Conventia de la Viena (1965) asupra dreptului tratatelor,
respectiv interpretarea trebuie sa se faca dupa sensul ordinar
atribuit termenelor, in contextul si in lumina obiectului si
scopului sau, au pus in evidenta faptul ca pentru Curtea de
Justitie contextul general (metoda sistemica) ca si obiectul si
scopul (metoda teologica) aveau un avans fata de
interpretarea literala.
Interpetarea sistemica consta in interpretarea normelor
in cadrul raportului lor sistemic cu alte norme si cu ansamblul
reglementarilor.
Interpretarea teologica este intrebuintata in privinta
dreptului derivat.
b)Depasirea metodelor de interpretare ale arbitrajului
international
Atunci cnd arbitrajul international se abtine, din respect
pentru principiul suveranitatii, sa interpreteze strict
14

angajamentele statelor, Curtea de justitie apreciaza, dimpotriva,

ca finalitatile integrarii tratatelor comunitare autorizeaza
interpretari care vin sa se opuna suveranitatii statelor.
Cnd arbitrajul se limiteaza la folosirea regulii efectului
utilpentru a preleva doua interpretari a unei norme (ar da mai
degraba o anume semnificatie decat cea golita de sens), Curtea
de Justitie nu se limiteaza sa ingradeasca interpretarile unei
dispozitii care ar face-o sa piarda orice efect util.
Cnd arbitrajul se multumeste cu o cercetare
inductiva a gndirii autorilor tratatului, Curtea de justitie nu
ezita ca rationnd sub forma deductiva, precum un arbitru
intern, sa deduca din notiunea de comunitate consecintele
inevitabile si dreptul incontestabil comunitar, adica sa deduca
din stadiul de avansare a constructiei comunitare, implicatiile
necesare
.
B. Principiile generale de drept
a)Drepturile fundamentale ale persoanelor constituie o
superegalitate comunitara, a carei respectare Curtea de
Justitie o impune institutiilor si care poseda deci, o
autoritate superioara celei din dreptul derivat;
b)Principiile cucaracter fundamental prin care Curtea de
Justitie impune respect institutiilor comunitare:
-principiul securitatii juridice (prescrierea si decaderea din
drepturi; neretroactivitatea; inopozabilitatea unui act ne dat
publicitatii s.a.;)
-principiul dreptului la aparare impune respectarea
caracterului contradictoriu al procedurii att in fata organelor
jurisdictionale ct si in fata organelor administrative, fie ca este
vorba de sanctiuni disciplinare sau administrative, fie ca sunt
simple decizii care afecteaza, intr-o maniera
sensibila,interesele persoanelor vizate;
-principiul egalitatii aplicabil reglementarilor economce
edictate de institutiile comunitare care interzic discriminarea
dupa nationalitate sau sex;
-principiul proportionalitatii conform caruia orice obligatie
impusa de regulile comunitare, trebuie sa fie limitata la strictul
necesar pentru atingerea obiectului cercetat, si impune numai
sacrificiul suortabil de catre operatorii pe care ii obliga.
c)Principiile cu caracter tehnic (numai cu valoare supletiva),
care ar putea, intr-un caz, lacunar, sa ingradeasca vointa prin
dispozitii exprese ale dreptului derivat. Se pot exemplifica:
-principiul responsabilitatii extracontractuale a Comunitatilor;
-principiul retragerii retroactive a actelor ilegale;
15

-principiul neplatii zilelor de greva;

-principiul distinctiei impozitelor, a taxelor si a redeventelor.

CURSUL Nr.3
CAPITOLUL III.CARACTERISTICILE DREPTULUI COMUNITAR
3.1. Comunitatile europene subiectele de drept
internationa
Caracteristicile Comunitatilor europene rezulta din faptul
ca ne aflam in prezenta unor organizatiiinternationale astfel,
astefel:
a) sunt asociatii economice integrate;
b) sunt organizatii internatioanle;
c) au structura internationala proprie, originala.
a) Desi prin scopul urmarit se indreapta spre domeniul politic
primordial ramne scopul economic (Piata Comuna).
Faptul ca sunt asociatii economice este justificat inclusiv
de titluri si de notiunile folosite in cuprinsul in cuprinsul
tratatelor, toate vorbind de o piata comuna. Piata Comuna reflex
al unei situatii economice, din punct de vedere juridic este o arie
geografica unica, care se substituie ariilor geografice nationale,
ce fuzioneaza intre ele pentru a functiona ca un tot unitar,
aplicndu-se in acest spatiu regulile conventiei.
Au fost luate o serie de masuri care au insotit formarea
unei arii unice:
-din punct de vedere politic statele au realizat trecerea de la
politica nationala proprie la cooperarea economica, prin
coordonarea politicilor economice in interesul Comunitatilor;
-din punct de vedere juridic, au fost concepute modalitati care
sa asigure unificarea reglementarilor necesare organizarii si
functionarii Pietii Comune.
Dupa ce s-a realizat a fost
necesara interpretarea lor de catre Ccurtea de Justitie
solutionndu-se chestiunile de natura juridica.
b) Cauzele care genereaza aceasta trasatura de esenta a
Comunitatilor sunt:
1.Faptul ca reprezinta rezultator incheierii unor tratate intre
state nationale suverane;
2.Sunt organizatii internationale regionale deschise orice stat
european avnd posibilitatea sa adere la ele. Consideratia ca
sunt organizatii descise rezida din faptul ca fiecare din ele
prevede o procedura proprie de aderare valabila si posibila de
urmat pentru toate statele europene;
16

3.Ca organizatii internationale specializate cu vocatie economica

(cel putin in faza incipienta) dar tind catre o vocatie politica
(cazul Tratatului de la Maastricht);
4.Sunt organizatiile internationale care au calitatea de persoane
juridice, fiind subiecte derivate de drept international public. Pot
sa apara ca subiecte de drept privat att in exterior (ca
persoane juridice), ct si in raporturile de drept international
public.Se vorbeste chiar despre ocrotirea diplomatica a statelor
terte in Comunitati precum si de reprezentantele diplomatice ale
comunitatilor in statele terte.
c)Structura proprie, originala consta in existenta si functionarea
Consiliului, Comisiei a parlamentului, Curtii de Conturi si a Curtii
de Justitie, care dispun si de o ordine juridica comunitara proprie
care consta dintr-un sistem de norme cuprinse in tratate, in
actele instititiilror comunitare precum si in jurisprudenta proprie.
3.2.Relatiile dintre cele trei tipuri de drept
3.2.1.Relatiile dintre dreptul international si dreptul
intern al statelor. Aplicarea imediata.
Fiind instrument de interes comun pentru pentru toate
entitatile nationale ale comunitatii, dreptul emanat din surse
comunitare nu este nici un drept strain nici un drept extern. El
este un drept propriu al fiecaruia dintre statele Comunitatilor,
ca si dreptul lor national cu singura calitate suplimentara ca el
reprezinta ierarhia textelor normative ale fiecarui stat:
-norma de drept comunitar dobndeste automat statut de drept
pozitiv in ordinea juridica interna a statelor: aplicabilitatea
imediata;
-norma comunitara este susceptibila de a crea prin ea insesi
drepturi si obligatii pentru persoanele particulare : aplicabilitate
directa;
-norma comunitara are prioritate fata de orice norma nationala:
prioritatea.
Aceste principii explica forta de penetrare a dreptului
comunitar in ordinea juridica a statelor membre.
Principiile dreptului international obliga statele sa
respecte tratatele care le-au incheiat si, mai ales, sa determine
aplicarea lor de catre propriile organe legislative, executive si
judiciare, a caror responsabilitate poate fi, eventual, angajata in
fata judecatorului international.
Dreptul international nu reglementeaza si conditiile in
care normele tratatelor trebuie sa fie integrate in ordinea
juridica a statelor lasnd aceasta chestiune la latitudinea
statelor care o reglementeaza in mod suveran, in functie de
conceptia pe care o adopta asupra relatiilor dintre dreptul
international si cel intern.
17

3.2.2.Conceptii doctrinare
a) Conceptia dualista - ai caror principali teoreticieni sunt juristii
italieni (D.Anzilotti) si germanii (H.Triepel), considera ca ordinea
juridica internationala si ordinea nationala reprezinta sisteme
independente si separate, care coexista in paralel. Ca atare, un
tratat international perfect, nare efect in ordinea internationala.
Pentru ca el sa se poata aplica in ordinea interna, este necesar
ca statul contractant sa-i preia dispozitiile intr-o norma nationala
(cel mai adesea o lege) sau sa-il introduca printr-o formula
juridica care realizeaza admiterea.
In ambele cazuri s-ar produce o nationalizare a
tratatului,o transformare a naturii sale: se aplica o reglementare
de drept intern si nu una de drept international.
b)Conceptia monista - se bazeaza pe unitatea ordonantarii
juridice ceea ce exclude orice continuitate intre ordinea Juridica
Internatioanla si Ordinea Juridica Nationala a statelor respective.
Norma juridica internationala este imediat aplicata fara
a fi admisa sau transformata in ordinea interna a statelor parti.
Tratatul international perfect se integreaza, pe deplin, in
sistemul reglementarilor ce se cer a fi aplicate de catre
instantele natiomnale, in calitatea pe care o au, de
reglementarile internationale (H.Kelsen).
3.2.3.raporturile dintre dreptul comunitar si dreptul
intern al statelor membre
Spre deosebire de Dreptul Internatioanl, Dreptul
Comuntar nu-i este indiferenta natura relatiilor sale cu dreptul
national.
El postuleza monismul si impune respectarea acestuia
de catre statele membre.
Monismul decurge si din insasi natura Comunitatilor din
ansamblul sistemului tratatului asa cuma stabilit Curtea de
Justitie.
Sistemul comunitar mai cu seama in masura in care el
comporta atributii de putere normativa pentru institutii nu poate
functiona dect in monism, singurul sistem compatibil cu ideea
unui sistem de integrare.
Diferit de tratatele internatioanle obtinute Tratatul CEE
a instituit o ordine juridica proprie, integrata sistemului juridic al
statelor membre de la intrarea in vigoare a tratatului si care se
impune jurisdictiilor acestora..
Se deduce deci ca daca in ce priveste dreptul international,
statele membre isi pot pastra conceptia dualista, in relatiile
comunitati state membre, dualismul este inlaturat iar dreptul
18

comunitar fie originar fie derivat, este imediat aplicabil in

ordinea juridica interna a statelor membre.
3.2.4. Aplicabilitatea imediata a diferitelor izvoare de
drept comunitar
a)Tratatele comunitare
Find vorba dspre drept comunitar primar, aplicabilitatea
imediata, se refera, nu att la admiterea formala, ct la
neutralitatea efectelor sale. Prin aceasta se interzice
judecatorilor dintr-o tara dualista sa invoce sa invoce
neindeplinirea procedurilor de admitere a tratatelor sa invoce
neindeplinirea procedurilor de admitere a tratatelor
internationale, pentru a eluda aplicarea unui tratat comunitar,
dupa cum ar de drept international sub pretextul ca admiterea
sa a facut din acest tratat unul de drept international.
*Fiind vorba de tratate institutive, nu numai ca au fost ratificate
in mod regulat dar ele au fost introduse de fiecare din statele
fondatoare in propria ordine juridica interna.
Jurisprudenta Curtii de justitie a neutralizat efectele unor
practici dualiste si a refuzat sa tina cont de conditiile in care
statele au introdus tratatul lor intern.
*Odata cu extinderea Comunitatilor din 1972, cu alte 3 state
dualiste, caracterul aplicabil al dreptului comunitar a fost luat in
consideratie in mod corespunzator.
Practica constitutionala a Marii Britanii a fost elimnata de
bunavoie. La fel Danemarca, procedeaza la introducerea
dreptului comunitar, fara nici o transformare.
b)dreptul derivat si dreptul rezultat din relatiile externe ale
Comunitatilor
In aceasta chestiune inlaturarea dualismului este evidenta:
dreptul rezultat din activitatea normativa a institutiilor
comunitare se impune in ordinea juridica a statelor fara
transformare, fara ordin de exdecutare si chiar fara pubicare la
nivel national.
A fost inevitabil ca statele dualiste sa admita implicit
(Germania) sau explicit o admitere globala si anticipata deci
introducnd in ordinea interna tratatul, legea de ratificare a
introdus si dreptul derivat ce decurge din acesta.
*In ce priveste deciziile si directivele adresate statelor
membre acestea cer categoric masuri nationale de aplicare, dar
competenta astfel rezervata autoritatilor nationale este una de
executare si nu una de admitere. Aceste acte beneficiaza, ca si
ansamblul dreptului comunitar de aplicabilitate directa imediata,
19

fiind deci integrate in ordinea juridica a statelor membre prin

simplul efect al publicar lor la nivel comunitar.
*In ce priveste dreptul rezultat din acordurile externe ale
comunitatilor, nu se pune la indoiala aplicabilitatea imediata.
Acordurile incheiate de Consiliul Comunitatilor si
publicate in J.O.C.E. sunt prin insasi acest fapt introduse in
ordinea juridica nationala, fara a mai fi nevoie de ratificare si
publicare nationala.

CURSUL 4
CAPITOLUL IV APLICABILITATEA DIRECTA A DREPTULUI
COMUNITAR
Dreptul comunitar nu numai ca se integreaza automat in
ordinea interna a statelor membre, dar are si capacitatea
generala de a completa in mod direct patrimoniu juridic al
persoanelor particulare cu noi drepturi si obligatii, att in
raporturile cu alte persoane ct si in relatiile lor cu statele
carora le apartin..
Practic, aplicabilitatea concreta reprezinta dreptul
oricarei persoane de a cere judecatorului sa i aplice toate
reglementarile,(tratate, directive )care apartin deciziilor
comunitare. Judecatorul are obligatia de a folosi aceste texte,
oricare ar fi legislatia tarii careia ii apartine (R. Lecourt, L.
Europe des junges Bruylant, Brouxelles, 1976, 248).
Recunoasterea efectului direct inseamna garantarea
statutului juridic al cetateanului european.
4.1. PRINCIPIUL EFECTULUI DIRECT AL DREPTULUI COMUNITAR

4.1.1.Aplicabilitatea directa si dreptul internatonal

Mult timp in doctrina dreptului international a dominat
opinia ca tratatele internationale nu pot, in mod direct, sa
acorde drepturi si sa impuna obligatii persoanelor particulare si
ca ele se limiteaza la a produce efecte de drept numai
subiectelor clasice de drept international statele.
Aceasta situatie o atesta Curtea Internationala de Justitie
in chestiunea competentei tribunalelor din Danzig (avizul din
3.3.1928) Conform unui principiu de drept international bine
stabilit, un acord international nu poate ca atare sa creeze, in
mod direct, drepturi si obligatii persoanelor particulare.
Totusi aceeasi Curte a admis ca tratatele pot integral sau
in parte sa produca efecte directe in ordinea juridica interna a
20

statelor, procedeu calificat ca Self-executing (auto

executoriu).
Astazi, tot mai putini contesta aceasta aptitudine a
tratatelor internationale, desi marea lor majoritate nu au acest
caracter, criteriul decisiv constituindu-l intentia partilor
contractante, nefiind necesara ca aceasta intentie sa fie
presupusa.
Iata deci, ca tratatele internationale obisnuite sunt strict
aplicabile numai in mod exceptional si numai in mica masura si
aceasta nu numai pentru ca obiectul reglementarii de drept
public international asa cum se intmpla tor mai des,
penetreaza relatiile interne, ci si ca intentiile partilor nu sunt
intotdeauna clare asa cum se intmpla, de exemplu, cu
conventiile de extradare.
4.1.2.Aplicabilitatea directa si dreptul comunitar
In cazul tratatelor comunitare, ceea ce era exceptie tinde
sa devina regula. Desi tratatul CEE nu cuprinde dect o
dispozitie incidentala din care se poate deduce ca numai
reglementarile pot fi susceptibile de a avea efect direct,
jurisprudenta Curtii Internationale de Justitie considera,
dimpotriva, ca in sistemul tratatelor exista o prezumtie in
favoarea efectului direct.
Este data ca exemplu hotarrea istorica Van Gend si Loos
(5.2.1963, aff.26/62, Rec.1) atunci cnd Curtea a fost solicitata
sa se pronunte asupra aplicabilitatii art. 12 din Tratatul CEE
care stipula ca Statele membre se retin de a introduce intre
ele noi taxe vamale ... Bazndu-se pe conceptia
internationalista, mai multe guverne care prezentasera
observatii evocau faptul ca insasi redactarea art. 12
stipuleaza faptul ca destinatarii obligatiilor pe care le creaza
sunt statele, fara a preciza nimic despre persoanele particulare,
avnd totusi un efect direct.
Faptul ca solutia consacrata de Curte este diferita de cea
impusa in cadrul unui tratat international obisnuit, se datoreaza
insasi naturii speciale a tratatului de constituire a CEE.
Aplicabilitatea imediata constituie insusi specificul ordinii
juridice comunitare. Cel care postuleaza ca principiu,
aplicabilitatea imediata este scopul integrarii.
Obiectivul Tratatului CEE il constituie realizarea unei Piete
Comune de a carei functionare sunt direct raspunzatori
justitiabilii comunitatii.
Prin urmare,tratatul este mai mult dect un acord care ar
avea doar obligatii reciproce intre statele contractante..(iar)
21

Comunitatea reprezinta o noua ordine juridica... ai carui

subiecti sunt nu numai statele membre, ci si resortisantii
acestora.
In plus, in sustinerea aplicabilitatii directe Curtea invoca
faptul ca Tratatele de la Roma in preambulul lor se adreseaza
popoarelor mai mult dect guvernelor nationale; cetatenii ca si
statele membre sunt afectati de functionarea mecanismelor
comunitare si ca, in fine, inainte de toate, indivizii contribuie la
adoptarea deciziilor, participnd la activitatea unor organisme
comunitare cum sunt Parlamentul sau Comitetul Economic si
Social.
Din continutul art. 177 al Tratatului reiese faptul ca
statele comunitare au recunoscut ca dreptul comunitar are o
autoritate susceptibila de a fi invocata in fata jurisdictiilor
nationale.
Deci, in contrast cu contractele internationale de tip clasic,
contractele comunitare confera persoanelor particulare drepturi
pe care jurisdictiile nationale trebuie sa le protejeze, nu numai
cnd dispozitiile in cauza vizeaza aceste persoane ca subiecti
de drept, ci si atunci cnd ele impun statelor o obligatie bine
definita.
4.3.1. Criteriile de aplicabilitate directa
Determinarea efectului direct depinde de dreptul
comunitar si in ultima instanta de Curtea Internationala de
Justitie. Unicul criteriu care permite confirmarea sau inlaturarea
aplicabilitatii directe a unei dispozitii ramne criteriul material.
Concret, dispozitia trebuie sa fie suficient de clara si
precisa, completa si perfecta din punct de vedere juridic si, in
sfrsit neconditionata (concluzii Mayras despre Curtea de
Justitie a Comunitatii Europene 04.12.1974, Van Duyn aff.
41/74, Rec. 1354).
Aceste exigente sunt:
* Reglementarea trebuie sa fie clara si precisa, altfel
judecatorul nu va putea sa deduca efectele sale practice in
planul aplicarii. Important este ca obligatia sa fie clara, deci ca
norma sa fie efectiv imperativa.
* Reglementarea trebuie sa fie completa si perfecta din punct
de vedere juridic, in sensul ca trebuie sa fie suficienta. De
exemplu in dreptul francez se cunosc legi perfecte si legi
imperfecte care necesita un decret de aplicare in a carui
absenta efectele ei pot ramne paralizate timp de mai multi
ani.
O dispozitie de drept comunitar este perfecta, evident, daca
pentru aplicarea sa nu mai este necesara o alta masura,
complementara.
22

Este cazul dispozitiilor care cuprind interdictii sau in general,

obligatiilor de a nu face, dispozitii care prin natura lor, nu cer
nici o alta masura de executare sau doar masuri neglijabile (art.
12.T.CEE).
O dispozitie este totusi perfecta, chiar daca pentru aplicarea ei
sunt necesare completari, atunci cnd statul sau institutiile nu
detin o putere discretionara pentru a lua masura de executare.
* In sfrsit, reglementarea trebuie sa fie neconditionata, adica
nu trebuie sa fie supusa nici unui termen si nici unei rezerve.
Cnd o obligatie pusa de o reglementare comunitara este
supusa unei amnari, chiar daca este, printre altele, perfecta
din punct de vedere juridic, efectele sale se suspenda. Dar, la
implinirea termenului, ea devine direct aplicabila.
4.2. APLICABILITATEA DIRECTA A DIFERITELOR CATEGORII DE
NORME COMUNITARE

Actiunea practica a principiului aplicabilitatii directe

variaza in functie de diferitele categorii de norme comunitare.
a)Tratatele comunitare
Jurisprudenta permite gruparea dispozitiilor tratatelor in 3
categorii:
-dispozitii cu aplicabilitate directa completa - acele dispozitii
care, creaza drepturi si obligatii, nu numai fata de statele
membre ci, in aceiasi masura, si pentru persoanele particulare
la nivelul raporturilor juridice interpersonale (prevederele
tratatelor referitoare la concurenta sau la controlul securitatii).
Fara a se referi in mod special la persoanele particulare
,mai multe alte dispozitii pot fi opuse att statelor ct si
persoanelor pentru care ele creaza obligatii directe (ex.
reglementariel privind libera circulatie a cetatenilor si
interzicerea discriminarilor in functie de nationalitatile ce pot fi
opuse de angajatori impotriva reglementarilor emannd de la
autoritatile publice sau cele ale sindicatelor, federatiilor
sportive etc.).
-dispozitii cu aplicabilitate directa limitata - acele dispozitii
care creaza drepturi si obligatii persoanelor particulare numai
fata de statele membre si sunt mai numeroase.
# Distingem inti dispozitii care cuprind interdictii ori obligatii
de a nu face (ex. art. 95 al. 1 care interzice discriminarea
fiscala a produselor importate ; art. 7 care interzice
discriminarile in functie de nationalitate etc.).
# Dispozitiile care impun statelor obligatii de a face (ex.
anularea taxelor cu efect echivalent; art. 37. al. 1 cu privire la
organizarea monopolurilor nationale cu caracter comercial etc.)
23

-dispozitii care nu sunt direct aplicabile. De exemplu s-a

constatat ca resping aplicabilitatea directa art. 5 privind
obligatia de fidelitate comunitara, art. 92.si 93 al. 1.2. care
interzic ajutoarele publice, art. 107 privind obligatiile statelor
referitoare la manipularile monetare etc.
b)Reglementarile si deciziile adresate persoanelor
particulare.
Aplicabilitatea directa a acestor categorii de acte se manifesta
pe deplin intruct prin insasi natura lor beneficiaza de
aplicabilitatea directa complexa intr-o asa masura ,inct
termenul le poate fi rezervat lor.
Caracterul de aplicabilitate directa a regulamentului nu a
fost niciodata contestat fiind singura norma comunitara pentru
care acest caracter este expres prevazut in tratat.
Ct priveste deciziile bazate pe art. 189 al Tratatului CEE si
adresate persoanelor particulare, prin definitie creaza in mod
direct drepturi si/sau obligatii pentru destinatarii lor si au
aplicabilitate directa in ordinea interna, ele fiind chiar executorii
daca incumba o obligatie pecuniara.
c)Directivele si deciziile adresate statelor
In cazul in care directiva sau decizia este pusa in practica
in mod corect, efectele sale ajung la persoanele particulare prin
intermediul masurilor de aplicare luate de statul membru.
*Aplicabilitatea directa exceptionala. Mult timp doctrina
dominanta a sustinut ca directiva facea ca actul aplicarii sa fie,
prin natura lui, imediat excluznd in mod categoric, orice efecte
direct. In replica, Curtea de Justitie a respins aceasta abordare
si extinznd asupra dreptului derivat principiile pe care le
dezvolta in hotarrea sa Van Gend si Loos referitoare la
dispozitiile tratatului, a refuzat sa excluda directivele si deciziile
de la beneficiul aplicabilitatii directe.
Curtea nu proclama aplicabilitatea directa a directivei sau
deciziei in sine ci doar ca trebuie analizat in fiecare caz daca
natura, economia si termenii dispozitiei in cauza sunt
susceptibili sa produca efecte directe in relatiile dintre
destinatarul actului si terti.
Utilizarea abuziva a tehnicii directivelor care nu lasa nici o
putere discretionara statelor pentru adaptarea masurilor de
aplicare explica inmultirea dispozitiilor directivelor, care
completeaza conditiile de aplicabilitate directa.
O revenire la respectarea tratatlelor le-ar reda un caracter
exceptional.
*Aplicabilitatea directa limitata . Spre deosebire de
regulamente sau anumite dispozitii ale tratatului, care au o
aplicabilitate directa si totala, directivele sau deciziile nu pot fi
24

niciodata opuse ca atare justitiabililor care deci, nu pot fi

niciodata obligati prin efectul lor, fata de stat sau fata de alti
subiecti de drept.
Aplicabilitatea directa a deciziilor si a directivelor se
reduce deci, la dreptul particularilor de a invoca impotriva unui
sat sau fata de alti subiecti de drept.
Aplicabilitatea directa a deciziilor si a directivelor se
reduce deci, la dreptul particularilor de a le invoca impotriva
unui stat membru, care nu le-a transpus in propriul sau sistem
juridic si la timp.
Spre deosebire de regulamente a caror transpunere in
dreptul national este formal interzisa, introducerea directivelor
in practica nationala este deci obligatorie, chiar daca ele sunt
aplicabile in mod direct.
*Aplicabilitatea directa contestata. Curtea de Justitie nu a raliat
inca totalitatea jurisdictiilor nationale la conceptia sa cu privire
la aplicabilitatea directa a directivelor.
Astfel, in timp ce Curtea Constitutionala Federala Germana
a pus capat rezistentei Oficiului de Stat al Finantelor acest lucru
nu a reusit in Italia si mai ales in Franta unde Consiliul de Stat
si-a declarat in mod formal dezacordul in hotarrea CohnBendit. Judecatorul administrativ francez considernd ca
autoritatile nationale sunt singurele autoritati competente sa
decida forma executarii directivelor si sa stabileasca. sub
conrolul jurisdictiilor nationale, mijloacele necesare pentru
producerea efectului acestora in dreptul intern.
Deci Consiliul de Stat refuza sa accepte aplicarea
directivei insasi in cazul in care nu a intervenit o masura
nationala de aplicare.
d)Dreptul emanat din amgajamentele externe ale
comunitatilor.
Avndu-si originea in instrumentele conventionale
multilaterale ale caror caracteristici nu sunt aceleasi cu cele ale
tratatelor de la Roma, normele emanate
din angajamentele externe ale Comunitatilor nu beneficiaza de
prezumtia de alicabilitate directa pe care o aduce hotarrea
Van Gend si Loos. Chiar daca dispozitiile unui acord nu sunt
redactate in termeni identici cu cei ai unui articol din Tratatul
CEE caruia i se recunoaste efectul direct, aceasta nu inseamna
ca din acest motiv dispozitia are ea insasi acelasi efect.
In cazul unei dispozitii de origine internationala este
necesar sa fie folosite criteriile de claritate, neconditionalitate si
perfectiune juridica pe care Curtea de justitie le utilizeaza
pentru normele comunitare de origine interna.
25

Rezulta ca jurisprudenta Curtii de Justitie care intervine in

legatura cu Tratatul CEE nu se transpune automat in acorurile
externe.
4.3. EFECTELE APLICABILITATII DIRECTE

a)Aplicabilitatea directa comporta mai inti un efect pozitiv in

favoarea justitiabililor cu posibilitatea de a apara drepturile
acestora in fata judecatorilor din statele membre.
Ct priveste modalitatile concrete de protejare a drepturilor
aceasta nu decurge din dreptul comunitar ci tine de sistemele
juridice si, mai cu seama, de procedurile juridice ale statelor
membre;
b)Aplicabilitatea directa comporta un efect de sanctionare fata
de statele membre care nu au luat masurile de executare
necesare aplicarii dreptului comunitar.
Efectul direct permite persoanelor particulare sa se situeze, in
ciuda, inertiei statului, pe aceeasi pozitie ca si cum aceasta siar fi indeplinit efectiv obligatiile comunitare;
c)Se cere precizat cu claritate faptul ca notiunea de
aplicabilitate directa ca atare, permite dreptului comunitar sa
dezvolte efectele amintite in absenta oricarei dispozitii contrare
de drept national.
Numai datorita consolidarii prioritatii, aplicabilitatea directa isi
produce efectele chiar si in prezenta si in pofida oricarei norme
nationale contrare, fapt ce asigura dreptului comunitar o forta
de penetratie in ordinea juridica a statelor membre.

CURSUL 5
CAPITOLUL V. PRIORITATEA DREPTULUI COMUNITAR
5.1. PRINCIPIUL PRIORITATII DREPTULUI COMUNITAR

Fiind aplicabil in mod direct si incadrat in ordinea juridica

interna a statelor membre, dreptul comunitar se intlneste, la
acest nivel, cu dreptul international, inevitabilele conflicte
urmnd a fi rezolvate in favoarea unuia sau a celuilalt.In ciuda
principiului fundamental al prioritatii ordinii juridice comunitare,
modalitatile de solutionare a divergentelor dintre dreptul
comunitar si dreptul statelor membre sunt departe de a fi
uniforme si de a multumi statelor in cauza.
A.Principiul prioritatii dreptului comunitar
In lipsa oricarei mentiuni explicite in tratate exista
pericolul ca asimilnd dreptul comunitar cu dreptul
international fiecare stat membru sa pretinda sa-si atribuie un
26

rang de drept comunitar in propria ordine juridica. Aceste teze

internationaliste Curtea i-a opus teza comunitara conform
careia nu dreptul national ei insasi dreptul comunitar
solutioneaza aceasta problema.
a) Confirmarea prioritatii
Rationamentul Curtii de Justitie de a afirma principiul
prioritatii se bazeaza pe trei argumente complementare si
anume:
-aplicabilitatea imediata si directa ar ramne litera moarta daca
un stat s-ar putea sustrage printr-un act legislativ care se
opune textelor comunitare. Preeminenta dreptului comunitar
este este confirmata de art. 189 in termenii caruia
reglementarile au valoare obligatorie si sunt direct aplicabile de
catre fiecare stat membru. Aceasta dispozitie ar fi lipsita de
deschidere daca un stat ar putea anihila efectele ei printr-un
act legislativ opus textelor comunitare.;
-atribuirea de competente Comunitatilor care limiteaza de o
maniera corespunzatoare, drepturile suverane ale statelor.
Transferarea de catre state din ordinea lor juridica interna in
profitul ordinii juridice comunitare a drepturilor si dispozitiilor
care corespund tratatului antreneaza o limitare definitiva a
drepturilor suverane, limitare impotriva careia nu se poate
prevala un act ulterior incompatibil cu notiunea de comunitate;
-unitatea ordinii jurdice comunitare, adica indispensabila
uniformitate de aplicare a dreptului comunitar. Forta excentiva
a dreptului comunitar nu poate varia de la un stat la altul in
favoarea legislatiilor interne ulterioare fara a pune in pericol
realizarea scopurilor tratatului.
Dupa o argumentatie suprabundenta, Curtea a sintetizat
cele 4 elemente de doctrina asupra prioritatii:
*prioritatea reprezinta o conditie esentiala a dreptului
comunitar care nu ar mai putea exista ca drept daca ar putea fi
zadarnicit de dreptul statelor membre;
*dreptul comunitar isi afirma superioritatea in virtutea propriei
sale naturi (datorita naturii sale specifice originale);
*ordine juridica comunitara aduce prioritatea in integralitatea
sa, in ordinea juridica nationala. Aceasta inseamna ca
prioritatea este in primul rnd, in folosul tuturor normelor
comunitare (dreptul nascut din tratat ) primare sau derivate,
aplicabile direct sau nu. Totodata, inseamna ca prioritatea se
exercita impotriva tuturor normelor nationale;
*prioritatea nu functioneaza numai in ordinea comunitara adica
in relatiile dintre state si institutii ci si in ordinile juridice
nationale.
27

b) Consecintele prioritatii dreptului comunitar direct

aplicabil
Aceste consecinte au fost clasificate de Curtea de Justitie in
special in hotarrea Simmenthal (9.3.78). Principiul prioritatii
arata ca consecintele cu efect direct trebuie sa fie aplicate din
momentul intrarii in vigoare, in ciuda oricarei preexistente a
unei legi nationale incompatibile,si pe durata intregii perioade
cat ea ramane in vigoare, chiar daca ulterior se adopta o noua
lege incompatibila.
In ce priveste modalitatea de solutionare a unui atare conflict
Curtea este radicala si nu lasa sistemelor juridice nationale nici
un fel de optiune. Cel care se afla in fata unui astfel de conflict
este judecatorul national care este competent sa aplice dreptul
comunitar, avnd simultan, dreptul de a lasa dreptul national
contrar, neaplicat. Ordinii juridice nationale nu i se lasa dect
libertatea de a aplica o sanctiune si mai radicala : de a
pronumta anularea respectivei dispozitii de drept national.
5.2. PRIORITATEA DREPTULUI COMUNITAR IN STATELE MEMBRE

A. Prioritatea dreptului comunitar in Franta

Daca s-ar lua in consideratie monismul s-ar putea crede ca
Franta este cea mai favorabila prioritatii dreptului comunitar,
dar lucrurile nu stau chiar asa, solutiile sunt complexe si putin
satisfacatoare.
Singura prioritate care face obiectul unei confirmari depline si
totale este cea a dreptului comunitar fata de actele
administrative. In Franta tratatele internationale avand valoare
de lege, jurisdictiei nu i-a fost greu sa decida ca dreptul
comunitar (primar sau derivat ) trece inaintea reglementarilor
administrative anterioare sau ultrioare.
Constitutia din 1946 sub forta careia s-au ratificat tratatele
europene a fost pentru dreptul comunitar de doua ori
binevoitoare; o data pentru ca sub rezerva reciprocitatii Franta
consimte la limitarile de suveranitate necesare organizatiei si
apararii pacii, iar pe de alta parte, ea nu prevede nici un
control al constitutionalitatii tratatelor internationale.
In ce priveste dreptul comunitar si legea, desi art. 55 din
Constitutie prevede ca tratatele si acordurile incheiate cu
regularitate, au autoritate superioara legii din momentul
publicarii lor, sanctionarea prioritatii dreptului comunitar asupra
legii a urmat traditia constitutionala franceza, conform careia
judecatorul se subordoneaza puterii legislative.
Jurisdictiile judiciare sunt singurile care au urmat Curtea de
Casatie si au adoptat o pozitie pe linia jurisprudentei
Simmenthal.
28

B.Prioritatea dreptului comunitar in tarile din Benelux

Aici prioritatea este respectata in cele mai bune conditii.
*In Olanda, revizuirile constitutionale din 1953 si 1956
reglementeaza ansamblul chestiunii in mod expres, minutios si
complet. Constitutia prevede ca un tratat international poate
deroga de la dispozitiile constitutionale , judecatorul interzice
aprecierea constitutionalitatii tratatelor, autorizeaza anularea
legilor anterioare incompatibile cu dreptul international direct
aplicabil, continut in tratatele sau deciziile organizatiilor
inaternationale.
*Luxemburgul si Belgia si-au modificat la rndul lor, in mod
corespunzator constitutiile in scopul de a crea conditii
transferului de competente cerut de constructia comunitara.
In schimb ,din lipsa dispozitiilor constitutionale,
confirmarea prioritatii dreptului comunitar fata de lege rezulta
din solutiile jurisprudentei.
-In Luxemburg Curtea Suprema de Justitie a decis ca tratatul
este superior intruct are o origine mai inalta dect vointa unui
organ intern.
Ca urmare, in cazul unui conflict intre intre dispozitiile
unui tratat international si al unei legi nationale ulterioare,
legea internationala va preleva fata de legea nationala.
-In Belgia ,in contextul dualist, exista o jurisprudenta bine
stabilita, conform careia dispozitiile unui tratat internatioanl
puteau fi contestate de o lege ulterioara. Hotarrea Curtii de
Casatie din 21.05.1971 a fost determinanta:obligatia statelor
de a nu crea o reglementare de drept intern incompatibila cu
una de drept international trebuie sa aiba drept corolar
suprioritateanormei de drept international fata de norma de
drept intern.
C.Prioritatea dreptului comunitar in Germania si Italia
Ambele tari se deosebesc de toate celelalte avnd un
sistem de verificare a constitutionalitatii deosebit de dezvoltat..
Prioritatea a intmpinat serioase greutati care astazi sunt insa,
inlaturate.
-Conform Legii fundamentale a Germaniei Federatia poate
transfera pe cale legislativa, drepturi de suveranitate institutiior
internationale.
Din 1967 Curtea Constitutionala Federala recunoaste
valabilitatea ratificarii tratatelor europene, subliniaza
autonomia ordinii juridice comunitare si deduce ca
reglementarile ei nefiind acte de autoritate publica germana,
nu pot fi supuse controlului constitutionalitatii.
Recunoasterea prioritatii asupra normelor interne chiar
ulterioare, s-a produs abia prin decizia din 9 iunie 1971.
29

-Din cauza situatiei politice in Italia nu a fost posibila o lege

constitutonala, fapt pentru care aderarea la comunitati a fost
aprobata prin simple legi ordinare, fapt ce a facut obiectul
multor contestatii ulterioare dupa ratificare.
Pe baza art. 11 din Constitutie (Italia accepta in conditii
de egalitate cu celelalte state, restrangerile de suveranitate
necesare unei ordini care sa asigure pacea si dreptatea intre
natiuni).
Recunoasterea prioritatii dreptului comunitar fata de
legea nationala a avut nevoie de o indelungata jurisprudenta
constitutionala.
Un pas important l-a constituit decizia din 30.12.1975
care afirma limpede ca o lege care incalca dreptul comunitar si
art. 11 din Constitutie este deci, neconstitutionala .
In ce priveste o lege incompatibila ulterioara, initial
Curtea, a socotit ca aceasta nu poate fi anulata de judecator ci
trebuie declarata neconstitutionala in prealabil, urmnd apoi a
fi returnata. Acest monopol a fost condamnat de Curtea de
Justitie , iar Curtea Constitutionala a sfrsit prin a se ralia si ea
acelei pareri si chiar pornind de la premise diferite, a hotart ca
returnarea este inadmisibila si judecatorului insusi ii revine
sarcina de a aplica imediat reglementarea comunitara.
D.Prioritatea in alte state care au aderat la Comunitati
Fiind edificate asupra problemelor cu care urmau sa se
confrunte la si dupa aderare, precum si cu exigentile Curtii,
statele au creat conditii fie prin intermediul unor modificari
constitutionale corespunzatoare, fie prin mentinerea expresa in
legile de aderare a principiului prioritatii dreptului comunitar
fata de reglementarile nationale.
Totusi in lipsa unei jusisprudente decisive a Curtii, nu
putem afirma ca acest scop a fost atins pe deplin.
* In Danemarca prioritatea se determina clar prin Legea din
11.10.1972 de ratificare a tratatului de aderare.
* In Irlanda o modificare constitutionala elimina orice
posibilitate de conflict intre dreptul comunitar si dreptul
Constitutional.
* In Marea Britanie a fost nevoie de un text pentru a deroga de
la principiul prioritatii legii ulterioare. Parlamentul nu este legat
printr-o Constitutie scrisa rigida, fiind liber sa modifice inclusiv
ce a hotart anterior.
Legea privind Comunitatile Europene (European
Comunities Act. 1972) garanteaza in mod pragmatic
prioritatea, inti stipulnd ca legile ulterioare, trebuie sa fie
interpretate in asa fel inct sa fie compatibile cu dreptul
comunitar, iar in al doilea rnd oblignd judecatorii sa respecte
30

principiile anuntate de Curtea europeana deci, principiul

prioritatii .
*Constitutia Greciei din 1975 autorizeaza in art. 28. para. 2 , 3
transferul de competente si limitarile in exercitarea
suveranitatii nationale iar, in para. 1reglementarile de drept
international general acceptate si tratatele internationale
ratificate prin legi....fac parte din dreptul intern grecesc si au
superioritate oricaror dispozitii contrare legii.
*In Spania Constitutia din 1979, prin dispozitiile art. 93 face ca
tratatul de aderare sa poata fi ratificat dupa autorizarea unei
legi organice votate de membrii Cortesurilor cu majoritatea
absoluta.
* Asemanator, revizuirile constitutionale din 1982 din
Portugalia, postuleaza constitutionalitatea delegarilor de
competenta iar art. 8 para.3 precizeaza ca normele stabilite de
catre organizatiile internationaale din care si Portugalia
face parte isi produc in mod direct, efecte in ordinea juridica
interna daca acest lucru este precizat in mod expres in tratatele
constitutive.
5.3. CONCLUZII PRIVIND RAPORTUL DINTRE DREPTUL NATIONAL
SI DREPTUL COMUNITAR

Existenta sistemelor de drept national al celor 15 state

membre simultan cu sistemul constituit de dreptul comunitar
ridica firesc problema raporturilor dintre ele, in privinta
prioritatii aplicarii lor.
In acest sens distingem urmatoarele situati:
a) Substituirea dreptului national de catre dreptul comunitar care implica transferul de competenta de la national la
supranational.
In domeniul in care a operat transferul autoritatile
nationele nu mai pot emite norme juridice ci doar organele
comunitare.
Substituirea poate fi totala sau partiala. In caz de
substituire nu mai exista un raport intre dreptul comunitar si
dreptul national deoarece nu mai exista competenta statala in
acel domeniu.
b) Armonizarea presupune luarea unor masuri legislative ce
au in vedere o anumita organizare a dispozitiilor nationale.
Competenta legislativa apartine autoritatilor nationale dar
avnd in vedere obiectivele comunitare, trebuie sa adopte
norme juridice cu un anumit grad de omogenitete.
c) Coordonarea sistemului de drept national cu cel de drept
comunitar
31

In acest fel sistemul national de drept nu sufera nici o

modificare dar se are in vedere coordonarea efectelor
normelor juridice.
c) Coexistenta in anumite materii, normele nationale coexista
cu cele comunitare. Exemplu ni-l ofera normele privitoare la
concurenta unde art. 85-87 din Tratatul CEE fac trimiteri si la
normele nationale. Jurisprudenta in materie este in sensul
primordialitatii normelor comunitare.

CURS 6
CAPITOLUL VI CURTEA DE JUSTITIE
6.1. ORGANIZARE SI FUNCTIONARE

Necesitatea infiintarii si functionarii Curtii de Justitie s-a

resimtit inca din perioada lucrarilor pregatitoare Tratatului de la
Paris, partenerii vaznd in Curtea de Justitie organul de control
al legalitatii actelor emise de Inalta Autoritate si Consiliul Special
de Ministri (organe ale CECO) menit in acelasi timp sa asigure
echilibrul intre aceste institutii si statele membre si sa
constituie, totodata, garantul neamestecului autoritatilor CECO
in domeniile aflate sub incidenta suveranitatii stateleor.
S-a optat pentru solutia propusa inca din 1950 de a
infiinta o Curtea de Justitie proprie. Cele doua tratate de la
Roma si protocoalele care le completeaza, prevad si ele crearea
Curtii de Justitie cu acelasi rol ca si cea creata prin tratatul de la
Paris.
La 25 martie 1957 intervine Conventia relativa la unele
institutii comune Comunitatilor europene, care in art. 3 prevede
ca atributiile conferite de fiecare din cele 2 Tratate de la Roma
Curtii de Justitie, vor fi exercitat de o Curte unica care o
inlocuieste pe cea prevazuta in art, 32 al Tratatului de Paris.
Curtea de Justitie, institutie comuna a 3 comunitati
distincte,. mai este cunoscuta sub denumirile de Curtea de
Justitie a Comuntatilor europene sau Curtea de Justitie de la
Luxemburg sau Curtea Europeana de Justitie, este guvernata de
dispozitii aproape identice, inscrise in cele 3 tratate si a fost
conceputa ca un organism comun din ratiuni de ordin practic,
pentru a facilita unitatea de aplicare si interpretare a tratatelor
si de a favoriza rezolvarea eventualelor conflicte de competenta
intre comunitati.
*Curtea este formata in prezent din 15 judecatori asistati de 9
avocati generali. Si unii si ceilalti sunt numiti de comun acord de
guvernele statelor membre.
32

O trasatura specifica o reprezinta prezenta avocatilor generali,

fara corespondent in jurisprudenta nationala sau internationala,
chiar daca rolul lor poate fi apropiat celui al Comisiei Europene a
drepturilor omului de la Strasburg.
A.Structura
a) Judecatorii desi tratatele nu o prevad expres, in practica s-a
urmarit ca intotdeauna Curtea sa curpinda cte un judecator din
fiecare stat membru. Ratiunea practica consta in faptul ca
atunci cnd delibereaza, Curtea sa aiba un judecator familiarizat
cu sistemul juridic al fiecarui stat membru. De asemenea, a fost
hotartoare si preocuparea de ordin politic pentru echilibrul
global pe natonalitati.
Statutul juridic le permite sa-si indeplineasca atributiile
cu caracter de continuitate si in deplina independenta.
Judecatorii sunt numiti pe o perioada de 6 ani fiind
reinnoiti fara limitari. In practica ei ramn in functiune in medie,
timp de doua mandate.
Pentru a se asigura permanenta
si continuitatea la 3 ani se fac reinnoiri in proportie de 50%.
Statutul nu prevede o limita de vrsta. Guvernele nu
pot revoca un judecator al Curtii, aceasta fiind abilitata sa
asigure controlul si disciplina membrilor sa, putnd sa revoce un
judecator, in unanimitat, in absenta sa si numai cnd acesta a
incetat sa corespunda conditiilor cerute (art. 67 Tratat CEE).
b) Presedintele judecatorii desemneaza dintre ei prin vot
secret, pe presedintele Curtii pentru un mandat de 6 ani, ce
poate fi reinnoit. El conduce lucrarile Curtii, prezideaza audierile
acesteia si deliberarile in camera de consiliu.
c) Avocatii generali sunt numiti cu acordul guvernelor statelor
membre pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea de a li se
prelungi mandatul. O inlocuire partiala a acestora are loc odata
la 3 ani. Ei au sarcina de a prezenta public, cu toata
impartialitatea si independenta, concluzii motivate asupra
cauzelor supuse Curtii spre a o sprijini in indeplinirea misiunii
sale.
d) Grefierul - este numit de Curte, cu consultarea avocatilor,
pentru 6 ani. Tot Curtea ii stabileste si statutul si il poate revoca
daca nu mai corespunde conditiilor cerute sau nu-si indeplineste
atributiile.
Grefierul are un rol dublu:are atributii
administrative(gestiunea si contabilitatea, avand ca ajutor un
administrator) si atributii de ordin procedural (primirea,
transmiterea si conservarea tuturor documentelor, eventualele
notificari sau comunicari de acte, arhivarea documentelor si se
ocupa si de publicatiile Curtii).
33

Are in subordine, sub controlul general al presedintelui,

functionarii si agentii Curtii.
e) Raportorii adjuncti reglementata prin protocoalele
aditionale, aceasta institutie, asemanatoare auditoriatului din
Consiliul de Stat belgian sau francez, nu a fost folosita in
practica pana in prezent.Au sarcina de a ajuta presedintele in
procedura de urgenta si pe judecatorii raportori in indeplinirea
atributiilor lor.
f) Referentii fiecare judecator si avocat general sunt asistati de
doi referenti, juristi calificati, de obicei doctori in drept, avand
aceeasi nationalitate ca si judecatorul sau avocatul.
B.Organizarea
In mod obisnuit, Curtea lucreaza in sedinte plenare.
Datorita volumului mare de cauze, pentru celeritate, s-a
prevazut crearea unor camere in cadrul Curtii, formate din 35membri, a caror competenta materiala este decisa de Curte in
plen, odata cu alegerea presedintilor acestora.
Curtea poate delibera valabil numai in prezenta unui
numar impar de judecatori. Cnd numarul acestora este
par,judecatorul cu vechimea cea mai mica se abtine sa participe
la deliberari.
Deliberarile Curtii si a camerelor au loc sub forma
asa numitei Camere de consiliu si se desfasoara numai in
prezenta judecatorilor care au participat si la faza orala.
Avocatul general care a pus concluzii in cauza si grefierul nu
sunt admisi la deliberari.
La sedinta plenara este obligatorie prezenta a minim
7 judecatori iar in camere de minim 3. In lipsa consensului,
deciziile se iau prin vot majoritar. Deliberarile sunt strict
secrete iar procedeul opiniei separate nu este admis.
Hotararile Curtii de Justitie nu pot fi recurate la alte instante.
Curtea poate sa-si aleaga sediul in oricare capitala a statelor
membre. Judecatorii, avocatii generali si grefierul sunt obligati
sa-si aiba resedinta in sediul Curtii.
Curtea de Justitie functioneaza permanent, vacantele
judiciare intrerupand activitatea dar nesuspendand termenele
procedurale. In caz de urgenta, presedintele Curtii poate
convoca sedinte chiar si in aceste perioade. Limba folosita uzual
este franceza dar se pot folosi toate limbile vorbite in
comunitati.
C. Competenta
Curtea de Justitie este organ jurisdictional comun
celor 3 comunitati dar are competente specifice si indeplineste
atributii proprii fiecarei comunitati, conform tratatului institutiv.
34

a) Competenta ratione meteriae.Conform prevederilor

tratatelor ca fiecare institutie actioneaza in limitele atributiilor
conferite, Curtea nu poate avea dect o competenta precis
determinata, fie de textul tratatelor, fie, pe baza acestora, de
actele normative comunitare sau cea conferita de legislatia unui
stat membru pentru cazuri conexe cu obiectul tratatelor. In mod
exceptional, Curtea poate fi investita pe baza unei clauze
compromisorii prevazute intr-un contract incheiat de una dintre
comunitati pe baza unui compromis intervenit intre statele
membre aflate in diferend.
*Curtea are mai ales o competenta contencioasa
*Controlul legalitatii actelor comunitare se realizeaza pe calea
recursului in anulare, a exceptiei de ilegalitate si a recursului in
carenta;
*Solutioneaza actiunile relative la repararea pagubelor cauzate
de organele comunitatii si agentii sai;
*Solutioneaza litigiile dintre functionarii comunitari si organele
de care depind;
*Devine instanta arbitrala daca o clauza compromisorie fiinteaza
in acest sens intr-un contract incheiat de comunitate;
*Actioneaza ca instanta de recurs de ultim grad;
*Este o instanta internationala putand transa litigiile intre state,
daca sunt in legatura cu obiectul tratatelor;
*Are si o competenta consultativa, trebuinde sa emita in asa
numita ipoteza a micii revizuiri, prevazuta de art.95 al
Tratatului de la Paris.
b) Competenta ratione personae.Curtea solutioneaza litigii
intre statele membre, intre acestea si institutiile comunitare si
intre institutiile comunitare intre ele.
Curtea, in anumite situatii si cu indeplinirea anumitor
conditii, poate si este obligata sa transeze litigii si intre
particulari (persoane fizice si juridice), resortisanti ai statelor
membre si aceste state sau intre particulari si
institutiile/organele comunitare.
6.2. PROCEDURA CURTII DE JUSTITIE

Procedura in fata acestei instante se deosebeste net

de procedura internationala ce se urmeaza in fata Curtii de
Justitie, ea inspirandu-se din sistemul procedural al jurisdictiilor
administrative nationale.
Procedura este contradictorie, publica, mixta
(scrisa si orala), de tip inchizitorial si,teoretic, gratuita.
6.2.1. Procedura ordinara
Cuprinde mai multe faze suscesive, respectiv:
A.Faza scrisa - incepe prin sesizarea Curtii de catre statul .
Cuprinde mai multe faze suscesive, respectiv:
35

A.Faza scrisa - incepe prin sesizarea Curtii de catre statul,

organul comunitar, resortisantul unui stat, cu plngerea care se
depune la grefier. Plngerea este obligatorie si trebuie introdusa
in anumite termene (o luna - 5 ani) prevazute in tratate.
Grefierul are obligatia sa o trimita partii adverse cu toate piesele
anexe indicand si termenul in care trebuie depus memoriul de
intampinare. In ce priveste ancheta, Curtea poate decide ca
aceasta sa fie facuta de catre judecatorul raportor cu
participarea avocatului general, partile avand posibilitatea sa
asiste.
B.Faza orala In functie de data incheierii anchetei, prioritati,
eventuala cerere a partilor sau hotararea de deschidere fara
ancheta, presedintele Curtii fixeaza si stabileste data la care
cauza urmeaza a fi dezbatuta.
Faza orala incepe cu audierea publica: citirea
raportului de audiere de catre judecatorul raportor. Presedintele
deschide dezbaterile. Partile nu au dreptul sa pledeze personal.
In continuarea sedintei publice, se da cuvntul avocatului
general care prezinta concluziile sale asupra cauzei, asa cum
rezulta din situatia de drept. Dupa ascultarea sa presedintele
incheie procedura orala si anunta luarea cauzei in deliberare.
C.Deliberarea si hotararea - Deliberarea are loc in Camera de
consiliu si este secreta. Hotararea este data in numele Curtii nu
a majoritatii judecatorilor, si se citeste in sedinta publica. Ea
trebuie semnata de presedinte, judecatorul raportor, judecatorii
care au deliberat si de grefier. Minuta hotararii, parafata si ea,
se depune la grefa, iar cate o copie certificata a hotararii, se
notifica partilor.
6.2.2. Proceduri speciale
A.Recursul functionarilor comunitari Curtea de Justitie
este abilitata sa decida in orcice litigiu intre Comunitate si
agentii sai, in limitele si conditiile determinate in statut sau
rezultand din regulile aplicabile acestora din urma. De regula,
aceste litigii se solutioneaza prin procedura obsnuita, cu mici
deosebiri in materia recursurilor.
B.Problemele prejudiciale Acestea, conform jurisprudentei
curtii, au un caracter necontencios, fapt ilustrat si prin
modalitatea de reglementare a cheltuielilor la care se expun
partile in fata Curtii.
C.Procedura recursului impotriva hotararilor Comitetului
de Arbitraj al
C.E.C.O.- Art.103 si 105 din Tratatul C.E.C.O. prevad
posibilitatea atacarii cu un recurs suspensiv a hotararilor
36

Comitetului de Arbitraj,procedura fiind reglementatain

art.18.alin.1. din acelasi tratat.
D.Procedura micii revizuiri prevazuta in tratatul C.E.C.O.
este o forma simplificata de revizuire a tratatului avand ca
obiectiv precis si limitat, adaptarea la noile conditii a atributiilor
Inaltei Autoritati si executarea puterilor acestora.
E.Procedura de avizare in materie de acorduri incheiate
in cadrul Tratatului C.E.E. Conform art.228 din Tratatul de la
Roma,Comunitateta poate incheia acorduri cu state sau
organizatii internationale. Consiliul,Comisia sau un stat membru
poate cere Curtii de Justitie un aviz asupra compatibilitatii
acordului cu dispozitiile Pietii Comune.
F.Executarea hotararilor Curtii Potrivit tratatelor, hotararile
Curtii au forta executorie in sfera de aplicare teritoriala a
acestor acte internationale.Executarea silita a hotararilor se
realizeaza prin autoritatile statelor membre dupa procedura
prevazuta in legislatiile nationale.
6.3. RECURSURILE IN FATA CURTII DE JUSTITIE

6.3.1.Recursul in anulare.
Recursul in anulare consta in posibilitatea pe care o au
statele, institutiile comunitare si persoanele fizice sau juridice de
a ataca in fata Curtii un act obligatoriu emis de Consiliu sau
Comisie si de a obtine, in anumite conditii, desfiintarea acestuia.
Este un mijloc de control al conformitatii actelor comunitare, un
control de legalitate si urmareste desfiintarea unui act ilegal, nu
modificarea acestuia.
6.3.2.Recursul in carenta.
Recursul in carenta consta in posibilitatea pusa la
dispozitia statelor, institutiilor comunitare si intreprinderilor ori
chiar particularilor, in anumite situatii, strict limitate, de a ataca
in fata Curtii de Justitie abstentiunea, refuzul Comisiei sau
Consiliului de ministri de a decide in materii in care aceste
institutii au, prin tratate, obligatia de a lua o anumita masura.
Fiind un mijloc de control jurisdictional, recursul in carenta
garanteaza exercitarea puterilor conferite institutiilor prin
tratatele institutive, si urmaresc obligarea institutiilor sa
actioneze.
6.3.3. Recursul in interpretare
Tratatele institutive prevad posibilitatea Curtii de a
realiza o activitate de interpretare, cu titlu incidental, prealabil,
in afara unui litigiu propriu zis dedus direct in fata instantei
comunitare pe calea recursului in interpretare, care este
37

reglemntat diferit in Tratatele de la Roma fata de Tratatul de la

Paris.
Tratatele de la Roma arata ca instanta de la
Luxemburg pentru a se putea pronunta in temeiul art.177,
trebuie sa existe un litigiu pendinte in fata unei jurisdictii
nationale care sa sesizeze Curtea ,cernd interpretarea sau
aprecierea de validitate asurpa actului comunitar in cauza.
Hotararea Curtii, prin care se pronunta asupra validitatii unui
act, nu suprima acest act ci are autoritate de lucru judecat
numai intre partile in litigiul concret, dedus judecatorului
national.
6.3.4. Recursurile in plina jurisdictie.
Recursurile in plina jurisdictie dau posibilitatea Curtii
sa aprecieze toate elementele de fapt si de drept ale cauzei
deduse in fata sa, modificnd acea hotarare a institutiei
comunitare ce a fost pusa in discutie, in sensul de a stabili o
alta solutie obligatorie pentru parti. Cele mai frecvente astfel de
recursuri sunt:
A.Recursul in responsabilitate intervine deoarece fiecare
din cele 3 comunitati avand personalitate juridica,pot produce
prin activitatea care o desfasoara in aceasta calitate,pagube
care trebuie reparate,antrenandu-le astfel raspunderea civila.
B.Recursul in constatarea neindeplinirii de catre state a
obligatiilor decurgand din tratatele constitutive Conform
competentelor institutia comunitara executiva are posibilitatea
sa constate ca un stat membru nu si-a indeplinit o obligatie,
decizie ce poate fi atacata de acest stat in fata Curtii care
urmeaza sa se pronunte.
C.Recursul impotriva sanctiunilor argumenteaza intr-o
anumita masura caracterul supranational al Curtii.

38