Nuvela"Comoara"are ca tema consecintele nefaste pe care setea de mbogatire le are asupra

vietii omenesti.
. S-ar putea ca punctul de plecare al nuvelei sa fie real, caci Slavici s-a ocupat de
cercetarea Tezaurului de la Pietroasa, iar locul actiunii din nuvela e chiar zona Focsanilor
unde s-a descoperit tezaurul. Comoara este un pretext pentru a arata scriitorul unde poate duce
lacomia de aur.
Dutu, eroul nuvelei este un om harnic care sustine familia prin munca sa si este chiar
multumit, afectuos cu familia si cumsecade. Avea momente cnd suferea ca e sarac si "nu
suferea ca cineva sa-l atinga n saracia lui", deci era predispus spre ispita mbogatirii si "se
credea tantos, de l-ai fi socotit n rndul oamenilor cu doua juguri trase de cte patru boi".
Asadar n Dutu salasluieste un fond uman pozitiv si unul negativ, si de aici o lupta continua,
strnsa si ncordata de-a lungul nuvelei, pna la nfrngerea fondului negativ.
Eroul viseaza sa gaseasca o comoara, si chiar o gaseste, dar n acest moment are loc
decaderea fondului uman pozitiv n favoarea celui negativ, demonic. Din omul blajin si
ntelept ncepe sa-si minta sotia si e capabil sa ucida mai degraba dect sa-mparta comoara :
"mai bine moarte de om". De acum ncepe zbuciumul eroului si frica de a nu fi banuit.
Gesturile si gndurile lui devin contradictorii, chiar ridicole, relevant fiind n acest sens
momentul n care si cunpara haine de la Focsani. Acum, spaima de a nu fi descoperit i
impune un exces de supraveghere a gesturilor si miscarilor si tocmai acest lucru l tradeaza.
"Analiza sufletului tatanului, devenit stapn pe comoara, formeaza partea cea mai durabila a
nuvelei. Descrierea framntarilor sufletesti ale taranului smuls de la ndeletnicirile sale si
aruncat n vrtejul vietii orasului modern este excelenta.
Daca n-ar avea comoara, Dutu ar redeveni acelasi om linistit ca la nceput, caci vedem
ca atunci cnd lasa banii sub un pietroi merge si-si ia hainele de la vnzator fara nicio grija.
Fondul uman pozitiv i revine si acum avnd momente de regret dupa viata linistita pe care o
avea nainte de a gasi comoara : "Ah, satul lui, ce bine era n satul lui! Ce fericit era el n casa
lui de om sarac!". Dupa ce este victima unor escrocherii se rentoarce acasa sarac, ultimele
monede din caciula le da lui Stanca, subprefectul, apoi si recapata linistea sufleteasca :
"Multumesc lui Dumnezeu c-am scapat de ispita". "Dutu poate spune ca este un om norocos,
dar nu pentru ca a gasit comoara, ci pentru ca a scapat de ea. Odata cu renuntarea la comoara,
Dutu si recapata si familia, caci sotia l iarta ajungnd la concluzia ca "a pus mna pe bani
legati cu blestem". Dutu si recapata fondul uman pozitiv pentru ca el nu jefuise si nu omorse
pe nimeni pentru comoara, deci eroul este "recuperabil". Cei care-l jefuisera ncep sa-si piarda
linistea si fondul uman pozitiv(comisarul, subprefectul, samsarul, domnisora Lina).
Vizibil este, din nou, faptul ca eroul si pierde moralitatea si e jefuit la oras - vazut ca
un mediu meschin - si si recapata moralitatea la tara, scriitorul reliefnd nca o data contrastul
dintre orasul corupt si satul unde domneste onestitatea.