0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
9 vizualizări3 pagini
3. Piaţa bunurilor de consum poate fi structurată în funcţie de mai multe criterii. Astfel:
a) aria geografică sau perimetrul în cadrul căruia se desfăşoară confruntarea dintre cerere şi ofertă: piaţa internă (naţională) şi piaţa externă.
b) natura consumului: piaţa bunurilor industriale şi de echipament şi piaţa bunurilor de consum individual. Principalele deosebiri dintre cele două pieţe se referă la:
• obiectul actelor de schimb;
• regimul de vânzare-cumpărare ce caracterizează fiecare destinaţie;
• natura vânzătorului şi a cumpărătorului;
• diferite tipuri de preţuri.
3. Piaţa bunurilor de consum poate fi structurată în funcţie de mai multe criterii. Astfel:
a) aria geografică sau perimetrul în cadrul căruia se desfăşoară confruntarea dintre cerere şi ofertă: piaţa internă (naţională) şi piaţa externă.
b) natura consumului: piaţa bunurilor industriale şi de echipament şi piaţa bunurilor de consum individual. Principalele deosebiri dintre cele două pieţe se referă la:
• obiectul actelor de schimb;
• regimul de vânzare-cumpărare ce caracterizează fiecare destinaţie;
• natura vânzătorului şi a cumpărătorului;
• diferite tipuri de preţuri.
3. Piaţa bunurilor de consum poate fi structurată în funcţie de mai multe criterii. Astfel:
a) aria geografică sau perimetrul în cadrul căruia se desfăşoară confruntarea dintre cerere şi ofertă: piaţa internă (naţională) şi piaţa externă.
b) natura consumului: piaţa bunurilor industriale şi de echipament şi piaţa bunurilor de consum individual. Principalele deosebiri dintre cele două pieţe se referă la:
• obiectul actelor de schimb;
• regimul de vânzare-cumpărare ce caracterizează fiecare destinaţie;
• natura vânzătorului şi a cumpărătorului;
• diferite tipuri de preţuri.
Mrimea i calitatea activitii precum i modul de utilizare a resurselor economice de ctre agenii comerciali se concretizeaz ntr-un ansamblu de rezultate economico-financiare care definesc eficiena activitii comerciale. Ea constituie principiul fundamental al existenei i prosperitii oricrei firme comerciale i, pe un plan mai larg, condiia integrrii comerului n cerinele unei economii moderne. Conceptul de eficien este asociat n teoria i practica economic cu diverse forme de manifestare a rezultatelor obinute de agenii economici, cum sunt: rentabilitatea, productivitatea factorilor de producie, eficacitatea capitalului, economisirea costurilor etc. Privit ca principiu de organizare i conducere a activitii n economia de pia, el are ns un coninut mult mai bogat i, totodat, generalizator al tuturor rezultatelor favorabile obinute de agenii economici. Curentele de gndire economic din epoca modern situeaz eficiena ca obiect definitoriu al tiinei economice. Alegerea eficace n satisfacerea unor nevoi nelimitate cu resurse limitate sau maximizarea satisfacerii nevoilor sub constrngerea resurselor sunt expresii prin care eficiena este situat n centrul teoriei i practicii economice. Prin eficiena activitii economice, n spe a comerului, se nelege raportul dintre efortul economic depus i rezultatele obinute de un agent economic i de comer n ansamblul su, ori raportul dintre rezultate i efort. Efortul se msoar prin consumul de resurse economice (materiale, umane i financiare), iar rezultatele prin volumul vnzrilor sau alte efecte calitative ale activitii economice (creterea profitului sau a productivitii muncii, reducerea nivelului relativ al cheltuielilor de circulaie, promovarea progresului tehnic). Locul celor doi termeni - efort i rezultate - n exprimarea eficienei are semnificaia sa. n principiu, se raporteaz efortul la rezultate n situaia n care resursele economice sunt prioritare prin caracterul lor limitat n deciziile conducerii, urmrindu-se a se evidenia consumul acestora pe unitatea de rezultat. Dimpotriv, se raporteaz rezultatele la consumul de resurse pentru situaia n care atingerea unui nivel al activitii economice constituie obiectul deciziei, resursele disponibile urmnd a fi angajate n acest scop. Eficiena economic este expresia cerinelor unor legi obiective i, n primul rnd a legii economiei de timp, care dirijeaz raionalitatea i comportamentul agenilor economici. Progresul economic este un obiectiv condiionat de economisirea muncii, respectiv a resurselor, n toate sferele activitii economice. Micorarea costului distribuiei prin perfecionarea activitii comerciale duce, n primul rnd, la sporirea randamentului capitalului comercial, prin folosirea unui capital mai mic pentru aceleai rezultate sau obinerea unor rezultate superioare cu acelai capital. n acelai timp, micorarea costului distribuiei duce la reducerea preului de vnzare cu amnuntul, ceea ce permite o mai mare accesibilitate a produselor pe pia, la lrgirea pieei i, n final, la creterea economic. Interdependena dintre comer i alte ramuri ale economiei naionale determin o intercondiionare dintre eficiena comerului i eficiena acestora. Astfel, micorarea consumului de resurse n sfera comerului determin deplasarea capitalului disponibilizat n raport cu nevoile circulaiei spre ramurile care produc masa fizic a bunurilor, contribuind la sporirea avuiei naionale. Totodat, prin accelerarea vitezei de circulaie a mrfurilor, prin reducerea timpului de realizare a acestora, se 1
micoreaz timpul reproduciei, cu urmri favorabile asupra dezvoltrii economice. La
rndul su, eficiena comerului, mrimea resurselor consumate este condiionat de activitatea ramurilor cu care comerul intr n relaii. De exemplu, procesele de depozitare, formele de difuzare a produselor la consumatori, timpul de vnzare a mrfurilor sunt condiionate de starea n care produsele sunt livrate de industrie, de mijloacele cu care circul i de rapiditatea cu care sunt ncheiate tranzaciile comerciale. Aceast interdependen impune ca aciunile privind eficiena activitii comerciale, criteriile de optimizare a diferitelor aspecte ale circulaiei mrfurilor, s fie apreciate prin prisma consecinelor pe care ele le au asupra ntregului circuit al micrii mrfurilor. De exemplu, modelele de optimizare a stocurilor au drept criteriu micorarea cheltuielilor pe seama unei reale accelerri a vitezei de circulaie pe ntregul parcurs productor-consumator i nu o simpl deplasare a stocurilor din comer la industrie sau invers, cu consecine asupra micorrii cheltuielilor de stocare numai la un singur partener. n interiorul ramurii comerului, unde la distribuia produselor particip mai muli intermediari, eficiena trebuie privit att pentru fiecare ntreprindere, ct i pentru ansamblul comerului. Micarea mrfurilor, att prin veriga cu ridicata, ct i prin cea cu amnuntul, poate s se desfoare n condiii de eficien pentru fiecare din ele, cu toate c pe ansamblul comerului o asemenea micare s nu fie eficient, solicitnd cheltuieli mari. 2. Criteriile de apreciere a eficienei activitii comerciale Aspectele variate sub care se manifest obiectivele economice din comer, eforturile fcute pentru ndeplinirea lor i rezultatele obinute conduc la concluzia c pentru exprimarea eficienei economice trebuie folosit un complex de indicatori, care s evidenieze aceste raporturi la nivelul ramurii comerului i al fiecrei societi, pentru ansamblul activitii comerciale i pentru diverse laturi ale acesteia. A) n ceea ce privete eficiena de ansamblu a comerului, deci rezultatele conjugate prin interdependena lor ale tuturor agenilor economici, se folosesc urmtorii indicatori: Productivitatea factorilor de producie (numr de personal, capital social) calculat ca raport ntre volumul activitii i fiecare din factorii respectivi. Ea poate fi comparat cu productivitatea factorilor de producie din industrie i exprim n dinamic schimbarea raportului dintre cei care produc i vnd un volum de mrfuri dat sau schimbrile n eficiena muncii lor. Veniturile la bugetul de stat aduse de comer, n principal cele provenite din impozitul pe profit, care cresc pe msura dezvoltrii activitii, micorrii consumului de resurse i sporirii eficienei economice. Timpul mediu de circulaie a mrfurilor (ca raport ntre stocurile medii la diferite grupe de mrfuri i vnzrile medii zilnice) comparativ cu timpul mediu de producie a mrfurilor respective, reflectnd n dinamic schimbrile n calitatea distribuiei. Numrul de salariai din comer fa de totalul populaiei active sau al salariailor din economie. Indicatorul caracterizeaz, n mare msur, eficiena social a comerului, nivelul servirii comerciale. Nivelul relativ al cheltuielilor de circulaie (cheltuielile la o mie de lei vnzri) caracterizeaz complexitatea i raionalitatea distribuiei, acesta fiind difereniat pe ageni economici de acelai profil, n funcie de felul n care ei i gospodresc resursele. 2
B) Eficiena activitii unei societi comerciale sau a diverselor laturi ale
acesteia, ca expresie a minimizrii cheltuielilor sau a maximizrii rezultatelor, este apreciat pe baza urmtoarelor criterii: eficiena utilizrii resurselor economice (materiale, umane i financiare), costul circulaiei mrfurilor i rentabilitatea activitii economice. c) Eficiena utilizrii resurselor economice se exprim prin indicatori n care resursele economice (ca efort) se raporteaz la rezultatele economice (ca efect), obinnduse consumul de resurse la o unitate de rezultat (de exemplu, valoarea fondurilor fixe sau valoarea fondurilor financiare la un milion de lei vnzri). Printr-un raport invers se obin rezultatele la o unitate de efort. Complementar se pot folosi indicatori care exprim coeficienii de utilizare a unor resurse n raport cu potenialul lor maxim (de exemplu, coeficientul de utilizare a capacitii de transport, a unui utilaj, coeficientul de utilizare a timpului de lucru calendaristic). Costul circulaiei (sau cheltuielile de circulaie) i rentabilitatea reprezint criterii de apreciere a eficienei globale a activitii economice a unei societi comerciale i, ntr-o interpretare mai larg, sinteza calitativ a activitii acesteia. n mrimea acestor indicatori se regsesc att modul de utilizare a factorilor de producie, ct i calitatea relaiilor cu partenerii, inclusiv condiiile de mediu. Alturi de eficiena economic, teoria i practica activitii comerciale delimiteaz i eficiena social sau eficiena pentru cumprtori, constnd n calitatea deservirii comerciale. Un asemenea mod de abordare a eficienei este specific acelor domenii n care ntreprinztorii intr n relaii directe cu publicul, cruia trebuie s-i asigure un anumit nivel al serviciilor oferite n momentul acceptrii schimbului. Eficien social se asociaz cu eficien economic, un nivel ridicat al deservirii comerciale determinnd formarea pentru fiecare unitate comercial a unei clientele stabile, care, prin puterea ei de cumprare, determin volumul activitii economice. Totui cele dou forme pot s nu se suprapun, tendina de economisire a resurselor, proprie ntreprinztorului, s se rsfrng de la o anumit limit negativ asupra nivelului deservirii comerciale. Eficiena social este apreciat prin indicatori privind mrimea resurselor materiale i umane folosite n comer n raport cu numrul de locuitori deservii (de exemplu, suprafaa comercial sau numrul de lucrtori comerciali la o mie de locuitori), serviciile comerciale oferite n uniti, gradul de diversificare a sortimentului, calitatea relaiilor cu publicul i alii. Comerul se nscrie prin criteriul eficienei sociale ntre factorii care definesc calitatea vieii.
Spac1. Importanţa băuturilor nealcoolice în regimul alimentar. 2. Clasificarea băuturilor nealcoolice. 3. Clasificarea sucurilor. 4. Clasificarea apelor minerale. 5. Tehnologia de obţinere a sucurilor. 6. Tehnologia de obţinere a apelor minerale. 7. Tehnologia de obţinere a cvasului. 8. Tehnologia de obţinere a băuturilor răcoritoare. 9. Marcarea, ambalarea, depozitarea şi indicii de calitate ai sucurilor. 10. Marcarea, ambalarea, depozitarea şi indicii de calitate ai apelor minerale. 11. Marcara,ambalaea, depozitaea ş indici de calitte ai cvaslui şi băutuil racorito. 12. Noţiuni generale şi clasificarea băuturilor alcoolice. 13. Caracteristica materiilor prime folosite la fabricarea berei. 14. Tehnologia de producere a berei. 15. Ambalarea, depozitarea, marcarea şi indicii de calitate ai berei. 16. Clasificarea berei. 17. Clasificarea vinurilor line. 18. Clasificarea vinurilor efervescente. 19. Caracteristica strugurilor utilizaţi la fabricarea produselor vinicole. 20. Metodele de ver