CHIRITA

IN
PROVINTIE
Comedii de Vasile Aleesandri, reprezentate la Iasi, prima in 9 aprilie 1850, cea de a doua
in 8 mai 1852, si publicate in volumul Teatru romanesc.

Repertoriul dramatic, I, Iasi, . Aici se mentioneaza ca ar fi fost editate mai inainte si in

brosura separata, la tipografia Buciumului roman".

La un deceniu dupa debutul de dramaturg, Vasile Aleesandri izbuteste prin aceste doua
piese sa impuna un personaj de o mare pregnanta comica, un tip" care va face ulterior
cariera pe scena romaneasca, detcrminindu-l pe autor sa il reia intr-un cintecel comic si
intr-o farsa, inspirindu-l pe Matei Milo pentru o noua comedie, incitind chiar si pe
comediogralii si regizorii zilelor noastre. Prima piesa, in trei acte, cu o intriga mai simpla
si mai bine rotunjita, ne-o prezinta pe Chirita Rirzoi, venita in capitala Moldovei sa
petreaca cis-legile", impreuna cu cele doua fete, Aristita si Calipsita, carora le cauta soti
din lumea buna, si cu fiul Gulita, un copil capricios si rizgiial, caruia, in ciuda unor
aparente crize de autoritate materna, nu este in stare sa-i refuze nimic.
Intreaga piesa demonstreaza cum, una cite una, pretentiile si ambitiile provincialei
pornita la asediul inaltei societati se destrama in mod iremediabil. Societatea ieseana,
reprezentata prin vaduva Alin, fiica ei Luluta si sardarul Cuculet, director de agie, desi in
aparenta o accepta, in fond o respinge, ridiculizind, cu relativa discretie in cazul adultilor,
cu jucat-naiva ostentatie in cazul copilei, lipsa de maniere, educatia incropita prin
superficial mimetism si putinul sau disccrnamint in alegerea relatiilor.
In ceea ce priveste proiectele matrimoniale, sini si ele sortite unui jalnic fiasco: la bal,
Ielele, prostule si uritele, sint evitate de toti cavalerii", aga Bondicescu si spatarul
Pungcscovici, ale caror amoruri Chirita s-a grabit sa le blagosloveasca, se dovedesc a fi
doi vulgari cartofori de profesie, urmariti si in cele din urma prinsi de agie, iar in final
banul Cirigori Birzoi vine cu nepusa masa" la Iasi si-si umila" sotia si odraslele, ferm
hotarit sa se intoarca la Birzoieni si sa Ie marite pe cele doua duduci cu niste boierasi,
vecini de mosie.

Cea de a doua piesa, a carei actiune se petrece cftiva ani mai tirziu, desi numai in doua
acte, are o dubla intriga, urmarind pe de o parte ascensiunea sociala a familiei Birzoi, cu
obtinerea de catre banul Grigori a functiei de ispravnic al tinutului, pe de alta incercarea
Chiritei de a o marita pe Lulula, ramasa orfana si aflata sub epitropia ei, cu Gulita, in
urma rationamentului ca alit la virsta (desi fata e mai mare cu un an), cit si la zestre cei
doi se potrivesc de minune. Luluta e insa indragostita din copilarie de Leonas care, desi la
inceput izgonit din casa Birzoilor, datorita unor travestiuri cu ajutorul carora o
compromite pe Chirita si afla metodele de chiverniseala ale parintelui ispravnic",

izbuteste sa se logodeasca cu aleasa inimii sale si-l inlocuieste si pe cuconul Grigori in

postul de care acesta a abuzat.

Atit personajele, cit si peripetiile care sustin intriga de dragoste sint schematice si naive,
in unele cazuri aproape neverosimile, ele ncavind decit rolul de a implini consistenta
intrigii legate de personajele principale. Grigori Birzoi, omul de bun simt si de buna
credinta din prima comedie, nu poate rezista probei de foc a puterii, Iransformindu-se
intr-un slujbas lenes si profitor; cit despre cucoana Chirita, ea" a renuntat, se pare, sa mai
patrunda in societatea ieseana, pozind insa in promotoare a noilor obiceiuri si maniere in
oraselul sau de provincie; e, in schimb, ferm hotarita sa atace direct Parisul, pe care e
convinsa ca-l va cuceri cu titlul de baroana si frantuzeasca invatata toute seulette" si
exersata in conversatii savuroase cu preceptorul lui Gulita, monsiu Sarl".
Piesa se incheie cu demisionul" fortat al lui Birzoi, cu logodna celor doi tineri
indragostiti, Luluta si Leonas, dar si cu sindrofia de adio a Chiritei, care a obtinui mult
rivnitul pasaport pentru staturile Bvropii" si porneste cu brio la asaltul Occidentului.
Personajul Chiritei este cel care face sa traiasca amindoua piesele, cunoscind chiar o
anumita evolutie, de la una Ia cealalta.
In Chirita in Iasi boieroaica de la Birzoieni, desi plina de incredere in sine la inceput,
simte incet, incet ca societatea ieseana ii ramine de fapt inaccesibila (scenele in care
povesteste, indignata, cum s-a vazut parastuita" pe scena comica si in care se aseaza,
resemnata, sa Iaca patiserie", cu o basma" plina de cofeturi", la balul Afinoaiei sint
semnificative din acest punct de vedere), si, in final, accepta inevitabilul, in cea de a doua
comedie, siguranta sa a sporit in mod considerabil; devenita campioana noilor moravuri
si maniere mondene, chiar daca, uneori, practicarea lor nu-i produce o reala placere,
incearca sa le impuna tuturor celor din jur (calareste si fumeaza fiindca e la moda, isi
imbraca barbatul nemteste", vrea sa-l stileze pe Ion rindasul, schimba retetarul de la
bucatarie si orele de masa obisnuite din batrini). E convinsa de superioritatea ei fata de
lumea provinciala si nu are nici o indoiala cu privire la impresia pe care o va face in
calatoria europeana.
Prevestind o serie dintre personajele caragialesli de mai lirziu, cucoana Chirita ilustreaza
primejdiile si ridicolele parvenitismului cultural, ale adoptarii grabite si superficiale a
aparentelor celor mai exterioare ale civilizatiei moderne intr-un mediu care nu este
pregatit nici intelec-tualiceste si nici din punct de vedere sufletesc pentru a le intelege si
asimila. Sarja lui Vasile Aleesandri se aplica insa reversului negativ al unui proces social
si intelectual obiectiv si inevitabil, iar provincialismul funciar al personajului este atit de
autentic si se dezvaluie cu atita sincera ingenuitate, incit Chirita nu este, in cele clin urma,
antipatica. Filonul de bun simt terre a terre" al personajului va fi tocmai exploatat in
Cucoana Chirita in voiagiu (1864) si Cucoana Chirita in balon (1874).

Farmecul si rezistenta in timp a pieselor din 1850 si 1852 se datoreaza vervei inepuizabile
a autorului, care imagineaza scena comica dupa scena, apelind atit la procedee exterioare
mai simple (qui pro quo-uri, travestiuri, comicul de miscari si de limbaj), cit si la unele
subtilitati ale studiului de caracter. Dupa cum a indicat inca Alphonse Royer si a
demonstrat apoi cu lux de amanunte Charles Drouhet, cucoana Chirita a avut drept model
personajul comediilor lui Maillot si Aude, Mme Angot, iar piesele care o pun in scena au
asimilat si sugestii din Moliere sau din diferite texte ale teatrului bulevardier francez de la
mijlocul veacului al XlX-lea. Acestea nu reprezinta insa decit o canava, careia Vasile
Aleesandri i-a dat o substanta autentic romaneasca, atit prin detaliile de mediu si intriga,
cit si, mai ales, prin limbaj si mentalitatea pe care acesta o concretizeaza.
Cele doua piese care o au drept protagonista pe cucoana Chinta sustin in cea mai mare
masura reputatia actuala de comediograf a lui Vasile Aleesandri (cu toate ca si alte texte
ar merita si ar putea li revalorificate), Miluta Gheorghiu jucind in travesti (pe urmele
traditiei inaugurate de M. Millo) si Draga Olteanu fiind actorii care au contribuit cel mai
mult la mentinerea lor in repertoriu.