Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea: Sociologie si Asisten Social

Lucrul individual
La Disciplina ,,Filosofie

A efectuat: Marga Vera

A verificat: Movil
Valentina

1. Eseu: ,, A ajunge sa fii ceea ce

esti
Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa fii tu insuti
, intr-o lume care incearca sa te faca ca toti ceilalti. Cineva va fi
intotdeauna mai frumos, mai
tinar sau mai destept ca tine, insa nimeni si niciodata nu va putea
fi ceea ce esti tu. Nu te schimba ,pentru ca oamenii sa te placa. Fii
tu insuti si oamenii potriviti
te vor iubi pe tine, cel adevarat
Pentru a ajunge sa fii ceea ce esti ,trebuie in primul rind sa
intelegi ,,cine esti tu ? .Aceasta este o intrebare pe care fiecare
dintre noi si-o pune .Dar cum descoperim raspunsul care uneori
ni se pare atit de complicat de gasit . Cu toate ca acesta este mai
aproape decit noi ne putem imagina ,el se afla in noi , undeva in
adincul constiintei si al sufletului nostru. Dar pentru al gasi este
necesar sa trecem anumite bariere cum ar fi gindirea negativa ,
care se declanseaza in momentul cind ,parca am gasit solutia ,iar
negativismul ne abate de pe calea
cea dreapta prin contrazicere., punindune la indoiala gindurile. In
asemenea
momente noi trebuie sa ne ,,remodelam gindirea , sa analizam
situatiile care ne framinta , si sa gindim pozitiv caci gindurile au
proprietatea de a se materializa.
O alta bariera destul de semnificativa este parerea celor din
jur, care in majoritatea cazurilor ne asupreste propria personalitate , ne face sa
uitam de eul
personal si sa ne conformam doar pentru a fi pe placul cuiva. Si
aceasta este o mare greseala deorece fiecare are dreptul de a fi el
insuti ,de a fi el adevarat ,
ci nu un actor al carui masti trebuie sa schimbe in dependenta de
parerea celor
din jur .
Si totusi cum ajungi sa fii ceea ce esti ?
Prin felul tau de a fi , de a gindi ,lua decizii , actiona si in
general de a-ti trai viata. Uneori ne ratacim si avem senzatia ca
nu stim cine suntem si daca suntem la locul potrivit . Acestea sunt
niste momente prezente in viata fiecaruia dintre noi ,care l-a
rindul lor au un anumit ,scop si anume acela de a ne cunoaste ,
ratacind prin intrebari noi gasim raspunsuri, analizam si in cele
din urma intelegem propriul eu .

Un rol important in cunoasterea persoanala il au evenimentele

atit pozitive cit si negative prin care fiecare trece pe parcursul
propriei vieti . Ele scot la iveala unele aspecte ale personalitatii
noastre pe care noi nici nu stiiam ca le posedam.
In cazul acestor evenimente , noi ne aflam in situatia de a face o
alegere,iar
rezultatul acestei alegeri nu este alt ceva decit ,,ajungerea la
ceea ce esti tu defapt.
Viata noastra e asemenea unui drum , cu multe cotituri ,
obstacole ,care uneori nu duc nicaieri ,si pacat ca nu intelegem
acest fapt pina nu ajungem in
momentul cind vedem ca nu avem iesire si ne aflam la margine.
Insa nu trebuie sa uitam faptul ca de noi depinde drumul pe care
il vom alege . In viata trebuie sa alegem drumurile cu obstacole
,daca vrem intradevar sa ajungem la fericire si sa intelegem cine
totusi suntem noi .
,, A ajunge sa fii ceea ce esti inseamna a te accepta pe tine
insuti , a-ti aprecia atit calitatile pozitive cit si cele negative , a-ti dovedi tie, si nu
altcuiva ca tu esti singura persoana care iti influientezi viata .
Fii ceea ce esti , ci nu ceea ce vor sa vada altii !!!

2. Analiza unui text

filosofic
,, Cugetari de Blaise Pascal.
Filosofia lui Pascal presupune o experien a gndirii aflat n meditaia
asupra omului, universului sau credinei cretine; este rezultatul unui spirit
pasionat, deosebit de sensibil fa de frmntrile i contradiciile existente
n om i n epoca n care el a trit .
Textul ,,Cugetrilor a fost plasat de ctre critici fie pe linia unei teologii
protestante sau catolice (din punct de vedere al orientrii religioase), fie a
fost considerat o anticipaie a pragmatismului,existenialismului sau
iraionalismului contemporan (din punct de vedere filosofic). Un Bergson l
considera pe Pascal precursorul curentului sentimental (unde sentimentul are
sensul de cunoatere imediat i intuitiv- sens prezent n secolul al XII-lea).
La urma urmei, ce este omul n natur? Nimic n raport cu infinitul, tot n
comparaie cu neantul, un lucru de mijloc ntre nimic i tot. El este infinit de
ndeprtat de ambele extreme; iar fiina lui nu st mai aproape de nimicnicia
din care este scoas dect din infinitul n care-i nghiit. Puterea sa de
nelegere pstreaz, n ordinea lucrurilor inteligibile, acelai rang ca i
corpul n imensitatea naturii. Tot ceea ce poate face ea este de a descifra
ceva din ceea ce aparine lucrurilor de mijloc, venic disperat c nu le poate

cunoate nici principiul de baz, nici finalitatea. () Iat adevrata noastr

stare. Este ceva ce limiteaz cunotinele noastre ntr-un fel de margini peste
care nu trecem, incapabili de a ti totul i de a ignora totul n mod absolut.
Problema capital a filosofiei pascaliene este armonizarea raiunii cu
credina, dar peste tot ne urmrete, ca o umbr, problema omului. i e
dificil a-l defini, cci el se las condus de inim, iar Inima are raiuni pe care
raiunea nsi nu le cunoate idee care n ochii unora a trecut drept
sofism; dac facem ns distincia ntre cele dou sensuri cu care este folosit
conceptul raiune, se observ intenia lui Pascal de a prinde pe calea
raiunii ceea ce este mai intim sufletului omenesc.
Dou tendine l-au marcat n mod deosebit pe Pascal. Prima nclinaia
sa spre tehnic provine din ncrederea oarb pe care o acord raiunii, iar
cea de-a doua credina puternic n existena lui Dumnezeu este
rezultatul ndoielii i nelinitii ce-i umplu sufletul i-l ispitesc s dizolve sensul
vieii (aa cum este el vzut de majoritatea oamenilor) sau chiar orice sens.
De aici rezult contradiciile de care Pascal se izbete pretutindeni,
contradicii pe care le ntlnete, n mod inevitabil, i n sufletul omenesc:
Ce himer mai este i acest om? Ce noutate, ce monstru, ce haos, ce
ngrmdire de contradicii?! Himer, pentru c omului nu-i poate fi dat
vreo esen nu este ceva anume; noutate, ntruct de fiecare dat cnd l
cercetm descoperim tot altceva; monstru, deoarece este capabil de
lucruri neateptate i josnice; haos, pentru c nu-i putem explica toate
faptele pe calea raiunii i nici nu le svrete din raiune.
El insist asupra unei singure afirmaii omul este o ngrmdire de
contradicii: Judector al tuturor lucrurilor, imbecil vierme de pmnt;
depozitar al adevrului; ngrmdire de incertitudine i de eroare; mrire i
lepdtur a universului.
Pentru Pascal sunt evidente i contradiciile ntre gnd i fapt, ntre ceea
ce este n realitate i ceea ce omul afirm surs permanent a erorii: Dac
se laud, eu l cobor (pentru c n realitate e josnic Cine vrea s devin
nger cade n cealalt extrem, spune el); de se coboar, l laud (pentru
c n realitate e mre) i-l contrazic mereu pn ce reuete s neleag
c este un monstru de neneles.
n aceeai scriere (Cugetri) Pascal explic oarecum de ce
consider omul drept un monstru, raportndu-se la credin: Nepsarea
[omului] ntr-o chestiune n care e vorba de el nsui, de eternitatea lui, de
soarta lui, m irit mai mult dect m nduioeaz; ea m uimete i m
nspimnt; e un monstru pentru mine.
Doar raiunea este sursa nenorocirilor pe care le suport omul, dar n
acelai timp ea confer cu adevrat mreie existenei: Un copac nu se tie
nenorocit. Este adevrat c, s te vezi nenorocit nseamn s fii cu adevrat;
dar nseamn i c eti mare dac tii c eti nenorocit. Toate nenorocirile n

care se afund omul dovedesc mreia lui. Sunt nite nenorociri de mare
senior, de rege deposedat
Mreia i adevrul sunt rezultate ale suferinei umane; cu toate c este
pndit peste tot de eroare, omul nzuiete ntotdeauna la adevr i de
aceea l caut cu atta aviditate; este fcut pentru a-l cuta, i n aceasta st
principiul demnitii umane: Omul nu este dect o trestie, cea mai slab din
natur; dar este o trestie cugettoare.
Pascal nal i coboar la fiecare pas fiina uman descoperindu-i
contradiciile, dovedindu-i mreia, deplorndu-i slbiciunile. El ncearc s
scoat mreia omului din chiar slbiciunile lui. Omul caut adevrul i
fericirea, dar pasiunile i plcerile l fac incapabil s le ating; vrea s se
cunoasc pe sine, dar cade prad plcerilor i fuge astfel de sine; urmrete
s instituie justiia, dar justiia uman este relativ, pentru c omul e fiin
deczut.
Situat deasupra abisului dintre infinitul mare i infinitul mic, omul e
condamnat s rtceasc pentru totdeauna n preajma marilor taine ale
universului incapabil s cunoasc raiunea ultim a lucrurilor. De aici se
nate sentimentul nimicniciei omului i nelinitea metafizic: Cci la urma
urmei, ce este omul n natur? Un nimic fa de infinit, un tot fa de neant,
o mijlocire ntre nimic i tot.
Cum n faa universului omul nu este dect un nimic, Nu trebuie ca
ntregul univers s se narmeze spre a-l strivi. Un abur, o pictur de ap e
destul ca s-l ucid. Dar tocmai astfel i dovedete omul superioritatea,
cci n cazul n care universul l-ar strivi, omul ar fi nc mai nobil dect ceea
ce-l ucide; pentru c el tie c moare; iar avantajul pe care universul l are
asupra lui, acest univers nu-l cunoate.
Omul este principiul suprem i centrul de gravitaie al universului
pascalian, nct concepiei sale i se potrivete foarte bine o idee a lui Noica:
Prin om filosofia gndete umanul dincolo de el, dar n jurul omului
pivoteaz totul; n jurul omului cu slbiciunile i contradiciile proprii naturii
sale, dar i cu acel nimb de mreie pe care i-l procur cugetarea.
i cugetrile asupra religiei, care fac obiectul celei de-a doua pri
a Cugetrilor, au ca punct de plecare tot aceast concepie asupra naturii
umane, la care Pascal face apel mereu.

Cuprins:
Eseu: ,, A ajunge sa fii ceea ce
esti
2. Analiza unui text filosofic.
1.

,, Cugetari de Blaise Pascal.