Pr. prof. univ. dr.

Ioan Chiril, decanul Facultii de Teologie

Ortodox din Cluj-Napoca, a fost ales Preedinte al
Senatului Universitii Babe-Bolyai Adevarul e unul
singur, noi sntem multi
martie 21, 2012
Graiul Ortodox Categorii 2 comentarii

1 Vote

Printele Ioan Chiril, Preedintele Senatului UBB

Pr. prof. univ. dr. Ioan Chiril, decanul Facultii de Teologie

Ortodox din Cluj-Napoca, a fost ales Preedinte al Senatului Universitii Babe-Bolyai.
Alegerile au nceput luni, 19 martie, de la ora 10.00. Contracandidaii printelui Ioan Chiril au
fost Luminia Silaghi Dumitrescu, fost prorector i cadru didactic la Facultatea de Chimie i
Inginerie Chimic, i Dan andor, decan al Facultii de tiine Politice, Administrative i ale
Comunicrii din cadrul UBB. Dup alegerea ca Preedinte al Senatului UBB, Printele Ioan

Chiril i-a exprimat inteniile i planurile pe care le are pentru viitor: Ce doresc s fac?
Tuturor toate. Am propus ca s meditm cu toii, cei 139 de senatori, la o reconfigurare a
comisiilor i a consiliilor, reconfigurare care s aduc comisiile i consiliile ntr-o deplin
concordan cu mediul educaional naional i european, i apoi s ne gndim i la cel transatlantic. M gndesc ns i la promovarea sau alctuirea chiar a unei comisii de evaluare a
mediului economic din zona noastr, din ar, pentru a vedea i a stabili, prin intermediul
politicilor educaionale ale Senatului, care sunt prioritile n realizarea specializrilor.
Bineneles, m gndesc la o zon de cercetare pe care s-o dezvoltm cu precdere cu cei care
au ieit la pensie i cu tinerii care au absolvit doctoratele pentru ca s-i inem aproape de
Universitate i s putem s i utilizm atunci cnd e nevoie ca unele discipline s fie predate de
specialiti. M gndesc la o mai vie prezen a Universitii n societate, chiar la o revenire la o
tradiie din zona interbelic a conferinelor sptmnale. Ceea ce propun eu este o meditare
efectiv la ideea unui consoriu al Universitilor clujene ca preambul al unui proces de
realizare a unei Universiti Metropolitane.
Printele Ioan Chiril este practic primul Preedinte al Senatului Universitii clujene, avnd n
vedere c noua lege a Educaiei nu mai permite Rectorului s conduc i edinele Senatului.
Funcia de Preedinte al Senatului e una de reprezentare i vizeaz relaia Senatului i a
comisiilor din subordinea acestuia cu Rectorul. Senatul UBB este alctuit din 139 de cadre
didactice i studeni.
Adevarul e unul singur, noi sntem multi
de Anca Georgescu
Marturie. Parintele Ioan Chirila dezvaluie motivul pentru care e dificil de realizat un dialog
interreligios
Din amvon si de la catedra, una dintre cele mai importante fete bisericesti din Transilvania
ndeamna la cumpatare
Ioan Chirila este decanul Facultatii de Teologie Ortodoxa din Cluj. ntr-o zi de Paste, iese de la
slujba din catedrala si trece vizavi, n biroul lui de decan. Nu poate vorbi, saluta din cap. Cnd
vorbeste, graseiaza ardeleneste si insista sa fie numit preotul Chirila, ca asa l cunoaste toata
lumea.

i mai cunosc azi oamenii pe preoti? Ce mai nseamna azi batul cu maciulie de aur al
patriarhului; greutate spirituala sau pompa ostentativa?

Eu am umblat cu ceea ce numiti dvs. bat si stiu ct e de greu. Va asigur ca daca as vinde mine, nu
unul, ci mai multe astfel de bete nici macar doi, trei credinciosi nu si-ar regla traiul pe-o

saptamna. Nu mai exista azi pompa

aceea bizantina a cezarilor.
Ceea ce oamenii vad la televizor nu e chiar aur, iar pe podoabele preotilor aurul nu mai e aur
masiv. Am putea face si noi ca turcii de la Iasi, sa ma ierte fratii turci, foc n jurul catedralei ca sa
curga aurul topit de pe pereti. Si au fost surprinsi sa vada ce putin aur a curs. Asa e si discutia
legata de mbracarea catedralei noastre de aici de la Cluj, n mozaic cu piatra de Murano. Nu va
suparati, nu mai e nici o fandoseala sa faci asa ceva n ziua de astazi. Nu mai e scump. Ce mai
nseamna Murano astazi? Dar va spun altceva: n ordinea creatiei, pentru Dumnezeu si numai
pentru el snt cele mai bune lucruri. Daca am reusi sa schimbam n mentalul nostru lucrul acesta
sa stiti ca ne-ar fi mult mai molcoma viata. Dar noi nu ne gndim asa, noi zicem ca cele mai bune
lucruri ni se cuvin noua, nu lui Dumnezeu. Si doar ce mai ramne i dam si lui Dumnezeu.
Fals exemplu negativ

Vorbiti
despre
cumpatare?
Si despre cumpatare, si cnd vorbesc despre asta nu dau exemple dect din familia mea. Luati-ma
pe mine ca exemplu negativ. Daca eu as fi avut minima cumpatare sa cumpar numai ct mi-ar fi
trebuit pentru cele trei zile de Pasti, probabil ca ar mai fi si altceva. Dar ntr-o zi, cu mult nainte
de Pasti, eram la un supermarket si acolo se facea o colecta pentru saraci. La casa ti se cerea sa
dai din cos un produs care ti prisoseste. Mi-a placut ideea, dar le-am spus ca ar fi trebuit sa-mi
spuna cnd am intrat, ca sa cumpar mai mult. Dar apoi, cnd m-am mai gndit, am zis ca nu, a fost
bine asa, nu trebuia sa-mi spuna nainte. Eu trebuie sa dau din prisosul meu. Eu trebuie sa renunt
si asta e crestineste cu adevarat. De-asta va spun, ca daca lumea ar intra cu adevarat si deplin
ntr-o zona a cumpatarii sa stiti ca s-ar rezolva toate problemele noastre.

Pna la cumpatarea deplina, care suna a absolut, nu se pot face si lucruri mai mici si mai
simple?
Eu am ncercat sa gasesc tehnici de asistenta sociala pentru parohii, pentru comunitatile noastre,

mici si simple. Si am pus asa, niste ntrebari nevinovate. Daca avem n parohie niste blocuri din
astea mari, lamele din cartierul Grigorescu sa zicem. Ce-ar fi att de greu, am zis eu, ca din
uscatorii sa facem un fel de depozit; niste rafturi pe care locatarii blocului sa puna ce le
prisoseste. Dar ce e nca bun de folosit. Si cum ala intra sa puna, ala care are trebuinta sa intre sasi ia. A mers greu sau deloc. N-am gasit nici o asociatie de proprietari care sa mbratiseze ideea.
E un paradox. Eu am vazut cu ochii mei; cu ct te mbogatesti, cu att ti scade personalitatea
morala. Cu ct saracesti, cu att ti se ntareste nobletea. Si nu mai accepti orice.

E
greu
sau
usor
sa
dai
putin
cnd
ai
mult?
E foarte greu sa faci lucruri concrete si adevarate pentru cei nevoiasi. Daca noi, pe drumul pe
care mergem fiecare, am tine ochii deschisi si pentru ceilalti, ar fi mult mai putina suferinta. De
ce atunci cnd punem niste haine vechi la tomberon, ele dispar n cteva minute? De ce aceia care
le iau stiu ca hainele snt acolo, dar noi, cei care le punem, nu stim cine snt cei care au nevoie de
ele? Nu avem cumpatarea care ne-ar trebui.

Prejudecati romnesti

Ce mi-ati raspunde daca eu as afirma ca, atunci cnd e vorba de biserica, romnii snt bigoti,
ipocriti
si
superficiali?
V-as raspunde da, aveti dreptate. Dar apoi v-as mai spune si ca suferiti de aceeasi superficialitate
ca si cei de care vorbiti. Luati n considerare doar aspectul formal si nu reusiti sa intrati n esenta,
n experimentarea propriu-zisa. Analizam formal si nu esential atunci cnd nu exista comuniune.
De exemplu, noi doi ne-am ntlnit ntr-un interogatoriu si nu ntr-un dialog. Va spun de ce nu e
un dialog, desi asa pare sa fie: pentru ca nu ne cunoastem unul pe celalalt. De dialog nu se poate
vorbi dect acolo unde este comuniune.

Dar despre dialogul ntre religii, un subiect deja monden, cum se poate vorbi?
Se poate spune dintru nceput ca dialogul interreligios nu vizeaza nici o negociere, el este o
comuniune a identitatilor. Asa trebuie sa mergem cu totii, alaturi, pna cnd, poate ca va da
Dumnezeu odata, sa se estompeze din creatie efectul accidentului Babel. Eu atta stiu, ca atta
vreme ct traiesc pe lumea aceasta trebuie sa fiu ferm n credinta mea. Subiectul dialogului
interreligios nu e o piatra de poticnire dect pentru cei care nu-si cunosc credinta. Daca l-am
cunoscut pe Dumnezeu nu ma mai deranjeaza ceilalti.

Unde
si
cui
ramn
ceilalti?
Pentru ceilalti eventual ma rog. Dar nici nu trebuie sa se nteleaga ca dialogul interreligios,

interconfesional, dialogul ecumenic snt niste exercitii de lasa tu, ca las si eu si ajungem la un
consens. E vorba de marturie sau, cum zicem noi, de martiria identitatilor pe care le genereaza
marturisirile de credinta. Totusi nu cred ca discutiile vor disparea vreodata. Adevarul e unul
singur, noi sntem multi. Asa ca e foarte usor sa se ajunga chiar la un soi de politizare a
religiosului si atunci religiosul e judecat exact dupa reperele negotului politic.

Politica
nu
mai
are
loc
n
suflet
Ca tot vorbiti de politizare, e mai ocupata biserica n timpul campaniei electorale?
Da, poate, si asta pentru ca politicienii cred ca zona bisericii e zona credulitatii. Nu e a
credulitatii, distinsi domni, e a credintei. Nu va mai amagiti ca cei doua, trei sute de oameni care
ncap ntr-o biserica se si ncred n crucea voastra. Nu se ncred n voi, dar va ngaduie, va lasa.
Pot sa va spun din postura preotului confesor, aceea a omului care sta multe ore n scaunul
spovedaniei, ca lucrurile s-au schimbat mult. Bigotismul, fariseismul, formalismul s-au redus
mult, nu mai snt asa stufoase. Am ntlnit oameni din generatia tnara care stiu sa se spovedeasca
si asta e un lucru extraordinar.

Spovedanii adevarate

Parintele Chirila vede cum de la generatie la generatie ntelegerea sensului mersului la biserica si
a spovedaniei se nsanatoseste. Snt oameni care stiu sa-i ceara iertare lui Dumnezeu asa cum se
cuvine. Care stiu sa-si aleaga ei singuri tamaduirea sufletului, sa-si gaseasca singuri rugaciunile.
Nu mai sntem n era dusului la biserica cu arcanul. Oamenii stiu de ce vin la biserica si vin. Si
mai e ceva. Mersul sincer la biserica e cu att mai valoros cu ct n societatea noastra a disparut
un lucru fundamental n structura societatilor vechi: rusinea de comunitate. Lumea nu mai merge
la biserica de gura satului si totusi, har domnului, bisericile snt pline, spune Ioan Chirila.