Filosofia toxicomaniilor

Toxicomania reprezinta inainte de toate un mod de a fi in lume:nu este vorba

doar de un simplu comportament, ci de o atitudine globala in fata existentei, care
implica si un anumit mod de viata. Asistam deci la o uitare a fiintei in sensul
pe care il dadea filosoful german Martin Heidegger(1889-1976)- o asezare intre
paranteza legaturii sociale si afective. Totusi aceasta forma de absenta din lume
merge in paralel cu nostalgia absolutului, a armoniei, a acordului perfect cu sine
insusi, cu celalat si cu lumea.
Solutia reprezentata de experienta toxicomanului este in fapt o rectificare a
raportului cu lumea. Drogul este cel care permite restabilirea iluziei unui acord
perfect cu lumea. Toxicomanul isi transforma viziunea desopre ceea ce il
inconjoara, manipulandu-si propriile perceptii. Aceasta reorganizare a raportului
cu exteriorul necesita o interventie activa; este vorba de tentative de raspunsuri
la angoasele existentiale ale fintei umane. Toxicomanul nu ajunge sa tina doliu
dupa atotputernicia infantila: el este in permanenta prins intre exigentele placerii
si cele ale realitatii. El se loveste de limitele inimaginabilului si astfel nelamuririle
lui se apropie de cele ale filosofilor.
Pentru Kant, de exempu, cunoasterea noastra esrte limitata de spatiu si timp, iar
fiinta umana nu poate transcede acest cadru a priori al sensibilitatii. La
toxicoman, exista o cautare a absolutului care trece printr-o provocare lansata
limitelor, in special celei temporale,marca a limitarii noastre. Momentul perfet al
flas-ului pare sa scapr timpului, in masura in care tot ce ne inlantuie de timp de
indeparteza de absolut. Astfel, toxicomanul asculta de principiul placerii care
guverneaza inconstientul si despre care Freud spunea ca el nu vrea sa stie de
timp(intotdeauna sinonim cu constrangerea, cu limitarea sau cu reamintirea
permanenta a mortii).
Dimpotriva, pt un filosof, simplul fapt de a se recunoaste dependent de timp este
cu siguranta modul prin care poate sa-i scape. Este ceea ce constituie
transcendenta noastra de fiinta ganditoare.
Filosoful transcede limitele sale prin simpla constiinta ca le are. Dar aceasta nu
este suficienta in cazul unui toxicoman, pt ca ceea ce el doreste este sa
transceada chiar limitele gandirii si ale limbajului. Fuziunea fara cuvinte cu toxicul
va provoca o disparitie totodata a lumii vii - Lebenswetl-ul filosofului german
Edmund Husserl 91859-1938) si a subiectului rational. Experienta toxicomana
este deci o forma de absenta din lume, eliberand subiectul de grija de a exista.
Alegerea toxicomaniei poate astfel aparea ca o tentativa de raspuns la
angoasele metafizice, la dificultatea de a-si asuma conditia umana,
Toxicomanul se straduieste in felul sau sa raspunda problemelor universale puse
pe existenta, instaurand un raport cu lumea bazat pe risc si intensitate, se
regasesc deci, la toxicoman, o exigenta a adevarului si a perfectiunii, o dorinta de
a merge dincolo de banalitatea cotidiana, o problema metafizica bazata pe
angoasa de a exista.

Fericirea, moartea, existenta lui Dumnezeu, timpul, viata spiituala sunt teme
recurente la toxicomani. In masura in care acestia se mira, privesc lumea si se
intreaba, ei sunt cu adevarat filosofi. Exista o asumare a riscului la nivelul gandirii
in traseul metafizic, la fel ca in demersul toxicoman. Acest risc este cel al
vertijului, al indepartarii ratiunii. Filosoful recurge la metoda care il va salva de la
degradare. A fost si cazul lui Descartes,care a creat indoiala radicala. Pt
toxicomani, administrarea de droguri constituie o experienta extrem de
constienta, traita ca o aventura. Exercitiul folosofiei reprezinta si ea o aventura,
in sensul in care filosofii sunt exploratori ce isi pun in pericol certitudinile si
confortul mental. In acest fel , toxicomania este si ea un fel de filosofie.(Janine
Pages- Berthier)
Pag 479-480
Toxicomania rezistenta la psihanaliza
Administrarea drogurilor nu semnifica doar evitarea durerii si a frustrarii. Trebuie
luata in considerare si cautarea pozitiva a unei intensitati a senzatiilor, atat in
placere cat si in suferinta. Problema esentiala in ceea e priveste drogul este, cu
siguranta, intensitatea satisfactieipe care el o ofer si mai ales caracterul sau
salbatic,adica in afara limitelor impuse de societate. In teoria lacaniana, acesul
la satisfactie este supus unei limitari, Lacan aplecandu-se asupra unui paradox
freudiancare arata ca natura pulsiunii este de a nu aduce o satisfactie completa.
In cazul toxicomaniei, subiectul a cunoscut o transa de nedescris, un extaz
determinat de fuziunea cu drogul. Nici o placere nu o va mai putea concura.
Problema care se pune este urmatoarea: cum se poate reveni de asa de departe?
Aceasta pune in evidenta riscul de esec al psihanalizei, fundamentata pe cuvant,
comparativ cu intensitatea legaturii care uneste toxicomania cu flas-ul orbitor al
prafului. Se pare ca trebuie asteptat sa se manifeste o traire a starii de rau,
pentru ca pacientul sa devenia accesibil psihanalistului. Este necesar ca
toxicomanul sa se gaseasca in inposibilitatea de a se descurca cu consumul sau,
pt a ajunge sa solicite ajutorul. In absenta unei urme macar de constientizare din
partea toxicomanului, ne putem indoi asupra utilitatii unei propuneri terapeutice,
care l-ar putea pune pe cel ce ofera ingrijiri in situatia de a cere. In orice caz, este
intotdeauna dificil sa determini un toxicoman sa renunte la satisfactia imediata si
previzibila pe care o cunoaste, pt a alege calea lunga si frustranta a unui
tratament psihanalitic. (j p-b)
Pag . 482
Dependenta fizica
Dupa una din ipotezele care incearca sa explice fenomenele de dependenta,
toxicomanul tinde sa mentina niveluri de drog(uri) suficiente in organism, nu doar
pt palcerea si euforia pe care le ofera drogul-cel putin pt un anumit timp-, dar si
pt a preveni disconfortul sevrajului si chiar durerile fizice cauzate de acesta.
Drogurile nu ar fi consumate pt efectele pozitive de intarire, ci pt efectele
aversive pe care le amelioreaza, chair pt a compensa insuficientele
neurobiologice care induc stari anxioase sau depresive. Mai multe date,

experimentale si clinice, contrazic aceasta interpretare. Pe de o parte, animalul si

omul incep sa isi administreze produsele adictive sau continua sa o faca in
absenta oricarei dependente fizice. Pe de alta parte, nu este suficienta inducerea
experimentala a unei dependente fizice pt ca un animal non-apetent sa consume
spontan drogul pag. 487

Depresia si drogurile ilegale

Realizarea studiilor despre legaturile dintre toxicomanie si depresie comporta 2
mari dificultati. Adeseori este dificil in anamneza unui toxicoman sa intri in detaliii
si este dificila distinctia intre diferitele grade de toxicomanie. Din aceste motive,
rezultaele studiior epidemiologice sunt considerate mai degraba estimari.
In randul bolnavilor, rezultatele sunt foarte variabile, extremele mergand de la 4
la 50%. Asocierea unei toxicomanii cu drog neopiaceu, cu depresia , de-a lungul
intregii vieti este de 27%. In tulburarile bipolare, aceasta prevalenta s eridica la
67%. Invers, riscul de aparitie a unor depresii la un subiect toxicoman a fost
evaluat la aprox 25%. Ipoteza mai veche al rolului protector al toxicomaniei fata
de depresie este pusa la indoiala e aceste rezultate.
Consecintele terapeutice ale asocieirii unei tulburari depresive si a unei
toxicomanii decurg din dificultatea insasi a diagnosticului de depresie la un
toxicoman sevrat. In consecinta, poate fi o depresie care evolueaza autonom, sau
chiar un sindrom deficitar secundar remanierilor biologice induse d eintoxicatia
cronica cu droguri-acest fenomen mai mult sau mai putin durabil se observa in
special l autilizatorii de psihostimulante (cocaina, amfetamine, ecstasy) sau
secundar remanierilor psihologice impuse persoanei toxicomane de doliu dupa
produs si dupa existenta sa toxicomana.
Pag. 492
Droguri usoare, droguri tari
Din anii 1970, distinctia dintre drogurile considerate a fi usoaresi cele tari a
devenit curenta. Dar ea nu a venit de la sine. Drogurile usoare ar fi cele care nu
ar genera efecte toxice sensibile la o persoana fara antecedente de tulburari
psihologice sau psihice si deci consumul nu ar induce dependenta psihica sau
fizica. Or, de ex, LSD-ul este relativ putin toxic pe plan somatic si consumul sau
nu induce dependenta: totusi este extrem de toxic la nivel psihic. Juristul Francis
Cabalero (Dreptul drogului, Dalloz, 1989, pag.24.) un grup de droguri mai mult
sau mai putin usoare, cum ar fi cele gasite in mod spontan in natura si
obtinute plecand de la culturi (cannabis, opium, kat, coca, peyotl, ciuperci
halucinogene, tutun , alcool, ceai, ciocolata, etc.) cu un alt grup de droguri mai
mult sau mai putin tari, cum ar fi cele obtinute prin sinteza chimica sau
extractie (morfina si heroina, cocaina sau crack, metadona, analgezice de
sinteza, amfetamine, LSD, psilocibina, mescalina, solventi organici, etc.). Aceasta
tipologie a psihotropelor ramane obiect de controversa, caci efectele
substantelor, oricare ar fi ele, sunt legate de natura drogului, de doza consumata,

de frecventa consumului, dar si de contextul individaul si social al acestiu

consum.
Pag. 506
Caractreristicile consumului de droguri in Romania
Consumul de drogruri in Romania a avut o evolutie ascendenta inca de la
inceputul anilor `90. Chair si in aceste conditii, in care situati aconsumului de
droguri de pe intreg teritoriul tarii este mai putin grava compaativ cu alte state
est-europene, tendintele de crestere a consumului, aparitia noilor
droguri,extinderea retelelor de traficant, existenta legaturilor stranse dintre piata
ilicita romaneasca si acelea ale tariolor europene, precum si amenintarea unei
posibile cresteri a prevalentei HIV printre consumatori de droguri injectbile
necesita un rsp imed si comprehensiv din partea autoritatilor. Daca tendintele
actuale nu sunt pe deplin intelelese si controlate eficient, consumul de droguri se
poate transforma intr-o problema sociala importanta.
Din anul 1999, romania a intrat in randul tarilor care aplica studiul ESPAD
(European School Project on Alcohol and other Drugs) pt a determina
cunostintele, atitudinile, practicile elevilor de liceu (15-16 ani) relativ la consumul
de droguri . Acest proiect a fost initiat de Consiliul Suedez de Informatii privind
alcoolul si alte Droguri (CAN). In Romania acest studiu a fost realizat de aceeasi
institutie, atat in anul 1999 cat si in 2003 Institutul de Management al
Serviciilor de Sanatate, in prezent Institutul National de CercetareDezvoltare in Sanatate.
in anul 2003, baza de esantion, a fosr reprezentata de 1299 de scoli. Esantionul a
fost de 209 scoli si 4371 elevi au fost introdusi in baza de date. Instrumentul
folosit de colectarea datelor a fost chestionarul auto-administrat. Tipurile de drog
studiate au fost: tutun, alcool, tranchilizante/sedative,heroina, cocaina,
marijuana/hasis, inhalante,amfetamine, steroizi si anabolizanti, LSD,ciuperci
halucinogene, ecstasy. Reultatele ESPAD 2003 au aratat o triplare a consumului
de ecstasy in 2003 comparativ cu anul 1999. Consumul de marijuana /hasis, s-a
dublat, ca si consumul de marijuana/hasis combinat cu alcool in 2003 fata de
1999. In cazul consumului de tranchilizante sau sedative, fara prescriptia
medicului, substante inhalante, steroizi anabolizanti,amfetamine, ecstasy, LSD,
droguri injectabile, prevalenta a inregistrat diferite sporturi de crestere in anul
1999 fata de 2003, chiar daca pt unele dintre acestea prevalenta consumatorilor
se situeaza sub valori de 1%. Consumul de alcool sau tutun in randul elevilor de
16 ani din licee nregistreaza o prevalenta de peste 50%, atat in anul 1999 cat si
in 2003. Debutul precoce (pana la varsta de 14 ani) al consumului de
marijuana/hasis, cocaina, heroina, inregistreaza cresteri fata de 1999. Cele mai
cunoscute droguri de catre elevi au fost: heroina, cocaina, marijuana/hasisul si
tranchilizantele/sedativele.
Pag. 21-22
DENIS RICHARD, JEAN LOUIS SENON

DICTIONAR DE DROGURI, TOXICOMANII SI DEPENDENTE/AGENTIA NATIONALA

ANTIDROG, STRATEGII, INSTITUTII, LEGISLATIE IN DOMENIUL DROGURILOR
SUB COORDONAREA PROF.UNIV. DR. PAVEL ABRAHAM
EDITURA STIINTELOR MEDICALE
EDITURA JURIDICA