Consiliul European este creat in decembrie 1974, cu ocazia Conferintei la nivel
inalt de la Paris, in care sefii de stat sau de guvern din Comunitate au decis sa se reuneasca, insotiti de ministrii afacerilor externe, de trei ori pe an si de fiecare data cand e necesar, in Consiliul comunitatii, cu titlul de 'cooperare politica". Infiintarea sa a fost expresia rezistentei vizavi de ideea de a fi condusi de un for supranational. Chiar Jean Monnet, promotorul ideeii comunitare si al federatiei, vedea in crearea Consiliului European un "guvern european provizoriu"[58]. Consiliul poate promova sau dimpotriva poate bloca ideea supranationala. In practica, rolul Consiliului European este crucial, membrii fiind cei ce duc la indeplinire hotararile luate la nivel european. Consacrarea Consiliului European si stipularea participarii presedintelui Comisiei alaturi de sefii de stat sau de guvern se face prin Actul Unic din 1986: 'Consiliul European reuneste sefii de stat sau de guvern, precum si Presedintele Comisiei Comunitatilor Europene. Acestia sunt asistati de ministrii Afacerilor Externe si de un membru al Comisiei' (Art.2). Consiliul European a fost caracterizat ca fiind drept un organ interguvernamental de cooperare, deoarece are atributii de orientare generala a politicii comunitare. De asemenea s-a considerat ca ar fi instanta politica suprema a Europei unite[59]. Desi nu face parte dintre institutiile comunitare, respecta competentele acestor institutii. S-a apreciat si ca reprezinta un organ de sine statator, el putand sa actioneze atat in calitate de organ comunitar (substituindu-se Consiliului Uniunii ), cat si ca organ guvernamental[60]. Domeniul sau de competenta nu e limitat, ci merge de la dosarele comunitare la problemele de politica externa. Sedintele regulate ale Consiliului European constituie momentele cele mai importante ale unificarii europene. Problemele fara solutie, blocajele ajung la Consiliul European, acesta exercitand o functie de 'arbitraj politic'. In disputele financiare si institutionale Consiliul European a devenit principalul organ de decizie al Uniunii Europene. Se considera ca rolul sau este de a directiona politic constructia comunitara, de a stabili strategiile comune[61]. In acest sens, impulsioneaza politicile comunitare generale, coordoneaza politicile comunitare, defineste noile sectoare de activitate comunitara. Consiliul European actioneaza ca un veritabil arhitect constitutional si ca un detonator politic al procesului de integrare. Asemenea Comisiei, Consiliul European se poate considera si el Guvernul Europei Unite, asa cum consacra Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeana (art.D al.1): "Consiliul European da Uniunii impulsul necesar dezvoltarii si ii defineste orientarile politice generale"[62]. De asemenea, Consiliul European este cel ce decide asupra strategiilor comune care vor fi puse in practica de Uniune in domeniile in care statele membre au interese comune importante. Pentru exercitarea acestor competente se creeaza comisii sau comitete de directie care au obligatia sa intocmeasca rapoarte la problema analizata si pe baza carora se adopta deciziile. Putem exemplifica prin Raportul Tindemans privind crearea Uniunii Europene sau Raportul Vedel privind examinarea masurilor pentru cresterea competentelor Parlamentului European. Documentele adoptate de Consiliul European sunt decizii, decizii de procedura, orientari si directive, declaratii. Afirmarea Consiliului European modifica intregul echilibru institutional al comunitatii. Consiliul European reuneste cei mai inalti responsabili guvernamentali, ca si pe Presedintele Comisiei Uniunii Europene. Orientarile, declaratiile Consiliului
European materializeaza o Europa unica, fondata pe concertarea interstatala.
Prin Tratatul de la la Nisa din decembrie 2000, se stabileste ca, incepand din 2002, Consiliul European pe fiecare presedintie sa se tina la Bruxelles, chiar intr-o Uniune extinsa, cu 27 de state membre. Pentru a asigura continuitatea si eficienta lucrarilor Consiliului European, Tratatul ce instituie o Constitutie pentru Europa stabileste ca aceasta institutie sa-si aleaga un presedinte pe o durata de doi ani si jumatate, care sa poata fi reales o singura data. Functiile presedintelui nu vor fi diferite de cele din prezent, exceptand faptul ca ele vor fi exercitate pe o perioada mai lunga de timp si vor fi definite de Constitutie. El va prezida si va modera lucrarile Consiliului European, dar va fi, totodata, responsabil pentru pregatirea si asigurarea continuitatii viitoarelor intruniri, cooperand in acest scop cu Comisia Europeana si Consiliul Afacerilor Generale. In cele din urma, va actiona pentru asigurarea coeziunii si consensului in cadrul Consiliului. http://www.scritub.com/stiinta/stiinte-politice/INSTITUTIILE-UNIUNIIEUROPENE63947.php