De prin cri adunate

* Trisem cu nzuine, cu neliniti, cu ochii mari deschii, ntr-o sforare

asemenea aceleia pe care orbul o face s vad. i nimeni nu m ajuta s-mi
aleg crarea, s vd adevrul. Adulmecam n aerul fiecrui anotimp, al
fiecrei clipe rostul vieii mele, mplinirea mea adevrat, simpl, bun, fr
s-o gsesc. Ddeam proporii nemsurate dezamgirilor fireti la vrsta cnd
i iluziile sunt prea mari, cnd i se pare c fericirea ntreag i se cuvine,
cnd nu ai nici ngduin, nici nelepciune.
* mi dau seama c nu am nici stof de lupttor, nici stomac s diger ce numi place. De ce s persist? Nu prea am ntlnit oameni fericii(...) De ce s-or
fi cramponnd oamenii de via?
* Dar eti att de schimbat, c parc m tem... M tem s nu te nel pe
tine cu tine.
* Vezi, aa mi nchipui eu viaa, ca o pnz de pianjen imens, cenuie,
lipicioas, n care omul se zbate ca o musc. Undeva pzete carnivorul:
pianjenul...
* Toate nceputurile sunt grele.
* Dac nu faci un compromis n via, la nceput, eti nevoit s faci pe urm
o mie...
*(...) nu m pot sprijini pe altcineva, c numai muncind cu o voin de fier
pot s rmn tare ca o stnc n faa furtunii, c n-am dreptul s m risipesc,
s-mi irosesc timpul i nici s m grbesc s m mrit.
* Azi mi se pare c trebuie s fi fost un punct de plecare greit, aa cum se
ntmpl cnd sri un o ochi la mpletiturile cu andrelele, dup care totul iese
ru. Dac i dai seama numaidect de punctul greit i ai curajul s mai
desfaci pn acolo, totul se mai poate ndrepta. Alteori i dai seama trziu,
cnd lucrul este prea avansat, i, neavnd curajul s desfaci, i spui: Las,
voi cuta s dregpe ct se poate, nu se va bga de seam. Ce Dumnezeu, nu
e dect un singur punct greit!... Dar atunci te poticneti la fiecare rnd, i
ochiurile greite se-nmulesc, i nu mai tii cum s repari greeala dinti.
* Era o ntmplare care trebuia s fac parte din trecut, ca furtuna aceea de
var, care venise vrnd parc s rstoarne lumea, i plecase fr schimbe
nimic.
*