Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Radu Badale
Coperta:
Walter Riess
Cartografie:
Petruta $erban
Tehnoredactare computerizata:
Corina Roncea, Lili Gaibar
Pe coperta:
. ..
.
.......
moned~ bizantina din secolul al XIII-lea reprezentandu~1 pe imparat
(Mihail al VIII-lea Paleologul) binecuvantat de Isus Hristos, in prezenta
arhanghelului Mihail; in funcial, al doilea Conciliu ecumenic de la Niceea
(786), prezidat de Constantin al VI-lea (Biblioteca vaticana, Roma).
Helene Ahiweii~r
L'IDEOLOGIE POLITIQUE
DE L'EMPIRE BYZANTIN
1975 Presses Universitaires de France
Toate drepturile asupra acestei versiuni
In limba romana sunt rezervate Editurii CORINT
ISBN: 973-653-267-4
Format: 16/54 x 84
Coli tipo: 11,5
. Tiparul executat la:
Tipografia MULTIPRINT lai
Calea Chl"nAulul 22, et 6, la" 6600
tel. 032-211225, 236388 fax. 032-211252
INTRODUCERE
Studiul ideologiei politice a Bizantului, adica a Imperiului
roman cre?tin de Rasarit, detine, printre problemele care predomina, in prezent, in studiile bizantine, un loc de exceptie.
Lucrari importante ?i valoroase, datorate, in special, savantilor
germani ?i anglo-saxoni, au vazut lumina zilei in ultimii ani':
acestea sunt consacrate, in cea mai mare parte, examinarii
conceptiei imperiale romane (deosebit de insufletite in Bizant,
mai ales intre secolele alIV-lea ?i al VI-lea, a raporturilor sale
cuideea elenistica de regalitate ?i, bineinteles, a prelungirilor
sale in conceptia cre?tina despre putere. A?adar, se poate considera ca problema cel mai amanuntit dezbatuta este aceea a
fundamentului ideologic al universalitatii Imperiului bizantin 2 ;
totu?i, implicatiile acestui principiu de baza, gandirea politica,
in societatea ?i in viata bizantinilor nu ?i-audobandit inca
studiul pe care il merita.
Lucrarea de fata nu pretinde, nici pe departe, ca ar umple
aceasta lacuna; mult mai modest, ma voi stradui sa examinez
doar cateva aspecte ale principalelororientari ideologice, dominante in diversele perioade ale milenarei istorii a Bizantului,
?i voi analiza impactullor asupra mentalitatilor ?i asupra opiniei
publice. Raporturile cetatenilor cu puterea.?i autoritatea, rolul
?i reactiile lor la chestiunile socotite de interes national sau,
pur ?i simplu, publice, vor fi problemele pe care Ie voi puncta,
fara ca, din pacate, sa pot oferi ni?te solutii satisfacatoare.
Situatia fragmentara ?i dispersata a documentatiei constituie
* Profesorul Roland Mousnier acoordonat colectia "L'Historien" a editurii Presses Universitaires de France, in care a aparut, in 1975, aceasta
carte. (N.red.)
~; ~~~~~~I~ .II~!I~!1111
~~1wl~~
p..::::y
s A R 811
V1dm
I~~~~f;~ o>"u;.~"
~"'
Capitolul 1
UNIVERSALISMUL
Originile Jmperiului bizantin: legenda
~i
istorie
noul Imperiu roman, pus sub semnul noii religii. Legenda, care
sustine ca Imperiul bizantin ar fi fost creat de cre~tini ~i pentru
cre;;tini, constituie, fara Tndoiala, primul faptideologic bizantin.
Istoria, caci acesta Ti este rolul, se delimiteaza de miraculos - din
perspectiva sa, originea Imperiului bizantin apare Tn Tntreaga-i
complexitate -, ca atare ne informeaza ca 7mparatul Constantin
a ramas pagan pana pe patul de moarte ~i Ti rezerva lui lulian
Apostatul un loc printre Tmparatii Bizantului.
Tntr-adevar, Bizantul T~i datoreaza existenta evenimentelor
care au marcat soarta Imperiului roman la sfar~itul secolului
al IV-lea. Contestat de 0 patura din ce in ce mai larga a populatiei sale - ma refer la cre~tini, considerati, deo parte a istoriografiei oficiale, vinovati de caderea Romei 1- , amenintat de
invaziile barbare, pe care sistemul sau de aparare a granitelor
(limes) nu reu~ea sa Ie stavileasca, obligat, Tn sfar~it, sa-~i abandoneze pretentiile asupra dominium-ului din Rasarit in favoarea Imperiului persan, rivalul sau, Imperiul roman din veacul a.1
IV-lea a fost constranssa-~i reconsidereorientarile politice ~i sa
Tsi, reevalueze
fundamentul valorilor. Sa consolideze traditia
,
unui Imperiu invincibil, sa refaca 0 unitate - a carei scindare
va provoca a~a-numita "schisma Tn suflet" ~i va umple de ama:.
raciune spiritele - erau Tndatoririle urgente, a caror amploare
descuraja elitelelumii romane a epociF.
Cu toate acestea, intemeierea Constantinopolului ca 0
noua cetate imperiala, la rascrucea mai multor lumi, in Orientul roman, ~i toleranta fata de noua religie,cre~tinismul, care
obtine, de acum Tnainte,multumita Edictului de la Milano,
dreptul de a exista Tnlmperiu, demonstreaza, dupa parerea
mea, vointa ~i stradania de a redresa Imperiul, care se manitesta atat pe plan intern, cat ~i pe plan extern. Aceste masuri
dovedesc neTndoi~lnic preocuparea statului de a-~i reTntari
legaturile cu populatii1e orientale din Imperiu, al caror devotament fata de cauza romana era vital pentru supravietuirea
10
11
12
Na~terea
ideologiilor bizantine:
mare~ie ~i
contradiqii
13
14
15
16
17
militar ~i cre~tin, Tn care, timp de peste 0 mie de ani, autoritatea militarilor - avandu-ITn frunte pe Tmparat, "icoana vie a
lui Hristos" - T~i exercita puterea asupra statului, asupra
Bisericii ~i asupra poporului bizantin. De-a lungulTntregii istorii
a Bizantului, armata a reu?it sa ramana depozitara valorilor
politice ?i istorice ale Imperiului; din acest punct de vedere,
Bizantul este unicul mo?tenitor al Romei imperiale ?i, 0 lunga
perioada a existentei sale, va ramane un stat fara putinta de a
deveni 0 natiurie16.
Visurile universaliste:
stradaniile lui lustinian I ~i ale lui Heraclius
Secolul al VI-lea este marcat de urmarirea Tncapatanata a
marii ideii romane - acest vis etern a devenit, Tn sfar?it, sub
lustinian, 0 realitate tangibila. Constantinopolul a reu?it sa
cucereasca vechea lume romana, sa restabileasca sub egida sa
imperium romanum Tntre fostele sale granite ?i sa faca sa domneasca.Tn lume pax romana, semnul hegemoniei sale universale. Barbarii (ostrogotii, vizigotii, vandalii) fusesera goniti din
Italia, din cea mai mare parte a Spaniei ?i din Africa, per?ii
respectau tratatele Tncheiate cu Bizantul, popoarele rebele ?i
greu de tinut Tn frau din Arabia recunoscusera autoritatea
imperiala, gotii' din Crimeea fusesera constran?i sa se lini?teasca, frontiera Dunarii parea de netrecut. Mediterana ~i
Pontul Euxin devenisera .ni~te lacuri bizantine. Constantinopolul, a?ezat Tn punctullor de Tntalnire, stapanea marile, populatia sa aduna bogatiile pe care i Ie procurau controlul navigatiei ~i al com'ertului, Tn timp ce Tmparatii sai organizau statui
universal,- cum era pe atunci Bizantul, pe baze noi. Conducerea centrala, instalata la Constantinopol, afost reTntarita. S-au
Tnfiintat mai multe logothesia(ministere), responsabile cu
18
economia, finante1e ?i armata imperiala. 0 Tntreprindere legislativa fara precedent s-a dus la bun sfar?it prin conceperea
unor codexuri care atingeau toate aspectele dreptului - justitia dobandea, astfel, instrumentul de care se va servi Bizantul
pana la sfar?itul existentei sale ?i pe care II va transmite
Europei timpurilor moderne; iar Biserica, dupa triuniful defini~
tiv asupra paganismului - paganii au fost exterminati de catre
lustinian, iar ~coala de la Atena a fost Inchisa -, dobande~te
un caracter rigorist. Cum credinta ?i legea erau Tn serviciul
suveranului, s-a instaurat astfel monarhia absoluta, care ?i:.a
arogat 0 sorginte divina - Trnparatul a fost desemnat ca
"basileu Investit de Hristos", prestigiul?i controlul asupra statului fiindu-i date de la Dumnezeu.Constantinopolul
domne?te ?i administreaza, totodata. Splendoarea imperiala
este Inscrisa In monumente grandioase (bisericile Sfanta Sofia,
Sfintii Sergiu?i Bachus, Sfantalrina)17, In vreme ce provinciile
Indepartate vad instalandu-se pe teritoriul lor noile forme
administrative,cu un pronuntat caracter militar. Ora?ele lor
devin obiect al solicitudinii imperiale: Salonicul cu Sfantul
Dimitrie, Ravenna cu bazilicile San Vitale ?i San Appollinare,
magnificacoperite cu marmura policroma ?i mozaicuri stralucitoare, ajung rivalele Constantinopolului. Monumentele din
Roma, devenita bizantina ?i pusa sub autoritatea unor papi orientali (greci ?i sirieni), nu sunt cu nimic mai prejos decat acelea din Inaltele laca?uri ale cre?tinatatii orientale, din Locurile
Sfinte, de pe Muntele Sinai?i din Efes 18 . Importante constructii
de utilitate publica (apeducte, bai, palate administrative)
Impodobesc toate marile cetati ale Imperiului, care dobandesc
un pronuntat caracter urban ?i cosmopolit, In vreme ce, de-a
lungul vastelor frontiere bizantine, se ridica un ?irag neTntrerupt de fortarete, centre de colonii militare, nuclee ale noilor
ora?e. Tn fine, 0 densa retea de drumuri, savant trasate
?i Intretinute cu regularitate, une?te Constantinopolul cu
19
provinciile sale periferice, de pe trei continente. Aceste drumuri erau strab~Hute de armatele imperiale?i constant utilizate
de catre negustorii care transportau marfurile din Orient In
Bizant ?i apoi mai departe, pana In Occident, facand sa circule
in lumea barbara nomisma bizantina, dolarul Evului Mediu,
dupa expresia lui Lopez 19 Pe moneda de aur bizantina, faimosui "besant", a carui circulatie n-a fost vreodata Impiedicata de
frontiere, lumea putea sa-I contemple pe imparatul bizantin, In
tinuta militara, avand deasupra capului imaginea lui Hristos
sau a Fecioarei, reprezentarea originii divine a puterii sale, fiind
7nsotit de un Inger, simbolul triumfului ?i al ocrotirii divine, ?i
tinand, Intr-o mana, globullmpodobit de cruci, aratand universalitatea bizantina, iar In cealalta, un labarum - sceptru cruciform, simbolul autoritatii romane ?i cre?tine asupra lumii. Sa
marturisim ca nimic nu puteaaduce, mai bine ?i Intr-omaniera
mai frapanta, la cuno?tirita tuturor popoarelor ?i natiunilor
principiile ideologiei care Insufletea Bizantul: universul civilizat,
ecumenic, apartinea Imparatului bizantin, "alesul", "protejatul" lui Dumnezeu, succesorullmparatilor romani: lustinian I,
7ntr-adevar, pusese In fapt aceasta idee mareata. EI a fost cel
dintai Tmparat bizantin reprezentat pe monezi tinand In mana
globullmpodobit de cruci 20
Cu toate acestea, epoca de glorie a perioadei iustiniene,
mareata prin Infaptuirile sale, a fost, ca de obicei, de scurta
durata. Imperiul a cunoscut, la scurt timp, Infrangeri care i-au
spulberat frontierele, i-au modificat caracterul deputere internationala ?i i-au obligat pelmparatisa-?i modereze pretentiile
universaliste.
La moartea lui lustinian cel Mare (565), statui, a?a cum
specifica Procopiu,' Inlucrarea sa intitulata Istoria secret51, era
ruinat de campaniile militare necontenite ?i de politica megalomana a suveranului, care a fost, totu?i, ultimul mare Imparat
roman. Au urmat devalorizarea monedei de aur (nomisma),
20
21
22
Capitolul2
NATIONAllSMUl
,
Povara
realita~ii:
iconoclasmul
24
25
26
27
Oricum, se poate afirma, de~i cam schematic, ca iconoclasmul marcheaza, pentru Bizant, ruptura cu traditia greco-romana sub toate aspectele sale. Aceasta ruptura, care simbolizeaza, lesne deimaginat, 0 profunda mutatie a lumii bizantine,
se manifesta in mai multe moduri. Prin dedinulvietii urbane,
de exemplu; termenul de dezurbanizare sau, mai degraba, de
ruralizare a Imperiului, utilizat pentru a descrie acest fenomen,
nu este exagerat referitor la epoca respectiva 4 Prin dezinteresui fata de intreaga viata intelectuala S ~i prin simplificarea radicala a formelor artistice, justificata, dealtfel, de exigentele aniconice ale artei iconoclastice. ~i, In sfar~it, ceea ce este mai
important pentru studiul nostru, prinabandonarea oricarei
pretentii universaliste din partea Imperiului,a carui principala
grija este, acum, organizarea propriei aparari.
Pe buza prapastiei, Bizantul va cunoa~te, gratie politicii
iconoclaste, fiorul national, cel care ii vaasigura supravietuirea;
dar aceasta se va intampla cu pretulunor jertfe ~i al unor
abandonuri care vor starni resentimente ,puternice, care vor
alimenta, cum vom vedea, curentul cese vaopune iconoclasmului. Pentru moment,~i pentru mai bine de un secol, sacrificiul national se confunda cu opera imparatilor iconocla~ti. Se
cuvine s-o examinam ceva mai indeaproape, casa-i observam
repercusiunile asupra mentalitatilor ~i ideologiilor epocii.
Nationalismul bizantin
Secolul al VIII-lea incepe, in ceea ce prive~tepopulatiile
ramase bizantine, Intr-o atmosfera posomorata si in saracie
lucie. Statui' in pericol se bizuie din ce in ce ~ai mult pe
armata, singura .garantie a salvarii sale, iar armata acapareaza,
fire~te, din ce in ce mai mult conducerea statului: i~i impune
punctul de vedere ~i dorintele, ii comanda functionarea.
28
29
30
31
Nationalismul bizantin se prezinta, a~adar, ca un vast curent de solidaritate, care une~te populatii de origine etnica ~i
de conditie sociala diferite, dar care sunt, toate, la fel de hotarate sa faca fata Tncercarii comune, adica pericolului care ameninta deopotriva statui ~i religia lor. Solidaritatea cre~tina se
contope~te, acum, cu solidaritatea nationala ~i este singura
care poate alunga Tngrijorarea ~i poate reda oamenilor ~i statului demnitatea ~i prestigiul, calcate Tn picioare de necredincio~i.
Ca de obicei, nationalismul bizantin a fost, la randul sau,
reaqia, justificata ~i Tncarcata de toate virtutile, a unui stat ~i
a unui popor aflate Tntr-o pozitie deinferioritate, dar hotarate
sa-~i redobandeasca maretia de altadata. Unitatea nationala
era conditia indispensabila pentru a atinge acest obiectiv ~i, Tn
Bizant, s-a Tnfaptuit multumita solidaritatii cre~tine9.
Un text, ie~it, Tnca 0 data, de sub pana imperiala, ~i anume
tratatul despre arta razboiului (Tacticile) Tmparatului Leon al
VI-lea InteleptuPO, demonstreaza, Tntr-o. maniera explicita, dezvoltarea ~i raspandirea acestei idei dominante - respectiv identificarea salvarii natiunii bizantine cu mantuirea cre~tina -,
idee care s-a cristalizat Tn decursul Tndelungatei lupte Tmpotriva necredincio~ilor, Tntreprinse cu darzenie ~i conduse victorios
de catre Tmparatii iconocla~ti. Leon al VI-lea, inspirandu-se,
fara Tndoiala, din tratatele militare ale epocilor precedente,
acorda Tn lucrarea sa 0 atentie deosebita pastrarii unui. moral
ridicat al armatelor din provincie. De aceea, sfatuie~te cu Tnsufletire utilizarea cantecelor .-;;patriotice, am spune.noi, Tn zilele
noastre - compuse de poetii care Tnsoteau, Tn acest scop,
armatele Tn campanii; Ie recomanda, Tn plus, comandantilor de
a Ie tine soldatilor cate 0 predica Tnaintea oricarei lupte; Tn
sfar~it, Ie sugereaza, deopotriva poetilor ~i comandantilor, temeIe, subiectele pe care trebuie sa Ie exploateze pentru a emotiona cel mai profund inimile razboinicilor, pentru a Ie spori
curajul ~i a-i Tndemna la acte de vitejie. Astfel, Leon al VI-lea
32
ne-a lasat mo?tenire, fara voie, un superb manifest de patriotism, un adevaratmanual despre valorile nationale bizantine.
Textul, din care citam, mai jos, cateva fragmente, face inutil
orice comentariu asupra continutului nationalismului, sentiment care TI Tnsufletea, Tn epoca respectiva, pe tot bizantinul:
"Cantatorii (compozitorii) sa evoce, mai presus de toate,
rasplata care Tnsote?te credinta- Tn Dumnezeu, binefacerile
acordate de Tmparat?i victoriilede dinainte. Dar,cu deosebire,
sa Tntareasca ideea ca batalia la care sunt chemati este 0 lupta
pentru Dumnezeu, pentru iubirea de Dumnezeu, pentru toata
natia ?i, mai Tnaintede toate, pentru fratii no?tri, care se afla
sub jugul necredincio?ilor, pentru copiiino?tri, sotiile noastre ?i
patria noastra; sa nu uite sa aminteasca faptul ca memoria
celor cazuti pentru libertatea fratilor no?triramane ve?nica, iar
razboiulse duce Tmpotriva du?manilor lui Dumnezeu." (eva
mai departe, Tn sfaturile pe care Leon al VI-lea Ie adreseaza
comandantilor, Ie aduce aminte "ca trebuie sa fie gata sa-?i
jertfeasca viata pentru patrie ?i pentru dreapta credinta a
cre?tinilor, precum 0 vor face ?i oamenii lor care, la strigarea
(rucea va Tnvinge!, vor intra In lupta ca ni?te soldati ai lui
Hristos, Domnul nostru, pentru parintii, pentru prietenii, pentru patria lor ?i pentru Tntreaganatiunecre?tina"11. Se poate,
(oare, descrie mai exact fundamentul nationalismului bizantin,
continutul sau, forta sa, impactul sau asupra ofiterilor ?i
soldatilor, proveniti acum, sa nu uitam, din toate paturile societatii bizantine?
Tn orice caz, nationalismul bizantin marcheaza mobilizarea
eforturilor unui Intreg popor pentru salvarea patriei sale,
patria bizantina, identificata, acum, cu ansamblul comunitatii
cre?tine. Aceasta idee majora, identificarea natiunii bizantine
cu cea cre?tina, constituie suportul unitatii bizantine ?i baza
ideologiei politice a epocii.
33
34
Capitolul3
IMPERIALISMUL BIZANTIN
Pax Byzantina
Sfar?itul iconoclasmului ?i triumful ortodoxiei, adica al
"dreptei credinte", marcat de restaurarea cultului icoanelor
(843), corespund retragerii puterii arabe din Orient. Ratiuni
interne lumii musulmane, dar, de asemenea, ba a~ zice chiar
mai ales, opera militara a Tmparati10r iconocla~ti, care a suscitat, cum am vazut, mobilizarea nationala a bizantinilor, explica
declinul arabilor orientali ~i restaurarea autoritatii bizantine, ale
carei frontiere s-au extins pana la Eufrat, considerat, dintotdeauna, limita extrema a raspandirii culturii grece~ti, chiar ~i Tn
cele mai prospere perioade ale istoriei sale', Este regretabil faptul ca literatura Tnver?unat iconodula (antiiconoclasta) a epocii,
singura care ne~a parvenit, pune Tn umbra ~i discrediteaza
intentionat opera ~i stradaniile Tmparatilor iconocla~ti, care, cu
totii, au lucrat din toate puterile lor pentru a slava Bizantul de
primejdia araba, aqionand cu totii, neprecupetit ?i cu succes,
pentru ceea ce considerau, pe buna dreptate, ca fiind salvarea
nationala.
Oricum, secolu.1 al IX-lea este al instituirii autoritatii bizantine Tn Orient - arabii nemaiavand vreodata ocazia de a
ameninta Constantinopolul - ~i al Tntaririi sale Tn provinciile
36
37
38
39
Cu aceasta, Incepe era imperialismului bizantin, iardezvoltarea noii ideologii bizantine creeaza mentalitati noi. Este
necesara analiza procesului acestei evolutii, care marcheazao
noua etapa In istoria gandirii politice a Bizantului. Sa amintim,
deocamdata, ca aceasta schimbare s-a ivit din grija Bizantului
de a-?i consolida autoritatea In Occident?i de a-?i ralia la
aceasta cauza populatiile din tinuturile maritime, acolounde
traditia greco-romana era Inca deosebit de puternica. Sa
adaugam ca In vederea realizarii acestui obiectiv, Imperiul va
declan?a ?i va continua cu obstinatie razboaie ofensive, care,
in timp, vor dauna raporturilor sale cu popoarele vecine,
cre?tine ?i noncre?tine, constranse, la un moment dat, sa se
Tmpotriveasca ori sa se supuna politicii imperiale.
Fundamentul noii orientari a politicii Bizantului, care constituie, totodata, fundamentul noii ideologii a Imperiului, este
magistral explicat ?i expus, Tntr-o maniera concentrata ?i revelatoare, de ditre una dintre personalitatile politice ?i ecleziastice cele mai pregnante ale epocii, patriarhul Photios. Intr-adevar, lui Photios i se atribuie, pe buna dreptate, culegerea de
legi cunoscuta sub numele de Epanagoge - In realitate,o
introducere la ansamblullegislativ al Macedonenilor6 In orice
caz, este deosebit de semnificativ faptul ca unele principii de
ideologie politica ale Imperiului I?i gasesc acum locul
(Epanagoge a fost Intocmita ?i nkuta publica In 883-886)
Tntr-o culegere de legi, ceea ce Ie confera, incontestabil, un
caracter oficial, a? spune chiar universal, In cadrul lumii bizantine, bineTnteles.
Dupa 0 introducere consacrata, cum se cuvenea, notiunii
de lege ?i d.e justitie, Epanagoge se deschide asupra primLJlui
sau "Titlu", dedi'cat Tmparatului -- care, foarte semnificativ,
este definit ca lIautoritatea legitima, bunul comun tuturor
cetatenilor" - ?i functiei imperiale, jurisdiqiei ?i obiectivelor
sale. Potrivit acestui "Titlu", IItelullmparatului este sa pastreze
40
41
42
43
44
45
SUpU?i" 21 Nu este de mirare, a?adar, ca acest ceremonial stabile?te cuo grija deosebita ordinea desfa?urarii primirii
suveranilor straini ?i a ambasadorilor acestora, respectandu-Ie
rangul, dar, totodata, ?i mai ales, subliniind, Tn fata tuturor,
caracterul majestuos ?i inaccesibil alTmparatului bizantin, care,
din toate punctele de vedere, ?i dupa 0 expresie formulata de
Tnsu?i Constantin al VII-lea, aparea aidoma lui 'iHristos Tn
mijlocul Apostolilor" 22
Semnificativ este faptul ca principiul"constantinian" despre
originea puterii bizantine a fost dezvoltat Tn mod deosebit de
catre acela?i Porfirogenet, Tn lucrarea adresata fiului sau,
viitorulTmparat Roman al II-lea, despre modulTn care trebuie
condus Imperiul, scriere cunoscuta, de asemenea, sub un titlu
latin, De Aministrando Imperio 23 Potrivit conceptiei pe care 0
numim "constantiniana" (termenul trebuie Tnteles ca 0 dubla
referinta, Tntai la Constantin, fondatorul Imperiului, dar ?i la
Constantin Porfirogenetul, initiatorul aeestei ideologii politiee),
Bizantul se bucura de 0 pozitiede exceptie printre celelalte
natii, din pricina raporturilor sale privilegiate cu Constantin cel
Mare, care a transferat Tn Constantinopol, capitala Imperiului
sau,Tntreaga maretie a Romei. Fundamentul istoric alsuperioritatii Tmparatului bizantin, Tn calitate de sueeesor al primului
Tmparat ere~tin, fiindastfel stabilit, multumita referintei constantiniene, Bizantul putea tine seama, cu Tngaduinta, de cele
d3tevadrepturi ale suveranilor occidentali ~i din regiunile pe
care Ie strabatuse Constantin eel Mare, care fusesera, adesea,
martore ale ispravilor sale 24
Expunerea ?i dezvoltarea acestei teorii de catre Constantin
al VII-lea Porfirogenetul merita 0 atentie speciala din partea
noastra, fiindca demonstreaza~consider eu, faptul ca scriitorul
imperial nu nUfTlai ca?tia despre a?a-zisa "donatie constantiniana" catre papa Silvestru - ceeace este deja semnifieativ
pentru cireulatia informatiilor Tn lumea medievala -, dar ?i ea
46
47
Bizantul de Constantin cel Mare, recunoscut drept Tntemeietorul sau, Constantin Porfirogenetul n-a ~ovait sa conceapa
o teorie a nobletii raselor, al carei fundament va fi tot
referinta la Constantin I. EI consacra un Tntreg capitol din De
Administrando Imperio pentru ceea ce s-ar putea numi,
desigur, cu 0 oarecare exagerare, "ierarhia rasiala". Porfirogenetul distinge, astfel, rase nobile, mai putin nobile ~i lipsite de orice noblete - ~iface acest lucru fara nici 0 consideratie fata de convingerile religioase alepopoarelor, ci
exclusiv dupa criteriul vechimii culturii lor, masurata prin
raporturile mai mult sau mai putin stranse cu marele
Constantin, altfel spus cu Roma ~i Constantinopolul totodata, respectiv cu Bizantul27.
De aici pana la a socoti istoria poporului bizantin ca istoria
rasei nobile prin excelenta nu mai era decat un pas, care a ~i
fost, de altfel, facut rapid de istoricii ?i de elitele intelectuale
ale Bizantului. Tn acest seop fusese elaborata, de asemenea, ?i
"referinta biblica", sustinuta de Biserica, prin care bizantinii
erau desemnati ca "noul popor ales"28; sa adaugam, Tn acest
sens, ca referinta biblica, care completa, atat de ingenios,
referinta constantiniana ?i imperiala, a gasit un larg ecou Tn
randurile poporului bizantin, convins de menirea sa istorica ~i
solidar cu politica imperialista a carmuitorilor saL
Aceasta atifudine explica avatarurile pe care le-a cunoscut
ideea imperialista bizantina; dezvoltarea acesteia sta la originea sentimentului colectiv de superioritate, al ?ovinismului
bizantin, care a Tmbracat, adesea, forma unui rasism sui generis, Tntrucat ~e ma,nifesta la adresa a orice era socotit strain de
ansamblul bizantinilor. Se constata ca expresiile "rasa fara
onoare ?i fara demnitate", "rasa denaturata", "rasa barbara",
"semintie Tnapoiata ?i sangeroasa"29 sunt frecvent utilizate de
catre bizantini pentru a desemna popoare ca bulgarii, ru?ii sau
48
francii - caracterizate, totu~i, de cancelaria imperiala, in documentele care Ie erau adresate, drept na~ii "preacre~tine".
Aceasta atitudine bizantina fa~a de straini, sprijinita, mai presus detoate, pe superioritatea culturii grece~ti, devenite, acum,
izvorul civiliza~iei bizantine, marcheaza, in opinia noastra, 0
etapa importanta in elaborarea ideii de na~iune in Bizan~. Se
poate spune ca Imperiul multietnic ~i multina~ional, cum fusese
inainte Bizan~ul, cedase locul unui Imperiu greco-ortodox, unicultural, deci intolerant ~i intransigent fata de popoarele ~i
natiunile animate de idealuri diferite. Astfel, se intelege dispretul
exprimat la adresa unor popoare - precum armenii 30, care,
totu~i, de~ineau un loc important in Imperiu -~i se explica politica de coercitie impotriva elementelor eretice sau socotite
eretice din pricina ca nule imparta~eau concep~ia despre via~a,
apreciata de Constantinopol ca fiind singurademna. Exterminarea pavlichienilor ~i persecutiile contra oricarei tendin~e maniheiste, care au luat adesea aspectul de veritabila vanatoare de
vraj;toare, reprezinta, cred eu, cele ma; bune dovez;31.
Aceasta stare de lucruri poate explica, desigur, a~a cum s-a
sugerat 32 , cruzimea inumana pe care Vasile al II-lea a aratat-o
fata de soldatii bulgari cazuti in mainile sale dupa batalia de la
Kleidion (1014), care a marcat sfar~itul Imperiului bulgar.
Cincisprezece mii de oameni, dupa cum raporteaza Kedrenos,
orbiti din porunca imparatului, au apucat pe drumul de
intoarcere in tara lor, calauzi~i de aceia dintre ei carora, Tn acest
scop, Ii se lasase intact un ochi. Tntr-adevar, natura pedepsei
aplicate solda~ilor lua~i prizonieri de razboi lasa de Tnteles ca
bulgarii ~i tarullor, Samuel, erau ferm socotiti de bizantini drept
simplii razvratiti impotriva suveranului lor natural, respectiv
impotriva imparatului bizantin. Sa amintim,in acest sens, ca
luarea vederii era pedeapsa prevazuta de legile bizantine contra vinovatilor de lezmajestate. Este, de altfel, semnificativ faptul ca orbii erau inlaturati de la tronul Bizantului.
49
51
52
53
54
Din acest punct de vedere, este semnificativ faptul ca textele epocii vorbesc din nou despre "Democratie"46, termen
frecvent folosit Tn decursul secolului al VI-lea, cand demele
(gruparile asociate care reprezentau poporul bizantin) T;;i manifestau zgomotos interesul pentrutreburile ob;;te;;ti. Tntre timp,
Tnsa, semnificatia lui cazuse Tn desuetudine; acum Tnsemna, la
Bizant, "puterea poporului de rand, a gloatei", apreciata drept
contrara tuturor traditiilor statului legitim. "Democratia" a fost
considerata/Tntotdeauna drept 0 nenorocire nationala, semnificand pentru bizantini mania Domnului, care T;;i pedepsea,
astfel, poporul pentru comiterea unor fapte reprobabile 47 .
Acestea sunt temele pe care Tntreaga literatura politica a
Bizantului Ie va dezvolta Tndelung, Tn stradania de a demonstra
ca numai monarhia este regimul demn de un popor civilizat.
Nici "democratia", nici."tirania" - adica, dupa conceptia bizantina, uzurparea puterii de catre persoane care aqionau Tn
interes personal - nu puteau asigura poporului bizantin
bunastarea, pe care doar monarhia legitima i-o putea oferi 48 .
Cu toate acestea, Tntr-o atmosfera de promiscuitate ;;i de
haos, creatatocmai de multiplele tentative ale partizanilor
"democratiei" ;;i ai "tiraniei", va Tncepe a doua jumatate a
secolului al XI-lea. Situatia era agravata Tn mod deosebit de
catre amenintarea invaziei straine. Tn acest c1imat de dezordine ?i deruta, Bizantul va Tncerca sa reTnvie sentimentul national
~i sa Tntreprinda, ca Tn epoca iconoclasta Tn fata arabilor, efortul salvator. Acesta va fi opera Tmparatilor din casa
Comnenulilor, acaror politica, 0 spunem Tn treacat, reaminte?te, din mai multe puncte de vedere, de aceea a Tmparatilor
Isaurieni. Realizarea sa va absorbi toate fortele nationale,
urgenta sa evidenta va conferi orientarilor ideologice ale
Imperiului aspectul imperativ al unei mobilizari nationale pentru supravietuirea grecitatii ?i a ortodoxiei,caracterele specifice, Tn acest moment, ale Bizantului.
55
Capitolul4
PATRIOTISMELE BIZANTINE
Na~terea
patriotismului greco-bizantin
56
'58
59
urma, 0 anumita diversitate aspiratiilor bizantine~ Dar sentimentul patriotic, mereu viguros, va calauzi de acum Tnainte
necontenit toateactiunile grecilor ortodoc~i, ale bizantinilor
adica, pana la sfar~itul istoriei Imperiului ~i chiar maitarziu.
La fel de adevarat este faptul ca patriotismul bizantin pare
sa aiba 0 forma elaborata deja Tnainte de secolul al XI-lea. A
aparut ca opera a intelectualilor, ecleziastici ~i laici, din capitala, care dezvoltasera principiul grec drept un complement
oportunal pricipiului ortodox. Amputea spune chiar ca patriotismul bizantin, a~a cum I-am definit, a Tnceput prin a fi un produs intelectual al Constantinopolului; pe masura ce patrundea
Tn randurile poporului ~i cucerea provinciile,elT~i pierdea unele
din trasaturile sale initiale, dobandindTn schimbaltele, iar contextul diverselor perioade istorice Ti impunea noi transformari.
Putem spune, a~adar, cu alte cuvinte, ca patriotismul bizantin,
ca orice sentiment viu, va ramane Tntotdeauana prezent Tn
spiritul bizantinilor; fiecare Ti va da, potrivit convingerilor lui
personale ~i intereselor. proprii, ori de cate ori va fi cazul,
formele care i se vor parea adecvate.
Polarizarea constantinopolitana
Un fapt care ni se pare foarte semnificativ (a cantarit greu
Tn soarta Imperiului) este, fara nici 0 Tndoiala, importanta pe
care 0 dobande~te acum Constantinopolul, nu numai Tn calitatea sa de capitala a Imperiului bizantin, ceea ce a fost dintotdeauna, dar ca un centru cultural ~i intelectual al lumii
bizantine ~i ca nucleu alTntregii vieti sociale, politice, ba chiar
?i economice ale Bizimtului. Acest fenomen, a carui amploare
nu poate fi explk:ata numai prin rolul administrativ al
Constantinopolului, ni se pare a fi 0 consecinta a patriotismului bizantin,preocupat sa-~i sublinieze fundamentul cultural, a
60
61
orice caz, centrul de interes allumii epocii; va face subiectul sentimentelor contradictorii chiar ?i din partea bizantinilor, unii
vazand In existenta sa dovada binecuvantarii divine, altii, motivul
nenorocirii lor. Totul, de-a lungul timpului, se va cristaliza Tn jurul
acestei cetati ?i a legendei sale; cand un ora? binecuvantat, cand
un ora? "pacatos",Constantinopolul va sta, pe viitor, in mijlocul
destinelor Imperiului ?i poporului din Bizant; fiindca, a?a cum a
scris Nicetas, Constantinopolul este, pentru lume, "cetatea
cetatilor, lumina universului~ faima lumii, spectacolul nepamantean, maica Bisericilor, temelia credintei, ocrotitoarea literaturii ?i
a artelor, patria ?i vatra frumusetii"8.
Polarizarea constantinopolitana, fenomen care atinge nu
doar lumea bizantina, dar ?i popoarele care au avut un raport
cat de mic cu Bizantul, poate explica, am zice noi, anumite
fapte istorice, Tnca nu pe deplin la.murite ?i, de aceea, foarte
controversate: ma refer, mai ales,la catastrofa din 1204, adica
la caderea Constantinopolului in mainile armatelor celei de-a
patra Cruciade, dar, in mod ega I, la na?terea provincialismului
bizantin, ca 0 replica, s-ar spune, a populatiilordin provincii la
ruina constantinopolitana. Tntr-adevar,dezvoltarea spiritului
regionalist, cu accente anticonstantinopolitane,. va cuceri,. cu
trecerea timpului, 0 mare parte din provinciile bizantine, care
vor Tncerca sa se afirme Tn fata' Constantinopolului, fie ?i cu
riscul de a slabi forte1e Imperiului. Dar se cuvine sa mentionam
ca factorul extern a impus, in cele din urma, solutii care nu
erau nici conforme intereselor Constantinopolului,nici potrivite cu nazuintele provinciale. Tocmai aceasta influenta a lumii
exterioare asupra sortii Bizantului a alimentat, constant,
patriotismul grec ?i ortodox, a carui evolutie ramane, Tn orice
caz, tributara destinului Constantinopolului.
Tn conduzie, ,am spune ca patriotismul, grec ?i ortodox,?i
polarizarea constantinopolitana au constituit fundamentele
visului "Marii Idei", care rezuma toate aspiratiile grece?ti catre
62
Patriotismul aristocratic
Alexios, fondatorul noii dinastii a Comnenilor, a urcat pe
tron multumita reactiei aristocratiei militare, din care facea
parte familia sa, Tmpotriva politicii delasatoare ?i demagogice
a Tmparatului Nikephoros Botaneiates, care lasase Imperiul la
voia Intamplarii, falimentul finantelor statului adaugandu-se
derutei armatelor. Tntr-adevar, Tn 1081, data venirii la putere a
lui Alexios, normanzii din Italia, condu?i de Roger Guiscard care, dupa spusele Anei Comnena, cronicara domniei tatalui
sau, Alexios, ar fi ravnit coroana bizantina 9 - , debarcasera pe
coasta albaneza ?ilnaintau, pas cu pas, In interiorul tarii; turcii
atinseseramalurile Bosforului, dupa ce I~icreasera un Sultanat
al lor, Intai la Niceea, apoi la !conium, ~i "emirate" In aproape
Tntreaga Asie Mica bizantina - numai cateva oaze bizantine
din Frigia rezistasera presiunii lor-, iar pecenegii, care nu-?i
Incetasera incursiunile Impotriva provinciilor balcanice, I?i vor
face aparitia, peste numai cativa ani,chiar la porti1e Constantinopolului.
La fel ca In perioada e~pansiunii fulgeratoare a arabilor,
rapiditatea cuceririlor turce demonstreaza, In afara de forta
?i de vitalitatea invadatorilor, vlaguirea lumii invadate.
Tntr-adevar, totul te Indeamna sa crezi ca populatiile din Asia
Mica bizantina s-au aratat prea putin dispuse sa-?i apere tara
63
64
65
66
renasca, In fine, prin Marii Comneni, cei mai de seama repreai sai.
A~ada.r, sub dinastia Comnenilor,armata bizantina, reconstituita prin grija acestor Impara~i, va fi Inca 0 data chemata sa
joace rolul decisiv pentru supravie~uirea na~iei; aidoma armatei
Tmparatilor iconocla~ti, armata Comnenilor va tine in mainile
sale soarta .Imperiului ~i, la fel ca armata iconocla?tilor, se va
achita de aceasta indatorire cu succes. Tntr-adevar, perioada
iconoclasta ?i aceea a Comnenilor suntasemanatoaresub mai
multe aspecte, cel putin in ceea ce prive~te situa~ia Imperiului
?i locul sau In lume. Ambele perioade sunt marcate de pericolul iminent care apasa asupra fiin~arii Bizantului, ambele au
servit, Inainte de orice, imperativul national, adica acela de a
line piept inamicului extern, In sfar?it, ambele, potrivit necesita~ilor timpului, au condus la militarizarea Imperiului, a institu~iilor ?i a societa~ii sale. Aceste doua perioade au izbutit mobilizarea efortului national ?i salvarea, In consecinta, a patriei
bizantine. T()tu?i, iconoclasmul ?i secolul Comnenilor difera
Intr-un punct esential: orientarile sociale.ale ini~iatorilor - In
vreme ce Isaurienii se sprijineau, mai ales, pe elementul popular al na~iei, Comnenii ?i-au dus aqiunea la bun sfar?it favorizand, Tn special, aristocra~ia, respectiv marile familii de civili ~i
militari, careacaparasera funqiilede conducere din stat ?i care
au ramas permanent solidare Intr-o Intreprindere cvasifamiliala, deoarece, intr-adevar, multe dintre ele erau legate prin
rela~ii de rudenie. Comnenii accentuau inca ?i mai mult politica.aristocratica ?i familiala, Zonaras povestind ca Alexios "conducea tara deparc-ar fi fost propria sa mo~ie"18, infiinland
adevarate c1anuri care controlau organele de decizie ale carmuirii ~i impuneau, astfel, politica sa. in orice caz, politica
primilor trei Comneni, Alexios, loan ?i Manuil, a fost aceea pe
care salvarea natiunii 0 cerea; ea poarta amprenta unui veritabil patriotism aristocratic, care a ajuns sa ob~ina ralierea la
zentan~i
67
68
69
Capitolul5
IN
70
71
Situatja creata prin diferendul ecleziastic se va agrava considerabil, Incepand din momentulTn .care. armatele occidentale
au lansat primele operatiuni Tmpotriva Imperiului bizantin.
Conflictul militar a aparut, astfel, ca 0 consecinta a ostilitatii
dintre Biserici, fapt care a Tnveninat ~i maimult raporturile,
deja Incordate, dintre cele doua comunitati cre~tine. Astfel s-a
explicat - In ochii bizantinilor, eel putin - agresiunea normandalmpotriva teritoriilor italiene ale Imperiului ~i, apoi, chiar
tmpotriva teritoriului imperial. Sa nu uitam ca, Intr-adevar, In
urma Tratatu~ui de la Melfi, care a pecetluit alianta normando-pontificala, In 1059, adica la numai cativa ani dupa schisma Bisericilor, norrnanzii,de acum Tnainteforta armata a
papa/itatii, T~i Tntreprind operatiunile contra bizantinilor din
Italia, care se soldeaza cu expulzarea administratiei bizantine
din aceasta provincie, ~i Tncearca, imediat apoi, Tn anul 1081,
cucerirea Imperiului, Constantinopolul fiind Jinta suprema a
ultimei lor expeditii balcanice. Au existat bizantini care nu s-au
sfiit sa spunacu voce tareceea ce cu totii gandeau Tn sinealor,
anume ca aqiunile normande antibizantineeraurncurajate de
papalitate, manata de dorinta de a:-islabi pe slujitorii rivalei
sale, Biserica din Constantinopol. .Puterea militara ~i ambitiile
temporale ale papalitatii, exprimate cu tarie Tn acele momente,
maiales ~mpotriva Imparatului german, socotit prietenul
Bizantu1ui,i-au descumpanit pe bizantini, puternic ata~ati de
traditia patristica, potrivit careia Biserica era 0 forta spirituala
Tn slujba pacii, ~i i-a Tncredintat de temeinicia suspiciunilor lor.
In orice caz, politica antibizantina a normanzilor marcheaza
o etapa importanta Tn evolutia raporturilor dintreOccidentul
?i Orientul cre?tine, fiindca, 0 data cu aceasta, Tncepe conflictul armat al Apusului Tmpotriva Bizantului, care nu Tnsemna,
pentru bizantini, a~at semnul vita1itatii ?i fortei unei lumi In
ascensiune, cat urmarirea unor scopuri ascunse pe care Ie nutreau aceste popoare barbare, In dorinta lor de a Tngenunchea
72
73
multumindu-se cu puterea spirituala, lucrand pentru mantuirea omenirii ?i dainuirea pacii. Astfel, Cruciada, chiar daca se
dorea un razboi sfant, fiindca era declan?ata de papa Tnsemna, pentru bizantini, Tn primul rand, semnul uzurparii puterii
imperiale venind din partea autoritatii spirituale, care comitea,
astfel, un cvasisacrilegiu. Oricum, Cruciada Ti conducea pe slujitorii ei la Tnfaptuirea unor adevarate sacrilegii, Tntrucat Tn randurile cruciatilor luptau ~i preotii, care, apoi, de~i aveau mainile
manjite de sange de om, nu. ?ovaiau sa savar?easca sfanta
Jertfa a euharistiei. Uimirea Anei Comnena sa-I vada pe papa
dispunand de 0 armata proprie 3 este mare, sincera ?i unanim
Tmparta?ita de bizantini. Tntr-adevar, poporul ?i printesa din
acest Imperiu rnvatasera ca Biserica sanqiona cu asprime
folosirea armelor de catre preot sau orice alt om al bisericii.
Probabil aflasera de cazul acelui sarman preot dintr-un targ
capadocian, care fusese excomunicat, cu vreo cateva secole
mai Inainte, pentru faptul ca pl)sese mana pe arme pentru
a-?i apara tara rmpotriva arabilo~.
Dar, dincolo de aceste aspecte exterioare, scopul Insu?i al
Cruciadei, adica razboiul pentru eliberarea Locurilor Sfinte, Ii
lasa fara grai pe bizantini care vedeau In aceasta, In eel mai
bun caz, 0 Tncercare de uzurpare a titlului lor de aparatori ai
cre~tinatatii ~i, rn eel mai rau, un pretext pentru a masca proiectele nemarturisite, expansioniste, ale Apusului rmpotriva
Rasaritului s. I?i aminteau, desigur, ca Biserica Romana ?i slujitorii sai nu-?i manifestasera nici cea mai mica intentie de a-i
ajuta pe bizantini atunci cand, cu vreo cativa ani mai Tnainte,
pornisera cu razboi rmpotriva Fatimizilor din Egipt, care ocupasera Pamantul Sfant ?i distrusesera bisericile lerusalimului, a
caror reconstruqie fusese obtinuta, pana la urma, multumita
interventiei armatelor bizantine.
74
76
77
efectuluiCruciadelor care, sa nu uitam,. au condus nu la eliberarea Locurilor Sfinte, ci la constituirea de state latine Tn
Orient, ~i, Tn fine, imperialism economic, din pricinadominatiei
exercitate de negustorii occidentali, Tn special italieni, nu
numai asupra comertului international, rezultat tocmai de
Infiintarea statelor cruciatilor, dar ~i asupra pieteiinterne a
Imperiului. Acest din urma fapt, ale carui repercusiuni s-au
dovedit, Tn timp, catastrofale pentru prosperitatea Imperiului ~i
bunastarea cetatenilorsai, este Tnca una dintreconsecintele
agresiunii normande, care, indiscutabil, au marcat definitiv
raporturile dintre Occident ~i Orient, Tn toatedomeniile.
Tntr-adevar, situatia disperata Tn care au azvarlit Bizantul
atacurile normande asupra teritoriului Imperiului Tnsu~i, Tn anul
1081, I-a obligat pe Alexie Comnen, pe atunci lipsit de orice
mijloace de aparare,Orientul bizantin fiind subjugat de turci, sa
ceara a,jutorul maritim al venetienilor,care aveau legaturi stravechi ~i privilegiate ~u Bizantul. Tngrijorati de a-i vedea pe normanzi instalati pe ambele maluri ale Stramtorii Otranto, ceea _ce
Ie putea compromite liberul acces la Adriatica ~i puteasufoca, Tn
timp, prosperitatea Republicii Serenissime, venetienii s-au grabit
sa raspunda apelului bizantinilor - ~i-au trimis flota Tn ajutorul
lui Alexios, negociind, Tn schimb, noi privilegii, care Ie-au Tngaduit sa se foloseasca de pietele comerciale ale Imperiului ~i ale
Constantinopolului Tnsu~i. Hrisobula (bula de aur) promulgata Tn
anul 1082 de catre Alexie I, Tn favoarea venetienilor, a fost considerata,_ pe- buna. dreptate, ca-- primul act de capitul9re al
Imperiului. Conform continutului acestui document, venetienii
~i-auTnfiintat Tn Constantinopol 0 adevarata factorie comerciala,
bazilica San Marco s-a ales cu importante donatii, Tn vreme ce
negustorii Serenisiniei Republici aveau sa-~i practice, pe viitor,
comertul bucuranqu-se de conditii ~i de Tnlesniri fiscale care
faceau din ei cetatenii natiunii celei mai favorizate. Astfel,
venetienii ~i-au stabilit, treptat, propriile colonii ~i piete de
78
79
80
81
Patriotism
provincial~i
atitudine anticonstantinopolitana
82
83
84
85
Abandonate in voia sortii, mai ales in ceea ce privea apararea lor in fata du~manului extern, de~i T~i achitau obligatiile fiscale - sistemul fiscal pare, Tntr-adevar, sa fi functionat Tntotdeauna bine Tn Bizant -, provinciile au cautat, fire~te, sa
adopte solutii proprii; sub conducerea personalitatilor locale,
au reconstituit un sistem administrativ rudimentar, care era
insarcinat sa raspunda intereselor ~i trebuintelor populatiilor
respective, a caror contributie Ti asigura, de altfe/, funqionarea
- cazul lui Chamaretos ~i al lui Leon Sgouros, In Grecia continentala ~i Tn Pelopones, constituie cele mai bune exemple ale
guvernarii regiunilor importante de catre ~efi locali. Tn plus, este
semnificativ faptu/ ca noi cunoa~tem, din alte surse, Tn special
din corespondenta lui Mihail Choniates, mitropolitul Atenei in
ultimii ani de la sfar~itul secoluluial XII-lea, ca regiunile respective erau foarte neglijate de catre administratia centra/a 17
In orice caz, rezultatele acestei situatii, independent de
formele de dizidenta pe care Ie-am semnalat, sunt identice
pentru Constantinopol ~i imparatii sai: autoritatea imperiala
constantinopolitana, contestata din pricinainsuficientelor sau a
slabiciunilor sale, se stinge, treptat, in regiunile vitale pentru
existenta statului bizantin. Este remarcabil faptul ca tocmai in
provinciile ramase sub controlul imperial se observa slabirea
legaturilor cu Constantinopolul, a carui administratie se dovede~te din ce In ce mai neputincioasa de a se ocupa de problema lor ~i ai carui locuitori se prezinta, In ochii provincialilor,
inchi~i in mod egoist intr-o lume dominata de lux ~i coruptie, in
ciuda situatiei jalnice din restul Imperiului: Tn acest sens, nu
exista 0 mai buna ilustrare decat scrisoarea lui Mihail Choniates, in care ii trateaza pe "sclivisitii locuitori ai Constantinopolului" drept ,;u~uratici fara minte, nepasatori Tn fata suferintei
care macina Imperiul ~i a problemelor care framanta poporul
de la tara, popor covar~it de povara birurilor pusa 7n spinare
de capitala"18;- sa spunem, In paralel, ca aceasta imagine a
86
87
88
89
suveranul de mobilizarealatina", Tn loc sa pregateasca apararea ora?ului 24 Astfel ca, Tn fata flotei cruciatilor, bizantinii n-au
putut opune, Tn final, decat IIdouazeci de barci putrede ?i jalnice" 25 Sa notam, totu?i, ca, putin mai Tnainte, Tmparatul
armase ni?te corabii, poruncindu-Ie sa urmareasca ?i sa
jefuiasca vasele negustorilor care navigauln Pontul Euxin ?i
sa-i aducapretioasa lor Tncarcatura la palat26 Mai esteatunci
de mirare ca nici 0 nobila fapta militara nu ilustreaza apararea
ora?ului - asigurata,de altfel,de soldati straini, de varegi?
UltimulTmparat a Tncercat, Tn mod ru?inos,sa dea bir cu fugitii,
luandcu el tezaurul imperial, In vreme ce locuitorii Constantinopolului s-au remarcat prin traficul de obiecte sfinte jefuite
de prin biserici de catre latini. IISoldatii Apusului ?tiau demulta
vreme, nespune Nicetas, ca romanii erau robii moravurilor josnice ?i infame" 27 , imaginea capitalei care Ii se Tnfati?a Tnaintea
ochilor fiind aceea a unei "cetati stapanite de desfrau ?i de
opulenta, iar occidentalii ?tiau demult ce soi de Sibaris mai era
?i Constantinopolul 2811
Citind aceste descrieri ale lui Nicetas Choniates - care a
fost martor ocular al evenimentelor; suferind silniciiledin timpul pradarii ora?uluide catre latini,?i unul dintre ceimaiTnalti
dregatori ai Imperiului, apropiat al Tmparatilor carese succedasera pe tron In aceaepoca -, se pot gasi invectivele exaltate
ale calugarilor occidentali Tmpotriva locului de pierzanie pe
care-I reprezenta; pentru ei, Constantinopolul, mult departe
de realitatea 29 pe care 0 descriu cei mai buni ?i cei mai autorizati reprezentanti ai tumii bizantine. Faptulmerita sa fie
subliniat, fiindca a?a seexplica purtarea cruciatilor, care s-au
dedat, se ?tie, cand au patruns Tn Constantinopol, unui jaf
monstruos; ?i, "mai ales, pentru ca a?a se lamure?te comportamentul locuitorilor din provincii privind " necinstirea ?i ruinarea Cetatii Regine".Acela?i NicetasChoniates ne furnizeaza,
involuntar, reactia populatiilor din apropiata vecinatate a
90
91
92
de-a patra Cruciade miza Constantinopolului ca pe o Tntreprindere salutara ?i din toate punctele de vedere legitima,
Tntrucat era yorba de a instaura pe tronul Bizantului Tmparati
de partea lui Hristos ?i a Cruciadei.
Cucerirea Constantinopolului de catre cruciati se prezinta,
Tn cele din urma ?i Tmpotriva oricarei a?teptari, drept consecinta politicii constantlnopolitane, bizantinii fiind tentati sa 0
considere ca 0 Tntreprindere vizand exdusiv Constantinopolul.
Tn lurnea bizantina de atunci, traind Tntr-un c1imat general de
"scapacine poate", patriotismul'disparuse ori, mai mult chiar,
luase Tnfati?area apararii regiunilor mai mult sau mai putin
modeste, care Tncercau, sub conducerea ~efilor locali, sa se
tina la 0 parte de coruptia constantinopolitana ?i de lumea sa
pervertita. Din acest punct de vedeie, este semnificativ faptul
ca "dina?tii" din provincii cautasera sa cada la Tnvoiala cu
inamicul extern, ca sa-?i consolidezeputerea Tnregiunea lor, ?i
caerau prea putini la numar pentru a candida la' titlul de
Tmparat ?i a Tncercasa ajunga la Constantinopol, unde sa fie
Tncoronati - prestigiul coroaneiimperiale pierduse orice
stralucire Tn ochii lor,a?a ca au preferat sa ramana Tn provinciiIe lor Tndepartate ?i sa priveasca de acolo Constantinopolul,
"cetatea pacatoasa", alunecand spre pierzanie. Dezastrul din
1204 avea sa fie una dintre consecintele acesteiatitudini?i, la
randul sau, avea sa scoata Tn evidenta toateslabiciunile ?icontradictiile lumii bizantine de atunci.
Tn special divergentele etnice?i diferentele de conditie
sociala vor fi cele care vor ie?i, Tn acel moment, la suprafata,
impunand, Tn final, comportamentul grupurilor Tn fata noii
situatii. Populatiile din Tracia ?i din Macedonia, care posedau
un numar important de elemente etnice eterogene (slavi,
cumani, bulgari), n-au ~ovait sa colaboreze Tndeaproape cu
bulgarii, care se eliberasera de sub egida Constantinopolului~i
se emancipasera Tn cadrul celui de-Ia doilea Imperiu al lor,
93
94
95
Capitolul6
97
vedem care sunt importanta ~i semnificatia diderii Constantinopolului din 1204, pentru fiecare dintre cele doua tabere
opuse, ca sa lamurim atitudinile reciproce adoptate ulterior.
Se ~tie ca armatele care au cucerit Constantinopolul Tn
1204 erau compuse din razboinici mobilizati pentru cea de-a
patra Cruciada; este dovedit, de asemenea, ca a patra
Cruciada s-a Tncheiat prin cucerirea Constantinopolului ~i n-a
mai ~juns vreodata la Parnantul Sfant Trebuie sa constatam,
Tmpreuna bizantinii,ca deznodamantul celer de-a patra
Cruciade dezvaluie aspeete edificatoare despre sfintenia
razboiului dus de Occident. Altfel spus, se constata imediat ca
a patra Cruciada ilustreaza, Tn mod nelnaoielnic, devierea sau
mai degraba deformarea ideii primarede Cruciada 1 intrucat
cei care au luat crucea Tn timpul celei de-a patra Cruciade nu
s-au Intalnit niciodata cu necredincio~ii~ pentru ca au lasat
lerusalimulTn mainile musulmanilor ~i au preferat sa-~i exercite
zelul razboinic Impotriva semenilor de aceea~i credinta ~i sa
ramana in ora~ul de pe Bosfor fara macar sa fi incercat
calatoria spre Pamantul Sfant, nu mai puteau pretinde ca
Tmplinesc opera "soteriologica" pe care predecesorii lor 0 Tntreprinsesera nu 0 data. E. Perroy noteaza, pe buna dreptate, ca
a patraCruciada, maimultdecat oricare alta, s:.a Tndepartat de
idealul originar2 ; bizantinii au fost ultimiicare s-au mirat de
acest lucru.
Intr-adevar, trebuie sa subliniem Inca 0 data ca neTncrederea pe care 0 nutreau bizantinii fata de Cruciada, de la bun
rnceput, a fost justificata din plin In 1204. Bizantinul de rand
a pastrat In minte imaginea unui Constantinopol asaltat ~i
pradat de catre cruciati; ~i-a amintit, atunci, de temerile pe
care stramo~ii lui le'simtisera, la randul lor, vazand multimea
de cruciati care-~i ridicase tabara Tnfata cetatii imperiale, Tn
timpul celei de-a doua Cruciade, atunci cand, dupa cum
poveste~te Mihail Retorul, "poporul din Constantinopol, fara
98
99
100
na~terea
Marii Idei
101
102
103
104
105
106
107
Lascarizi, cunoscusera 0 epoca de veritabila prosperitate, simteau, nelamurit, ca sub Mihail Paleologul vor fi inca 0 data
chemate sa trudeasca in vederea realizarii scopurilorcelor
care, pentru prestigiul Constantinopolului, condusesera, odinioara, Imperiul la ruina: ele vor reactiona, dar fara succes.
Constantinopolul, chiar ?i in captivitate, i?i lua, din nou,
revan?a asupra provinciilor; pentru a-I elibera, Mihail al VIII-lea
Paleologul nu s-a dat in laturi sa incheie unele acorduri cu
genovezii, care vor cantari greu asupra viitorului Imperiului, iar,
pentru a-I pastra, n-a ?ovait sa aserveasca RomeL Biserica
Imperiului. Dar se va pleca, multa vreme, in fata rezistentei
populare, devenita unanima in contracararea proiectelor
utopice ale imparatului care a fost, fara indoiala, ultimul
imparat al Bizantului care a initiat ?i chiar a dus la bun sfar?it
o politica universalista 14
Capitolul7
UTOPIA, NATIONALA
,
Revan~a
bizantina
~i
patriotismul utopic
109
110
111
112
113
114
115
116
117
ceva, pur ~i simplu, pentru salvarea sau, mai modest Tnca, pentru interesul tarii, devenea zadarnica ~i inutila, sentinta
Domnului fiind definitiva ~i irevocabila. Bizantul trebuia sa
piara pentru a-~i ispa~i pacatele, aceasta era vointa divina, pe
care nimicnu putea s-o opreasca de la Tmplinire. Avem aici
principiul care explica atitudinea fatalista a bizantinilor Tn fata
evenimentelor grave, dar socotite imparabile. OriceTnvoiala
dictata de "principiul iconomiei" era acceptabila, apropierea
de turci nu era deloc condamnabila, Tntrucat, Tn contextul dat,
turciiapareau ca 0 unealta Tn Tndeplinirea vointeidivine.
Prelungirea acestei doctrine se afla, fire~te, Tn viziunea
apocaliptica a sfar~itului istoriei, care Ii convinge din ce Tn ce
mai mult pe bizantini 26 Tn decursul acestei ultime perioade a
Bizantului, .Iiteraturaescatologica, despre sfar~itul lumii civilizate ~idomnia Anticristului, cunoa~te un avant deosebif7
Treptat, sfar~itul Bizantului s-acontopit, Tn spiritul popular, cu
sfar~itul.lumii, Tn ansamblul ei. Rena~terea Bizantului va marca,
Tn mod firesc, rena~terealumii cre~tine. Aceasta convingere
mesianica Tn Bizantul renascut va fi formulata, Tntr-o maniera
plastica, prin expresia utiJizata de greciide la Pontul Euxin:
"Romania(adica Bizantul)~i Tn moarte va Tnflori". Viziunea profetica va fi aceea care Tiva conduce pe greci sa adopte ca simbol (de altfel,adesea Tnjosit) al istoriei lor, phoenixulrenascand
din cenu~a-i proprie. Pe scurt, aceasta credinta profunda Tn
soarta privilegiata a natiunii elenice va Tmpinge laexcese,
comise Tn numele ideologiei Marii Idei, al carei impact asupra
poporului grec se va manifesta Tnca de la na~terea statului
neoelen 28 Vom spune Tnsa, din nou,ca pasivitatea vinovata
aratata de bizantini Tn fata amenintarii turce~ti dovede~te,
Tnainte de toate, imposibilitatea Tn care se afla natiunea bizantina, orbita de pasiL!nea sa antilatina, de a-~i asumaprefacerea
trebuincioasa pentru supravietuirea sa ~i indispensabila pentru
mentinerea statului sau.
118
119
Capitol unic
~i
~i
spirituala
121
122
123
124
125
stabilim ni~te relatii de semnificatie, ci, mai modest, sa comparam impactul pe care conceptele astfel relationate I-au avut
in gandirea respectiva a fiecarei epoci, se poate spune ca termenul de ordine (taxis) a jucat, in Bizant, rolul pe care il jucase
in Antichitate termenul de masura (metron), ~i ca termenul de
iconomie, in domeniul speculatiei, era incarcat, la Bizant, cu
acelea~i virtuti ca ~i termenul intelepciune (sophia) in Grecia
antica 12 Aceasta comparatie, putin fortata, care trebuie inteleasa, repetam, ca 0 ilustrare a importantei acestor notiuni, ni
se pare suficienta pentrua sublinia diferenta profunda dintre
gandirea greaca ~i mentalitatea bizantina. Fiecare dintre ele
exprima doua lumi, care se situeaza ~i se prezinta de la bun
inceput ca diferit orientate, de~i fondullor lingvistic comun ar
putea sa Ie faca sa treaca drept doua etape ale aceluia~i
demers intelectual. Este, totu~i, evident ca intre metron
(masura) ~i taxis (ordine), pre.cum ~i intresophia (intelepciune)
~i oikonomia (inteleapta chibzuinta) exista aceea~idistanta ca
intre lumea rationala ~i ratiuneainterogativa din Antichitate ~i
lumea spirituala ~i autoritatea revelata din Evul Mediu. Altfel
spus,intre Gre.cia antica ~i Bizant s-au interpus, deja,stoicismul
elenistic, Imperiul roman, izvor al autoritatii politice, ~i cre~ti
nismul oriental,izvor al autoritatii spirituale, care constituie, in
fapt, un background al puterii ~i, inconsecinta, alideologiei
politice din Imperiul bizantin13 La urma urmei, a.ceasta .comparatie nea~teptata a notiunilor de ordine ~i de iconomie cu
acelea de masura ~i intelepciune este, pentru noi,mijlocul eel
mai la indemana de a stabili cadrul in care a actionat intotdeauna omul bizantin, marginit in gandirea ~i in faptele sale
de limitele pe care autoritatile spirituala ~i temporala, necontestate ~i incoritestabile, Ie-au faurit pentru el. Notiunile de
ordine ~i de iconomie acopera, intr-adevar, pentru bizantin,
ansamblul principiilor ~i virtutilor care determina creatia, care
trebuie sa .conduca societatea, Biserica ~i statui ~i care, in orice
126
127
128
129
130
din Imperiu. Se Tnte1ege de ce importanta fiecarui rang In ierarhie se masura dupa distanta care II separa de rangul imperial.
Importanta anturajului imediat allmparatului I?i gase?te, astfel,
o explicatie cvasiinstitutionala, iar Constantinopolul, ca
re?edinta a Imparatului ?i a curtii, a sfar?it prin a fi socotit sediullntregii puteri. Rolul acestui ora? Tn ansamblul istoriei ?i al civiIizatiei bizantine este, Tn acest fel, bine pus Tn lumina. Cum se
~tie, atractia sa nu s-a exercitat numai asupra bizantinilor, dar ~i
asupra bizantini~tilor, tentati sa explice fenomenul bizantin
exclusiv prin exemplul Constantinopolului, care, devenit soarele
Imperiului, prinintermediul Tmparatului care locuia acolo,
punea Tntru<:atva Tn umbra provinciile pe care, totu?i, se sprijinea adevarata maretie a Imperiului; sa mai spunem, referitor
la subiectul nostru, doar ca ora?ul Constantinopol ocupa varful
Tn taxisul (ordinea) ora?elor, precum Tmparatul sau ocupa cel
mai Tnalt rang Tntre oamenii sai, iar patriarhul, locul cel mai Tnalt
Tn ierarhia ecieziastica.Constantinopolul (pus, Tnca de la Tntemeiere, sub ocrotirea Fecioarei)26, capitala, a?adar, Tn chip de
Regina Cetatilor - dupa titulatura sa oficiala -, Tmparatul, Tn
chip de cosmocrator, ?i patriarhul, mai presus de toate, ecumenic, adica In chip de ?ef spiritual allumii locuite de popoarele
civilizate, constituiau bazele autoritatii necontestate ale lumii
bizantine asupra universului 27 Fiecare Tn domeniul sau specific
Incarna puterea universala a statului bizantin, solidaritatea lor
fiind garantia salvgardarii ordinii universale, potrivit inten1:ii1or
tainice ale iconomieidivine 28
Ordinea,
iconomia~i
artade a carmui
131
132
133
134
135
136
137
ANEXE
324-337 Constantin I
337-361 Constanjiu
361-3631ulian
363-364 lovian
364-378 Valens
379-395 Teodosie
395-408 Arcadius
408-450 Teodosie al II-lea
450-457 Marcian
457-474 Leon I
474 Leon alii-lea
474-475 Zenon
475-476 Basiliskos
476-491 Zenon (bis)
491-518 Anastasie I
518-527 lustin I
527-565 lustinian I
565-578 lustinal II-lea
578-582 Tiberiu I
Constantin
582-602 Mauriciu
602-610 Phokas
610-641 Heraclius
641 Constantin al III-lea
~i Heraclonas
641 Heraclonas
641-668 Constanjiu al II-lea
668-685 Constantin allV-lea
685-695 lustinian al II-lea
695-698 Leonjiu
698-705 Tiberiu alii-lea
705-711 lustinian alii-lea (bis)
711-713 Filipicus
713-71 5 Anastasie al II-lea
715-717 Teodosieal Ill-lea
717-741 Leon al III-lea
741-775 Constantin al V-lea
775-780 Leon al IV-lea
780-797 Constantinal VI-lea
797-802 Irina
802-811 Nikephoros I
811 Stavrakios
811-813 Mihail I Rangabe
813-820 Leon al V-lea
820-829 Mihail al II-lea
829-842 Teofil
842-867 Mihail al III-lea
867-886 Vasile I
886-912 Leon al VI-lea
912-913 Alexandru
139
140
Note
Introducere
1. Bibliografia minimala, p. 167, din volumul de fata.
2. Lucrare fundamentala: O. Treitinger, Die Ostr6mische
Kaiser- und Reichsidee, editia a doua, Darmstadt, 1965.
3. in afara de opera fundamentala a luiA. Grabar, L'empereur dans I'aft byzantin, Paris, 1932, d. G. Galavaris, "The
symbolism of imperial costume as displayed on byzantine
coins", Tn Museum Notes, t. 8, 1958, p. 99-117;P. Schramm,
Spheira, Globus, Reichsapfel, Stuttgart, 1958.
Capitolul 1 - Universalismul
1. A.-Momigliano, "Pagan and Christian historiography in
the fourth century A. D.", Tn The Conflict between paganism
and christianity in the fourth centuryA. D., Oxford, 1963,
p. 79 ~i urmatoarele.
2. Pentru toate aceste puncte, d. R. Remondon, La crise de
I'Empire romain, coleqia "Nouvelle Clio", nr. 11, Paris, 1964.
3. in afara de opera fundamentala alui J. Vogt, Constantin
der Grosse und sein Jahrhundert, MQnchen, 1960, d. V. Burch,
Myth and Constantine the Great, Londra, 1927; la fel de
interesanta ~i utila este lucrarea lui A. Piganiol, L 'empereur
Constantin, Paris, 1932.
141
142
143
19. R. S. Lopez, "Tbe Role of Trade in the Economic Readjustement of Byzantium in the seventh Century", in Dumbarton Oaks Papers, XIII, 1959, p. 67-85, unde se gasesc
reflectii despre continuitatea iconomieimonetare in Bizant, ~i
bibliografia anterioara.
20. Cf. A. Grabar, L'empereur dans rart byzantin,' Paris,
1932; de notat ca, sub lustinian, BizantuLeste desemnat drept
"statui universal" (Migne, Patr. Gr., 86, Agapetos, "Sfaturi.
pentru lustinian", col. 1163 -~i urmatoarele).
21. Historia Arcana, ed. Haury.
22. Despre insemnatatea politicii lui Heradius, d. P. Lemerle,
"Quelques remarques sur Ie regne' d'Heraclius", in Studi
medievali, seria a III-a, I, 2,1960, p. 347,...361.
23. Ecouri aleaspectului epic al domniei lui Heraclius, in
Giorgio di Pisidia, Poemi, I. Panegirid epid, sub ingrijirea lui
A. Pertusi: "Studia Patristica et Byzantina", 7. Heft, Ettal, 1960;
despre legenda lui Heraclius,.imparatul invincibil,cf. Mihail
Choniates, ed. S. Lampros, p. 354; despre calificativul de "Noul
Constantin",cf. Chronicon Paschale, ed. Bonn, p. 712.
24. Despre Inaintarea arabilor, d.Helene Ahrweiler, "L'Asie
Mineure et les invasions arabes", In Revue historique, 1. 227,
1962, p. 1-32 ~i, de acela~i autor, l3yzance et la mer, Paris, 1966.
25. H.Gregoire, "Mahomet et Ie monophyisisme", In
Melanges, Ch. Diehl, vol. I, Paris, 1930, p. 107 ~i urmatoarele.
Capitolul 2 - Nalionalismul
1. Introduc~re la,Ecloga, ed. A. Monferratos, p. 2 ~i urma~
toarele. De notat ca introducereala Ecloga esteprezentata ca
un preambulla Epanagoge (operaposterioara cu mai bine de
un secol), In manuscrisul editat de Migne, Patr. Graeca,t. 113,
col. 453 ~i urmatoarele.
144
145
A:
146
147
* Tradusa In limba rorr'tana la Editura (orint, In 2002, sub titlul Un commonwealth medieval: Bizantul. (N. red.)
* * Tradusa In Iimba romana ~i aparuta cu titlul: Constantin
Porfirogenetul, carte de fnvatatura catre fiul sau Romanos, Ed. Academiei,
Bucure~ti, 1971. (N. red.)
148
149
150
151
152
153
154
155
156
(1282-1453)" .
12. Sp. Vryonis, The decline of Medieval Hellenism in Asia
Minor... , Los Angeles-Londra, 1971.
157
158
159
160
1966, t. II, p. 724-850. De notat ca teza despre cezaropapismul bizantin, care, de altfel, n-afost admisa de autorii citati
mai sus, se bazeaza pe Novella, nr. 131 pana la 545, ale lui
lustinian I, text promulgat pentru a reglementa problemele
Bisericii Intr-un moment In carerelatiile cu Roma constituiau
preocuparea majora a Tmparatului.
3. Sa notam, In acest sens, teza exprimata In culegerea de
maxi.mecunoscutasub titlul de "Melissa" (Albina): "Cat prive~te alcatuirea trupeasca, imparatul este aidoma tuturor
oamenilor", Migne, Patr. Gr., 1. 136, col. 1012 b; d. comentariullui I. Sevcenko, "A neglected Byz. source of MoscQvite political ideology", In Harvard Slavic Studies, t. II, 1954, p. 141-179.
4. Cf. L. Brehier,,,Hiereus et Basileus", In Memorial Louis
Petit, Bucure~ti, 1948, p. 41-45.
5. Citat de Reiske, In comentariulla De Caeremoniis Aulae
Byzantinae, Bonn, t. II, p. 736.
6. De Caeremoniis, ed. Bonn, I, p. 627.
7. Cf. Epanagoge, ed. Zepos, Jus Graecoromanum, t. II,
titlurile 2 ~i 3, ~i mai sus, In lucrarea de fata, p. 122.
8. Cf. mai sus, p. 24.
9. Cherularie este cel care a dedaratca "diferenta dintre
imperium ~i sacerdotium este minima, daca nu. chiar inexistenta": Skylitzes, ed. Bonn, p. 643; ~i, de asemenea, Psellos,
Scripta Minora, ed. Kurtz-Drexl, I, p. 276 ~i )80.
1O~ Leon Diconul, ed. Bonn, p. 101.
11. De notat ca termenul d~ "iconomie" a fost utilizat In
epoca bizantina pentru a desemna beneficiulobtinut de la
Imparat, adica semnifica ansamblul masurilor luateln favoarea
unui individ; acest sens apare dupa secolul al XII-lea ~i nu figureaza In diqionarullui Lampe. In ceea ce prive~te ordinea
(taxis), Lampe ofera mai bine de cincizeci desemnificatii.
12. De notat expresia "Intelepciunea iconomiei", in Vasile
din Seleucia, Oratio, XXIX; Migne, Patr. Gr., t. 85, col. 325;
161
termenul.bizantin de "iconomie" poate fi, de asemenea, comparat cu acela de "phronesis" al anticilor, semnifidind Tntelepciunea omeneasca.
13. Gandirii elenistice Bizantul Ti datoreaza doctrinasa asupra imparatului, asemanatoare cu doctrina asupra regalitatii
stabilita de Edante, Diotogene, Stenidas, Dion Hrisostomul
etc. Despre aceasta problema, d. C. Lacombrade, Le discours
sur fa rdyaute de Synesios de Cyrene, Paris, Belles-Lettres,
1951, p. 88 si urmatoarele.
14. Oper~ lui Pseudo-Dihnisie, editata de Migne, Patr. Gr.,
1. III ~i IV.
15. Migne, Patr. Gr., t. III, col. 373?i urmatoarele.
16. Ibid., t.1I1, col. 128 ?i col. 385; ?i adnotarile, ibid., t. IV,
col. 29.
17. Ibid., t. III, col. 506 ~i, mai ales, col. 537. De notat ca
teoria cre~tina ?i bizantina conform careiaordinea lumii
pamante~ti este reflectarea imperfecta a ordinii.lumii cere?ti nu
este imparta~ita, sub nici 0 forma, de per~i; Tn acest sens, d.
declaratiile unui Tmputernicit sasanid catre Mauticiu: "Ordinea
lumii facuta de oameni este pe dos fatade ordinea cereasca
facuta de Dumnezeu" (Teofilact Simocata, ed. Bonn, p. 174).
18. Termenul de taxiarhia Tnsemnand ierarhie,Tn PseudoDionisie, ed. Mig~e, Patr. Gr.,t. IV, col. 273; Teofilact Slmocata, ed. Bonn, p. 174; ji 52 ?i,mai ales, Tn Petru Patricius,
De .Politica sapientia, ed. Mai, Script. vet. nova coli., II,
p. 599-600 (despre autor ?i opera, d. V. Valdenberg, ,,L~s
idees politiques dans les fragments attribues
Pierre Ie
Patrice", Tn Byzantion, t. II, 1926, p. 55-76).
19. Despre taktika, d., Tn ultima instanta, N.Oikonomides,
Les Listes de preseance byzantines des IXe et xe siecles, Paris,
1972.
162
163
Bibliografie minimala *
BARKER (E.), Social and political thought in Byzantium,
Oxford, 1957 (selectia textelor ~i traducerea engleza).
BAYNES (N. H.), Byzantine Studies and other Essays, Londra,
1960 (mai ales "The Hellenistic civilization and East Rome",
p. 1-23).
BREHIER (L.), Les institutions de I'Empire byzantin, Paris, 1949
(generala ~i utila).
DAGRON (G.), Naissance d'une capitaIe. Constantinople et ses
institutions de 330 451, Paris, 1974.
DOLGER (F.), Byzanz und die europaische Staa ten welt, Ettal,
1953 (indispensabila pentru raporturile dintre Orientul ~i
Occidentul cre~tine Tnainte de Cruciade).
DIEHL (Ch.), Byzance: grandeur et decadence, Paris, 1919
(generala ~i sugestiva).
DVORNIK (F.), Early Christian and Byzantine political philosophy, The Dumbarton Oaks Center for Byzantine Studies,
1966, doua volume (numai vol. II se refera la perioada
noastra: opera fundamentala).
GRABAR (A.), L'empereur dans I'art byzantin, Paris, 1936
(importanta pentru arta oficiala).
HUNGER (H.), Prooimion. Elemente der byz. Kaiseridee in den
Aregen der Urkunden, Wien, Graz, K61n, 1964 (indispensabila pentru politica oficiala);
165
Articole importante
ALEXANDER (P. J.), "The strength of Empire and Capital as
seen through Byzantine Eyes", In Speculum, t. XXXVII,
1962, p. 346.
ANGELOV (D.), "Byzance et I'Europe occidentale", In Etudes
166
167
Index
A
Adriatica - 78
Africa - 18,21,37
akatastasia - 133
akosmia - 133
Alania - 8, 43
Alexie alill-lea Anghelos - 89,142
Alexie I Comnen - 66,67,68,69,
78, 142, 153
Ambrozie (Sfantul) - 122
Ana Comnena - 63, 74, 154,
anesychia - 134
Andronic alII-lea Paleologul -114
Andronic I Comnen - 81, 83, 84
Anghelos - 89, 90, 110, 142, 157
Ani - 51
arabi - 22, 26, 37, 74, 151
Arabia - 18, 152
archontopouloi - 69
Arethas- 57
armeni - 24, 64, 66
Armenia - 8, 24
arsenita - 108
Arsenie - 107, 158
Asia Mica - 171
Asidenos - 85
ataxia - 133
Atena-8, 19, 147, 152, 156,
158, 160, 162, 168
athanatoi - 68
B
Balcani - 43, 75, 120
Bari - 8,53
basileus - 19, 21, 163
Baudouin - 109
Bazilicalele - 24
besant - 20
Bessarion - 116
Bizant, passim.
bizantini, passim.
Bohemond - 73
Bosfor - 98, 105
bulgari - 8, 16,21,26,36,39,43,
48,49,50,65,87,93
C
Calcedonia - 9
Carol eel Mare - 38
Carol de Anjou - 111
castra - 30
Caucaz - 8, 39, 42, 51
cezaropapism - 122, 130
Chamaretos - 86, 95
Chersones - 43
Cherularie (Mihail) - 71, 123, 163
Choniates (Mihail) - 86,87, 105,
146,156
169
91,94,
15~ 15~
157
Eleusis - 14
enciclica - 43
chronocrator - 129
Cipru - 8,87
Coloanele lui Hercule - 81
Comneni - 66,67,68,80,81,82,
84
Constantin- 9-13, 21, 22, 46-48,
- 45,46,47,122,128,137,
145. 147, 150, 151
Constantin al XI-lea Paleologul
Dragases - 119
Constantinopol, passim.
o
Damasc - 8, 22
Delfi - 14
democralie - 55, 133
Dioclelian - 13
eutaxia - 165
F
Fatimizi - 74
franci - 48, 55
Frigia - 63, 64
G
Gabras - 66, 85
Gabras (Theodor) - 172
Gemistos, v. Plethon.
Genova - 79, 114
Germaniceea - 24
Ghenadie - 119, 160
Gibraltar - 81
glob Tmpodobit de cruci -20, 129
goli - 18
Grecia - 37,53,86,101,126
Guiscard (Robert) - 63, 154
Gunther de Pairis - 154, 158
dynatoi - 29
E
Ecloga - 24, 25, 26, 41, 146
Efes - 8, 19
Egipt - 74, 80
elenism - 57, 58
170
146
Hugues de Saint-Pol -99
Humbert - 71
I
!conium - 8, 53, 63
iconoclasm - 24
iconoclast - 26, 27, 55, 67, 132,
148
iconodul - 36
iconomie, passim.
ierarhie - 127,128,129,131,164
lerusalim - 12, 21, 51,75, 104,
119, 145
imperium romanum - 18, 38
Inocenliu al III-lea - 99
loan alII-lea Comnen- 64, 67, 79,
142
loan al IV-lea Lascaris - 107, 111
loan al VI-lea Cantacuzino- 113, 142
loan de Antiohia - 53
loan I Tzimiskes - 42, 123, 142
Isac alii-lea Anghelos - 88, 89, 142
Isac I Comnen - 85, 87, 142
isapostolos - 11
Isaurieni - 24, 55
Islam - 145, 148, 170
isopoliteia -91
Israel (Noul) - 51, 135; 151
Italia - 8,18, 21, 37, 39, 63, 71,
72,75,80, 116
lulian Apostatul - 10
lustinian I...;. 17, 18,20, 141, 145,
162
K
Kea - 105
Kedrenos - 49, 148
Kinnamos - 64, 154
Kleidion - 49
krima - 136
M
Macedoneni - 25,63,68
Macedonia - 93
Maggaphas - 85
magistru - 150
Mahomed al II-lea ~ 120
Malatesta (Sigismund) - 116
Manuil I Comnen - 67, 80-83,
142
Manzikert - 53
Marea Idee - 26, 104, 120,158
Mauriciu - 141, 164
Mauropous- 51,54,57,83,151,
153
Mauroz6mes - 86
Melfi -72
metron - 126
Mihail al VIII-lea Paleologul-1 07,
108, 112
Mihail Retorul - 98
Milano (edictul) - 10, 13
Mistra -113,115,116,160
Moreea -113
Mouzaloni - 107
N
L
labarum- 20
Lascarizi - 107
latini - 58, 90, 95, 96, 100, 103,
104, 105, 111, 117, 154
Leon al III-lea Isaurianul - 24-26,
29,44,123
171
Nikephorositze - 68
Nikolaos Mystikos - 43,44, 50,
149,152
nomisma - 20
normanzi - 53, 78, 156
Noua Roma - 12, 104
Noul Constantin - 105, 109
Noul lerusalim - 12, 51, 104, 119
o
oikonomia, v. iconomia.
ordinea, passim.
Orient, passim.
ortodoxie - 35,41,57,59,103,
104, 112, 156
ostrogoti - 18
Otranto - 78
P
Pachymeres - 109,112,127,159
Paflagonia - 81
Palamas-119, 159, 161
Paleologi - 113, 159
Palestina - 21, 39, 42
pantocrator - 129
Partitio di Romania - 100
patria - 17, 33, 34, 62, 69, 91, 95,
112, 133
patriciu - 150
pavlichieni - 42, 49 .
pax Byzantina - 36, 77, 132
pax christiana - 77
pax romana - 18, 77
pecenegi - 50, 53, 63
peitharchia - 133
Peloponez - 113
per~i - 164
Photios - 40, 41, 43, 57, 151
Philadelphia - 113
philanthropia - 152
172
Pisa - 79
Pius al II-lea - 120
Plethon - 115, 116, 119
polis - 30
politeia - 153
Pontul Euxin - 18, 26, 43, 79, 90,
118
Procopiu .,... 20
Psellos - 57,83,152, ,154,163
Pseudo-DionisieAreopagitul - 127,
128
psycho/ethros - 133
Pusguza - 64
R
rasa - 48, 50, 99, 151
Ravenna - 8,19
reconquista - 16, 80
renovatio - 80
Rimini - 116
Robert de Clari - 99, 154, 157
Roma, passim.
Roman al II-lea - 46, 142
Roman al IV-lea Diogene - 53
Roman Melodul - 21
Romania - 100
Rousseul - 54
ru~i - 37,43,48
S
Salonic - 8, 99, 115, 156, 158,
160, 169
sa/os - 133
Samuel- 49
schisma - 52, 71, 72, 75, 77, 107,
161
seleucizi - 53
Senaherim - 110, 159
Sgouros (Leon) - 86, 95
Sicilia - 8,37, 51
78,83,87,91,92,97,104,
106,110,112,113,114,116,
117,118, 119, 160
Tzachas - 64
sophia - 126
Spania - 18
strateg - 83
Stryphnos - 89
unguri - 50
sygchlsis - 133
T
Tactici/e - 32
tagma ""7 68, 69
taktika - 128, 164
tarache - 133
taxiarchia - 128
taxis; v. ordinea.
Teodor al II-lea Lascaris' - 107
Teodor I Lascaris - 105, 142
Teodosie I - 13
theme - 30,31,106,147
Themistios - 145
tiranie - 55
Tracia ~ 93, 94
V
vandali - 18
varegi - 90
Vasile al II-lea Bulgaroctonul- 44,
X
Xiphilinos - 57
y
Yarmuk - 22
Z
zeloti - 115,160
Zonaras - 67, 155
POSTFATA
J
174
175
176
aspecte particulare ale istoriei Bizantului ~i a civilizatiei bizantine, pornind Tntotdeauna de la izvoare noi sau de la noi interpretari ale surselor cunoscute, Helene Ahrweiler-Glykatzi a
elaborat Tnsa ~i luminoase pagini de sinteza istorica, referitoare
la Tntreaga desfa~urare Tn timp a ceeace s-a numit "fenomenul
bizantin". Dupa concisa, pregnanta ~i personala evocare a
formarii, evolutiei ~i decadentei Imperiului, publicata, Tn 1973,
la Bruxelles, Tn culegerea Les grands Empires, editata de
Societatea Jean Bodin, a Tncredintat tiparului, la Paris, Tn 1975,
L'ideologie politique de I'Empire byzantin, cartea publicata
acum, Tn versiune romaneasca, de Editura Corint. Este singura
prezentare globala a ideologiei politice bizantine de care dispunem pana acum. Nu numai caracterul de introducere generala Tntr-un domeniu esential al istoriei bizantine Ti confera
acestei carti valoare ~i utilitate. Indispensabila pentru informarea publicului cultivat asupra ideilor politice ale bizantinilor,
ea ramane, la un sfert de veac de la prima editie ~idupa
aparitia pretioaselor contributii ulterioare ale altor Tnvatati de
prestigiu - ma gandesc, Tn primul rand, la Agostino Pertusi ?i
Gilbert Dagron - mereu actuala ~i. plina de sugestii fertile?i
pentru speciali?tii ispititi de cercetarea aceleia~i teme.
Doua sunt, cred, ideile, profund originale ?i convingator
argumentate, care sustin structura eleganta a acetsei carti ?i
care, a~a cum Tnsa~i autoarea sugereaza, merita sa fie reluate
~i dezvoltateprin viitoare cercetari.Este vorba, mai Tntai, de
relevarea mobilitatii ideologiei bizantine. Sub aparenta Tncremenirii obstinate Tn forme de gandire politica ramase neschimbate de la Tntemeierea Constantinopolului ~i pana la prabu~irea lui sub asaltul otomanilor, Bizantul ~i-a Tnnoit, Tn realitate,
necontenit, cu admirabila suplete, ideologia, Tn raport cu
Tmprejurarile istorice Tn care s-a gasit ?i cu prioritatile pe care
acestea Ie-au impus factorilor politici de decizie, raspunzatori
de soarta lui. Atat de mari suntdiferentele Tntre curentele de
177
178
179
Ideologia politica bizantina, manifestare intelectuala polimorfa a aspiratiei catre Intronarea ordinii sacre Tn lume, sustinute providential, cu iconomie, de Imperiu ~i de Biserica, este,
a~adar, adanc InradacinataTn conceptia religioasa despre lume
~i istorie a Rasaritului. Mai presus de toate devierile ~i contrafacerile pe care Ie poate suferi, ea este, pentru bizantini,
expresie a nazuintei omene~ti catre mantuire ~i, totodata, revelare a iubirii exigente a lui Dumnezeu fata de oameni.
A~ezandln aceasta perspectiva studiul cugetarii politice bizantine, Helene Ahrweiler-Glykatzi ofera cititorilor cheia apta sa
deschida portile deplinei Tntelegeri~i corectei aprederi a
Tntregii productii culturale a Bizantului.
15.07.2002
Nicolae-~erban Tana~oca
Cuprins
INTRODUCERE
Capitolul 1 - UNIVERSALlSMUl
Originile Imperiului bizantin: legenda ~i istorie
Na~terea ideologiilorbizantine: maretie ~i contradictii
Visurile universaliste: stradaniile lui lustinian I ~i
ale lui Heraclius
_
Capitolul 2 - NATIONALlSMUl
Povara realitatii: iconoclasmul
Nationalismul bizantin
Capitolul 3 - IMPERIALlSMUl BIZANTIN
Pax Byzantina
5
9
9
13
18
24
24
28
36
:.36
.56
63
70
56
60
70
82
181
97
97
101
109
109
113
121
125
131
ANEXE
Imparatii bizantini
Note
Bibliografie minimala *
Index
POSTFAT.A
,
139
141
165
169
174
Corespondenl~
R~spuns
AVANTAJELE DE A FI MEMBRU
AL CLUBULUI CARTII CORINT:
,rimiti periodic catalogul aparitiilor editoriale;
lrimiti c~rtile solicitate, prin po~t~, direct la domiciliu, iar
~xele po~tale sunt suportate de editur~;
lrimiti cate 0 carte cadou pentru fiecare nou membru pe
are if aduceti in clubul nostru;
a~ yeti comanda pan~ la 30 de exemplare, beneficiati de
reducere de 10%;
entru comenzi mai mari de 30 de exemplare, beneficiati de
reducere de 15%;
r~ele fiind limitate, acord~m prioritate membrilor CLUBULUI
:MIll CORiNT.
ditura i~i rezerv~ dreptul de a face modifi~ri de pret, periodic.
CR
Se taxeaza
la destinalie
DESTINATAR:
CLUBUL CARTII
./
CORINT
CP 1 - 591
Cod po~tal: 70700
Tel: (01) 222.19.49
Bucure~ti
XPEDITOR: Nume:
,dress: localitate:
r:
bl:
str:
sc:
r telefon:
cod po~tal:
ap:
.
jud (sect):
..
..
Dinamica ca italismului
Acordul Churchill-Stalin din 1944
Tenta ia tranzi iei
Originea medieval~
a focarelor de conflict
din Peninsula
Balcani~
Arta nazist~
Cartagina sau Imperiul marii
288
FranCfois Decret
256
248
11000C
12500C
9500C