Dupa ce visul ne-a servit ca model normal al tulburdrilor psihice narcisice, vrem sa incercim sa clatificim esenta me- lancoliei, comparand-o cu afectul normal de doliu. Trebuie si facem ins’ din capul locului o mirturisire care si ne pun’ in garda fayi de o supraestimare a rezultatului, Melancolia, a clrej determinare conceptualii este si in psihiatrie neclari, apare in diverse forme clinice, care nu par si poati fi aduse ugor la o unitate, unele dintre ele amintind mai degrabi de afectiunile somatice decat de cele psihogene. Materialul nos- tru se limiteaz’, ficnd abstractie de impresiile care stau la dispozitia oricirul observator, la un numir mic de cazuri care au cu siguranta o naturi psihogend, Renuntam astfel la pre- tenjia de valabilitate universala a rezultatelor noastre si ne consokim cu ideea ci noi, cu mijleacele noastre actuale de cercetare, nu prea putem si gisim ceva ce n-ar fi fipic, dact nu pentru o clasi intreagi de afectiuni, atunci micar pentru 0 grup’ mai mica. Considerarea laolalt a melancoliei 3i a doliului pare jus- tificata prin imaginea de ansamblu a celor doua stri.! Chiar si ocaziile in care acestea apar cid acolo unde ele sunt in general vizibile. Doliul este de regu- [i reactia la pierderea unei perseane iubite sau a unei abs- + Chiar #1 Abraham, caruia noi i datoram cet mal important dintre pujinele studi anabtice asupra obiectulul, a pomit de la aceast) comparato (191.2).Dobe 3 melancote 195 tractii aparute in locul ei, precum patria, libertatea, un ideal s.a.m.d, Sub aceleagi influente, la unele persoane, pe care de aceea le suspectim de o dispozitie bolnava, in lacul doliu- lui apare o melancolie. E demn de observat ci nu ne vine niciodata ideea de a considera doliul o stare maladivi ce tre- buie tratati de citre medic, desi el produce mari devieri de Ja comportamentul normal de viay’. Ne baziim pe faptul c& el va fi depigit dup’ o anumiti perioada de timp si consi- derim o tulburare a lui ca fiind inoportuna, ba chiar dau- natoare. Melancolia se remarca din punct de vedere psihic prin- tt-o indispozitic foarte duretoasi, printr-o anulare a intere- sului pentru Iumea exterioari, prin pierderea capacitatii de a iubi, prin inhibarea oricdrei performante si prin deprecie- rea increderii in sine, depreciere ce se manifest prin repro- suri gi insulte facute siesi, si care ajunge chiar la o asteptare deliranti a pedepsei. Vom in{clege mai bine aceasta imagi ne dac& ne gandim ci dotiul manifest aceleayi trisituri, afard de una: tulburarea increderii in sine nu se mai aplicd cazul lui. Altminteri ¢ la fel. Doliul profund, reactie la pier- derea unei persoane iubite, include aceeasi dispozitie dure- roasi, pierderea interesului pentru lumea exterioari — in mi- sura in care ea nu aminteste de cel decedat —, pierderea capacititii de a mai alege vreun nou obiect al iubirii — cici ar insemna inlocuirea celui depkins —, dezinteresul fai’ de orice realizare care nu are vreo legituri cu amintirea celui mort. Infelegem usor ci aceast% inhibare gi limitare a Eului este expresia druirii exclusive doliului, ceea ce inseamna ci nu mai riméne nimic pentru alte intentii si interese. De fapt, acest comportament nu ne apare ca fiind patologic, taemai pentru ed stim atat de bine si-l explicim. ‘Vom mai fi de acord si numim dispozitia de doliu o dis- pozitie ,dureroasi”. Indreptajirea aceasta ne va spune pro-196 Sigmund Freud babil cind suntem in stare si caracterizim durerea din punct de vedere economic. in ce consta travaliul pe care il face doliul? Cred ci nue nimic foryat daci voi expune acest travaliu in felul urmator: testarea realitatii a ardtat ci obiectul iubit nu mai exist’, el reclama acum ca intregul libido si fie retras din legiturile lui cu acest obiect, Impotriva acestora apare o rezistenti de in- jeles — se poate observa in genere ci omul nu piriseste cu plicere 0 pozijie a libidoului, nici macar atunci cind are in perspectiva o substitufic. Aceastd rezisten{i poate fi atat de intensi, incat apar o intoarcere de la realitate yi o mentine- fe a obiectului printi-o psihozi halucinatotie a dorinyei (v precedenta luctare). Normalitatea inseamna c respectul fat de realitate mentine victoria, Sarcina pe care @ impune rea- litatea nu poate fi ins4 indeplinité imediat. Ea e realizati mai exact printr-o mare cheltuiali de timp si de energie de inves- tire, existenta obiectului pierdut fiind intre timp continuata ps ‘care amintire si agteptare in care libidoul a fost le- gat de obiect este opriti, suprainvestit’, cu ea avand loc o detagare a libidoului. Nu putem spune cu usurin{a, cu ar- gumentare economica, de ce acest compromis al realizarii particularea imperativelui realititii este atat de extraordinar de dureros. E ciudat ci aceasti neplicere a suferintei ne apa- re ca fiind de la sine injeleasa. in realitate ins’, dupa inde- plinirea acestui travaliu de doliu, Eul devine din nou liber si neinhibat. Si aplicim la melancolie ceea ce am aflat despre doli Intr-o serie de cazuri este evident cd si ea poate fi reactia la pierderea unui obiect iubit; in alte cazuri, se poate recunoay- te faptul ci pierderea este de o natura mai degraba ideal. Obiectul nu a murit in mod real, ins el a fost pierdut ca object al iubirii (de exemplu, cazul miresei pirisite). In alte cazuri se crede ci trebuie si se sttiruie pe acceptarea unei ase-Dots! melancotie 197 menea pierderi, ins nu se poate recunoaste in mod clar ce s-a pierdut, trebuind mai degrabi si se admit cd nict bolna- vul nu poate sesiza in mod constient ce a pierdut. Acest caz ar putea exista chiar si atunei cand pierderea care a provo- cat melancolia ii este cunoscutd bolnavului, el stiind intra- devar pe cine a pierdut, ins nu si ce a pierdut odata cu el, Ni s-ar sugera astfel si raportim intr-un fel melancolia la o pier- dere a obiectului sustrasi constiintei, spre deosebire de do- liu, unde pierderea nu este inconstient& in cazul doliului, ia si absen{a interesului au fost complet explicate prin travaliul doliului, care absoarbe Eul. $i pierderea nestiuta din cazul melancoliei va avea ca urma- Te Un travaliu interior asem&ndtor, devenind de aceea rispun- zitoare pentru inhibitia melancolica. Doar ci inhibitia me- lancolic’ ne lasi o impresie enigmatic’, deoarece nu putem vedea ce-I absoarbe pe bolnay intr-un mod atat de complet. Melancolicul ne mai arati ceva ce lipseste in cazul doliului, anume o depreciere iesit din comun a sentimentului de sine, o mare s&racire a Eului. in doliu, lumea a devenit siraca $i in melancolie sirac si gol este Eul insusi. Bolnavul ne descrie Eul stu ca nefiind bun de nimic, incapabil si reproba- bil din punct de vedere moral, el isi face reproguri, se acaris- tesi asteapt pedeapsa si alungarea din comunitate, El se umi- Ieste in faja oricirui altuia, il deplinge pe oricare din jurul iu ci e legat de o persoani atat de nedemna, El nu are ima- ginea unei schimbiri ce s-a petrecut cu el, ci igi-extinde auto- critica gi asupra trecutului; el afirma ci nu a fost niciodata mai bun, Tabloul acestui delir de devalorizare — precumpa- nitor moral — se completeaz cu insomnie, refuzul de a min- ca si cu o depisire, extrem de ciudatd din punct de vedere psi- hologic, a pulsiunii ce obliga tot ce e viu si staruie in viata. Ar fi inutil atat din punct de vedere giiintific, At gi din punct de vedere terapeutic, si-l contrazici pe bolnavul care198 Sigmund Freud aduce astfel de acuzatii impotriva Eului sdiu propriu. El tre- buie si aiba dreptate in vreun fel si si descrie ceva ce se pe- trece asa cum fi pare lui, Unele dintre indicatiile lui trebuie ‘sd le confirmaim imediat fara restrictie. El ¢ intr-adevar atat de lipsit de interes, atét de incapabil de iubire 31 de perfor- manta, precum spune. Insa asta e, dupa cum stim, secundar, este consecinfa travaliului interior, nou’ necunescut, dar comparabil cu doliul, care ii sleieste Eul, {n alte cateva auto- acuziri, el pare si aibi dreptate si si sesizeze mai bine ade- vairul decat altii, care nu sunt melancolici, Atunci cand, aflat in plin proces de autoctitic’, se descrie ca fiind un om mi. runt, egoist, nesincer, dependent, un om care intotdeauna a incercat doar si-si ascunda slabiciunile firii, el poate si se fi apropiat destul de bine de ceea ce stim noi despre autocu- noastere, si ne intrebaim de ce omul trebuie si ajungé mai intai boinav pentru a fi permeabil la un asemenea adevar. Stim cu siguranta ci acela care a ajuns Ja o asemenea autoa- preciere si o face cunoscuti si altora — o apreciere asa cum © avea pregitit’ printul Hamlet pentru sine, dar si pentru toi ceilalti? — e bolnay, fie c& spune adeviirul, fie c4 igi face sicsi mai multi sau mai pujina nedreptate. Nu e greu de ob- servat c& intre gradul de autoumilire si indreptdtirea ei real’ nu exist, dupa judecata noastri, nicio corespondenta. Fe- meia care inainte era curajoasa, vrednicd si constiincioas nu va vorbi in melancolie mai bine despre sine decat una care in realitate nu e bund de mimic, ba se poate intimpla ca pri- ma si aibi sanse mai mari si se imbolnaveasci de melanco- lie decat cealalt, despre care nici noi nu am sti sk spunem nimic bun. Trebuie 54 observam in cele din urma ci melan- colicul nu se comporta totusi chiar ca un om chinuit care se simte constrains la cinta si autorepros. Lipseste rusinea fat’ 2 Use every man after his desert, and who shall“scape whipping?” Hamlet, actuDeo yi metancote 198 de ceilalti, rusine care ar caracteriza inainte de toate aceasti ultima stare, ori cel putin ea nu apare intr-un mod frapant Aproape ci se poate evidentia la melancolic trasitura opus’ unei usurin{e de comunicare insistente, care iyi giseste sati- factia in simpla demascare. Prin urmare, nu e esential daci melancolicul are drepta- te in privinja dureroasei autodeprecieri in masura in care aceasta critica coincide cu judecata celorlalti. E vorba mai cu seama despre faptul c& el descrie corect situatia sa psiho- logic’, El si-a pierdut respectul de sine si trebuie si aibi un motiv bun pentru asta. Ne aflim, asadar, in faga unei con- tradictii care ne oferi o enigma greu de rezolvat. Conform analogiei cu doliul, trebuie si tragem concluzia ca el a sufe- rit o pierdere de obiect; din afirmatiile lui reiese o pierdere a Bului sau, inainte de a ne ocupa cu aceasta contradictie, si mai zi- bovim un moment asupra imaginii pe care afectiunea me- lancolicului ne-o oferi asupra constitutiei Eului omenese, Am vazut la el cum o parte a Eului se confrunta cu cealal- 18, © evalucaz§ critic, Iuand-o oarecum ca obiect. Suspiciu- nea noastrd ca instan{a critica, separat aici de Eu, si-ar pus tea dovedi independenta i in alte situagit va fi confirmata prin toate observatiile urmatoare. Vom avea intr-adevar motive sii separim aceasti instanta de restul Eului, Ceea ce gisim aici este instanta denumita in mod obisnuit consti- infad moral; noi vom considera constiinja moralii, impreu- nai cu cenzura constiinjei si testarea realit’qii, printre ma- le institutii ale Eului, si vom gasi in alt parte si dovezile care si arate c& insigi aceasta instan{i se poate imbolnavi. ‘Tabloul clinic al melancoliei face sa se evidentieze in raport cu alte manifestari nemultumirea morala fata de propriul Eu: infirmitatile trupesti, urdjenia, slabiciunile, inferiorita- tea social sunt mult mai rar obiect al autoaprecierii; doar200 Sigmund Freud sinicia ocupi un loc privilegiat printre temerile sau afirma- {iile bolnavului O observatic, care nici macar nu ¢ greu de facut, condu- ce apoi la explicarea contradictiei prezentate mai sus. Daci ascullim cu rébdare diversele autoacuza{ii ale melancolicu- lui, atunei nu putem si ne ferim in cele din urma de impre- sia e& cele mai puternice dintre ele se potrivesc adesea doar intr-o foarte mic& masura propriei persoane, dar se potrivesc, cu miei modificiri, unei alte persoane pe care bolnavul o iu- beste, a iubit-o sau ar trebui s-o iubeasc’, Ori de cate ori se investigheaza faptele, aceasti presupunere se confirm’. Avem astfel in mana cheia tabloului clinic, recunoscand reprosuri le aduse propriei persoane ca reprosuri aduse unui obiect al iubirii, ce au fost luate de la acesta si puse pe seama Eul propriu, Femeia care isi deplinge atat de zgomotos solul pentru c& are 0 nevastii atat de nevrednica vrea propriu-zis si acuze ne- vrednicia soyului, indiferent in ce sens anume, Nu e cazul si ne surprinda prea tare faptul ci unele reprosuri autentice aduse siegi sunt presirate printre cele reorientate; ele trebuie si se impuni, cici ajutd la ascunderea celorlalte, ficdnd im- posibild cunoasterea situatiel, ele izvordse si din migcarea pro gi contra specific disputel iubirii, care a condus la pierderea acestela. $1 comportamentul bolnavilor devine acum mult mai inteligibil. Plangerife lor sunt acuzagii, conform vechiu- lui sens al cuvainvului; nu se rusineazi si nu ascund nimic, Glick tot ceea ce rostesc depreciativ despre ei este spus-de fapt despre altcineva; si sunt foarte departe de a reusi si arate, in raport cu mediul lor, umilinta si supugenia care s-ar cuve: unor persoane atit de nedemne, ei sunt chinuitori in cel mai inalt grad, ardtdnd intotdeauna ca si cum ar fi lovili, ca cumn li s-ar fi intémplat o mare nedreptate. Toate acestea sunt posibile, deoarece reactiile comportamentului lor provin inedDol x melancolie 201 psihic’ a revoltei, care a trecut apoi, p trun proces anume, in remugcarea melancolicd. Nu e deci nicio greutate in a reconstrui acest proces. Exis- tase o alegere de obiect, o legare a libidoului de o anumita persoand; prin actiunea unei supiirari reale san a cezamégir venite din partea persoanei jubite s-a produs o zdruncinare a acestel relatii de obiect. Rezultatul nu a fost cel normal, de relragere a libidoului din acest obiect si deplasare a Inui citre un nou obiect, rezultatul a fost altul, unul care pare si pre- tind’ mai multe conditii pentru realizarea sa, Investirea in object s-a dovedit a fi pujin rezistenta, ea a fost suprimati, dar libidoul liber nu a fost deplasat c&tre un alt object, ci re- tras in Eu. Acolo el nu a gisit ins o utilizare oarecare, ci a servit la restaurarea unei identificdri a Eului cu obiectul pier- dut. Umbra obiectului s-a lisat, agadar, asupra Eului, care acum putea fi judecat de o instanté special asemenea unui obiect, asemenea obiectului parisit. In acest fel, pierderea obiectului s-a transformat intt-o pierdere a Eului, conflictul dintre Eu si persoana iubiti s-a transformat intr-o sciziune intre critica Eului si Eul schimbat prin identificare. Pornind de la premisele si rezultatele unui astfel de pro- ces, pot fi ghicite in mod direct cAteva lucruri. Pe de o par- le, trebuie si existe © puternicd fixatie asupra obiectului iu- birii, pe de alta parte, in contradictie cu asta, trebule sit existe 0 mica rezistent’ a investirii in obiect, Aceast’ contradictie pare si ceari, dupii o observatie corecti a lui O. Rank, ca ale- gerea de obiect si aibi loc pe o baz’ narcisicd, astfel incat in- vestirea in obiect, atunci cind apar dificultai in calea ei, sa poatd regresa la narcisism, Identificarea narcisicd cu obiectul devine apoi substitutia investirit iubirii, cea ce are ca urma- re faptul cd relatia de iubire nu trebuie suprimata, in ciuda conflictului cu persoana jubiti. © asemenea substituyie a iu- birii de obiect prin identificare este un mecanism important202 Sigmund Freud pentru afec{iunile narcisice; K. Landauer l-a putut descoperi de curind in procesul de vindecare a unei schizofrenii (1914). El corespunde, cum e si firesc, regresiei de la un tip de alege- re de obiect la narcisismul originar. Am aritat in alta parte faptul ci identificarea este treapta preliminard a alegerii de obiect si primul mod, ambivalent din punctul de vedere al expresiei, in care Eul distinge un object. Eul ar vrea sa-si in- corporeze acest obiect, si anume corespunzator fazei orale sau canibale a dezvoltirii libidoului, pe calea devoririi. Abra- ham explica prin aceastd relatie, probabil pe bund dreptate, refuzul de a manca ce se manifesta in formele severe ale std- ii melaneolice. Concluzia pe care o pretinde teoria, concluzie care loca- lizeazii dispozitia citre imbolnivirea melancolicd sau a unei parti din ea in suprematia tipului narcisi¢ a alegerii de obiect, nu are, din piicate, confirmarea dati de cercetare. Am facut cunoscut in propozitiile introductive ale acestei lucriri faptul ci materialul empiric pe care se bazeazi acest studiu nu e suficient pentru a satisface pretentiile noastre. Daca admitem c& exist o corespondenta intre observatia noastra si ceea ce noi am derivat din ea, nu vom ezita atunci si acceptim, drept caracteristic’ a melancolici, regresia de la investirea in obiect la faza oral a libidoulul, ce apartine inca narcisismului. Identificdrile cu ebiectul nu sunt deloc rare nici in cazul nevrozelor de transfer, ¢i sunt mai curand un mecanism cunoscut al formirii de simptom, mai cu sea- isteric. Diferen{a dintre identificarea narcisic’ si cea ins vazuti in faptul cA, in cazul primeia, in- vestirea in obiect este abandonati, in timp ce in cazul cel din urma ea continua si existe, avand un efect care se lim teazi de obicel la anumite inervari si actiuni singulare. Iden- tificarea este oricum si in cazul nevrozelor de transfer expre- sia unei relatii, a unei solidarita{i, care poate insemna iubire.Dooku Hi metancote 203 Identificarea narcisici este insi cea originara. Ea ne deschi- de accesul la intelegerea isteriilor, care nu au fost pana acum la fel de bine studiate. Melancolia imprumut&, asadar, o parte a caracteristicilor sale de la dolit,, o alt parte o imprumuta insi de la proce- sul de regresie de la alegerea de obiect la narcisism. Pe de o parte, a este, ca si doliul, o reac{ie la pierderea reala a obiec- dar are, in plus, o conditie care lipseste doliu- lui normal sau care il preschimba pe acesta, atunci cind apa- re, intr-o stare patologic’. Pierderea obiectului iubirii este o ocazie deosebiti de a scoate la iveali ambivalenta relatiilor de iubire. Acolo unde este prezenti dispozitia citre nevro- za obsesional, conflictul ambivalentei imprumuti doliului © configuratie patologica si il obligi sé se manifeste sub for ma autoreprosurilor (omul se face vinovat de pierderea obiectului iubit, deci el a vrut-o). in astfel de depresii de ne- vrozi obsesionali de dupa moartea persoanei iubite ni se arati ce anume face conflictul ambivalentei prin el insusi atunci cind nu are loc retragerea regresiva a libidoului. Ca- uzele melancoliei depagesc de cele mai multe ori cazul clar al pierderii datorate morfii i cuprind toate situafiile de su- piriri, neglijari si dezamagiri, prin care se introduce in relatie 0 opozitie intre iubire si ura sau prin care poate fi in- \iritd o ambivalenja deja prezenti. Acest conflict de ambi- valenji, de o provenien,a ba mai mult real, ba mai mult constitutiva, nu trebuie neglijat atunci cand avem in vede- re premisele melancoliei. Daca iubirea de obiect — iubire care nu poate fi abandonata, in timp ce obiectul insugi e abandonat — s-a refugiat in identificarea narcisicd, atunci in acest obieet de substitutie va fi faptasa ura, cici el ocdiras- te, injoseste, provoac’ suferiny’, obtinind o satisfactie nar- cisic’ de pe urma acesteia, Autochinuirea melancoliei, frd-ndoiala datitoare de plicere, inseamné, exact ca 5)204 Sigmund Freud azul fenomenului corespunzitor al nevrozei obsesionale, o satisfacere a tendintelor sadice si de uri, care au fost direc- fionate citre un obiect, cunoscand pe aceasta cale o intoar- cere impotriva propriei persoane. in cele dou’ afectiuni, bol- navii vor si se razbune pe obiectele originare, pe calea indirecti a autopedepsirii, si s4 tortureze persoana iubita cu ajutorul boli, imbolnavindu-se pentru a nu trebui sii ara tein mod indirect dusmania, Persoana care a provecat tul- burarea sentimentala a bolnavului si in functie de care se orienteaza boala acestuia ¢ de gisit in mod obignuit in an turajul cel mai apropiat al bolnavului. Astfel, investirea cu iubire a melancolicului in obiectul siu cunoaste un dublu destin; in parte, ea a regresal la identificare, in parte, sub in- fluenta conflictului de ambivalent, ea a fost transpusa ina- pai pe treapta mai apropiata a sadismului, Abia acest sadism rezolva enigma tendintei ciitre sinuci- dere, prin care melancolia devine atat de interesanti si atit de periculoasi, Noi am recunoscut ca stare originari din care provine viafa pulsionald un puternic egoism al Eulul, am vi- zut cum in angoasa care apare atunci cand e amenintata via- tae cliberat un cuantum urias de libido narcisic, incat nu intelegem cum ar putea acest Eu si fie de acord cu autodis- trugerea, Stiam de multa vreme, ce-i drept, cd inten se sinucide nu are niciun nevrotic care si nu fi intors asupra sa impulsul de a ucide pe un altul, rimnand insi de nein- {eles prin ce joc de forte se poate transpune in fapti o astfel de intenie. Analiza melancolici ne invaya acum ca Eul se poate omori doar atunci cand se trateazi pe sine ca un cobiect, prin reintoarcerea investiril obiectale, atunci cand tre- ‘buie si indrepte impotriva sa dusmania meniti unui obiect ‘si care reprezint’ reactia originara a Eului fata de obiectele 4 Despre diferenja dintre cle, a se vedea eseul Pulsiuni yi destine ate pubsiunilor”Dots 3! melancole 205 lumii exterioare (cf. , Pulsiuni gi destine ale pulsiunilor”). Aga. dar, obiectul a fost poate suprimat prin regtesie de la alege- rea narcisic’ de obiect, insi s-a devedit mai puternic decat Eul insugi. in cele doua situatii contrare, cea a indrgostirii extreme si cea a sinucidertt, Eul ajunge si fie coplesit de obiect, chiar daci pe cdi complet diferite. Suntem apoi inclinati si acceptim, drept © caracteristica frapanté a melancoliei, aparitia angoasei de siricire, deriva- rea eroticii anale rupte de legiturile el si modificate regresiv. Melancolia ne confrunta gi cu alte intrebiri al ciror ris. puns ne scapi, in parte. Ea are in comun cu doliul faptul ci trece dupa o anumiti perioada, fara sa lase in urma schim- bari majore vizibile. Acolo am aflat c& timpul e necesar pen- ‘mu realizarea in detaliu a imperativulul testarii realitatii, dupa travaliul cireia Eul si-a eliberat libidoul de obiectul pierdut, Printr-un travaliu analog, putem si considerim ci Eul este ocupat in timpul melancoliei; inelegerea economicd a pro- cesului lipseste att aici, cat si acolo. Insomnia din melanco- lie demonstreazi probabil rigiditatea stirii, imposibilitatea de a realiza retragerea general a investirilor, necesara som- nului, Complexul melancolic se comport asemenea unei Fini deschise, atrage cBtre sine, din toate partile, energiile de investire (pe care le-am numit, cind ne-am referit la nevro- zele de transfer, ,comtrainvestiri*) si golesc Eul pina la o to- tala sirdcire; acest complex se poate dovedi usor rezistent la dorinja de somn a Eului. Un factor probabil somatic, care nu poate fi explicat din punct de vedere psihogen, se evidentia- area stirii, care are loc, de reguld, seara. Acestor ex- li se adaugi intrebarea daci pierderea Eului, firi a mai lua in considerare obiectul (@ lezare pur narcisicd a Eu- , nu ajunge pentru realizarea tabloului melancoliei, si daci stiricirea toxic’ directa in libido a Eului nu poate pro- duce anumite forme de afectiune.206 Sigmund Freud Cea mai ciudat particularitate a melancoliei care are cel mai mult nevoie de o explicatie este oferita de inclinatia sa de a se transforma in starea, simptomatic opusi, a manici. Dupa cum se stie, nu orice melancolie are aceastd soarta. Multe cazuri recidiveaza peri intervalele de pauzai neo- ferind nicio urma de manie sau, poate, doar una foarte mica. Altele arati acea alternanta regulata de la faza melancolicd la cea maniacala, ce si-a gisit expresia in nebunia ciclici, Am fi inclinagi si excludem aceste cazuri din conceptia psihoge- ni, daci practica psihanalitica nu ar fi oferit chiar pentru mai multe dintre aceste boli o rezolvare 3i influenjare tera- peuticd. Prin urmare, nu doar ci ne ¢ permis, dar chiar sun- tem obligati si extindem si asupra manici explicatia anal ci a melancoliei Nu pot promite c4 aceasta incercare va fi foarte satisfaica- toare. Ea nu trece mult dincolo de posibilitatea unei prime orientiri. Avem Ia dispozitie dou’ puncte de sprijin, primul este o impresie psihanalitic, al doilea, s-ar putea spune, 0 ex: perient% economic general. Impresia pe care au formulat-o deja mai multi cercetitori psihanaligti arat& ci mania nu are un alt continut decat melancolia, ci ambele afectiuni se lup- Ui cu acelasi ,complex", ciruia Eul fi sucomba prebabil in me- lancolie, in timp ce in manie Eul il invinge sau il inlivuri. Ce- Lilalt punct de sprijin e dat de experiemta faptului ci toate stirile de bucurie, jubilatie, tiumf, pe care ni le araté proto- tipul normal de manie, ne fac cunoscut’ aceeasi conditiona- re economic’. E vorba, in cazul lor, despre o influen{& prin care © mare cheltuial’ psihicé, mult timp sustimut’ sau insta- uraté prin obisnuing’, devine in cele din urma inutil’, aga in- cAtea sti la dispozitia unor multiple utilizati si posibilit descaircare. De exemplu: cand un amirat a scdipat dintr-odata de grija cronicd pentru painea zilnic’, prin objinerea unei mari sume de bani, cind o lungi si obositoare lupti se vedeDots 9! melancote 207 jn cele din urmi incununati de succes, cind ajungem in tuatia de a renunta dintr-o lovitura la o obligatie apasitoare, Ja o lunga si continua disimulare gi altele asemenea, Toate aceste situafii se remare’ printr-o buna dispozitie, prin sem- nul de descircare specific afectului de bucurie si prin marea dorinya de actiune, de orice fel, exact ca mania si in total’ contradictie cu depresia si inhibitia melancolic’, Putem i drizni si spunem ci mania nu e nimic altceva decat un ase- menea triumf, doar ci acum Eului ji rimane ascuns ce anu- mea depagit si peste ce anume trium fa. Befia alcoolic’, ce igi are locul in aceeasi serie de stdri, va trebui considerata la fel — daca ¢ una veseli; ¢ vorba aici probabil de suprimarea, ciu- lat’ pe cale toxic’, a cheltuielilor prin refulare, Pirerea necu- noscitorilor accepti cu pkicere ci omul se simte, intr-o astfel de stare maniacal, att de doritor de migcare gi actiune, deoa- rece el este ,alal de bine dispus". Aceastd falsi legiturd va tre- ‘ui, fireste, dizolvata. In viata psihic& a fost indepli conditie economica deja amintit’; 1 tocmai de accea este omul, pe de o parte, intr-o dispozitie atat de veseld si atat de neinhibat, pe de alt parte, in activitatea sa, Dac reunim cele dou’ puncte de sprijin, atunet rezul in manie, Eul trebuie si fi depisit pierderea oblectului (sau doliu! dupi pierdere sau, poate, obiectul insusi) si acum, in- tregul cuantum de contrainvestire, pe care suferina melan- coliei 0 scosese din Eu $i 0 legase de Se, a devenit disponibil Maniacul ne demonstreaz intr-un mod inconfundabil eli berarea sa de obiectul din cauza cdruia a suferit, ciutand ca un infometat noi investiri obiectale, Aceast’i explicatie sun plauzibil, ins’ ea este, pe de o par- te, prea putin determinatd, iar, pe de alti parte, ridick mai multe probleme i intrebiri la care nu putem rispunde, Nu vrem si evitiim discutarea acestel explicatii, chiar dacd mune putem astepta la o clarificare prin intermediul ei,208 Sigmund Freud in primul rand: doliul normal depiseste pierderea obiec- tului si, la fel, in timpul existenjei sale, absoarbe toate ener- je Eului. De ce in el nu se creeazi, dup desfSgurarea sa, micar la modul indirect condita economic’ pentru faza triumfului? Cred ci ¢ imposibil si se rispunda imediat la aceasti obiectie, Ea ne atrage aten{ia si ci noi nu putem nici micar spune prin ce mijloace economice isi indeplineste da- liul sarcina; aici, poate ci ne ajuti o supozitie. Realitatea pronungi verdictul asupra fiectirel amintiri si asteptiiri care arati ci libidoul este legat de obiectul pierdut aritind ca obiectul nu mai exista, iar Eul, pus earecum in faa intreba- rij dacd vrea si implrtiseascd acest destin, se las convins, prin suma satisfacerilor narcisice de a fi fn via’, si dizolve legitura sa cu obiectul anihilat. Ne putem imagina, de exem- plu, ci aceasti dizolvare are loc att de incet si gradual, cat odati cu incheierea acestui travaliu este risipiti si chel- tuiala necesara pentru el.4 E tentant si ciutém, pornind de la banuiala cu p1 re la travaliul doliului, calea citre © prezentare a travaliului me- lancolic, Aici apare mai inti o nesigurant, Pan’ acum, am luat in considerare in analiza melancoliei doar punctul de vedere topic si nu ne-am pus intrebarea in care (si intre care) sisteme psihice are loc travaliul melancoliei, Care dintre pro- cesele psihice ale afectiunii au loc incd in investirile obiec- tale rimase inconstiente, care dintre ele se deruleaza in sub- Se spune repede si se serie ugor faptul ci ,reprezentarea inconstienta” (a lucrului) este abandonata de libido, in rea- 44 Ponctul de vedere economic a fost pind acum putin lua in considerare in inves- tigate psihanalitice. Ca exceptie, menjioner eseul ll V. Tausk, -Entwertung des Verdkingungsmotivs durch Rekompense” {_Devaloigarea motivulrefelii prin recompensi"} (1913)Dott yi metancolie 208 litate ins’, aceasti reprezentare este inlocuit’ prin nenum’- rate impresii particulare (urme inconstiente ale acestora), iar rea acestei retrageri a libidoului nu poate fi un proces momentan, ci — ca in cazul doliului — cu siguranya unul lung, care progreseazi gradual. Nu se poate spune daci el in- cepe in acelasi timp in multe locuri sau daca include o suc- cesiune, determinata in vreun fel; in analize, se poate adesea constata off este activata ba o amintire, ba alta si ca plange- rile similare, obositoare prin monotonia lor, provin totusi de fiecare dati dintr-o alté motivatic inconstient’. Daca obiec- tul nu are pentru Eu o semnificajie foarte mare, consolidatt printr-o legdturd inmiita, atunci pierderea sa nici nu va fi adecvatii si provoace un doliu sau o melancolie. Caracteris- tica realizirii in detaliu a detasirii libidoului trebuie, asadar, atribuita in acelasi mod atat doliului, cat si melancoliei, ea sptijinindu-se probabil pe aceleasi raporturi economice si ser- vind aceleasi tendinge, Melancolia are insi, asa cum am auzit deja, un conginut mai mare decat doliul normal. Raportul cu obiectul nu este, fn cazul ei, unul simplu, el se complica prin conflictul de am- bivalenta. Ambivalen{a este ori constitutiva, adica inerent& oricdrel relajii de iubire a acestui Eu, ori provine tocmai din uiirile care aduc ameninjarea cu pierderea obiectului, Din punetul de vedere al cauzelor, melancolia depaseste cu mult doliul, care e declansat, de regul’, doar de pierderea reali, de moartea objectului. Asadar, in melancolie se dezvolti un nu- mir enorm de diferite bitalii pentru obiect, in care se luptt una cu alta ura gi jubirea, una si desprinda libidoul de obiect, cealaltd si afirme pozitia libidoului fat de acest atac. Nu pu- tem pune aceste batalii in niciun alt sistem decat in sistemul Pcs, in imparatia urmelor mnezice ale lucrului (in opozi cu investirile cuvanuului). Tot acolo survin si incercarile de desprindere in cazul doliului, insi aici nu exist nicio piedi-210 Sigmund Freud ci impotriva continual acestor procese pe calea normal, prin Pes la constiiny#. Aceasti cale ¢ inchisi pentru travaliul melancolic, probabil dintr-un mare numar de cauze ori da- toriti combin&rii acestora. Ambivalen{a constitutiva aparti ne in sine refulatului, trairile traumatice cu obiectul pot si fi activat all refulat. Consliin{ei ii rman ascunse toate aceste batalii ale ambivalentei, pan’ nu survine rezolvarea caracte- risticd melancoliei. Dupa cum stim, ea consta in faptul cd in- vestirea libidinala amenintaté abandoneaza in cele din urma obiectul, insi dear pentmu a se retrage pe locul Eului din care a provenit. Astiel, prin fuga ei in Eu, iubirea s-a sustras su- primarii, Dupa aceasta regresie a libidoului, procesul peate deveni constient, reprezentindu-se in constiin{ ca un con- flict intre o parte a Eului gi instanja critic’. Ceea ce afli constiinta de la travaliul melancolic nu este, asadar, partea esen{iald a acestuia, dar nu este nici acea par- te pe care 6 credem capabild de © influen{ asupra incheie- rii suferintei. Vedem ci Eul se umileste 5i se infurie pe el in- susi, dar intelegem Ia fel de putin ca si bolnavul unde duce asta si cum se peate sehimba, Putem atribui o asemenea re- alizare mai degraba paryii inconstiente a travaliului, edci nu e dificil s& gasim 0 analogie esentiala intre travaliul melan- coliei si acela al doliului. Asa cum doliul determina Eul si renunge la obiect, declarind ebiectul mort si oferind Eului sansa de a supravieui, tot aga fiecare batlie a ambivalen|ei relaxeazi fixafia libidoului asupra obiectului, devalorizan- du-l, depreciindu-l, chiar ucigindu-l oarecum. Exist’ posi- bilitatea ca procesul din Inc sa ajungi la un sfarsit, fie dupa ce furia s-a potolit, fie dup’ ce obiectul a fost abandonat ca lipsit de valoare. Nu vedem care dintre aceste dou posibi- litati ar putea pune capit melancolici, in mod regulat sau frecvent, si cum aceast3 inchelere influenteazi cursul ulte- rior al cazului, Eul poate aici si se bucure de satisfactia ciDeo! metancetie 211 are vole si se recunoasca drept flind mai bun, drept flind superior objectului, Chiar daci acceptim aceast conceptie a travaliului me- lancolic, ea nu poate totugi si ne ofere explicatia aceea pe care noi o cdutam de la ineeput. Asteptarea noastra, de a deriva conditia economica pentru aparitia maniei dupa tre- cerea melancaliei din ambivalenta care domini aceasta afectiune, s-ar putea sp menii; exist insi un fapt in fata ciruia trebuie s& se incli- ne. Dintre cele trei premise ale melancolicé: pierderea abiec- tului, ambivalen{a si regresia libidoului in Eu, pe primele doua le regasim gi in reprogurile compulsive de dupa cazu- rile de moarte. Acolo ambivalenta este aceea care reprezin- 1 neindeielnic resortul conflictului; observatia arata ci, dupa trecerea acestuia, nu se pistreazi nimic dint-un tiumf de tip maniacal. Vom indica, agadar, cd cel de-al trei lea factor este singurul eficient. Acea acumulare de investi- re, la inceput legati, care dupi incheierea travaliului me- lancolic a devenit libera sia facut posibili mania, trebuie si fie joului la narcisism, Conf tul din Eu, pe care melancolia |-a schimbat pe lupta pentru obiect, trebuie si actioneze asemenca unei rini dureroase, care reclam o extraordinar de mare contrainvestire. Este iaragi util si ne oprim gi si amandm explicatia ulterioard a maniei, pana cand vom avem o intelegere a naturii econo- mice a ducerii, mai intai corporale, iar apoi psihice, analoa- ge ei. Stim deja eX relatiile dintre complicatele probleme psihice ne obliga si intrerupem orice cercetare, desi este ne- desavarsiti, pan’ cind vom putea si fi aducem in ajutor re- zullatele altel cercetiri