CURS 13

MICOLOGIE - GENERALITATI

Micozele sunt boli provocate de ciuperci parazite, iar micologia este stiinta care se ocupa cu
studiul acestor ciuperci si cu tulburarile pe care le produc in organismul invadat.
Micozele sunt raspandite pe intreaga suprafata a globului pamantesc, insa distributia diferitelor
specii este, in general, limitata la anumite regiuni.
Intre microorganisme ciupercile formeaza un grup aparte, cu caracteristici care le fac sa ocupe un
loc special, insuficient precizat.
Morfologie
In general, orice ciuperca tipica este formata din doua parti distincte:
-o parte vegetativa, numita tal, care asigura cresterea ciupercii, alcatuita din filamente miceliene
sau hife, mai mult sau mai putin lungi, adesea anastomozate intre ele, care nu sunt altceva decat celule
cu un continut protoplastic variabil si cu o membrana rezistenta care se dezvolta in toate sensurile;
- o parte de rezistenta si reproducere, denumita spor, care ia nastere din tal si este reprezentata
de elemente de forma dreptunghiulara sau rotunjita, de marime variabila.
Inmultirea
Reproducerea si raspandirea la ciuperci se pot face, in general, dupa doua mari tipuri:
-inmultirea perfecta (sexuata) reprezentata de tipul de inmultire in care doua elemente sexuate
se vor contopi dand nastere la ou (zigot) sau ascospor;
- inmultirea imperfecta (asexuata) este realizata atunci cand sporul se va forma pe un filament
micelian direct, fara un proces prealabil de conjugare. Sporangiosporul, conidia, artrosporul si
blastosporul reprezinta tipuri de spori realizati prin inmultire imperfecta.
Nutritia
Pentru a se hrani, ciupercile fie sunt legate de un substrat organic in descompunere pe care se
dezvolta (saprofite), fie traiesc pe substante vii pe seama carora se hranesc (parazite).
Deseori ele produc fermenti ce patrund in mediul in care se dezvolta, transformand substantele
din mediu in elemente nutritive pe care le vor absorbi in protoplasma lor. Intrucat sunt lipsite de
clorofila, ciupercile nu au nevoie de lumina pentru a se dezvolta. Acest fapt le usureaza viata parazitara,
deoarece le permite sa traiasca in profunzimea tesutului gazdei.

Toxinele
Ciupercile parazitare produc substante care sunt, in general, toxice pentru organismul pe seama
caruia se dezvolta. Unele substante toxice, numite toxine, difuzeaza din corpul parazitului in corpul
gazdei in timpul vietii parazitului (exotoxine), in timp ce altele raman localizate in protoplasma ciupercii
si sunt puse in libertate numai dupa distrugerea ei (endotoxine).
Dintre aceste substante sunt si unele folositoare omului. Astfel, unele ciuperci nepatogene produc
in mediul in care se dezvolta substante care opresc dezvolatrea unor bacterii patogene. Aceste
substante sunt antibiotice si exemplul clasic este reprezentat de ciupercile din genul Penicillium din care
se extrage penicilina.
Rolul patogen al ciupercilor
Odata patrunse in organismul unei gazde, ciupercile isi manifesta actiunea vatamatoare in diverse
moduri.
Astfel, de exemplu, o ciuperca din genul Aspergillus patrunsa in caile respiratorii, va acoperii
mucoasele bronhiilor cu o retea fina miceliul. Se va bloca astfel, functional, suprafata destinata
schimburilor gazoase, iar prin dezvoltarea sa exagerata, parazitul va putea chiar astupa bronhiolele. La
aceasta actiune mecanica se adauga actiunea toxica, reprezentata de iritatia si inflamatia tesuturilor,
produse de toxinele pe care le elibereaza ciuperca in timpul cresterii si o actiune necrotica, reprezentata
de distrugerea tesuturilor prin actiunea fermentilor pe care parazitul ii pune in libertate la locul de
dezvoltare.
In raport cu localizarea in corpul omenesc, bolile pe care le produc ciupercile micozele pot fi
impartite in alte doua mari categorii: micoze superficiale si micoze profunde.
Micozele superficiale afecteaza cu precadere straturile superficiale ale pielii si fanerelor si
reprezinta un grup de boli cu larga raspandire, ocupand primul loc in micologie. Faptul ca ele se
localizeaza aproape in exclusivitate la nivelul pielii sau al fanerelor (perii si unghii) a facut sa li se atribuie
si denumirea de dermatomicoze.
Micozele profunde sunt acelea care afecteaza tesutul celular subcutanat, muschii, oasele si chiar
viscerele, dar care din punct de vedere al raspandirii sunt cu mult mai putin frecvent intalnite in raport
cu primele. Tot in grupa micozelor profunde intra si candidozele boli provocate de ciuperci din genul
Candida.

TRICOFITIA
Tricofitia este o boala parazitara produsa de ciuperci parazite din familia tricofitonilor
(Trichophyton violaceum, Trichophyton crateriformis, Trichophyton gypseum s.a.). aceasta se localizeaza
fie pe pielea capului, dand leziuni uscate numite tondanta tricofitica, fie in barba adultilor, provocand
leziuni izolate de foliculita supuranta, numite sicozis tricofitic, foliculita confluenta sau kerionul barbii.
Pe restul pielii corpului tricofitonii realizeaza leziuni cu caracter eritematoscuamos, cunoscute sub
numele de herpesul circinat, iar la unghiii apar leziuni cunoscute sub numele de onicomicoze tricofitice.
Dintre toate formele, tricofitia uscata tondanta tricofitica este afectiunea cea mai frecventa si
cea mai contagioasa. Apare in timpul copilariei, numai pana la varsta de 15 16 ani, dupa care, de
regula, se vindeca spontan, nepersistand decat in rare cazuri la adulti. Celelalte forme sunt mai
frecvente la adulti si necesita un tratament medical sustinut.
Epidemiologie. Sursa de infectie in aceasta boala parazitara este reprezentata de om, ca si de o
serie de animale (caine, pisica, cal, vaca, soarece) de la care omul sanatos se poate imbolnavi prin
scuame, fragmente de par sau de unghii, ca si prin secretiile leziunilor supurative. Unele specii de
tricofitoni au o rezistenta mare la conditiile de mediu inconjurator, rezistand ani de zile in scuame sau
peri, care apoi pot infecta omul sanatos. Din aceasta cauza infectia, pe langa transmiterea directa, se
mai poate realiza si indirect, prin diverse obiecte contaminate (caciuli, sepci, palarii, piepteni,
instrumente de frizerie, lenjerie de corp, de pat etc. ).
Aspectul clinic
Tricofitia uscata suprafata pielii este preserata cu leziuni ovale sau rotunde, de 0,5 4 cm
diametru, in numar variabil, izolate sau confluente, acoperite de scuame uscate sau grase. Perii sunt
friabili, majoritatea rupti la 1-2 mm de emergenta lor, iar altii indoiti. Pe placardul lezional se pot
observa si rare fire de par intacte.
Tricofitia inflamatorie boala de origine animala, se localizeaza pe pielea capului sau a fetei in
regiunile acoperite de par. Se prezinta sub forma unui placard unic, de obicei rotund, usor proeminent,
presarat cu pustule foliculare, cu marginile bine delimitate, cu un diametru de 1 5 cm si numai rareori
mai mare.
Diagnosticul se face:
-clinic dupa simptomatologia aratata
- in laborator examenul perilor sau al scuamelor recoltate din leziune; la microscop se
evidentiaza prezenta parazitului
Tratamentul este functie de localizare.
-localizarile pe pielea capului epilatie, urmata de badijonari cu alcool iodat si salicilat de sodiu
pana la cresterea parului; se mai pot utiliza griseofulvina si clotrimazolul.
3

- localizarile pe pielea glabra badijonari cu alcool iodat si salicilat de sodiu sau cu violet de
gentiana.
Profilaxia depistarea si tratamentul imediat al formelor incipiente, controlul copiilor la primirea
in colectivitati; rufaria de pat si corp, hainele, palariile, caciulitele, obiectele de toaleta ale bolnavilor vor
fi dezinfectate riguros, iar in frizerii se va introduce dezinfectia corecta a instrumentelor si a parului tuns.

FAVUSUL
Favusul este o boala parazitara produsa de Achorion schoenleini, care se dezvolta in profunzimea
pielii capului, distrugand firul de par. Boala netratata persista foarte mult timp, lasand in pielea capului
cicatrici cu alopecie (pierderea parului) definitiva, intinse si inestetice. In stratul cornos al epidermului,
unde se dezvolta, parazitul se gaseste sub forma de spori si micelii. Parazitul invadeaza si firul de par la
nivelul ostiumului folicular, unde il gasim sub forma de rare filamente indreptate in toate directiile.
Aceste filamente sunt formate din elemente celulare cu aspect diferit: dreptunghiulare, ovalare, unele
mai scurte si mai groase, altele mai lungi si mai subtiri, cu dimensiuni variind intre 5 si 15 .
Epidemiologie. Transmiterea bolii se face direct de la omul bolnav la omul sanatos, mai rar de la
unele animale (cal, caine), care pot fi infectate cu acelasi parazit, sau indirect, prin intermediul hainelor
si al obiectelor de toaleta infectate. Boala se dezvolta mai mult la copiii subnutriti, care traiesc in conditii
de igiena deficitara si mai rar la adulti.
Clinic 4 forme:
-forma cu godeuri
- forma pitiriazica
- forma impetiginoasa
- forma alopecica
Diagnosticul clinic, dupa caracteristicile leziunilor, si de laborator.
Tratament si prevenire asemanator tricofitiei.

MICROSPORIA
Microsporia este o boala parazitara frecventa si contagioasa la copii, localizata pe pielea capului
sau pe pielea glabra, produsa de obicei de Microsporon audouini si, uneori, de Microsporon
ferrugineum. Boala dureaza mai multi ani la copii si se vindeca , ca si tricofitia, la pubertate.

Sursa de infectie pentru omul sanatos este reprezentata de om si unele animale (cal, pisica, caine)
infestate, care elimina paraziti odata cu firele de par ce cad de la nivelul leziunilor.
Epidemiologie. Transmiterea bolii se face atat direct de la omul sau animalul bolnav, cat si
indirect, prin intermediul obiectelor sau rufelor contaminate.
Clinic. Afectiunea se prezinta in general sub forma de placarde mai mari ca in tricofitie, dar mai
putine la numar, variind ca marime intre 2 5 cm diametru. Aceste placarde sunt acoperite, de regula,
cu scuame mai mult sau mai putin abundente, de culoare cenusie, cu aspect de tarate. Pe suprafata
placardelor firele de par sunt rupte la inaltimea 3 6 mm de la emergenta lor, ca si cum ar fi tunse cu
masina.
Microsporia partii neparoase este mai rara; ea apare sub forma placilor eritematoscuamoase
neregulate, ovale sau rotunde.
Diagnosticul clinic, pe baza aspectului leziunilor, si in laborator.
Tratamentul ca cel din tricofitie.
Profilaxie depistare si izolare a bolnavului, dezinfectia riguroasa a hainelor, parului, obiectelor
de toaleta, lenjeriei de corp si pat, dezinfectia instrumentarului folosit in frizerii.