Caracterizarea

personajelor

Ion
Introducere []

Romanul, de inspiratie rurala, prezinta lupta unui taran sarac pentru a obtine
pamantul si consecintele actelor sale, in conditiile satului romanesc din Ardeal, la inceputul
secolului al XX-lea. Criticul Nicolae Manolescu afirma ca in centrul romanului se afla patima lui
Ion, ca forma a instinctului de posesiune.
Ion este personajul principal, un personaj complex, cu insusiri antitetice: viclenie si
naivitate, gingasie si brutalitate, insistenta si cinism. Goana sa patimasa dupa avere il
dezumanizeaza treptat, iar moartea lui reprezinta expresia intentiei moralizatoare a scriitorului.
Este un personaj realist, tipic pentru o categorie sociala, cu o psihologie complexa, urmarita in
evolutie. Prin destinul sau tragic, Ion depaseste caracterul reprezentativ si se individualizeaza.
Exponent al taranimii prin dragostea pentru pamant, el este o individualitate prin
modul in care il obtine. Unica in satul Pripas nu este casatoria sarantocului cu o fata cu zestre,
ci comportamentul sau prin care o face de rusine pe Ana inainte de nunta si umbla dupa
nevasta lui George. Destinul personajului principal reflecta esecul in planul valorilor umane, iar
moartea ii este dictata de un destin implacabil.
Evolutia in plan psihologic a protagonistului constituie obiectul romanului, Ion fiind
construit dintr-un ansamblu de trasaturi redate in mod direct (de catre narator, de alte
personaje si autocaracterizare) si indirect (fapte, gesturi, atitudini, limbaj si relatii cu alte
personaje).
Desi sarac, este iute si harnic, ca ma-sa, iubeste munca (munca ii era draga, oricat
ar fi fost de aspra) si pamantul (pamantul ii era drag ca ochii din cap. Istet, silitor si
cuminte, trezeste simpatia invatatorului, care il considera capabil de a-si schimba conditia: a
fost cel mai iubit elev al invatatorului Herdelea. Baiatul renunta insa la scoala, pentru ca
pamantul ii este mai drag decat cartea, insa naratorul lauda gestul protagonistului, ca fiind cel
al taranului vesnic insotit cu pamantul, potrivit mentalitatii satului traditional.
Pentru ca il stiu impulsiv si violent, este respectat de flacaii din sat si temut de tigani,
care canta la comanda lui si il insotesc la carciuma, desi George este cel care le plateste. Insultat
de Vasile Baciu in fata satului, se simte rusinat si doritor de razbunare. Vasile ii reproseaza ca
umbla dupa fata lui, Ana, si il numeste sarantoc, talhar si hot (caracterizare directa).
Orgolios, posesiunea pamantului ii apare ca o conditie a pastrarii demnitatii umane: alege
zestrea Anei si renunta la iubirea Floricai pentru o vreme.

Constantin Alexandru

Pagina 1

Caracterizarea
personajelor

Ion

Viclean, o seduce pe Ana, dar apoi se instraineaza, stabilind casatoria cu Baciu dupa
ce o lasa pe fata insarcinata. Naiv, crede ca nunta ii aduce si pamantul, fara a face o foaie de
zestre. Odata ce primeste acte pentru pamantul mult ravnit, toata incordarea, ambitia si
hotararea de a obtine pamantul se domolesc. Brutalitatea fata de Ana este inlocuita de
indiferenta, sinuciderea acesteia sau moartea copilului nu ii trezeste niciun sentiment de vina
sau regret.
Instinctul de posesie asupra pamantului fiind satisfacut, lacomia lui raspunde altei
nevoi launtrice, si anume patima pentru Florica. Viclenia ii dicteaza din nou abordarea, prin
falsa prietenie cu George, pe care il poate vizita oricand. Avertismentul Savistei, personaj-simbol
al traditiei populare, prevesteste deznodamantul. Ion este ucis cu sapa de catre George, venit
noaptea in curtea lui, dupa Florica; Ion devine o victima a lacomiei si orgoliului sau.
Caracterizarea realizata de alte personaje se subordoneaza tehnicii pluralitatii
perspectivelor: Ion e un baiat cumsecade. E muncitor, e harnic, e saritor, e istet (doamna
Herdelea); esti un stricat si-un bataus, s-un om de nimic (preotul Belciug). Autocaracterizarea
evidentizaza framantarile sufletesti prin monologul interior: Ma molesesc ca o baba naroada.
Parca n-as mai fi in stare sa ma scutur de calicie
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care ii evidentiaza trasaturile, prin
limbajul ce apartine registrului popular, diferit in functie de situatie si interlocutor: este
respectuos cu invatatorul si preotul, dar ironic fata de Vasile Baciu. Gesturile si mimica ii
tradeaza intentiile: Avea ceva straniu in privire, parca nedumerire si un viclesug neprefacut. De
asemenea, vestimentatia ii reflecta conditia sociala de taran, iar numele sau devine emblematic.
Comportamentul sau reflecta atitudinile fata de celelalte personaje; pentru Ana
simte mai intai mila, apoi dezgust si indiferenta: la hora o strange la piept pe Ana cu mai multa
gingasie, apoi este batjocoritor si o loveste cu sange rece. De asemenea, in relatie cu Vasile
Baciu sau cu George Bulbuc adopta diferite atitudini, scopul sau fiind fie razbunarea, fie
smulgerea unei proprietati (pamantul sau femeia).
Ion este un personaj romanesc memorabil si monumental, ipostaza a omului teluric,
dar supus destinului tragic de a fi strivit de forte mai presus de vointa lui neinfranta: pamantulstihie si legile nescrise ale satului traditional.

Constantin Alexandru

Pagina 1