GLOSAR DE SPECIALITATE

1. ABREACTIE
Descarcare emotionala prin care subiectul se elibereaza de afectul legat de amintirea unui
eveniment traumatic, permitandu-i astfel sa nu devina sau sa ramana patogen. Abreactia, ce poate
fi provocata in cursul psihoterapiei, mai ales sub hipnoza, producand astfel un efect de catharsis,
poate avea loc si in mod spontan, separata printr-un interval mai scurt sau mai lung de
traumatismul initial
2. ABSTINENTA (REGULA DE ABSTINENTA)
Regula a practicii psihanalitice conform careia cura trebuie condusa astfel incat pacientul sa
gaseasca cat mai putine satisfactii substitutive pentru simptomele sale. Ea implica pentru analist
principiul de a nu accepta satisfacerea cererilor pacientului si indeplinirea efectiva a rolurilor pe
care acestea tinde sa i le impuna. In anumite cazuri si in anumite momente ale curei, regula de
abstinenta poate fi precizata in consemne referitoare la comportamente repetitive ale subiectului
care impiedica travaliul de rememorare si elaborare.

3. ACTING AUT
Termen folosit in psihanaliza pentru a desemna actiunea care prezinta cel mai adesea un caracter
impulsiv relativ discontinuu fata de sistemele de motivatie obisnuite ale subiectului, relativ
distinct in cadrul activitatilor sale si luand deseori o forma auto- sau hetero-agresiva. In aparitia
acting out-ului, psihanalistul identifica semnul emergentei continutului refulat. Cand se petrece
in cursul unei analize (fie in cadrul sedinte, fie in afara acesteia), acting out-ul trebuie inteles in
conexiunea sa cu transferul si deseori ca o tentativa de a-l contesta in mod radical pe acesta.

4. AFECT (CUANTUM DE)

Factor cantitativ postulat ca substrat al afectului trait subiectiv, in scopul desemnarii elementului
invariant in diversele modificari ale acestuia: deplasare, detasare de reprezentare, transformari
calitative.
5. ALEGERE A NEVROZEI
Ansamblu de procese prin care subiectul se angajeaza in formarea unui anumit tip de
psihonevroza, mai curand decat a altuia.
6. ALEGERE DE OBIECT (sau ALEGERE OBIECTALA)
Act prin care o persoana sau un tip de persoana este aleasa ca obiect al iubirii. Deosebim o
alegere de obiect infantila si o alegere de obiect pubertala, prima pregatind calea celei de a doua.

Freud imparte alegerea de obiect in doua categorii principale: tipul de alegere de obiect prin
anaclisis si tipul de alegere de obiect narcisica.

7. ALEGERE DE OBIECT NARCISICA

Tip de alegere de obiect care se realizeaza dupa modelul relatiei subiectului cu propria persoana
si in care obiectul reprezinta propria persoana sub un aspect sau altul.

8. ALEGERE DE OBIECT PRIN ANACLISIS

Tip de alegere de obiect in care obiectul iubirii este ales dupa modelul figurilor parentale in
masura in care acestea ii asigura copilului hrana, ingrijirea si protectia. Se intemeiaza pe faptul
ca pulsiunile sexuale se sprijina la inceput pe pulsiunile de autoconservare.

9. AMBIVALENT, PREAMBIVALENT, POSTAMBIVALENT

Termeni introdusi de K. Abraham si care califica, din punct de vedere al relatie cu obiectul,
evolutia stadiilor libidinale. Stadiul oral, in prima sa faza (supt), e preambivalent; ambivalenta
apare in cea de-a doua faza (muscatura), pentru a culmina in stadiul anal, a continua in stadiul
falic si a disparea de-abia dupa faza de latenta, o data cu instaurarea iubirii de obiect genitale.
10. AMNEZIE INFANTILA
Amnezie ce acopera, in general, evenimentele din primii ani de viata. Freud vede in ea altceva
decat efectul unei incapacitati functionale a copilului de a-si inregistra impresiile; ea rezulta din
refularea ce are ca obiect sexualitatea infantila si cuprinde aproape totalitatea evenimentelor
copilariei. Aria amneziei infantile si-ar avea limita temporala in momentul declinului
complexului Oedip si intrarii in perioada de latenta.
11. ANACLISIS
Termen introdus de Freud pentru a desemna relatia primitiva dintre pulsiunile sexuale si
pulsiunile de autoconservare: pulsiunile sexuale, care nu devin independente decat secundar, se
sprijina pe functiile vitale care le furnizeaza o sursa organica, o directie si un obiect. In
consecinta, se va vorbi de anaclisis si pentru a desemna faptul ca subiectul se sprijina pe obiectul
pulsiunilor de autoconservare in alegerea unui obiect al iubirii; este ceea ce Freud a numit tipul
de alegere anaclitica.
12. APARARE
Ansamblu de operatii a caror finalitate este de a reduce, de a suprima orice modificare
susceptibila sa puna in pericol integritatea si constanta individului biopsihologic. In masura in
care eul se constituie ca instanta care intrupeaza aceasta constanta si cauta sa o mentina, el poate

fi
descris
ca
miza
si
agent
al
acestor
operatii.
In general, apararea vizeaza excitatia interna (pulsiunea) si, electiv, aceea dintre reprezentari
(amintiri, fantasme) de care pulsiunea este legata, acea situatie capabila sa declanseze aceasta
excitatie in masura in care ea este incompatibila cu echilibrul eului si, din acest motiv, neplacuta
pentru acesta. Afectele neplacute, motive sau semnale ale apararii, pot fi, de asemenea, obiecte
ale
acesteia.
Procesul defensiv se specifica in mecanisme de aparare mai mult sau mai putin integrate eului.
Marcata si infiltrata de ceea ce ea are ca obiect in ultima instanta - pulsiunea -, apararea imbraca
adesea o forma compulsiva si opereaza, cel putin partial, in mod inconstient.
13. ASOCIERE LIBERA (METODA SAU REGULA DE ASOCIERE LIBERA)
Metoda care consta in a exprima fara discriminare toate gandurile care vin in minte, fie plecand
de la un element dat (cuvant, numar, imaginea unui vis, o reprezentare oarecare), fie in mod
spontan.
14. BENEFICIUL PRIMAR SI SECUNDAR AL BOLII
Prin beneficiul bolii se desemneaza in general orice satisfactie directa sau indirecta pe care un
subiect
o
obtine
de
pe
urma
bolii
sale.
Beneficiul primar este cel care participa la insasi motivarea unei nevroze: satisfactie aflata in
simptom, fuga in boala, modificare avantajoasa a relatiilor cu cei din jur.
Beneficiul
secundar
se
distinge
de
precedentul
prin:
- aparitia sa ulterioara, ca un castig suplimentar sau o folosire de catre subiect a unei boli deja
constituite;
- caracterul sau extrinsec in raport cu determinismul initial al bolii si cu sensul simptomelor;
- faptul ca este vorba de satisfactii narcisice sau legate de autoconservare mai degraba decat de
satisfactii direct libidinale.
15. CATHARTICA (METODA CATHARTICA)
Metoda de psihoterapie care are drept efect terapeutic o "curatare" (catharsis), o descarcare
adecvata a efectelor patogene. Cura permite subiectului sa evoce si chiar sa retraiasca
evenimentele traumatice de care sunt legate aceste afecte, ceea ce le asigura abreactia.
Din punct de vedere istoric, "metoda cathartica" tine de perioada (1880-1895) cand terapia
psihanalitica se defineste progresiv pornind de la tratamentele realizate sub hipnoza.
16. COMPLEX DE CASTRARE
Complex centrat pe fantasma castrarii, care ofera un raspuns problemei puse copilului de
diferenta anatomica dintre sexe (prezenta sau absenta a penisului): aceasta diferenta este atribuita
taierii
penisului
la
fetita.
Structura si efectele complexului catrarii sunt diferite la baiat si la fata. Baiatul se teme de
castrare ca de realizarea unei amenintari paterne ca raspuns la activitatile sale sexuale; de aici
rezulta pentru baiat o intensa teama de castrare. La fata, absenta penisului este resimtita ca un
prejudiciu
pe
care
ea
incearca
sa-l
nege,
compenseze
sau
repare.

Complexul castrarii se afla in stransa relatie cu complexul Oedip si in special cu functia

interdictiva si normativa a acestuia.
17. COMPLEXUL OEDIP
Ansamblu organizat de dorinte amoroase si ostile pe care copilul le resimte fata de parintii sai. In
forma numita pozitiva, complexul se prezinta ca in legenda despre Oedip rege: dorinta ca rivalul
care este personajul de acelasi sex sa moara si dorinta sexuala fata de personajul de sex opus. In
forma sa negativa, situatia apare inversata: iubire pentru parintele de acelasi sex si ura geloasa
fata de parintele de sex opus. De fapt, aceste doua forme se regasesc in grade diferite in forma
numita
completa
a
complexului
Oedip.
Dupa Freud, complexul Oedip atinge intensitate maxima intre 3 si 5 ani, in timpul fazei falice;
declinul sau marcheaza intrarea in perioada de latenta. La pubertate cunoaste o reactivare si este
depasit cu mai mult sau mai putin succes printr-un tip particular de alegere de obiect.
Complexul Oedip joaca un rol fundamental in structurarea personalitatii si in orientarea dorintei
umane.
Psihanalistii il considera axa de referinta majora a psihopatologiei, incercand sa determine pentru
fiecare
tip
patologic
modalitatile
sale
de
manifestare
si
de
rezolvare.
Antropologia psihanalitica incearca sa regaseasca structura triunghiulara a complexului Oedip, a
carei universalitate o afirma, in culturile cele mai diverse si nu doar in cele in care predomina
familia de tip european.

18. COMPULSIE LA REPETITIE

A. La nivelul psihopatologiei concrete, proces incoercibil si de origine inconstienta, prin care
subiectul se plaseaza activ in situatii neplacute, repetand astfel experiente vechi, fara a-si aminti
de prototipul lor; dimpotriva, subiectul are impresia foarte puternica ca este vorba de ceva pe
deplin
motivat
in
actualitate.
B. La nivelul elaborarii teoretice pe care i-o da Freud, compulsia la repetitie este considerata un
factor autonom, ireductibil in ultima analiza la o dinamica conflictuala axata doar pe jocul
principiului placerii si al principiului realitatii. Ea este pusa esential in legatura cu caracterul cel
mai general al pulsiunilor, si anume, caracterul lor conservator.
19.DEZINVESTIRE
Retragerea investirii legate de o reprezentare, un grup de reprezentari, un obiect, o instanta, etc.
Stare in care se afla o reprezentare din cauza acestei retrageri sau in absenta oricarei investiri.

19. DISPONIBILITATE SOMATICA

Expresie introdusa de Freud pentru a explica "alegerea nevrozei" isterice, precum si alegerea
organului sau a aparatului somatic asupra caruia se realizeaza conversia: corpul - in special, la

isterici - sau un organ furnizeaza un material privilegiat pentru exprimarea simbolica a

conflictului.
20. EFECT RETROACTIV
Termen frecvent utilizat de Freud in legatura cu conceptia sa despre temporalitatea si cauzalitatea
psihica: experiente, impresii, urme mnezice sunt modificate ulterior in functie de experiente noi,
de atingerea unui alt grad de dezvoltare. Lor le poate fi conferita atunci, o data cu noul sens, o
eficacitate psihica.
21. FALICA (FEMEIE SAU MAMA -)
Femeie fantasmatic dotata cu falus. O asemenea imagine poate avea doua forme principale, dupa
cum femeia este reprezentata fie ca purtatoare a unui falus extern sau a unui atribut falic, fie ca
avand conservat in interiorul ei falusul masculin.
22. FANTASME ORIGINARE
Structuri fantasmatice tipice (viata intrauterina, castrare, seducere) pe care psihanaliza le
recunoaste ca organizand viata fantasmatica, oricare ar fi experientele personale ale subiectilor;
universalitatea acestor fantasme se explica, dupa Freud, prin faptul ca ar constitui un patrimoniu
transmis filogenetic.
23.FILTRU DE EXCITATII
Termen utilizat de Freud in cadrul unui model psihofiziologic pentru a desemna o anumita
functie si aparatul care-i constituie suportul. Functia consta in a proteja (schutzen) organismul
impotriva excitatiilor provenind din mediul exterior, excitatii care, prin intensitatea lor, risca sa-l
distruga. Aparatul este conceput ca un strat superficial ce inveleste organismul, filtrand pasiv
excitatiile.
24.IMAGO
Prototip inconstient de personaje care orienteaza selectiv modul in care subiectul il percepe pe
celalalt; este elaborat pornind de la primle relatii intersubiective reale si fantasmatice cu mediul
familial.
25.INVESTIRE
Concept economic: faptul ca o anumita energie psihica e legata de o reprezentare sau un grup de
reprezentari, de o parte a corpului, de un obiect, etc.
26.JUDECATA DE CONDAMNARE
Operatie sau atitudine prin care subiectul, desi devine constient de o dorinta, isi interzice
implinirea ei, in primul rand din motive morale sau conjuncturale. Freud vede in ea un mod de
aparare mai elaborat si mai adaptat decat refularea. Daniel Lagache a propus sa fie considerata ca
un proces de "degajare" a eului, care functioneaza mai ales in cura analitica.

27.LEGARE
Termen utilizat de Freud pentru a conota la un nivel foarte general si in registre relativ diverse atat la nivel biologic, cat si in cadrul aparatului psihic - o operatie care tinde sa limiteze libera
scurgere a excitatiilor, sa imbine reprezentarile, sa constituie si sa mentina forme relativ stabile.
28.NEAJUTORARE (STARE DE -)
Termen al limbajului comun care are in teoria freudiana un sens specific: starea sugarului, care,
depinzand in intregime de un altul pentru satisfacerea nevoilor sale (sete, foame), se dovedeste
neputincios in indeplinirea actiunii specifice care poate pune capat tensiunii interne.
Pentru adult, starea de neajutorare este prototipul situatie generatoare de angoasa.
29.NEVROZA
Afectiune psihogena in care simptomele sunt expresia simbolica a unui conflict psihic avandu-si
radacinile in istoria infantila a subiectului si realizand compromisuri intre dorinta si aparare.
Sfera termenului nevroza a cunoscut variatii: astazi, cand termenul este folosit fara vreun
calificativ, este tot mai mult rezervat formelor clinice care pot fi apropiate de nevroza
obsesionala, isterie si de nevroza fobica. Astfel, nosografia diferentiaza nevrozele, psihozele,
perversiunile, afectiunile psihosomatice, in timp ce statutul nosografic a ceea ce numim "nevroze
actuale", "nevroze traumatice", "nevroze de caracter" ramane in discutie.
30. OBIECT
Notiunea de obiect este privita in psihanaliza sub trei aspecte principale:
A) Ca un corelativ al pulsiunii: in el si prin el, pulsiunea tinde sa-si atinga scopul, adica
un anumit tip de satisfacere. Poate fi vorba de o persoana sau deun obiect partial, de un
obiect
real
sau
un
obiect
fantasmatic.
B) Ca un corelativ al iubirii (sau al urii): relatia in cauza este cea a persoanei totale, sau a
instantei eului, cu un obiect vizat el insusi ca totalitate (persoana, entitate, ideal, etc.);
(adjectivul
corespunzator
este
"obiectal").
C) In sensul traditional al filosofiei si psihologiei cunoasterii, ca un corelativ al
subiectului care percepe si cunoaste: el este ceea ce ofera carectere fixe si permanente,
recognoscibile in principiu de totalitatea subiectilor, independent de dorintele si opiniile
indivizilor (adjectivul corespunzator este "obiectiv").
31.PARINTE COMBINAT (PARINTI COMBINATI)
Termen introdus de Melanie Klein pentru a desemna o teorie sexuala infantila care se exprima in
diverse fantasme reprezentand parintii uniti intr-o relatie sexuala neintrerupta: mama continand
penisul tatalui sau pe tata in totalitatea lui; tatal continand sanul mamei sau pe mama in
totalitatea
ei;
parintii
inseparabil
confundati
intr-un
coit.
Ar fi vorba aici de fantasme foarte arhaice si puternic anxiogene.

32.REALITATE PSIHICA
Termen utilizat adesea de Freud pentru a desemna ceea ce, in psihismul subiectului, prezinta o
coerenta si o rezistenta comparabile cu cele ale realitatii materiale: este vorba in primul rand de
dorinta inconstienta si de fantasmele conexe.
33.ROMAN FAMILIAL
Expresie creata de Freud pentru a desemna fantasmele prin intermediul carora subiectul modifica
imaginar legaturile sale cu parintii (imaginandu-si, de exemplu, ca este copil gasit). Astfel de
fantasme isi au baza in complexul Oedip.
34. TANDRETE
In intelesul specific pe care i-l da Freud, acest termen desemneaza, prin opozitie cu cel de
"senzualitate" (Sinnlichkeit), o atitudine fata de ceilalti ce perpetueaza sau reproduce intaiul mod
de relatie de iubire al copilului, in care placerea sexuala nu este obtinuta independent, ci
intotdeauna pe baza satisfacerii pulsiunilor de autoconservare.
35.TRAVALIU AL DOLIULUI
Proces intrapsihic, consecutiv pierderii unui obiect de atasament, prin care subiectul reuseste, in
mod progresiv, sa se desprinda de acesta.
36. VIS DIURN (REVERIE)
Freud da acest nume unui scenariu imaginat in stare de veghe, subliniind astfel analogia dintre
reverie si vis. Visele diurne constituie, asemeni visului nocturn, realizari ale dorintelor;
mecanismele lor de formare sunt identice, cu prevalenta elaborarii secundare.