SURSE DE RADIATII SI TEHNICI DE

PROTECTIE
Emil Petrescu, Cristina Crtoaje
18 octombrie 2011

Cuprins
1 INTRODUCERE
1.1 Natura radiatiei electromagnetice . . . . . . . . . . . . .
1.2 Radiatia termica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Fotonul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4 Ipoteza de Broglie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5 Structura atomica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5.1 Modelul Bohr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5.2 Numere cuantice . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5.3 Atomul cu mai multi electroni . . . . . . . . . . .
1.6 Raze X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.7 Electronii Auger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.8 Energia relativista . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.8.1 Postulatele teoriei relativitatii a lui Einstein . . .
1.8.2 Energia cinetica a unei particule relativiste . . . .
1.8.3 Relatia dintre impuls si energie . . . . . . . . . .
1.9 Efectul Compton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.10 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7
7
11
13
15
16
17
21
24
25
26
29
29
29
30
33
38

2 Elemente de teoria nucleului

2.1 Raza nucleului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Masa nucleara si energia de legatura . . . . . . . . .
2.3 Forte nucleare si energia de interactiune nucleara . .
2.4 Modele nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4.1 Modelul picaturii de lichid . . . . . . . . . . .
2.4.2 Modelul paturilor nucleare . . . . . . . . . . .
2.5 Interactii nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5.1 Sectiunea ecace . . . . . . . . . . . . . . . .
2.6 Tipuri de reactii nucleare . . . . . . . . . . . . . . . .

41
43
45
47
48
48
51
54
54
56

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

4
2.7 Energia de reactie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.7.1 Energia de prag . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.8 Reactii produse de diverse particule incidente . . . . . .
2.8.1 Reactii produse de particule . . . . . . . . . . .
2.8.2 Reactii produse de protoni . . . . . . . . . . . . .
2.8.3 Reactii produse de deuteroni . . . . . . . . . . . .
2.8.4 Reactii nucleare induse de neutroni . . . . . . . . 64
2.8.5 Producere de radionuclizi prin activare . . . . . . 66
2.8.6 Reactii produse de fotoni cu energie foarte mare . 66
2.8.7 Fisiune indusa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
2.8.8 Fuziunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
2.9 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3 Transformari radioactive
3.0.1 Transformarile nucleelor bogate n neutroni . . . .
3.1 Transformarea nucleelor bogate n protoni . . . . . . . .
+
3.1.1 Emisia de pozitroni ( ) . . . . . . . . . . . . . .
3.1.2 Captura electronica . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Transformari radioactive suferite de nucleele grele prin
emisia particulelor alfa . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3 Emisia gama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3.1 Convesie interna . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4 Fisiunea spontana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.5 Emisia de protoni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4 Viteza transformarilor radioactive
4.1 Activitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2 Legea trasformarilor radioactive . . . . . . . . . . . . .
4.2.1 Timp de njumatatire . . . . . . . . . . . . . . .
4.2.2 Timp mediu de viata . . . . . . . . . . . . . . .
4.2.3 Timp mediu de viata efectiv . . . . . . . . . . .
4.3 Serii de transformari radioactive . . . . . . . . . . . . .
4.4 Echilibru de transformare . . . . . . . . . . . . . . . .
4.4.1 Echilibru secular . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.4.2 Echilibrul tranzient . . . . . . . . . . . . . . . .
4.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

71
72
76
76
78
80
82
83
84
85

87
. 87
. 88
. 89
. 89
. 90
. 91
. 95
. 95
. 95
. 98

59
60
62
62
63
64

5
5 Marimi dozimetrice
99
5.1 Caracterizarea cmpului de radiatii . . . . . . . . . . . . 99
5.1.1 Marimi cu ajutorul carora se caracterizeaza cmpul
de radiatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
5.2 Marimi zice n dozimetria radiatiilor . . . . . . . . . . . 101
5.2.1 Doza absorbita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
5.3

5.2.2 Expunere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

Marimi de radioprotectie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

5.3.1 Doza echivalenta . . . . . . . . . . . . . .

5.3.2 Doza efectiva . . . . . . . . . . . . . . . .
5.3.3 Doza echivalenta angajata HT ( ) . . . . .
5.3.4 Doza efectiv angajata E ( ) . . . . . . . .
5.4 Marimi operationale . . . . . . . . . . . . . . . .
5.4.1 Echivalent de doza ambiental . . . . . . .
5.4.2 Echivalent de doza individual HP (d) . . .
5.5 Expunerea ocupationala . . . . . . . . . . . . . .
5.6
5.7

.
.
.
.
.
.
.
.

Expunere publicului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Limite de doze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.8 Expunere naturala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.9 Fundamentele radioprotectiei . . . . . . . . . . . . . . .
5.10 Organisme Internationale . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

103
105
107
107
107
108
109
109

110
110
111
113
115

5.11 Legislatie nationala n domeniul nuclear . . . . . . . . . 116

5.12 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
6 Interactia radiatiilor cu materia
119
6.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
6.2 Interactia particulelor alfa si a nucleelor grele . . . . . . 121
6.2.1 Parcursul particulelor alfa . . . . . . . . . . . . . 122
6.3 Interactia particulelor beta cu materia . . . . . . . . . . 124
6.4 Atenuarea particulelor beta . . . . . . . . . . . . . . . . 126
6.5 Calcularea dozei absorbite datorata particulelor. . .
128
6.6 Interactia radiatei gama cu materia . . . . . . . . . . . . 130
6.6.1 Efectul fotoelectric . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
6.6.2 Efect Compton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
6.6.3 Producerea de perechi . . . . . . . . . . . . . . . 134
6.7 Atenuarea fascicolelor de fotoni . . . . . . . . . . . . . . 136
6.8 Transferul de energie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
6.9 Echilibrul electronic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141

6
6.10 Expunerea si calculul dozei absorbite n aer pentru surse
punctiforme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
6.11 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
7 Ecranarea radiatiilor
7.1 Ecranarea pentru sursele emitatoare alfa . . . . . . . . .
7.2 Ecranarea surselor beta . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.3 Ecranarea surselor gama . . . . . . . . . . . . . . . . . .

147
147

148
150
7.4 Grosimea stratului de njumatatire . . . . . . . . . . . . 151
7.5 Factorul de "Build Up" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
7.6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153

8 Detectia radiatiilor si masurarea lor

157
8.1 Detectoare umplute cu gaz . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
8.2 Camere de ionizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
8.3 Detectoare proportionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
8.4 Contoarele Geiger-Muller . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
8.5 Detectori cu cristal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
8.6 Detectori cu semiconductori . . . . . . . . . . . . . . . . 164
9 Radiatiile si radioactivitatea din mediul natural
167
9.1 Fondul de radiatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
9.2 Radiatii cosmice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
9.3 Radionuclizi cosmogenici . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
9.4 Serii radioactive naturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
9.5 Alti radionuclizi primordiali . . . . . . . . . . . . . . . . 172
9.6 Datari radioactive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
9.6.1 Datarea cu carbon . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
9.6.2 Datarea cu ajutorul radionuclizilor primordiali . . 174
9.6.3 Datarea potasiu - argon . . . . . . . . . . . . . . 175

Capitolul 1
INTRODUCERE
1.1

Natura radiatiei electromagnetice

La nalul secolului al XIX-lea a fost pusa n evidenta

existenta un-delor electromagnetice. Pornind de la ecuatiile lui
Maxwell, viteza de propagare a acestora n vid este:
1

c=p

"

0 0=

10 m/s
7
unde "0 = 8; 854 10 F/m este permitivitatea vidului si 0 = 4 10
2
N/A este permeabilitatea vidului.
Spectrul undelor electromagnetice acopera un domeniu foarte larg.
Astfel n functie de frecventa sau de lungimea de unda, undele
electro-magnetice pot clasicate n radiatii gama, raze X, radiatii
ultraviolete, radiatii vizibile, radiatii infrarosii, microunde si unde radio.
12

1. Undele radio n 1887, la opt ani dupa moartea lui Maxwell, Hen-rich
Hertz, profesor de zica la Technische Hochschule n Karlsruhe din
Germania a generat si a detectat primele unde electromagnetice. Undele obtinute de Hertz sunt astazi clasicate ca ind n domeniul de
9

radiofrecventa care se ntinde de la ctiva herti la 10 Hz (lungimea

de unda variaza de la 0,3 m la ctiva km). Aceste unde sunt cele
emise de circuitele electro-oscilante. De exemplu un curent alternativ de
50 Hz ce trece prin liniile de transmisie a energiei genereaza o unda
electromag-netica cu lungimea de unda
7

(1.1)

=v =6

10 m = 6

10 km

Nu exista limita superioara teoretica pentru astfel de unde. Ca

exem-ple vom da intervalele n care emit posturile de radio. Intervalul
undelor lungi este dat de 153-279 kHz, al undelor medii 532-1620 kHz si al
un-delor scurte 2310 - 25820 kHz. Posturile FM emit n intervalul 87,5-108
MHz. Telefoanele mobile utilizeaza freventele de 900 MHz si 1800 MHz.

2. Microundele Domeniul microundelor are frecventele cuprinse n-tre 10 9

11

Hz pna la 3 10 Hz. Lungimile de unda corespunzatoare sunt

cuprinse ntre 1 mm si 30. Radiatiile capabile sa penetreze atmosfera
Pamntului au lungimile de unda cuprinse ntre 1 cm si 30 cm. Microundele sunt importante pentru comunicatiile cu vehiculele din spatiul
cosmic si de asemenea n radioastronomie. Microundele sunt utilizate n
telefonie, pentru ghidarea avioanelor, n cuptoarele cu microunde, pen-tru
determinarea vitezelor (radar). Conform Ministerului Comunicati-ilor si
Tehnologiei Informatiei benzile certicate pentru detectia miscarii
(radare) sunt: 2,4 - 2,4835 GHz (banda S); 9,20 - 10 GHz (banda X
joasa); 10,5 - 10,6 GHz (banda X); 13,4 - 14 GHz (banda Ku); 24,5-24,25
GHz (banda K); 33,4 - 35,20 GHz (banda Ka). Ca exemplu atomii neutri de
hidrogen, distribuiti n vaste regiuni din spatiul cosmic emit microunde cu
lungimea de unda de 21 cm ( = 1420 MHz).

3. Radiatiile infrarosii Domeniul radiatiilor infrarosii se extinde de

la 3

10

11

Hz pna la 4

10

14

Hz. Domeniul infrarosu este mpartit n

regiuni:
1) infrarosul apropiat (780-3000 nm)
2) infrarosul intermediar (3000-6000 nm)
3) infrarosul ndepartat (6000-15000 nm)
4) infrarosul extrem (15000 nm - 1,0 mm)
Aceasta este o mpartire arbitrara. Trebuie remarcat ca
orice material radiaza si absoarbe unde infrarosii datorita
agitatiei termice a moleculelor sale.
14

Moleculele oricarui corp emit radiatii infrarosii chiar daca temperatura acestora este putin mai mare ca 0 K dar n acest caz au o intensitate mica. Pe de alta parte radiatii infrarosii sunt emise ntr-un spectru
continuu de corpurile calde. Trebuie remarcat ca jumatate din energia

9
emisa de Soare corespunde domeniului infrarosu, iar becurile emit
mai multa radiatie infrarosie dect lumina.
Ca orice creatura cu snge cald si corpul omenesc emite radiatii
in-frarosii de la 3000 nm avnd un maxim al emisiei n jur de 10000 nm.
Aceasta emisie se daroreaza tranzitiilor ce au loc ntre
nivelele de vibratie ale moleculelor.
Energia radiatiilor infrarosii este masurata cu detectoare
sensibile la absortia de radiatii infrarosii. Unele detectoare pot
cuplate prin in-termediul unui sistem de scanare la un tub catodic fapt
care duce la producerea unei imagini n infrarosu. Un astfel de
aparat este cunoscut sub numele de termograf.
Ca exemplu de emitator poate dat laserul cu CO 2. Folosit ca
sursa de putere continua cu nivelul de 100W este utilizat mult n
industrie, n special n taieri de precizie si tratamente termice.
Emisia sa din infrarosu (18; 3 23) m este usor absorbita de corpul
uman fapt ce l face util n medicina pentru diverse operatii.
4. Lumina Lumina corespunde radiatiilor electromagnetice din banda
14
14
de frecvente 3; 84 10 Hz 7; 69 10 Hz sau lungimilor de unda
cuprinse n intervalul (390 nm - 780 nm). Ea este produsa prin
rearan-jarea electronilor n atomi si molecule adica prin tranzitiile
electronilor n interiorul acestora.
Newton a fost primul care a observat ca lumina alba este un
amestec de culori din spectrul vizibil.
Culoarea reprezinta raspunsul fenomenologic si psihologic al
omului la diferitele frecvente ale spectrului care se extinde de la 3;
14
84 10 Hz pentru rosu si care trece prin galben, verde, albastru si
14
violet la aproximativ 7; 69 10 Hz. Culoarea nu este o proprietate a
luminii nsasi ci o manifestare a sistemului nervos uman.
n materialele incandescente, n lamentele metalice ncalzite
puter-nic, gradul de agitatie termica este mare astfel ca electronii
care sunt accelerati sufera frecvente ciocniri si este emisa lumina
ntr-un spectru continuu. Aceasta este situatia becurilor incadescente n
care intensitatea emisa creste cu cresterea lunginii de unda.
Din contra n cazul n care se umple un tub cu un gaz si se realizeaza
o descarcare electrica, atomii se excita si emit o radiatie caracteristica
diverselor nivele energetice ale acestor atomi, determinnd o serie de linii

10
sau benzi de frecvente bine determinate.
Un astfel de dispozitiv este cunoscut sub numele de tub de
descarcare. Astfel Kryptonul 86 are liniile foarte nguste. Linia cu
lungimea de unda = 605; 780210 nm si largimea la seminaltime
egala cu 0; 000470 nm (ceea ce corespunde la o largime de 400
MHz), din 1983 este utilizata la denirea unitatii de lungime (1m =
1650763; 73 lungimi de unda ale Kr 86).
Lampile cu uorescenta emit un spectru cu multe picuri n care
foarte importante sunt cele ale mercurului de la 405, 436 si 546 nm.
Alte surse de lumina sunt becurile cu leduri (diode
electrolumines-cente). Ledurile emit ntr-un spectru ngust (50 -80
nm) cu maximele situate nn intervalul 350 - 750 nm. Pentru a se
obtine culoarea alba becurile cu leduri trebuie sa emita culorile
primare: albastru, verde si rosu.
5. Radiatiile ultravioletele Lnga spectrul radiatiilor luminoase se
14
gaseste spectrul radiatiilor ultraviolete (ntre 8 10 Hz si 3; 4
16
10 Hz) descoperit de Johann Willhelm Ritter (1776-1810).
Ochiul uman nu poate percepe undele ultraviolete deoarece
corneea absoarbe n particular radiatiile cu lungimile de unda cele
mai mici, iar cristalinul absoarbe puternic radiatiile cu lungimea de
unda din jurul a 300 nm. Insectele, de exemplu albinele, pot
percepe radiatiile ultravio-lete.
Atomii emit radiatii ultraviolete cnd au loc dezexcitari ale
electron-ilor de pe nivelele energetice cele mai nalte pe nivele
energetice mai joase ale atomilor.
O alta situatie este atunci cnd doi atomi carora le lipseste cte un
electron de valenta se combina n molecule biatomice astfel ca acestia
se cupleaza n perechi n procesul de creare a legaturii chimice. Ei sunt
puternic legati de ansamblul astfel creat si n consecinta starile excitate
ale acestor molecule sunt n ultraviolet. Moleculele din atmosfera N 2, O2,
CO2 si H2O au astfel de rezonante n ultraviolet.

6 Razele X Au fost descoperite n 1895 de Wilhelm Conrad Rntgen

(1845-1923). Ele au domeniul cuprins aproximativ ntre frecventele
16
19
2; 4 10 Hz pna la 5 10 Hz, avnd lungimile de unda foarte
3
mici (6 10 nm - 1,25 nm).

11
O metoda practica de obtinere a acestor radiatii este aceea de
a ac-celera electroni si a-i orienta catre tinte realizate din diverse
materiale. Aceasta determina o decelerare rapida a electronilor care
vor emite o radiatie de frnare. n plus atomii tintei pot deveni ionizati
n cursul acestui bombardament. Pot eliminati electronii din paturile
interioare foarte apropiate de nucleu. Atunci cnd o astfel de stare este
ocupata de un electron din paturile superioare se pot emite radiatii
X. Rezultatul obtinut este o radiatie specica materialului tintei si
ea poarta numele de radiatie caracteristica.
Radiograile cu raze X produc mai degraba umbre dect o imagine
fotograca. Au fost realizate telescoape cu raze X care sunt plasate pe
orbite cosmice, microscoape cu raze X, retele de difractie pentru raze X.
n 1984 un grup de la Lawrence Livermore National Laboratory a reusit
sa realizeze un laser cu lungimea de unda de 20,6 nm.

7. Radiatii gama Sunt radiatiile electromagnetice cu frecvente mai

19
mari de 5 10 Hz si sunt radiatiile electromagnetice cu lungimile de
unda cele mai mici. Ele sunt emise n tranzitiile ntre nivelele
energet-ice ale particulelor ce alcatuiesc nucleul atomic. Datorita
lungimilor de unda mici este practic imposibil sa se observe
comportarea ondulatorie a acestora.

1.2

Radiatia termica

Experienta arata ca orice corp ncalzit emite radiatii

electromagnetice (simtite sub forma de caldura). Aceasta emisie apare
la orice temperatura mai mare de 0 K, ea ind continuu distribuita pe toate
lungimile de unda. n general procesele care determina o astfel de emisie
sunt procese de neechilibru. Daca aceasta emisie are loc n conditii de
echilibru, adica n cazul n care energia emisa este egala cu energia
absorbita, temperatura mentinndu-se constanta radiatia poarta numele
de radiatie termica de echilibru.
0

La temperaturi joase (sub 500 C) cea mai mare parte a radiatiei este
concentrata pe lungimile de unda infrarosii (radiatiile care dau senzatia
0
de caldura), iar la temperaturi mai mari (peste 500 C) o parte tot mai mare
a energiei, se deplaseaza n domeniul lungimilor de unda din vizibil

12

Figura 1.1: Densitatea spectrala de energie. Comparatia ntre curba

experi-mentala si formula Raleyigh-Jeans

(corpurile devin incandescente). Radiatia termica emisa de Soare, a carui

suprafata se aa la 6000 K acopera toate domeniile lungimilor de unda.

Unda din marimile care caracterizeaza radiatia termica

dintr-o regiune este ( ) care reprezinta densitatea spectrala de
energie. Densitatea spectrala de energie este raportul dintre
densitatea volumica de energie dw determinata de radiatiile cu
frecventa cuprinsa n intevalul ( ; + d ) si d
( )=

dw
d (1.2)

ncercari de a explica curba din Fig. 1.1 au fost realizate de Raley, a carui lege nu poate explica curba experimentala dect n
cazul frecventelor joase.
Cel care a dat o prima explicatie pentru aceasta lege a fost Planck
care a renuntat la interpretarea clasica si a presupus ca emisia si
absorbtia undelor electromagnetice nu se face n mod continuu ci n asa
fel nct energia acestora variaza cu un multiplu ntreg al unei cantitati
de energie a carei marime este proportionala cu frecventa radiatiei
" = h (1.3)

13

Figura 1.2: Instalatie pentru studiul efectului fotoelectric: 1 tub vidat, 2

fereastra de cuart, 3 catod, 4 anod

unde h = 6; 626

1.3

10

34

Js este numita constanta Planck

Fotonul

Urmatorul pas a fost realizat de catre Einstein care a explicat efectul

fotoelectric extern prin introducerea notiunii de foton. Efectul fotoelec-tric
extern consta din emisia de electroni (n principal din metale) sub
actiunea radiatiei luminoase sau ultraviolete. Instalatia experimentala
cu care se poate studia efectul fotoelectric este prezentata n Fig. 1.2.
Tubul de sticla (1) este vidat si este prevazut cu o fereastra de cuart
(2) pentru a nu mpiedicate radiatiile ultraviolete sa ajunga pe catod

(3). Sub actiunea undelor electromagnetice catodul emite electroni

care ajung la anod (4) astfel ca n circuitul extern apare un curent
care poate masurat cu galvanometrul G. Tensiunea dintre anod
si catod se regleaza cu potentiometrul P. Cu ajutorul montajului
prezentat mai sus se poate determina variatia curentului I n functie
de tensiunea aplicata pentru diverse uxuri de lumina.
Din experimentele efectuate s-a dedus ca:
1. Daca frecventa radiatiei este mentinuta constanta,
curentul foto-electric creste cu intensitatea radiatiei incidente.
2. Fotelectronii sunt emisi instantaneu (n mai putin de 10
dupa ce suprafata este iluminata.

s)

14
3. Pentru o anumita suprafata, emisia de fotoelectronii are loc
nu-mai daca frecventa radiatiei incidente este egala sau mai
mare dect o frecventa minima 0 numita frecventa de
prag, care este specica ecarui metal.
4. Energia cinetica Ecm maxima a fotoelectronului depinde
doar de frecventa radiatiei incidente nu si de intensitatea ei.
5. Exista o relatie liniara ntre Ecm si frecventa :
O abordare clasica a fenomenului nu poate explica aceste legi. Ast-fel
ne asteptam ca energia cu care electronul paraseste metalul sa
e proportionala cu marimea uxului undei electromagnetice.
Experimen-tal acest lucru nu se observa deoarece tensiunea de frnare
este aceiasi indiferent de uxul undei electromagnetice. Un alt aspect care
ramne neexplicat este acela a timpului de aparitie al curentului electric.
Astfel n teoria ondulatorie clasica energia undei electromagnetice este
reparti-zata uniform pe frontul de unda. Pentru a scoate un electron
dintr-un atom trebuie sa se concentreze sucienta energie pe o
regiune de dimen-siuni atomice lucru care nu se poate realiza fara o
anumita ntrziere, mai ales n cazul undelor cu intensitati mici.
Explicatia fenomenului a fost data de Einstein n 1905 care a
consid-erat ca lumina este formata din fotoni (Einstein a folosit
conceptul de cuanta de lumina; termenul de foton a fost introdus n
1926 de G. N. Lewis). El a considerat ca ecare foton are energia:

E=h =

hc

(1.4)

Astfel efectul fotoelectric este explicat prin absorbtia unui foton de catre
un electron liber din metal. O parte din energia fotonului este folosita la
scoaterea acestuia din metal; aceasta poarta numele de lucru de extractie W
, restul o regasim sub forma de energie cinetica a electronului:

1
2

h = W + 2mv
Rezulta ca pentru a obtine electroni liberi:
h

sau

W
h

W
Marimea = este frecventa de prag pentru care are loc efectul
fotoelectric. p h

(1.5)

(1.6)

15

Exemplu 1.1
O bila de cupru n stare electrica neutra, independenta de
alte cor-puri, este iradiata cu lumina monocromatica avnd
lungimea de unda = 0; 2 m. Pna la ce potential maxim se va
ncarca bila pierznd fotoelectroni? Lucrul de extractie al cuprului
=34
este egal cu Lextr = 4; 47 eV. (h = 6; 626 10
Js)
Solutie
Prin pierdere de fotoelectroni bila de cupru se ncarca la un anumit
potential. La limita, energia electronului necesara pentru a nvinge forta
de atractie electrostatica si a efectua lucrul mecanic de extractie este:

= L

extr

+ eU

Rezulta:
U=

hc

Lextr

e = 1; 74 V

1.4 Ipoteza de Broglie

Ipoteza fost formulata de Louis de Broglie n 1924 cu ocazia
prezen-tarii la Paris a tezei sale de doctorat Cercetari asupra teoriei
cuantelor. El a emis ipoteza ca particulele pot avea si proprietati
ondulatorii asa cum radiatia are proprietati corpusculare.
n reprezentarea corpusculara se atribuie unei particule o energie
E si un impuls p. n reprezentarea ondulatorie se lucreaza cu
frecventa si lungimea de unda . Daca cele doua reprezentari
sunt aspecte diferite ale aceluiasi obiect atunci legatura dintre
marimile care-l caracterizeaza sunt aceleasi ca pentru un foton:

E=h

(1.7

p= c =
De Broglie a propus ca unei particule sa i se asocieze o unda
plana cu frecventa si lungimea de unda determinate de relatiile:

(1.8

16

(1.9)

si

= p

(1.10)

Exemplu 1.2
Sa se determine lungimea de unda de Broglie:
1. pentru un neutron cu energia de 0; 025 eV
2. corespunzatoare vitezei termice a moleculelor de hidrogen aat
la temperatura t = 20 C
Se cunosc masele protonului si neutronului mp ' mn ' 1; 67

10

27

kg.

Solutie
a. Lungimea de unda se calculeaza cu relatia lui de Broglie:
hp unde

p = 2mE

Astfel:
=

h
p

= 1; 81

2mnE
b. n cazul moleculelor de hidrogen energia cinetica medie a
acestora este:
3kT
Ec = 2

unde

k = 1; 38

10

23

J/K

Atunci, lungimea de unda corespunzatoare va :

h
= p3mpkT = 1; 47

10

10

1.5 Structura atomica

Un mare numar de fapte
experimentale au aratat ca

materia este alcatuita din sarcini

pozitive si negative. Repartitia
acestora n cadrul

17

atomului a constituit obiectul a numeroase modele. Primul model

propus a fost cel a lui Thomson din 1897 care considera atomul de
forma sfer-ica, sarcina pozitiva ind repartizata omogen, iar
n interiorul acestuia andu-se sarcinile negative.
Rutherford a efectuat o serie de experimente cu privire la mprastierea
particulelor pe foite metalice. Experimentele au demonstrat ca ma-joritatea
particulelor sunt deviate cu unghiuri foarte mici de la directia initiala; o
mica parte sunt deviate cu unghiuri foarte mari. Rutherford a ajuns la
concluzia ca aproape toata masa atomului este concentrata ntr-un
nucleu, iar electronii se misca n jurul acestuia. Elabornd o teorie a difuziei
particulelor si confruntnd aceasta teorie cu rezultatele exper-imentale a
ajuns la concluzia (valabila si astazi) ca nucleul concentreaza aproape
14

ntreaga masa atomica si are dimensiuni de ordinul a 10 m. Din punct de

vedere al zicii clasice un astfel de atom nu este stabil deoarece sarcinile
electrice aate n miscare accelerata emit unde electro-magnetice. Atunci
raza traiectoriei electronului s-ar micsora si electronul ar cadea pe nucleu
ntr-un timp t < 10

1.5.1

10

s:

Modelul Bohr

Bohr a prezentat modelul sau n anul 1913. El a admis

existenta modelului planetar considernd pentru simplicare ca
orbitele electron-ilor sunt circulare.
La baza teoriei structurii atomului stau doua postulate:
Postulatul I : Atomii si sistemele atomice se pot gasi un timp
ndelun-gat numai n stari bine determinate - numite stari stationare
- n care acestea nu emit si nici nu absorb energie. n aceste stari
sistemele atomice poseda energii care formeaza un sir discret.
E1; E2; ::::En
Astfel Bohr a postulat ca sistemele atomice nu se pot gasi n toate
starile prevazute de mecanica clasica si n plus n contradictie cu
electro-dinamica clasica, nu pot emite radiatii n aceste stari.

Postulatul II : Energia unui atom nu poate varia dect discontinuu

prin trecerea dintr-o stare stationara En n alta stare stationara
Em. Acest lucru se realizeaza prin emisia sau absortia unui foton.
Frecventa acestuia este data de relatia:

18

Figura 1.3: Electronul aat pe o orbita circulara n jurul nucleului

nm

h
daca fotonul este absorbit ( Em > En) sau:
nm

h
daca fotonul este emis ( Em < En).
Pentru a putea calcula efectiv valoarea nivelelor de energie a
atomului de hidrogen, Bohr a mai adoptat un postulat suplimentar:
Postulatul III : Dintre toate orbitele circulare posibile electronul se aa
pe acelea pe care momentul sau cinetic este un numar ntreg de

~=2

(conditia de cuanticare a orbitelor circulare). Astfel:

L = mvr = n2

= nh

n = 1; 2; 3; ::::

Consideram pentru nceput un electron care se misca n jurul

unui nucleu (pe care-l consideram initial innit de greu) pe o
orbita circulara (Fig. 1.3).
Pentru ca electronul sa ramna pe o orbita circulara este
necesar ca forta de atractie coulombiana ce actioneaza asupra
electronului datorita interactiei electrostatice cu nucleul de sarcina Ze
sa e egala cu forta centrifuga (n cazul atomului de hidrogen Z = 1):

19
2

mv
e

(1.11)

4 "0r
r
Din relatia (1.11) se obtine viteza electronului electronului de masa
me pe traiectorie:

e2

v=
4 "0rme
Perioada de miscare pe orbita este:

(1.12)

r4 " 0 me
2r
T= v =2
e 2 r3=2

(1.13)
Energia totala a sistemului este suma dintre energia cinetica E c si
energia potentiala Ep:
2

E = E + E = mv
c

e
4 "0r

(1.14)

Tinnd cont de expresia vitezei (1.12) relatia (1.14) devine:

E=

"0r
Tinnd cont de conditia de cuanticare:

(1.15)

mvr = nh
si de expresia vitezei (1.12) se obtine raza orbitei:

~2

4 "0

rn = m e e 2
Atunci expresia energiei totale devine:

e2

n2

(1.16)

En = 2 ~ 2 4 " 0
n2
n = 1; 2; :::
(1.17)
Astfel energia totala a electronului n atomul de hidrogen poate
avea doar anumite valori discrete care sunt determinate de numarul
n. Numarul de nivele discrete este innit. Numarul n poarta
numele de numar cuantic principal.

20

Figura 1.4: Nivele de energie n atomul de hidrogen

Energia cea mai mica este cea pentru care n = 1 si poarta

numele de energia starii fundamentale. Aceasta are valoarea
E1 =

13; 6 eV

(1.18)

Astfel putem scrie

En =

1
n2 =

13 ;
n2

eV

(1.19)

n Fig. 1.4 este prezentata diagrama nivelelor de energie

Totodata se pot calcula si razele orbitelor pe care se
deplaseaza elec-tronul
rn = r1n

(1.20)

unde
2

r =
1

~ 4 "0

me e2 = 0; 529

10

10

(1.21)

Aceasta raza poarta numele de raza Bohr. Astfel cu ct energia

este mai mica cu att electronul se aa mai departe de nucleu.
Unul din succesele teoriei lui Bohr consta n faptul ca a reusit sa
inter-preteze materialul empiric acumulat n domeniul spectroscopiei, referitor
la spectrul hidrogenului si al metalelor alcaline. Astfel daca se aplica cel

21

de-al doilea postulat Bohr cnd atomul trece din starea energetica
En n starea energetica Em (En > Em) rezulta ca acesta emite un
foton cu energia h nm:
me
h

nm

= E

2~2

e2
4 "0

m2

n2

(1.22)

Toate aceste fapte experimentale au dus la dezvoltarea mecanicii

cuantice (n formularile Schrdinger si Heisemberg). Schrdinger intro-duce
notiunea de functie de unda (sau mai general functie de stare) a carui modul
patrat reprezinta o densitate de probabilitate de localizare.

Exemplu 1.3
De cte ori se mareste raza atomului de hidrogen aat n stare fundamentala, daca este excitat cu un foton cu energia egala cu E = 10; 2 eV?

Solutie
Fie En energia nivelului energetic pe care ajunge electronul
dupa ab-sorbtia fotonului cu energia E. Atunci:
En = E 1 +

unde E1 = 13; 6 eV este energia nivelului fundamental.

Rezulta: r
E1

n=

+
Atunci, raza noii orbite Bohr devine:
1

=3

rn = n r1 = 9r1
unde r1 este raza atomului de hidrogen aat n starea fundamentala.

1.5.2

Numere cuantice

Pentru a trata atomul cu mai multi electroni tratarea subiectului

tre-buie realizata n cadrul mecanicii cuantice. n aceasta tratare
conceptul de orbita dispare complet. Cnd un electron este legat
de nucleu, com-portarea sa este descrisa de functia de unda.
Functia de unda este o solutie a ecuatiei Schrdinger care depinde de
energia potentiala a electronului. Patratul modului functiei de unda este

22
interpretat ca o densitate de probabilitate de localizare. Astfel se poate
calcula probabilitatea de a gasi electronul ntr-o anumita locatie.
Elecronul poate exista ntr-un numar de stari care sunt descrise de
solutiile ecuatiei Schrdinger. Aceste solutii sunt caracterizate de cuan-ti
carea anumitor marimi zice. Pentru hidrogen, care este un sistem
tridimensional, acestea sunt energia, momentul cinetic si proiectia momentului cinetic pe o anumita axa. Toate aceste marimi sunt cuanticate
si depind de o serie de numere cuantice care pot lua doar valori ntregi.
Astfel energia este cuanticata dupa numarul cuantic principal n =

1; 2; ::: . Expresia energiei este aceea determinata chiar cea data de

modelul Bhor. Astfel E = E (n) :
~

O alta marime este momentul cinetic L = ~r

p~ al carui modul este

cuanticat cu ajutorul numarului cuantic orbital l

~

(1.23)

l (l + 1)~

Pentru un electron caracterizat de numarul cuantic n, numarul

cuan-tic orbital poate lua una din valorile
l : 0; 1; 2; :::; (n

1)

(1.24)

n plus este cuanticata si proiectia momentului cinetic pe o

axa. Aceasta nseamna ca este cuanticata si directia
momentului cinetic. Axa se considera ca ind directia unui cmp
(electric sau magnetic) n care se aa electronul respectiv. Notnd
cu Lz aceasta proiectie (pe axa Oz) ea este cuanticata astfel:
Lz = m~

(1.25)

unde
m : l; l + 1; :::; 0; :::l 1; l
(1.26)
Astfel m poate lua 2l + 1 valori. Numarul cuantic m poarta
numele de numar cuantic magnetic deoarece energia de interactie
a unui electron cu un cmp magnetic depimde de m. Energia pe care
o capata un elec-tron ntr-un cmp magnetic depinde de m.
Energia pe care o capata un electron ntr-un cmp magnetic este:
~
Ep =

B~ =

(1.27)

23
~

daca B este orientat dupa axa Oz.

Momentul magnetic orbital este

e~ L

~=

2me ~

~
L

(1.28)

Marimea
e~
B

= 9; 27

10

24

Am2

2me

poarta numele de magneton Bhor. Proiectia momentlui magnetic

orbital pe axa Oz este:
Lz
z

Atunci

E =

e
B
L =
2me z

~ =

m B

e~
m=

2me

m B

(1.29)
Spinul electronului
Fiecarei particule elementara (proton, neutron, electron ...) i se asociaza un moment cinetic propiu S, numit spin. Modulul acestuia este:
p
= s (s + 1)~
(1.30)
S~
p

unde s poarta numele de numar cuantic de spin. n cazul electronului

s = 1=2:
Ca si n cazul momentului cinetic orbital este cunaticata si directia
spinului. Aceasta se cuantica prin cuanticarea proiectiei sale pe Oz.

S z = ms ~

(1.31)

unde ms se numeste numar cuantic magnetic de spin si ia valorile

s; s + 1; ::: ; s 1; s
adica 2s + 1 valori. n cazul unui electron
ms = 1=2; 1=2

(1.32)

(1.33)

24

1.5.3

Atomul cu mai multi electroni

Se demonstreaza teoretic si experimental ca daca atomul nu se

aa ntr-un cmp extern, energia unui electron depinde si de n si l:

E = E (n; l) (1.34)
Daca atomul este introdus ntr-un cmp extern energia unui
electron poate depinde si de numerele cuantice m si m s:
Principiul de excluziune a lui Pauli
ntr-un atom nu pot exista doi electroni cu acelasi set de numere
cuantice. Astfel starea unui electron va caracterizata cu ajutorul
a celor patru numere cuantice n; l, m si ms:

Aplicarea principiului Pauli duce la concluzia ca ntr-o stare cuantica

nu se gaseste dect un singur electron. Numarul cuantic de spin m s ia

doar doua valori 1=2. n acest caz putem spune ca ntr-o stare
caracterizata de numerele cuantice n; l, m pot exista doi electroni.

Ansamblul electronilor unui atom care au o valoare data a

numarului cuantic principal n formeaza o patura electronica.
Conform terminologiei diferitele paturi sunt notate cu majuscule
n
Paturi
Nr. electroni

1
K
2

2
L
8

3 4 5
M N O
18 32 50

Ansamblul electronilor ce au aceleasi numere cuantice n; l;

formeaza un orbital. Starile n interiorul unui orbital difera prin
numarul cuantic m: Deoarece m ia 2l + 1 valori exista 2 (2l + 1)
electroni pe un orbital. Diferitii orbitali corespund diferitelor valori l si
sunt notati cu literele mici ale alfabetului latin.
l
Orbital
Nr. electroni

0 1 2 3 4
s p d f
g
2 6 10 14 18

Numarul maxim de electroni dintr-o patura se poate aa

nsumnd dupa toate valorile lui l

Xn1
l=0

2 (2l + 1) = 2n

25
Trebuie facuta o observatie: energia de legatura a electronului depinde
att de energia potentiala n cmpul electric ct si de energia centrifugala
l(l+1)~

2mer2

care are semn contrar energiei potentiale de interactie electrosta-

tica. Putem arma ca forta centrifuga ce apare n miscarea

electronului tinde sa ndeparteze norul electronic de nucleu.
Astfel cei zece electroni de pe orbitalul 3d au energia mai mare dect
a celor doi electroni de pe orbitalul 4s.
n continuare sunt prezentate modul n care sunt aranjate
energiile diferitelor orbitali n mod crescator
2

1s
2 6
2s 2p
2 6
3s 3p
2 10 6
4s 3d 4p
2 10 6
5s 4d 5p
2

14

10

6s 4f 5d 6p
2 14 10 6
7s 5f 6d 7p

1.6

Raze X

Razele X sunt produse n interiorul unor tuburi vidate prin

bombar-darea cu electroni rapizi a unor placi metalice plasate n
fata unui anod. Razele X sunt invizibile pentru ochiul uman dar au
proprietatea de a produce o uorescenta vizibila n anumite
substante cristaline naturale (platinocianura de bariu, sulfura de
zinc) sau n unele pulberi preparate articial (luminofori). Ele
impresioneaza placa fotograca si produc ionizarea gazelor.
Natura razelor X este una electromagnetica si lungimea lor de
unda este foarte mica n raport cu cea a radiatiilor din spectrul
vizibil. Exista doua modalitati n care apar razele X
1. Cnd sarcina negativa (electronul) intra cu viteza mare n
cmpul electric al unui nucleu asupra lui va actionao forta
electrica de atractie care-i va curba traiectoria. Aceasta nsemna
ca miscarea sa va deveni una accelerata. Acest fapt face ca
electronul sa emita o radiatie electro-magnetica Fig. 1.5.
Presupunnd ca electronul este accelerat initial la o diferenta de
potentialul V , energia ca inainte de apropierea de nucleu este eV . Deoarece

26

Figura 1.5: Emisia radiatiei de frnare

el emite un foton cu energia h ; energia sa dupa ce se

ndeparteaza de nucleul respectiv va eV h :
Producerea razelor X n acest fel este un proces aleatoriu,
deoarece un electron poate avea toate traiectoriile posibile inclusiv
aceea n care acesta cade pe nucleu. Din acest motiv fotonii emisi
au toate energiile posibile pna la valoarea eV: n plus ei sunt
emisi n toate directiile. Radiatiile X astfel obtinute poarta
numele de radiatii de frnare (deoarece n nal energia electronului
va mai mica dect cea initiala) si ea are un spectru continuu.
2. Cnd electronii au sucienta energie ei pot dizloca un electron de pe
paturile inferioare ale atomului. Astfel ramne un loc vacant n structura
electronica, care poate ocupat de un electron de pe o patura
superioara. Prin aceasta tranzitie apare o radiatie X. Deoarece nivelele
energetice pentru un anumit material au valori bine determinate radiatiile X
care apar n acest mod poarta numele de radiatii X caracteristice.
Daca apare un loc vacant n patura K, razele X care sunt emise prin
ocuparea acestui loc poarta numele de raze K (Fig 1.6). Electronii care
ocupa acest loc pot proveni din subpaturile nivelelor L, M, N. La fel se
petrec lucrurile cnd apare un loc vacant n patura L. Atunci electronii
care ocupa acest loc pot proveni din subpaturile nivelor M, N,...

1.7

Electronii Auger

Asa cum am spus, razele X

caracteristice sunt produse cnd un

loc liber din nvelisul electronic este

ocupat de un electron ce cade de pe
un

27

Figura 1.6: Aparitia unei radiatii X caracteristice

nivel energetic superior.

Totusi n spectrul observat al razelor X nu apar toate radiatiile
car-acteristice. Aceasta se explica prin faptul ca o radiatie X
caracteristica interactioneaza cu un electron dintr-o patura
mai departata de nucleu pe care l scoate din atom. Acesti
electroni poarta numele de electroni Auger.
Efectul Auger este similar cu efectul "fotoelectric intern". Atunci
cnd un loc vacant din patura K este ocupat cu alt electron din
patura L este emisa o radiatie X caracteristica. Daca n loc
sa paraseasca atomul, radiatia X interactioneaza cu un alt
electron din patura L atunci acest electron este scos din atom (Fig.
1.7). Astfel din patura L dispar 2 electroni. Aceste locuri libere pot
ocupate de electroni din patura M, astfel ca se produc raze X
si ele pot scoate alti electroni din patura M. Astfel apar electroni
Auger n cascada. Probabilitatea unor astfel de procese neradiative
descreste cu cresterea sarcinii nucleului. n cazul nucleelor usoare,
emisia de electroni Auger depaseste emisia de radiatii X.
Astfel emisia de radiatii X este n competitie cu emisia de electroni
Auger. n gura este reprezentata marimea care este raportul
dintre emisia de radiatii X (nr de fotoni) si emisia de electroni Auger (nr
de electroni) functie de Z - numarul atomic (Fig. 1.8).

Energia cinetica a electronului Auger este egala cu diferenta

dintre energia radiatei X si energia de legatura a electronului.

28

Figura 1.7: Aparitia unui electron Auger

Figura 1.8: Raportul dintre

emisia de radiatii X si emisia
de electroni Auger functie
numarul atomic Z

29

1.8
1.8.1

Energia relativista
Postulatele teoriei relativitatii a lui Einstein

1. Viteza luminii n vid n orice sistem de referinta inertial este

8
c = 3 10 m/s
2. Legile zicii au aceiasi forma n orice sistem de referinta inertial.
Una din consecintele acestei teorii este aceea ca masa variaza dupa

formula

m=q

vc2

(1.35)

unde m0 este masa corpului aat n repaus.

1.8.2

Energia cinetica a unei particule relativiste

Legea a II-a a lui Newton se scrie:

F=

d ( mv) d 0
= dt
dt

m0v

1
(1.36)
c2 A
Ca si n mecanica clasica energia cinetica a unui corp este
egala cu lucrul mecanic care trebuie efectuat pentru a aduce viteza
corpului de la 0 la v:
Atunci expresia lucrului mecanic elementar se exprima:

L = Fdl =

@q

d ( mv)
vdt = vd (mv) = vm0d 0
dt
@q

Atunci:

Ec =

Ec = m 0

v
Z0

v
Z0

@q

vm0d 0
@q

v
1

v2

c2

1
A

vv

v2

c2

v2

dv

(1.37)

30

Ec = m0

Z0

vdvv2

m0

3=2

c2

v2

q
Astfel:
Ec = mc

m0

c2

m0c

v2

q
2

m0c

(1.38)

n expresia 1.38 marimea mc reprezinta energia totala a

2
unei partic-ule n miscare iar m0c reprezinta energia de repaus a
particulei. Atunci energia totala a particulei este suma dintre
energia de repaus si energia cinetica:
2

E = mc = m0c + Ec

(1.39)

La valori mici ale vitezei se demonstreaza ca expresia energiei cinetice

se reduce la expresia din mecanica clasica:

Ec =

1.8.3

m v2
0

Relatia dintre impuls si energie

Deoarece impulsul este o marime care se conserva n cazul sistemelor

n care actioneaza numai forte conservative este de dorit sa se poata
utiliza o relatie care leaga energia totala a particulelor de impuls. Din
4

relatia 1.35 prin ridicare la patrat si multiplicare cu c se obtine

m0 c

2 4

m c =

1
2 4

2 2

c2

m c = p c + m 0c

unde impulsul particulei este p = mv: Rezulta ca

q
2
E = mc = p2c2 + m02c4

(1.40)
n cazul n care viteza unei particule cu masa m 0 se apropie de
viteza luminii v ! c atunci m ! 1. Aceasta arata ca viteza luminii nu
poate atinsa de particule cu masa de repaus diferita de zero.

31

n cazul particulelor cu masa de repaus nula, viteza de

deplasare este c iar relatia dintre energie si impuls este:
E = pc

(1.41)

n zica atomica si nucleara se utilizeaza ca unitate de

masura eV (electron voltul) care reprezinta energia capatata de
un electron atunci cnd este accelerat la o diferenta de potential de 1 V.
1eV = 1; 602176653

10

19

(1.42)

Din relatia 1.40 se poate face o echivalenta ntre masa si

energie. Ca exemple vom da echivalentul n energie a unitatii
atomice de masa, a electronului, protonului si neutronului
1u
m
m

! 931; 475 MeV

! 0; 511 MeV
938; 26 MeV
!

e
p

mn
938; 55 MeV
!
Exemplu 1.4 Pentru ce valoare a energiei cinetice eroarea
relativa n determinarea lungimii de unda de Broglie, va de 1%,
atunci cnd problema este tratata nerelativist:
1. pentru un electron
2. pentru un neutron
Solutie
Relatia nerelativista pentru lungimea de Broglie este:
o

=p

2moEc

n cazul relativist, energia cinetica are expresia:

2

Ec = mc

moc

si
m=

Ec + moc
c

Ec
2

+ mo

32
Deoarece

mo

atunci viteza si impulsul particulei

v =

m=p1

se pot

v2=c

scrie:

cpE c(2 m oc 2 + Ec)

(E c+ m o c 2)

p = mv =

Ec + moc2
c2

p=

2moEc

+ E)
c 2) c

cpE c(2 m oc 2
(E c+ m o

E c
2m o c2

+1

p
Atunci lungimea de unda, conform denitiei de Broglie va :
h
o

=p

2m E

unde

o c

2m

Ec

o c2

+1 = q

2m

c
o c2

+1

este lungimea de unda nerelativista.

Eroarea relativa este, conform denitiei:

"=

j j

Astfel, pe baza relatiilor anterioare se poate exprima eroarea

relativa n functie de energia cinetica a particulei:
" =

Ec

r 2m o c2

+1

Rezulta:
Ec

" + 2" + 1 =

2moc
2

+1

Daca " = 0; 01, si neglijam termenul n " vom obtine pentru energia

cinetica expresia:

Ec = 4moc "
Astfel, pentru electron:
Ec(eV) = 20; 475 keV
iar pentru neutron:
Ec(eV ) = 37; 57 MeV

33

Figura 1.9: Instalatie pentru punerea n evidenta a efectului Compton 1.

sursa de raze X 2. colimator 3. blocul de parana 4. colimator 5. cristal
6. camera de ionizare detector

1.9

Efectul Compton

1A fost descoperit de Compton care a studiat mprastierea radiatiei X pe

parana. Radiatiile X au fost descoperite de Rentgen n 1895 si au lungimea
10

de unda de ordinul 10
m fata de 10 m ct au radiatiile lu-minoase.
mprastierea radiatiilor X de catre diverse substante a fost stu-diata de
catre C. G. Barkla n 1909 care a interpretat rezultatele cu aju-torul teoriei
electronilor. Unda incidenta actioneaza asupra electronilor ntlniti si-i
obliga sa oscileze cu o frecventa egala. Drept rezultat elec-tronii trebuie
sa emita unde electromagnetice cu aceiasi frecventa. Radi-atia este
mprastiata fara schimbarea frecventei (mprastierea Thomson).
Rezultatele obtinute au fost n buna concordanta cu teoria, cu exceptia unor
rezultate anormale obtinute pentru radiatiile X dure (corespunza-

toare unor lungimi de unda foarte mici). El nu a putut masura

lungimea de unda a radiatiilor mprastiate.
Acest lucru a fost posibil dupa anul 1912 cnd Max von Laue si W.
Bragg au aratat ca lungimile de unda ale radiatiilor X pot
masurate prin difractie pe cristale. Pentru realizarea masuratorilor,
Compton a folosit un dispozitiv similar cu cel prezentat n Fig. (1.9).
Instalatia consta dintr-o sursa de raze X (1) n care acestea se obtin
prin bombardarea unui anod din molibden cu electroni, un colimator (2) facut
din plumb (plumbul nu permite trecerea radiatiilor X), blocul de parana (3),
un alt colimator realizat dintr-o serie de placute de plumb,

34

Figura 1.10: Rezultatele obtinute n cazul mprastierii razelor X pentru

diferite unghiuri de difuzie n cazul unui anod de molibden. A - reprezinta
linia ca-racteristica a molibdenului iar B - reprezinta linia deplasata

un cristal (5) si o camera de ionizare utilizata ca detector (6). Compton

a studiat radiatia mprastiata sub diverse unghiuri. n Fig. 1.10 sunt
prezentate rezultatele obtinute pentru diverse unghiuri de mprastiere.
Daca anodul este realizat din molibden atunci alaturi de linia
principala a molibdenului ( 0 = 0; 712 ) se constata ca exista o
lungime de unda deplasata spre lungimi de unda mai mari.

Valoarea deplasarii depinde de unghiul de difuzie si anume

creste cu cresterea acestui unghi. Cnd unghiul de difuzie creste,
intensitatea liniei nedeplasate scade, iar intensitatea liniei deplasate
creste. Diferenta dintre lungimile de unda a radiatiei
mprastiate si a radiatiei incidente este:
=0
si se numeste deplasarea Compton. Experimental s-a constatat ca:

= 2 sin
unde
0

este o constanta universala independenta de lungimea de unda

si .

= 2; 42626

10

12

(1.43)

35
Rezultatul poate explicat considernd ca radiatia este de natura pur
corpusculara, ind formata din fotoni. Astfel Compton a presupus ca linia
deplasata este datorata mprastierii fotonilor de catre electronii slab
legati de atomii tintei. Deoarece energia de legatura a acestor electroni
este mult mai mica dect energia fotonilor corespunzatori radiatiei X,
mprastierea poate considerata ca ind facuta pe electroni liberi.
Daca un foton cu energia

hc

loveste un electron el va pierde o parte

din energia sa astfel ca n nal el va avea energia

Rezulta

hc

<

hc
0

ca > 0, adica lungimea de unda a fotonului mprastiat este mai mare

dect cea a fotonului incident. Pentru a putea calcula deplasarea Comp-ton
este necesar sa facem unele consideratii asupra naturii fotonilor.
Conform teoriei relativitatii masa unei particule care se deplaseaza

cu viteza v este:

m0

m0

m=
2
p
2
2
unde = (v=c)2. Deoarece
= 1 si (1.44)numifotonul1v =cse misca=p 1cu
viteza c,
torul formulei de mai sus devine nul. Daca masa de repaus a
fotonului ar avea o valoare nita (adica ar diferita de zero)
s-ar obtine masa de miscare m = 1. Rezulta ca masa de repaus
a fotonului trebuie sa e egala cu zero.
Pentru determinarea impulsului fotonului vom considera relatia
rela-tivista care leaga energia particulei de impuls:

q
E = c p2 + m02c2

(1.45)

n aceasta relatie, daca se considera m 0 = 0 se obtine:

p= c= c =

=2

h 2

=k

~
Daca directia de propagare a undei este data de vectorul k
impulsul fotonului are aceiasi directie:
~
p~ = ~k

(1.46)

(1.47)

Presupunem ca nainte de ciocnire electronul este n repaus, adica

impulsul electronului este nul. Considernd ca impulsul fotonului era

36

Figura 1.11: mprastierea unui foton pe un electron liber

~

nainte de ciocnire ~k0, dupa ciocnire impulsul fotonului devine ~k, iar
cel al electronului m~v. Procesul este reprezentat n Fig. 1.11.
Aplicnd legile de conservare a energiei si impulsului n cazul
rela-tivist, se obtine:
2
2
h 0 + m0c = h + mc
(1.48)

~ k0 = ~ k + m v
Se scrie conservarea impulsului pe componente:

mv cos ' = c

(1.49)

c cos

(1.50)

mv sin ' = c sin

(1.51)

unde s-a tinut cont ca k =

= c .
Se ridica cele doua relatii la patrat si se aduna. Se obtine:

m2v2 =

c cos

h2
+ c2

sin

(1.52)

de unde rezulta:
2 2

h 0
2h
Relatia (1.48) se scrie:

cos + h

2 2

2 2 2

=m v c

h( 0
) + m0c = mc
Ridicnd la patrat si aceasta relatie se obtine:

(1.53)

(1.54)

37

2 2

2 2

2 4

2 4

2 2 2

2h 0 + h +2m0c h ( 0
)=m c
m 0c = m v c
Scaznd relatia (1.55) din (1.53) rezulta:
0

( 0
) m0c = h 0 (1 cos )
Se mparte relatia (1.56) la 0m0c si tinnd cont ca
= c= 0 rezulta:
=0

m0 c

sin2

(1.55)

(1.56)
= c= si

2h

(1.57)
h
=
. Marimea
mc
poarta denumirea de lungime de unda Compton. 0
2
Comparnd relatia (1.57) cu (1.43) rezulta ca

Formula (1.57) arata ca deplasarea Compton nu depinde de

lungimea de unda a radiatiei incidente. Doarece = 0; 0242 deplasarea
3

nu este observata n vizibil unde lungimile de unda sunt de ordinul 10

. Cnd electronii sunt mprastiati pe electronii puternic legati, energia
si impulsul sunt schimbate practic cu ntreg atomul. Deoarece masa atomului este mult mai mare dect cea a electronului, deplasarea Compton
corespunzatoare acestui proces este neglijabila. Astfel se poate explica
existenta componentei nemodicata avnd aceiasi lungime de unda
0

cu radiatia incidenta.

Exemplu 1.5
Un fascicul de radiatii X, cu lungimea de unda o = 0; 1 nm este
mprastiat pe un bloc de carbon. Sa se determine:
1. energia fotonilor incidenti
o
2. lungimea de unda a radiatiei difuzate la = 90 fata de
directia fo-tonului incident
3. energia cinetica a electronului de recul si unghiul facut de
directia sa de miscare cu directia fotonului incident
Solutie
1. Energia fotonului incident este:
1" =

hc
o

= 12400 eV = 12; 4 keV

38

b.
h

=
= 2; 43 10 12 m
=
2
= 2moc sin
o
2 moc
Variatia lungimii de unda pentru fotonul mprastiat este
egala cu lungimea de unda Compton.
c. Din legea conservarii energiei:
hc
o

hc

+ m c2 =

+ mc2

energia cinetica este:

hc
Ec = mc

1.10

m oc =

hc

+= 295 eV

Probleme

1.1 Sa se determine energia si impulsul unui foton a carui

lungime de unda corespunde:
a. domeniului vizibil al spectrului ( = 0; 6 m) b.
radiatiei X cu lungimea de unda de 0; 1 nm c.
radiatiei cu lungimea de unda de 0; 001 nm
1.2 Sa se arate, cu ajutorul legii conservarii impulsului si a
energiei, ca un electron liber nu poate absorbi un foton.
1.3 Pe o suprafata de aluminiu cade un fascicul de fotoni cu

= 200

nm. Stiind ca lucrul de extractie al aluminiului este egal cu L extr =

4; 2 eV, sa se ae:
1. energia cinetica a celui mai rapid fotoelectron
2. tensiunea de stopare
3. lungimea de unda de prag pentru aluminiu

39
1.4 Suprafata unui metal oarecare este iluminata cu o radiatie avnd
lungimea de unda = 3500 . Alegnd o anumita diferenta de potential,
fotocurentul este anulat. Micsornd lungimea de unda a radiatiei cu 500 ,
diferenta de potential de frnare a trebuit sa e marita cu U = 0; 59 eV
pentru a anula din nou fotocurentul. Cunoscnd constanta Planck h = 6; 626 10
34

Js, sa se determine sarcina electronului.

1.5 Lungimea de unda de prag pentru un metal oarecare este

egala cu p = 2700 . Sa se determine:
1. lucrul de extractie a unui electron din acel metal
2. viteza maxima a electronilor emisi din metalul bombardat cu
radiatie electromagnetica cu = 1800
3. energia cinetica a acestor electroni
19
31
Se cunosc e = 1; 6 10
C si me = 9; 1 10
kg.
1.6 Sa se calculeze viteza maxima a fotoelectronilor emisi de o
suprafata argintata, daca aceasta se iradiaza cu:
1. radiatii ultraviolete ( 1 = 0; 155 m)
2. radiatii ( 2 = 0; 01)
Se cunoate lucrul de extractie
Lextr = 4; 7 eV si masa de repaus a
31
elec-tronului m0 = 9; 1 10 kg
1.7 Sa se arate ca energia fotonului mprastiat la = 90 prin efect
2

Compton nu poate depasi energia de repaus a electronului m0c .

1.8 Sa se determine lungimea de unda a fotonului incident daca se stie

ca fotonul mprastiat are energia egala cu energia cinetica a electronului
de recul si se misca pe directii care fac ntre ele un unghi de 90 :

1.9 Un foton cu lungimea de unda o = 6 nm este difuzat sub un

unghi de 90 pe un electron aat n repaus. Sa se determine:
1. lungimea de unda a fotonului difuzat
2. energia cinetica a electronului de recul
1.10 Sa se determine dependenta dintre lungimea de unda ,
ma-surata n a undei asociate unui fascicul de electroni
accelerati sub o tensiune U (cunoscuta) masurata n volti.

40
1.11 Sa se determine razele orbitelor Bohr pentru atomul de
34
hidro-gen. Se cunosc: constanta Planck h = 6; 626 10
Js; sarcina
19
31
elec-tronului e = 1; 6 10 C si masa electronului me = 9; 1 10 kg.
1.12 Sa se determine vitezele pe orbitele Bohr, pentru atomul de
hidrogen.
1.13

Sa se calculeze de cte ori se va mari raza orbitei electronului unui

atom de hidrogen care se gaseste n starea fundamentala, daca este

excitat cu o cuanta (foton) de energie Ef = 12; 09 eV. Se cunoaste

energia electronului aat pe prima orbita Bohr E = 13; 6 eV.
1.14 Sa se calculeze de cte ori se va mari raza orbitei electronului
unui atom de hidrogen care se gaseste n starea fundamentala, daca
este excitat cu o cuanta (foton) de energie Ef = 12; 09 eV. Se cunoaste
energia electronului aat pe prima orbita Bohr E = 13; 6 eV.

Capitolul 2
Elemente de teoria nucleului
Rutherford a efectuat o serie de experimente cu privire la
mprastierea particulelor pe foite metalice. Experimentele au demonstrat
ca ma-joritatea particulelor sunt deviate cu unghiuri foarte mici de la
directia initiala; o mica parte sunt deviate cu unghiuri foarte mari.

Rutherford a ajuns la concluzia ca atomii ar constituiti dintrun nucleu pozitiv, de masa mare (aproximativ egala cu masa
14
atomului) si de dimensiuni mici (sub 10
m), n jurul caruia se
10
rotesc electroni la distante mari de nucleu (n jur de 10 m).
Nucleul este constituit din protoni si neutroni. Protonul a fost de-scoperit n
anul 1919 odata cu prima reactie nucleara realizata de Ruther-ford.
19

Protonul este o particula ncarcata pozitiv cu sarcina e = 1; 6 10

C (o
sarcinaa egala dar de semn contrar cu sarcina electronului) si o masa
mult mai mare dect a electronului. Nucleele de azot au fost bombardate cu
particule si s-a obtinut un izotop al oxigenului si un

proton:
14
7N

17

+ 2 He ! 8 O + 1 H
Avnd n vedere faptul ca nainte de a se descoperi protonul
fusese descoperit electronul n primul model al nucleului s-a
presupus ca acesta este constituit din protoni si electroni. Acest
model a prezentat o serie de deciente care au fost rezolvate n
anul 1932 cnd Chadwich a descoperit neutronul. Ulterior Ivancenco
si Meisemberg (n mod independent) au propus modelele n care
nucleul este format din protoni si neutroni (fara electroni).
La nivel atomic si nuclear, masele atomilor si nucleelor sunt date n unitati
atomice de masa (u). O unitate atomica de masa este denita ca

41

42
a 12-a parte din masa atomului de carbon
1u = 1; 66053886

12

10

27

kg

Este de remarcat ca unitatea atomica de masa este

apropiata de masa protonului si neutronului
mp = 1; 6726231

10

27

kg

27

mm = 1; 6749280 10
kg
Masa electronului, protonului si neutronului se poate exprima n
unitati atomice de masa
me = 0; 00054858u
mp = 1; 00727547u
mn = 1; 00866492u
n zica nucleara se utilizeaza notiunile:
1. Numarul de masa A care reprezinta numarul de nucleoni (protoni
si neutroni) din care este constituit nucleul.
2. Numarul atomic Z care reprezinta numarul de protoni din nucleu;
el este o masura a sarcinii cu care este ncarcat nucleul.
3. Numarul de neutroni din nucleu este notat cu N. ntre numerele
A, Z si N exista o relatie simpla si anume:
Z+N=A

(2.1)
A

Pentru denumirea speciilor nucleare se utilizeaza notatia ZElN unde

cu El am notat elementul chimic.
4. Nuclidul reprezinta o specie nucleara si este caracterizat de numarul
de masa A si numarul atomic Z. n prezent sunt cunoscuti peste
1200 nuclizi.
5. Izotopii sunt nuclizi care au acelasi numar atomic Z (adica atomii
care au acelasi numar de potoni, dar au un numar diferit de neutroni):
126
56Ba

6. Izobarii

144

56Ba

sunt nuclizii care au acelasi numar de masa:

43

14
6C

14

7N

14

8O

7. Izotonii sunt nuclizii care au acelasi numar de neutroni:

14
6C8

15

7N8

16

8O8

8. Izomerii sunt nuclizii ce au acelasi numar de masa si acelasi

numar atomic dar care se aa n stari metastabile diferite. Starile
9
metastabile sunt starile n care timpul de viata mediu este de 10 s:
Trebuie remarcat ca n stare libera neutronii sunt instabili si
timpul lor mediu de viata este de 16,9 minute. Protonul si
nucleonul mai sunt numiti nucleoni.

2.1

Raza nucleului

Studiile efecuate prin mprastiere cu electroni, nucleoni,

deuteroni si particule coroborate cu consideratii de minim a energiei
fac ca ntr-o prima aproximatie sa se considere ca nucleul
poate privit ca avnd o structura sferica.
Cele mai aprofundate studii ale densitatii materiei nucleare n
nucleu au fost facute de Hafstaderr si colaboratorii de la Stanford
University. Metoda utilizata a fost aceea a mprastierii de electroni.
Acestia au presupus ca densitatea de sarcina este de forma:

=
unde

1 + e(r

R)=z1

este densitatea la dimensiuni mici ale razei, R este valoarea razei r

la care = 1=2 iar z1 este o masura a grosimii stratului super-cial al

nucleului. Se poate presupune ca si densitatea materiei nucleare
urmeaza o lege de acelasi tip. Aceasta arata ca nucleele nu au o
frontiera bine determinata. Astfel structura nucleului este descrisa cu
ajutorul distributiei masei si a sarcinii nucleare a caror densitate scade
continu. Din acest motiv vom ntelege prin raza nucleului R distanta din
centrul nucleului la punctul n care densitatea scade la jumatate (Fig. 2.1).
S-a tras concluzia ca pentru nuclee raza acestora este:

R = r0A

1=3

(2.3)

(2.2)

44

Figura 2.1: Variatia densitatii materiei nucleare n functie de distanta

ma-surata din centrul nucleului

15

unde A este numarul de masa al nucleului iar r0 = 1; 4 10 m. Legatura dintre R si A permite determinarea densitatii materiei nucleare
0

'

Am

3 Am p
3m p
14
3
4
R3 = 4 r 3 ' 10 g/cm
0

Densitatea materiei nucleare este constanta pna n apropierea

suprafetei unde aceasta scade brusc. Acest fapt a permis sa se
faca o analogie n-tre nucleu si o picatura de lichid, pe baza
careia s-a dezvoltat modelul picaturii.
Exemplu 1.1
Cu ct difera raza nucleului rezultat prin fuziunea a doua nuclee de
8

4Be

fata de raza nucleului de beriliu. Se cunoaste Ro = 1; 45 10

Solutie
Raza nucleului de Beriliu este:
p
R1 = Ro 3 8 = 2Ro
Raza nucleului obtinut prin fuziune va :
p p
R2 = Ro 3 16 = 2 3 2Ro
Atunci rezulta:
R2

p
R1 = (2 3 2

2)Ro = 7; 54

10

16

15

m.

45

2.2

Masa nucleara si energia de legatura

Nucleul contine n jur de 99,975% din masa unui atom. Tabelul cu

masele nucleare poate obtinut prin scaderea maselor electronilor
(lund n considerare si energiile de legatura a electronilor cnd se
doreste obtinerea unor precizii foarte mari). Totusi cu exceptia unor
particule ionizate (He, H) masa atomica este cea utilizata mai
degraba dect cea nucleara. Exista nsa si situatii n care
prezenta electronilor nu mai poate neglijata ca de exemplu cnd
acestia iau parte direct la procesele nu-cleare (captura electronica,
conversie interna). Masa nucleara se obtine cu ajutorul formulei:
2

MN c = M (A; Z) c

(Zmec

Be)

(2.4)

unde M (A; Z) este masa atomica, me este masa electronului, c este

viteza luminii, MN este masa nucleului, iar Be este energia de legatura a
elec-tronilor. Energia de legatura reprezinta energia care ar trebui
cedata atomului pentru a desprinde de el toti electronii si ai duce la o
distanta la care interactia dintre ei si nucleu sa e neglijabila.

Mai mult, experimental s-a constatat ca masa nucleului este mai

mica dect suma maselor componentilor sai. Aceasta se
datoreaza existentei unei energii de legatura a nucleonilor n
nucleu. Energia de legatura reprezinta n acest caz energia
necesara pentru a rupe nucleul n con-stituentii sai. Ea este:
B = [Zmp + (A Z)mn
Expresia de mai sus se poate scrie ca:

MN ]c

(2.5)

B = [Z(mp + me) + (A Z)mn

(MN + Zme)]c
(2.6)
Tinnd cont ca masa hidrogenului este MH ' mp + me iar masa
atomica M (A; Z) = MN + Zme relatia (1.5) devine (neglijnd energia
de legatura a electronilor):
B = [ZMH + (A

Z)mn

M (A; Z)]c

(2.7)

O semnicatie mai importanta o are energia medie de legatura pe

nucleon B=A aratata n Fig. 2.2 deoarece ea este direct legata de stabilitatea speciilor nucleare. Pentru nucleele cu A > 30 energia de legatura

46

Figura 2.2: Variatia energiei de legatura pe nucleon functie de

numarul de masa

ramne aproximativ constanta si anume 8 MeV/nucleon cu un

maxim de 8; 8 MeV/nucleon n jurul lui A = 60 si apoi scade monoton
pna n jur de 7; 5 MeV/nucleon cnd A = 240:
Aceasta comportare furnizeaza informatii despre valoarea
energiei ce apare n cazul n care are loc siunea nucleelor grele n
nuclee mai usoare. Aceasta conduce la o marire a energiei de
legatura per nucleon. Pentru A = 240 prin siune cresterea
energiei de legatura este de aproxima-tiv 8; 5 7; 5 = 1 MeV/nucleon
si corespunde unei energii eliberate de aproximativ E ' 200 MeV.
Exemplu 1.2

Sa se calculeze energia medie de legatura pe nucleon n

16
16
nucleul de 8O. Se dau: masa atomului de 8O, MO = 15; 99491 u,
masa neutronu-lui mn = 1; 00867 u si MH = 1; 00783 u, unde u este
unitatea atomica de masa.
Solutie

47

Energia de legatura este:

W = [ZMH + (A

Z)mn

MO]c

Energia de legatura pe nucleon va :

W
B=

E( pentru nucleele stabile si are

Pentru calculul numeric se
n Bvaloarea de aproximativ 8 MeV.
tine cont ca:
e =Aceasta arata ca energia
2
uc = r Anecesara pentru a ndeparta
931; g )un nucleon din nucleu este
i aproximativ independenta de
5
MeV a enumarul de nucleoni pe care
m sacesta i contine. Aceasta
e tconstanta a raportului B=A
Rezulta:
1B = d eimplica faptul ca energia
7; i potentiala de interactie dintre
98 e anucleoni nu are o raza mare de
MeV d pactiune si dependenta de r
/nuc e rtrebuie sa difere mult fata de
leon l o1=r. Con-cluzia care poate
e xtrasa este aceea ca energia
g ipotentiala are raza mica de
2.4
Forte nucleare a mactiune iar n nucleu nucleonii
supusi unor forte atractive
si energia de tu atsunt
da-torate vecinilor nucleonului
r
i
respectiv (aceasta proprietate
interacti-une
vpoarta numele de proprietatea
nucleara
a de saturare a fortelor nucleare).
cDeoarece distanta din-tre doi
Pentru ca nucleele sa e
onucleoni este n jur de 1,8 10 15 m
stabile este necesar ca ntre
p n=1,8 fm putem presupune ca
nucleoni sa existe forte de
e -fortele de interactiune dintre
interactiune care sa-i tina
n snucleoni se manifesta pe o
apropiati unii de alti. Aceste
u tdistanta de 2 fm.
forte trebuie sa e sucient
cl a O alta proprietate a
de puternice pentru a contracara
e n
potentialului nuclear V rezulta
actiunea fortelor repulsive de
o t
natura
electrostatica
care n adin faptul ca volumul nucleului
este proportional cu numarul de
exista ntre protoni.

masa A. Aceasta

48

Figura 2.3: Forma energiei de interactie internucleonice

proportionalitate implica faptul ca desi energia potentiala de

interactie determina forte atractive nu se ajunge la un colaps al
nucleului. Acest fapt se datoreaza existentei unei componente
repulsive care are o raza de actiune mult mai mica dect raza de
actiune a componentei atractive a fortelor nucleare. Aceasta
componenta tine la distanta nucleonii unii fata de altii. Forma
energiei potentiale de interactie este aratata n Fig. 2.3:

2.4
2.4.1

Modele nucleare
Modelul picaturii de lichid

Modelul este bazat pe ideea ca nucleul se comporta asemanator

unei picaturi de lichid. De exemplu n cazul lichidelor, fortele intermoleculare
sunt forte cu raza scurta de actiune, astfel ca energia necesara
vaporizarii unei mase de lichid dintr-o picatura este independenta de
dimensiunea picaturii ceea ce nseamna ca energia de legatura a
moleculelor n pica-tura este independenta de marimea acesteia. n
acelasi mod, energia de legatura pe nucleon este independenta de A:
Modelul picaturii de lichid se aplica la nuclee grele pentru a calcula energia
de legatura si a studia procesul de siune nucleara. El se aplica

49

n general pentru nucleele cu A > 30.

Ideea de baza de la care se porneste este aceea ca energia de
legatura este data de suma mai multor termeni, forma acestor termeni ind
de-terminata de considerente de natura zica. Termenii depind de anumiti
parametri care sunt determinati din compararea datelor teoretice cu val-orile
experimentale. Pentru un nucleu cu numarul atomic Z si numarul de masa A
exista urmatorii termeni care contribuie la energia de legatura

nucleului:
1. Energia de volum. Aceasta reprezinta contributia fortelor
atrac-tive care actioneaza asupra ecarui nucleon din partea
nucleonilor vecini. Daca ecare nucleon contribuie cu energia a v la
energia de legatura atunci:
1a

Bv = avA (2.8)
2. Energia de suprafata. Nucleoni de lnga suprafata
interactioneaza cu mai putini nucleoni fata de cei care sunt n
interiorul nucleului. De aceea energia de legatura este micsorata cu o
cantitate proportionala cu numarul de nucleoni aati la suprafata
(fenomenul este analog cu existenta unei tensiuni superciale pentru o
picatura de lichid). Deoarece numarul de nucleoni aati la suprafata
nucleului este proportional cu suprafata, el va proportional si cu A
1=3

deoarece raza nucleului este proportionala cu A

asA2=3

Bs =

2=3

. Rezulta:

(2.9)

3. Energia de interactie coulombiana. Nucleul are sarcina totala

Ze distribuita n mod uniform n interiorul unei sfere de raza R.
Energia potentiala pentru o astfel de distributie de sarcina este:

Ep = (Ze)
54 "0R
1=3

Deoarece R A
este de forma:

contributia acesteia la energia de legatura

c A1=3
(2.11)
4. Energia de asimetrie. Nucleele stabile usoare sunt caracterizate
prin faptul ca N ' Z , si A ' 2Z. Abaterea de la egalitatea A = 2Z
c

(2.10

50
duce la micsorarea energiei de legatura. Astfel trebuie introdus
un termen negativ care sa depinda de diferenta A 2Z:
2

2Z)
(2.12)
A
as
as
5. Energia de mperechere. Experienta arata ca nucleele cele mai
stabile sunt nucleele par-pare, nucleele impar-impare sunt cel mai putin
stabile, iar cele par-impare au o stabilitate intermediara. Efectul acesta
este considerat prin intermediul unui nou termen de forma
B

(A; Z) = 8
<

a A
00,
a0A

= a

3=4,

3=4

pentru

pentru

(A

nucleele

nucleele

par -

par

impare

-pare

(2.13)

pentru nucleele impar-impare

Valoarea pozitiva a lui pentru nucleele par-pare indica cresterea

energiei de legatura.
Rezulta n nal urmatoarea expresie a energiei de legatura:
B=aA
v

A2=3

Masa nucleului este:

a Z

c A1=3as

(A

2Z)

(2.14)

+ (A; Z)

MN = Zmp + (A Z) mn
B
(2.15)
Comparnd masele nucleare calculate cu expresia (2.15) cu cele
de-terminate experimental rezulta urmatoarele valori pentru
parametrii ce intra n relatia (2.14): a v = 15; 76 MeV, as = 17; 81
MeV, ac = 0; 71 MeV, aas = 23; 70 MeV, a0 = 34 MeV.
Cu ajutorul modelului picaturii se poate gasi relatia dintre A
si Z pentru toate nucleele stabile. Pentru aceasta se deriveaza
relatia (2.14) la Z, se egaleaza cu zero si se obtine:
Z=

A
2=3

1; 97 + 0; 015A
Formula permite calculul lui Z pentru izobarul stabil pentru un
numar de masa A dat. Trebuie remarcat ca desi (2.14) permite
calculul energiilor de legatura, a maselor nucleare, modelul nu
poate utilizat pentru a explora n detaliu proprietatile nucleare
ca spinul, paritatea, momentul magnetic si nivelele de energie.

(2.16)

51

Figura 2.4: Energia potentiala medie pe care o are un neutron si un

proton n interiorul nucleului

2.4.2

Modelul paturilor nucleare

Modelul care a permis ntelegerea structurii nucleare este modelul

paturilor nucleare care ia n consideratie comportarea individuala a nucleonilor n nucleu. Se poate considera urmatoarea comportare a unui
neutron n interiorul nucleului. Asupra unui neutron care se misca n interiorul
nucleului forta medie, care actioneaza asupra lui este aproxi-mativ zero
atta timp ct este departe de marginile nucleului, deoarece el este nconjurat
din toate partile de alti nucleoni care-si compenseaza reciproc actiunile.
Atunci cnd nucleonul se apropie de suprafata, asupra lui vor ncepe sa
actioneze forte de atractie, fapt ce duce la o modicare n energia sa
potentiala. Aceasta creste de la o valoare negativa aproxima-tiv
constanta (cnd nucleonul este n interiorul nucleului) la zero atunci cnd
neutronul ajunge departe de nucleu si este n afara razei de actiune a fortelor
internucleonice. Se pot aplica aceleasi argumente la studiul miscarii unui
proton, cu exceptia faptului ca atunci cnd acesta se n-departeaza de
nucleu exista forte de repulsie electrostatice care dau o contributie
pozitiva la energia potentiala de interactie. Aceasta energie este
reprezentata n Fig. 2.4.

Considernd o particula ntr-o astfel de groapa de potential prin re-

52
zolvarea ecuatiei Schrdinger rezulta o serie de nivele de energie.
Este de asteptat ca nucleele n care nivelele energetice sunt
complete, sa prezinte o stabilitate deosebita.
Numerele magice
A fost observat experimental ca nucleele ce au urmatoarele
valori pentru Z sau N, cunoscute sub denumirea de numere magice
au o mare stabilitate. Numerele magice sunt:
2, 8, 20, 28, 50, 82, 126
Anumite caracteristici ale acestor nuclee sunt prezentate mai jos:
1. Comparnd masele nucleare reale cu cele date de formula
(2.15) se gaseste ca acestea sunt semnicativ mai mici cnd Z
si N sunt numere magice.
2. Nucleele care au pentru Z si N ca valori numerele magice poseda
mai multi izotopi stabili si mai multi izotoni stabili dect nucleele vecine.
De exemplu pentru Z = 50 exista 10 izotopi stabili n comparatie cu cei 4
izotopi stabili pentru celelalte nuclee. Pentru N = 20 exista 5 izotoni stabili
n timp ce pentru N = 19 nu exista nici un izoton stabil iar pentru

= 21 exista un singur izoton stabil.

3. Nucleele dublu magice sunt deosebit de stabile. Ca exemplu
4
16
putem da nucleul de 2He (Z = 2, N = 2), de 8O (Z = 8, N = 8) si
208
nucleul de
82Pb (Z = 82, N = 126) care este cel mai greu nucleu stabil.
4. Heliul precum si nucleele avnd N = 50, 82, 126 prezinta o mare
abundenta n univers.
5. Primele stari excitate ale nucleelor cu un numar magic de protoni
1N

sau neutroni au energii mult mai mari dect n cazul nucleelor vecine.
6. Momentul de cuadripol este dependent de Z, ind zero cnd Z
este un numar magic (n acest caz forma nucleului este sferica).
Pentru a obtine anumite rezultate cantitative trebuie sa e facute
presupuneri asupra adncimii si largimii gropii de potential. Din studii de
mprastiere cu neutroni cu joasa energie rezulta: V0 ' 50 MeV.
Pentru determinarea nivelelor nucleare de energie trebuie rezolvata
ecuatia Schrdinger pentru un nucleon care se misca ntr-un astfel de
potential. Functiile proprii depind de numerele cuantice n, l, ml n timp

53
2
.5
:
Ni
ve
le
d
e
e
n
er
gi
e
n
tro
gr
o
a
p
a

d
e
p
ot
e
n
tia
l.
n
p
ar
te
a
st

F
n
ig
g
a
u

rsu
a
nt

pin
rte
e
ra
zc
e
tia
n
sp
tin
a
or
tbit
e
a,

n
ia
ir
vn
e
dr
le
e
a
lpt
e
a
su
fnt
a
pr
rez
a
e

nt
at
a
e
ni
lve
u
lel
a
e
e
n
n
er
g
ceti
o
ce
n
c
sn
id
d
se
e
ia
rn
a
co
ns
tid
ier
e
ar

e
ti
a
isp
n
in
te
or
rbit
a
c

PDF to Word