Arta portretului si a naratiunii in opera cronicarilor moldoveni

Incepand cu secolul al XVII-lea,destinul culturii romanesti nu mai tine

exclusiv de viata religioasa si de activitatea mitropolitilor, a preotilor sau a calugarilor.
Atat in Moldova, cat si in Muntenia, actul de cultura inceteaza a mai fi concentrat in
jurul manastirilor si al bisericilor. Prin influenta ideilor umaniste, boieri luminati
incearca sa recupereze trecutul istoric, pentru a nu fi inecat in uitare. In operele lor
istoriografice, ei vor demonstra, pentru prima data, ideea unitatii de neam si de limba
a romanilor.
Primele noastre letopisete au fost redactate in limba slavona. Ele consemneaza
istoria Moldovei de la intemeiere pana la inceputul secolului al XV-lea. Cele mai
cunoscute si mai valoroase, din punct de vedere artistic, sunt letopisetele cronicarilor
moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce, scrise in limba romana.
In ciuda caracterelor istorice, cele trei opere atrag atentia si asupra modului de
narare
si
descriere.
Se exceleaza in
arta
portretului
si
in
concizia exprimarilor , realizand portretul panegiric al eroului exemplar. Grigore
Ureche prezinta in mod obiectiv calitatile si defectele domnitorului, fapt ce
umanizeaza eroul.Lui Stefan cel Mare ii sunt dedicate cele mai multe pagini din
letopiset,intr-un joc de lumini si umbre,caci cronicarul nu se sfieste sa il judece
uneori.Este realizat portretul fizic ( om nu mare de statu - litota , sugerand antiteza
dintre statura mica si faptele uriase,personalitatea impunatoare) , dar si cel moral.Sunt
prezentate cateva trasaturi de caracter esentiale : manios si de graba varsatoriu de
sange nevinovat, unde nu gandeai acolo il aflai, la lucruri de razboaie mester,
unde era nevoie se varaia,ca,vazandu-l ai sai,sa nu se indarapteze ,stiindu-se cazut
jos,se radica deasupra biruitorilor.Din caracterizarea facuta de cronicar, observam ca
domnitorul , un bun exemplu pentru ostasi, era optimist, increzator in destin si,desi
impulsiv,reusea sa fie si un bun strateg.Celebru este insa finalul portretului,in care
moartea domnitorului este prezentata secvential. Cronica lui Ureche este prima scriere
din literatura romana care se detaseaza de stilul bisericesc.Arta scriitorului se
valorifica indeosebi prin capacitatea de a creiona portrete.
Istoriografia romaneasca inceputa prin opera lui Grigore Ureche a fost
continuata de Miron Costin,carturar cu o vasta cultura si fin diplomat. Prin anvergura
lucrarilor sale,Costin este personalitatea cea mai proeminenta din tarile romane,in tot
veacul al XVII-lea.Cronicarul prezinta in Letopisetul tarii Moldovei de la Aron-Voda
incoace evenimente petrecute dupa 1595,anul in care se oprise cronica lui
Ureche.Intentia lui a fost sa infatiseze istoria Moldovei de la inceputuri,din
descalecatul cu cel dintai,carele au fostu de Traian imparatul si pana in zilele
sale,dupa cum marturiseste in prefata cronicii. La Miron Costin, comparativ cu

Grigore Ureche,intentia literara este mai evidenta,confundata uneori cu lirismul

sentimentalist.In descrieri (portrete,scene de lupta,tablouri de natura)si naratiuni sunt
cautate efectele literare.Dialogul creeaza scene semnificative de viata in
caracterizarile prin anecdote(St.Tomsa,Ieremia Movila,s.a.).Portrtetele se situeaza in
contexte de viata, nu mai sunt ansiruire de defecte si calitati.Se escopera
biografia,care inseamna devenire,intuirea caracterelor.
Maiestria lui Miron Costin se poate observa in felul in care foloseste ironia si
antiteza.Cand expunerea nu mai arata preocupare pentru elaborare ,ci se apropie de
faptul de viata,pagina lui Costin impresioneaza prin elementul firesc.Spiritul de
observatie se exercita in detaliile pitoresti consemnate in scenele de ceremonial de la
Curte.Dialogul,vorbirea directa nu mai apar sporadic,ci contribuie la reconstituirea
atmosferei de epoca.
Fraza lui Costin este fastuoasa,alambicata adesea,baroca,George Calinescu
fiind de parere ca in sintaxa se afla principala contributie a lui la proza
romaneasca.Prin caracterul savant al stilului,Miron Costin anticipeaza Scoala
Ardeleana.

Continuatorul cronicii lui Miron Costin este boierul Ion Neculce,care duce
letopisetul pana in vremurile contemporane lui.Opera sa, Letopisetul tarii
Moldovei,cuprinde evenimente petrecute intre anii 1661 si 1743,o etapa dramatica a
istoriei moldovenesti,marcata de razboaie,intrigi,decadere si de inceputurile domniilor
fanariote.
Predoslovia cronicii precizeaza izvoarele de inspiratie.Spre deosebire de
Ureche si de Costin,care,scriind despre o perioada mai indepartata, au fost nevoiti sa
foloseasca surse istoriografice autohtone si straine,Neculce apeleaza , in primul rand
la traditia orala,utilizand informatii din audzitele celor batrani boieri.La multe dintre
intamplari fie a fost martor,fie a participat direct,de aceea ele au fost scrise dintru a sa
stiinta ,fara sa mai recurga la un alt izvor,caci istoria aceasta au fost scrisa cu inima
sa , de unde pronuntatul caracter memorialistic al textului.
Daca la Grigore Ureche atentia a fost concentrata asupra domnitorului Stefan
cel Mare,personajul principal al cartii lui Neculce este Dimitrie Cantemir.Neculce se
dovedeste de multe ori un om cu un temperament vulcanic ,devenind narator subiectiv
inclinat spre pamflet.Pentru a prezenta fapte ce nu se cuprindeau in perioada
evocata,sau care nu se bazau pe documente certe,ci,mai mult,pe traditie
populara,Neculce plaseaza la inceputul cronicii sale o culegere de cuvinte ,de 42 de

legende,prima de acest fel din istoria literaturii romane, numitaO sama de

cuvinte.Primele legende sunt legate de personalitatea lui Stefan cel Mare: I. Stefanvoda cel Bun, luund domnia Moldovii si viind turcii in dzilele lui sa treaca in
Moldova la Galati, i-au batut foarte rau pre turci si au luat si Cetatea Alba si Chilia
de la turci. Apoi mai pe urma iar le-au luat turcii aceste doao cetati. Si in cateva
randuri s-au batut Stefan-voda cu turcii. Iar cand s-au batut la Razboieni, atunce s-au
asedzat turcii cu Stefan-voda. Si le-au dat hotar si olat Bugeacul si au facut pace. Si
turcii apoi au adus tatari din Cram si i-au asedzat in Bugeac, carii stau si pana
astadzi, precum au asedzat si la Hotin lipcani. II. Stefan-voda cel Bun multe razboaie
au batut. Si ase sa aude din oameni vechi si batrani ca, cate razboai au batut, atate
manastiri cu biserici au facut.
O calitate fundamentala a naratiunii lui Neculce este naturaletea.Portretele,desi
numeroase,individualizeaza cu expresivitate personalitatea evocata.Portretul se
alcatuieste din detaliile cele mai neasteptate,pe baza enumeratiei.Expresiv este in acest
sens portretul lui Constantin Cantemir,tatal lui Dimitrie Cantemir,o personalitate
voluntara,bun militar,iubitor de trai asezat,dar un necioplit,personaj descins parca din
povestile
populare,cu
o
barba alba
ca
zapada,care
nu
facea
cheltuiala tarii,fiind mosneagu fara doamna.Portretul lui Constantn Mavrocordat
sugereaza contrastul dintre apartenenta si esenta.,prin folosirea epitetului.De o
violenta aparte este evocarea lui Gin-Ali-pasa un pagan rau,turbat si mare sorbitoriu
de sange asupra crestinilor,ucigatorul lui Brancoveanu.Ni se infatiseaza un personaj
diabolic,care nu-i cruta nici pe turci.Structura anecdotica a portretului neculcian iese
in evidenta,spre exemplu,in prezentarea lui Dabija-Voda.Se individualizeaza prin
amanuntul semnificativ ,figura unui boier de tara,admirator al lucrurilor
vechi.Vorbirea directa subliniaza sarcasmul cu are relateaza despre sfarsitul lui DucaVoda.In drum spre exil,Duca-Voda a poftit sa bea lapte,iar gazda,necunoscand cine
este i-au raspuns ca nu avem lapte sa iti dam,c-au mancat Duca-Voda vacii din
tara,de-l va manca viermii iadului,cei neadormiti.Evident, Duca-Voda dac-au
audzit ca este asa,indat-au inceput a suspina si a plange cu amar.
Chiar daca nu a fost intotdeauna de acord cu Dimitrie Cantemir,Neculce lasa
un portret memorabil domnitorului.Pentru prima data intalnim un portret in diferite
ipostaze:la inceput cand urca pe tron ca domnitor,in pribegie.S-a observat ca Neculce
nu exceleaza in descrieri de lupte, pentru ca se lasa stapanit de calitatile de comandant
care il pun in umbra pe scriitor.
Prin Neculce,inainte de Creanga si Sadoveanu,oralitatea si spiritul popular isi
demonstreaza disponibilitatile artistice.Neculce cunoaste valoarea paremiologiei
populare si insereaza deseori proverbe si zicatori : Neculce releva si impune totodata
literaturii romane expresivitatea impinsa pana la magie a limbii,o inalta estetica a
exprimarii(Valeriu Cristea).

Recuperand prin opera lor istoria romanilor de la inceputuri,cronicarii

moldoveni si munteni au pus,pentru prima oara,problema originii latine a poporului
roman. Afirmatia facuta de Grigore Ureche potrivit careia toti romanii de la Ram se
trag,a fost reluata de Miron Costin in cronica sa si dezvoltata in tratatul De neamul
moldovenilor. Aceeasi conceptie se regaseste si in opera istorica a stolnicului
Constantin Cantacuzino. Ideea romanitatii poporului roman ,pusa de cronicari in
legatura cu aceea a latinitatii limbii romane , a contribuit la formarea constiintei
nationale.
Dincolo de aspectul pur istoric,cronicile au si valoare literara. Aici se
intalnesc,intr-o
forma
incipienta,procedee
ale
prozei
artistice
:
naratiunea,portretul,descrierea,dialogul. Influenta cronicarilor asupra literaturii
romane moderne este indiscutabila.Autori precum Costache Negruzzi, V.Alecsandri,
Dimitrie Bolintineanu.Barbu Delavrancea,Mihail Sadoveanu s.a. s-au inspirat din
opera acestora.