Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cresterea populaiei;
legea cresterii necesitilor i diversificarea lor.
n viaa real se mai ntlnete i o cr.ec-c nominal.Ea exist atunci cnd sporete doar mrimea
valoric a PIB,fr o cr.a PIB n expresie fizic.Aceast form de cr.ec-c se datoreaz
modificrii preurilor.Dei pu o perioad scurt de timp cr.ec-c poate fi negativ sau zero,pe
termen lung ea rmine mereu pozitiv.Deasemenea tipurile de cr.ec-c pot fi divizate i dup alt
criteriu.Conform lui st cunoscute 2 tipuri de cr.ec-c:
1)extensiv-const n faptul c sporul produsului naional se efectueaz pe contul atragerii unor
poriuni suplimentare a factorilor de producie(capitaluri suplimentare,for de munc,terenuri
arabile)
2)intensiv-se efectueaz pe contul aplicrii factorilor de producie perfecionai(a tehnologiilor
noi pe contul implementrii inovaiilor n procesul de producie).
n rezultatul intensificrilor este nu doar sporirea vol.de producie,dar i perfecionarea calitii
ei.Se poate afirma c tipul de cr.ec-c intensiv mizeaz n special pe modificrile calitative ale
factorilor de producie,iar cel extensiv pe modificarea lor cantitativ.n istoria ec-c nu sunt
cunoscute exemple de existen a unuia dintre tipurile de cr.ec-c menionate,n stare
pur,totodat are loc o combinare ntre ele.Ex:n anii 70-80 ai sec.XX n fosta URSS sporirea
produsului naional se asigura doar n proporie de 20-30% pe contul timpului intensiv.
Indicatorul analogic pu rile industrial dezvoltate constituia m.mult de 50%.Cr.ec-c este
msurat n principal cu ajutorul indicatorului produciei materiale i a serviciilor.De regul,cel
mai important indicator de msurare a cr.ec-ce este ritmul anual de cr. A PIB calculat n ec-ia
naional i pe cap de locuitor.Msurarea se face prin compararea mrimii PIB la inc.i sf.anului.
Cr.ec-c se calculeaz preuri comparabile pu a elimina influena exercitat de inflaie asupra
mrimii valorice a PIB(PNB).Rata cr.ec-ce atunci cnd depete rata de cr.a populaiei,relev
fenomenul de cr.a populaiei i a venitului pe cap de locuitor.Acesta este scopul final al
dezvoltrii ec-ce din orice ar.
1.Teoriile clasice
Autorii clasici englezi au studiat primele elemente ale unei teorii a cresterii economice.
Modelele clasice ale lui A. Smith, Th. Malthus si D. Ricardo au descries evolutia economiei in
termenii pamantului limitat si ai populatiei in crestere.
In momentul in care au fost cultivate toate terenurile, cresterea in continuare a populatiei
a insemnat suplimentarea numarului de lucratori pe aceeasi suprafata. Fiecare nou lucrator
produce o cantitate din ce in ce mai redusa de bunuri ; descresterea produsului marginal al
muncii implica descresterea salariului real. Cat de mult se poate inrautati o asemenea situatie ?
Malthus a considerat ca populatia continua sa creasca atata timp cat salariile se situeaza peste
nivelul de subzistenta. Presiunea exercitata de excesul de populatie aduce economia intr-un punct
in care salariile pot sa scada sub nivelul de subzistenta, ceea ce conduce la cresterea mortalitatii
si implicit la scaderea populatiei. Echilibrul malthusian se atinge atunci cand salariul scade la
nivelul de subzistenta, sub care o oferta de munca nu se mai reproduce la acelasi nivel, iar
economia se mentine intr-o stare stationara. Astfel, in viziunea lui Malthus, in lipsa unei
perspective de crestere a productiei pe locuitor, majoritatea populatiei era condamnata sa traiasca
la nivelul de subzistenta, atins prin functionarea mecanismului de reglare prin dinamica
demografica. Potrivit teoriei lui Ricardo, pamantul nu era obiect al acumularii, ci doar o sursa de
renta pentru proprietari. Capitalul era considerat mai degraba un substitut al fortei de munca si
nu o sursa de crestere a productivitatii. Clasicii au omis sau au subestimat contributia progresului
tehnic la sporul productiei.
2.Teoria keynesista si postkeynesista
La inceputul secolului al XX-lea, pe fondul unor serioase distorsiuni economice si sociale
cu care s-au confruntat economiiile nationale si care au culminat cu criza economica din 19291933, s-au intensificat cercetarile orientate spre noi concepte teoretice necesare analizei
proceselor macroeconomice dinamice. Prima si cea mai semnificativa reactie de adaptare a
stiintei economice la cerintele acestor realitati apartine economistului englez J.M. Keynes.
Modelul Keynesist de crestere este un model macroeconomic, potrivit caruia venitul national
creste ca raspuns la cresterea cererii agregate. Keynes a folosit concepte noi legate de cresterea
economica.
La inceputul anilor 40, R.F. Harrod si E. Domar au elaborat modele pe linia
postkeynesista, prezentate ulterior impreuna datorita asemanarilor de fond, caracterizate de
preocuparea pentru stabilitatea economica si somaj, ca si de premise rigide sprecifice analizei pe
termen scurt.
progresul tehnologic este considerat un produs al activitatii economice, spre deosebire de teoriile
precedente, care au tratat tehnologiaca fiind exogena si produsa de forte din afara pietei. Noua
teorie este denumita si teorie a cresterii endogene, deoarece internalizeaza tehnologia intr-un
model de functionare a economiei ;
se considera ca, spre deosebire de obiectele de natura fizica, cunoasterea si tehnologia se
caracterizeaza prin randamente crescatoare. Ideile pot fi utilizate in comun si reutilizate la infinit,
acestea pot spori fara limita si propulseaza procesul de crestere. Noua teorie reflecta trecerea de
la economia bazata pe resurse la economia bazata pe cunoastere.
presupunand ca aparitia de cunostinte noi constituie o sursa cheie pentru cresterea economica, se
admite ca evenimente mici, dar la momentul potrivit, pot schimba traiectoria de crestere
economica. Astfel, noua teorie contrazice conceptul de echilibru general unic si optim, ceea ce
implica insa o capacitate redusa de a prognoza rezultatele viitoare.