Intr-un studiu realizat de Boulard(2005) acesta mentioneaza importanta procesului

de invatare si faptul ca experienta practicianului in cee ace priveste mini-implatele

imbunatateste rata de success. S-au inregistrat si esecuri ale mini-implantelor dar
nu au deposit 15% dupa 5 ani sau 20% dupa 10 ani, avand, in cazul unor miniimplante de 8 ani o rata de success de 90%.
Hasan(2010) si-a concentrat atentia asupra biomecanicii implantelor cu diametru
redus. Autorii au relatat faptul ca distributia stressului in cazul unor implante cu
diametru standard este mai mare si este distribuit pe o suprafata mai mare a osului
cortical fata de mini-implante, care au prezentat deasemenea un comportament
neuniform in cazul valorilor maxime de stress. Deasemenea a fost sugerat faptul ca
atunci cand mini-implantele sunt comparate cu cele cu diametru standard, miniimplantele au prezentat valori ale tensiunilor de deformare semnificativ mai mari
de-a lungul corpului implantului si o deplasare mai mare, cu cel mai mare stress
inregistrat in jurul treimii cervicale a implantului.
Aceasta stabilitate redusa poate explica rata mai mare de nereusita a miniimplantelor.Hasan a mentionat si el proprietatile de oboseala ale aliajului de titan si
a observant faptul ca cu cat diametrul implantului este mai mic, cu atat riscul de
fractura la incarcarea finala este mai mare. Mini-implantele pot avea o rata de esec
mai mare, in special in cazul unui os de calitate scazuta, asa cum a fost aratat in
studiile mentionate anterior precum si in studiul realizat de Wirth(2010) cu privire la
mini-implante in os afectat de osteoporoza. S-a observant necesitatea evalarii a mai
multor studii realizate pe termen lung in ceea ce priveste acest nou trend in
implantologia dentara, in special in cazul supraprotezarii mobile pe implant.