Functiile urbanului

Resursele; potentialul; activitate; functii.

Resursele sunt acele componente care prin transformare devin bunuri sau
servicii, deosebind resursele directe si resursele indirecte. Cele directe sunt reprezentate
de resursele naturale si resursele umane, iar cele indirecte tin cont de traditii, capacitatea
inovativa care este diferentiata.
Potentialul este definit de capacitatea unei entitati teritoriale de a valorifica atat
resursele cat si premisele de dezvoltare. Premisele de dezvoltare constau in resurse,
pozitie geografica, existenta unor conditii naturale favorabile, componenta comunitatilor
umane, infrastructura mostenita.
Activitatea implica procese fizice, chimice, biologice, de restructurare
economica prin care resursele si potentialul se transforma in bunuri si servicii. Activitatile
urbane au fost clasificate in activitati care sunt dedicate exclusiv orasului si activitati ale
caror bunuri si servicii acopera necesarul spatiului inconjurator. La inceputul anilor 70
Gunar Alexanderson a facut prima clasificare a activitatilor urbane in cele doua tipuri de
activitati, subliniind ca activitatile adresate exteriorului orasului dau profesiunea acestuia.
Functia urbana este dictata exclusiv de activitatile care se adreseaza
exteriorului orasului.
In 1943 Chauncy Harris distinge in sudul S.U.A. 8 tipuri de functii in analiza
oraselor: miniere, industriale, comerciale, de comunicatie, de recreere, universitare,
capital, complexe.
In 1963 Gabrielle Schwarz distinge 4 categorii: politice, economice,
universitare si capital.
Ion Sandru, Cucu 1963;
In dinamica functiilor are loc o modificare.
Translatia temporara a functiilor urbane se realizeaza pe 2 cai:
1. Schimbarea succesiva a functiei principale
2. Realizarea unui cumul functional prin procesele de aditie (adaugare) de
noi activitati, respective functii.

1.

Functia
militara

Functia
comerciala

Functia
mestesugareasca

Functia
industriala

Functia
tertiara

2.

Functia
comerciala

Functia
militara

coexista
Functia
industriala

Functia
tertiara

Determinarea functiilor urbane.

Dificultati in determinarea functiilor urbane:
a. Posibilitate redusa de a face distinctia cantitativa intre activitatile urbane
banale si activitatile adresate exteriorului.
b. Exprimarea in unitati de masura diferite a productie si serviciilor.
c. Precaritatea evidentelor statistice (in statistica sunt grupate activitatile
de exploatare cu cele de prelucrare).
d. Intervalul prea mare de timp in care se efectueaza recensamintele
populatiei.
Indicatorul de baza folosit in determinarea functiilor urbane este populatia
activa. Structura populatiei active, desi considerata relevanta poate determina erori intru
cat la recenzarea populatiei active este luata in consideratie dupa domiciliu.
Recensamantul nu pune in evidenta raportul dintre locul de munca si domiciliu. Din
aceasta cauza determinarea functiilor urbane in cazul unor orase din apropierea marilor
aglomeratii poate sa aiba erori. Populatia din aceste orase lucreaza in realitate in marea
aglomeratie urbana, iar functiile lor industriale sau tertiare nu pot fi reale.
a
b

b P. 15-65
c

d
e

a populatia totala;

c pop. active
d pop. ocupata
e pop. salariata

Metode de determinare a functiilor urbane

1. Metoda nivelului minim
2

Se aplica in clasificarea functiilor si in analizele comparative ale mai multor

orase. Nivelul minim inregistrat de un oras este generalizat, la celelalte fiind considerat
nivel maxim al activitaii care se adreseaza interiorului orasului. In raport de acestea se
determina ponderea activitatilor ce servesc exteriorul celorlalte orase.

2. Nomograma triunghiulara
100

100

A (40, 20, 40) - 2002

II.
0

0
III.
M

100

S
I.