CURS 1

1.

01.10.2013

Consideratii generale privind procesul civil

In masura in care conflictele aparute in circuitul civil nu se rezolva pe cai prejurisdictionale

este nevoie ca cel interest sa se adreseze organelor justitiei. Din punct de vedere etimologic,
prin proces se intelege mers, evolutie, dezvoltare, desfasurare a unui fenomen, a unui
eveniment. O atare dezvoltare evolueaza cu ajutorul si pe baza unor acte de procedura, care
sunt astfel ordonate de lege incat sa asigure finalitatea procesului care consta in pronuntarea
unui hotarari.
1.1. Sesizarea instantei
Regula care guverneaza activitatea instantelor este ca judecatorul nu se poate sesiza
singur, adica nu se poate autoinvesti cu solutionarea unui proces civil. Dovada poate a maretiei
sale, se spune ca judecatorul asteapta procesul, nu il provoaca. Asa fiind, procesul trebuie
deschis de catre o persoana care pretinde ca i s-a incalcat dreptul sau i s-a nesocotit dreptul
subiectiv civil, aceasta persoana purtand denumirea de reclamant.
In mod exceptional, instanta de judecata se poate sesiza si din oficiu, insa pentru acest
lucru este nevoie de o prevedere legala expresa. Pe de alta parte este de retinut si faptul ca in
anumite cazuri procesul civil poate fi pornit si de catre alte persoane sau de catre alte organe
decat titularul dreptului subiectiv incalcat ( procurorul).
1.2. Dezbaterile
Sesizarea instantei de catre reclamant este necesara pentru declansarea procesului
dar nu si suficienta, deoarece in procesul contencios in care se disputa un anumit drept,
judecatorul nu poate rezolva litigiul numai pe baza cererii reclamantului, ci acesta va trebui sa
convoace si partea potrivnica, trebuie sa administreze probe, si in functie de convingerea pe
care si-o face, trebuie sa pronunte hotararea.
1.3. Hotararea
Este actul prin care se finalizeaza procesul, reprezinta deci scopul urmarit ce imprima
intregului (procesul civil) ratiunea de a fi. Hotararea reprezinta opera judecatorului, o opera
deosebit de complexa, este un comandament izvorat din imperium, adica acea parte din
puterea statala al carei detinator este judecatorul. Dar hotararea nu este numai un
comandament ci este si un rationament care se obtine printr-o dezbatere, mai exact
comandamentul urmeaza rationamentul pentru a-l incorona si pentru a-i conferi forta executorie.
El dispune in conformitate cu legea, astfel incat puterea sa nu este vointa pura, ci exprima
dreptul si il impune ca atare.
1.4. Materia procesului
De regula procesul civil exprima un conflict intre doi sau mai multi combatanti, numiti reclamant/i
si parat/i. Judecatorul este chemat sa intervina in acest conflict, acest litigiu in care se
confrunta doua pretentii venind de la doi subiecti egali si are obligatia de a-l stinge.
Recurgerea la judecator este si ramane insa un ultim refugium, in masura in care
partile nu-si pot rezolva pe cale amiabila diferendumul dintre ele, ajungandu-se la sesizarea

instantei, legea procesuala, codul de procedura civila organizand cadrul in care se va desfasura
lupta dintre parti, adica procesul.
1.5. Metoda procesului
Procesul se finalizeaza printr-o hotarare. Aceasta trebuie sa exprime adevarul, tocmai
datorita faptului ca dobandeste autoritate de lucru judecat si nu mai poate fi contestata.
Pronuntarea hotararii este asadar rezultatul aplicarii legii stabilite de judecator la situatia de fapt
pe care de asemenea o determina judecatorul pe baza probelor aflate la dosar.
In literatura de specialitate se afirma ca judecatorul stabileste doar adevarul judiciar,
care nu este un adevar logic, absolut, ci reprezinta cea mai probabila solutie pe care acesta o
poate pronunta dupa administrarea probatoriului. In acest scop, legea stabileste pentru
judecator un rol activ. Pe de alta parte, administrarea probelor se face conform principiului
nemijlocirii, iar probele administrate se apreciaza liber, potrivit intimei convingeri a judecatorului.
In ceea ce priveste metoda pentru obtinerea adevarului se da uneori preferinta metodei
deductive, iar alteori metodei dialectice, adica rationamentelor referitoare la o serie de solutii
posibile.

2. Procesul civil- definire. Fazele si etapele pe care le parcurge.

Procesul civil este activitatea desfasura de catre instanta, parti, organe de executare si
alte persoane sau organe care participa la infaptuirea justitiei in pricinile civile, in vederea
realizarii si stabilirii drepturilor si intereselor civile judecatii si executarii silite, a hotararilor
judecatoresti sau a altor titluri executorii conform procedurii prevazute de lege.
Concretizand definitia putem afirma fara putinta de tagada ca procesul civil parcurge 2
etape importante: judecata si executarea silita.

A. Judecata este declansata prin cerere de chemare in judecata, care investeste instanta
competenta si sfarseste prin ramanerea definitiva a hotararii pronuntate de catre instanta.
Faza judecatii care se desfasoara intre aceste doua momente importante cunoaste mai
multe etape, fiecare etapa avand obiectiv propriu.
i. Prima etapa este etapa scrisa in faza careia partile se incunostinteaza reciproc prin
intermediul cererii de chemare in judecata, intampinarii si cererii reconventionale, a
raspunsului la intampinare, a pretentiilor si apararilor precum si a probelor ce
urmeaza a fi administrate in vederea dovedirilor.
ii. Etapa a II-a este cea a cercetarii procesului, care in fata primei instante ar trebui sa
se desfasoare in camera de consiliu( in Legea 2/2013, art. 12 s-a stabilit ca art. 240,
alin. 1 NCPC se aplica numai incepand cu 1 ianuarie 2016, urmand ca pana atunci
cercetarea procesului sa se faca in sedinta publica daca legea nu prevede altfel)
iii.Etapa dezabaterilor in fond a procesului are loc de obicei in sedinta de judecata.
Acesta are loc de regula la mai multe termene de judecata, dand posibilitatea partilor
sa-si sustina in mod real si contradictoriu pretentiile si apararile, sa administreze
probe, sa le analizeze si sa puna concluzii.
iv. Dupa incheierea dezbaterilor urmeaza etapa deliberarii judecatorilor si a
pronuntarii sentintei.

Prin epuizarea acestor etape s-a finalizat judecata in prima instanta, de fond, dar partea
nemultumita poate declansa etapa apelului, cale ordinara de atac, care provoaca de regula o
noua judecata in fond, iar dupa ce hotararea devine executorie este posibil sa intervina etapa
recursului, care este o cale extraordinara de reformare. In sfarsit, poate exista si o etapa a cailor
extraordinare de atac, de retractare (contestatia in anulare si revizuirea), care vizeaza in
conditiile legii hotarari executorii sau definitive.

B. Faza executarii silite intervine in cazul hotararilor susceptibile de a fi puse in executare cu

ajutorul fortei de constrangere a statului sau a altor titluri executorii in cazul in care debitorul
nu-si executa de buna voie obligatiile.
3. Dreptul procesual civil si caracterele sale
Dreptul procesual civil reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza
modul de judecata de catre instantele judecatoresti, a pricinilor privitoare la drepturi civile sau
politice, ori la interese legitime care se pot realiza numai pe calea justitiei precum si modul de
executare silita a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii.
Din punct de vedere al obiectului de reglementare, normele de procedura civila pot fi
clasificate in 3 categorii:
Norme de organizare judecatoreasca
Norme de competenta
Norme de procedura propriu-zise
Normele de organizare judecatoreasca reglementeaza alcatuirea instantelor
judecatoresti, numirea, avansarea, sanctionarea, statutul judecatorilor, compunerea
completelor de judecata, incompatibilitatea, recuzarea, abtinerea.
A doua categorie reglementeaza atributiile instantelor judecatoresti fata de atributiile
altor organe ale statului, repartizarea pricinilor civile intre instantele de grad I, repartizare pe
verticala sau orizontala.
A treia categorie de norme reglementeaza modul de judecata al pricinilor civile si de
executare silita, sediul principal in cazul lor fiind codul de procedura civila.
Aceste norme pot fi clasificate la randul lor in:
a) Norme de procedura contencioasa cuprind regulile de urmat in vederea
solutionarii unui litgiu
b) Norme de procedura necontencioasa reglementeaza activitatea instantelor in
cazul unor cereri pentru solutionarea carora este necesara interventia instantei fara a fi
stabilit un drept potrivnic in fata altei persoane.
c) Norme de executare silita ce stabilesc regulile prin care creditorul, cu ajutorul
organelor de executare isi poate realiza dreptul.
Procedura civila are si un caracter formalist datorita faptului ca ea consacra reguli
pentru organizarea si competenta instantelor de judecata.

De asemenea are un caracter reglementar, fiind o ramura de drept in care campul

deschis vointei partilor si celei a judecatorului este limitat la dispozitiile legale si constitutionale
care in general sunt de ordine publica.
Chiar daca aceasta este regula, procedura civila cuprinde si norme dispozitive care
permit partilor sa-si exercite dreptul de dispozitie, derogand de la regulile pe care le stabileste.
Dreptul procesual civil are si un caracter comun, in sensul ca normele cuprinse in
codul de procedura civila constituie dreptul comun al procedurii si se aplica oricarui litigiu care
nu are o procedura distincta.
Normele de procedura civila se gasesc si in alte acte normative, astfel incat se poate
vorbi pe de-o parte de norme generale, iar pe de alta parte de norme speciale care sunt
cuprinse intr-o anumita materie.

4.

Izvoarele dreptului procesual civil

Avand in vedere ierarhia normelor juridice, desigur ca pe primul loc trebuie situate
Constitutia, care cuprinde unele principii de organizare judecatoreasca si desfasurarea
procesului. Pe de alta parte, integrarea Romaniei in U.E. a facut ca sursele procedurii civile sa
se inmulteasca, judecatorul rational fiind un judecator comunitar de drept comun, chemat sa
aplice normele obligatorii ale dreptului comunitar, cu prioritate fata de legile interne. Constituie
de asemenea izvoarele procedurii civile legile organice sau ordinare, decretele, ordonantele sau
hotararile guvernului care cuprind norme de procedura civila.

5. Aplicarea normelor de procedura civila in timp, spatiu si asupra persoanelor

A. Referitor la aplicarea in timp, Constitutia dispune prin art 15, alin. 2 ca legea
dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.
Art. 6, alin 1 din NCPC afirma ca legea civila nu are putere retroactiva. Tot NCPC prin art. 4,
stipuleaza ca dispozitiile sale se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa
intrarea acestuia in vigoare. In privinta probelor, art 26 alin 1 stabileste ca conditiile de
adminisibilitate si puterea doveditoarea a probelor preconstituite si a prezumtiilor legale,
sunt guvernate de legea in vigoare la data producerii faptelor.
In privinta cailor de atac, art 27 NCPC stabileste ca hotararile raman supuse cailor de atac,
motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul.
B. Aplicarea in spatiu a normelor de procedura civila. Sub aspect intern nu prezinta
in principiu dificultati, deoarece Romania este un stat unitar in care s-a realizat unificarea
legislatiei, neexistand conflicte intre provincii. Art 28, alin 1 NCPC arata ca dispozitiile legale
se aplica uniform pe intreg teritoriul tarii. Sub aspect international insa, problema este mai
complexa si excede procedurii civile, studiindu-se la drept international privat si la drept
comunitar. Totusi, capacitatea procesuala a fiecareia dintre partile in proces este guvernata
de legea sa nationala, iar capacitatea procesuala a apatridului este guvernata de legea
romana.

C. Aplicarea procedurii civile asupra persoanelor se face conform principiilor

constitutionale cat si conform legii pentru organizarea judiciara. In legatura cu strainii,
acestia sunt tratati la fel ca si persoanele fizice ori juridice romane.