CURS 11

10.12.2013
Mijloacele materiale de proba
NCPC reglementeaza in mod distinct mijloacele materiale de proba care sunt
admisibile in orice litigiu civil. Sunt mijloace materiale de proba lucrurile care prin
insusirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le pastreaza, servesc
la stabilirea unui fapt care poate duce la solutionarea procesului. Aceste mijloace
materiale de proba puse la dispozitia instantei vor trebui pastrate de aceasta pana
la solutionarea definitiva a procesului.
Cercetarea la fata locului
Aceasta este admisibila si poate fi dispusa de instanta ori de cate ori
apreciaza ca este utila pentru a se lamuri asupra imprejurarilor de fapt care pot
duce la solutionarea cauzei. Ea este considerata ca o proba judiciara directa, un act
procesual care are drept scop aducerea in fata instantei a unor probe materiale.
Cercetarea la fata locului se face cu citarea partilor si in prezenta procurorului
daca legea nu prevede altfel.
Marturisirea
Este recunoasterea de catre o parte a unui fapt, pe care partea adversa isi
intemeiaza pretentiile ori apararile si care este de natura sa produca consecinte
juridice neplacute pentru autorul ei.
Marturisirea poate fi la randul ei extrajudiciara si judiciara, procedura civila
ocupandu-se doar de marturisirea judiciara. Marturisirea extrajudiciara este un fapt
supus regulilor de apreciere a judecatorului, iar cand acesta este verbala nu poate fi
primita drept proba daca obiectul conventiei depaseste o anumita suma de bani.
Marturisirea judiciara face deplina dovada impotriva celui care a facut-o, fie
daca a facut-o personal, prin reprezentant sau prin mandatar cu procura speciala.
Interogatoriul
In situatia in care aceasta proba este acceptata, partea chemata la
interogatoriu va fi citata cu mentiunea personal la interogatoriu. In situatia in care
partea nu se poate prezenta personal la interogatoriu, acesta se va putea lua la
domiciliul partii de catre un judecator delegat cu citarea partii adverse ori prin
comisie rogatorie.
Partea care a solicitat proba inscrie pe o foaie de hartie intrebarile pe care
doreste sa le adreseze adversarului ori partii adverse si daca interogatoriul se ia in
sedinta publica inmaneaza hartia cu cererile respective presedintelui care da

cuvantul partii adverse si raspunde la fiecare intrebare adresata de presedinte. Cu

incuvintarea presedintelui fiecare judecator din complet, procuror sau parte adversa
poate pune celui chemat la interogatoriu.

Dupa luarea interogatoriului ne putem afla intr-una din urmatoarele situatii:

Partea recunoaste fara rezerve faptul asupra caruia este interogat;

Partea recunoaste faptul dar adauga anumite elemente, imprejurari in
legatura directa cu acest fapt si concomitent cu el care schimba consecintele
juridice, ducand de fapt la un raspuns negativ;
Partea recunoaste faptul dar adauga un alt fapt legat de faptul principal si
ulterior acestuia.
Daca partea da raspunsuri negative la toate intrebarile interogatoriului se va
cere incuvintarea de noi probe.

Administrarea probelor de catre avocat ori consilieri juridici

Aceste dispozitii au fost introduse in legislatia romana prin OUG 138/2000.
NCPC incearca dinamizarea acestei proceduri prin obligatia care incuba instantei, ca
la primul termen de judecata sa intrebe partile daca sunt de acord ca probele
respective sa fie administrate de catre avocati sau consilieri juridici.
Acesta procedura de administrare a probelor de catre avocati sau consilieri
juridici este aplicabila tuturor litigiilor inafara de cele care privesc starea civila,
capacitatea persoanelor, relatiile de familie, etc.
In ceea ce priveste dezbaterea in fond a procesului, acesta are loc referitor la
imprejurarile de fapt si temeiurile de drept invocate de parti in cererile lor sau
dictate de instanta din oficiu. Inainte de a trece la dezbateri, instanta din oficiu ori la
cererea partilor pune in discutia acestora exceptiile procedurale si apararile care ar
mai trebui administrate. In cazul in care partile declara ca nu mai au alte probe de
administrat, ca nu mai sunt alte incidente de solutionat, presedintele deschide
dezbaterile asupra fondului problemelor dandu-se cuvantul partilor pentru a-si
sustine cererile si pentru a-si formula apararile in proces. Cand presedintele
considera ca au fost lamurite toate imprejurarile de fapt si temeiurile de drept,
declara dezbaterile incheiate.

Incidente procedurale
Suspendarea procesului
Prin suspendare cursul judecatii procesului se opreste, judecata ramane in
nelucrare, fie din cauza partilor care nu mai staruie in solutionarea procesului, fie
datorita unor imprejurari independente de vointa acestuia. Suspendarea poate fi
voluntara sau legala. Suspendarea voluntara intervine atunci cand partile o cer sau
cand legal citate niciuna dintre parti nu se prezinta la termenul de judecata si nici nau cerut judecata in lipsa.
Referitor la suspendarea de drept, art 412 alin 1 NCPC arata ca are loc:

1. Prin decesul uneia dintre parti

2. Prin interdictie judecatoreasca sau punerea sub curatela a unei parti pana la
numirea tutorelui
3. Prin moartea reprezentantului sau a mandatarului
4. Prin incetarea functiei curatorului sau a tutorelui
5. Cand persoana juridica este dizolvata pana la numirea lichidatorului
6. Prin deschiderea procedurii insolventei
7. In cazul in care instanta formuleaza o cerere de pronuntare a unei hotarari
adresate Curtii de Justiei a UE
8. In alte cazuri prevazute de lege.
Referitor la suspendarea facultativa, instanta poate potrivit art 413 NCPC suspenda
judecata:
1. Cand solutionarea procesului depinde in tot sau in parte de existenta sau
inexistenta unui drept ce formeaza obiectul altei judecati;
2. Cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care are legatura
cu hotararea care a urmat sa fie pronuntata.
3. In alte cazuri expres prevazute de lege
Indiferent de felul suspendarii, instanta dispune de aceasta masura prin
incheiere care poate fi atacata cu recurs la instanta ierarhic superioara. Cand
suspendarea a fost pronuntata de ICCJ, hotararea este definitiva. Suspendarea
produce efecte pentru toate partile si acest lucru al suspendarii presupune
ramanera in nelucrare a procesului.
Reluarea judecatii se face la cererea partii si trebuie sa contina mentiuni la
cauzele care au dus la incetarea cererii de suspendare.
Perimarea cererilor
Este tot o sanctiune procedurala care are loc in cazul in care nu se respecta
cerinta de a exista continuitate intre actele de procedura lasandu-se procesul in
nelucrare.
Din dispozitiile art 406 alin 1 NCPC, rezulta ca perimarea este un proces de
sanctiune procedurala de aplicare in procesul judecatii, iar pentru a intervenii
aceasta este necesar sa se constate ca procesul a fost lasat in nelucrare din motive
imputabile partii.
Termenul de perimare este de 6 luni si incepe sa curga de la ultimul act de
procedura indeplinit de catre parti.
Acte procedurale de dispozitie a partilor
Cursul normal al procesului poate fi influentat si de actele de dispozitie a
partilor, fie ca provin de la reclamant(renuntarea), de la parat (achiesarea) sau de la
ambele parti ( tranzactia).
Renuntarea
Reclamantul poate renunta fie la judecata fie la dreptul subiectiv pretins.
Renuntarea poate avea lor oricand in cursul procesului, fie verbal, fie prin cerere
scrisa.

Achiesarea
Referitor la aceasta, ea are loc prin recunoasterea de catre parat a
pretentiilor reclamantului, fie spontan, fie prin intermediul interogatoriului propus de
catre reclamant. Cand paratul a recunoscut in tot sau in parte pretentiile
reclamantului, instanta la cererea acestuia din urma va da o hotarare in masura
recunoasterii. Hotararea poate fi atacata cu recurs la instanta superioara.
Tranzactia
Partile pot stinge litigiul dintre ele printr-o tranzactie care este reglementata
ca un contract special in Codul Civil. In situatia in care tranzactia intervine in cursul
procesului, din initiativa partilor sau ca urmare a procesului de mediere, NCPC
prevede ca partile se pot infatisa oricand, chiar fara a fi citate sa se dea o hotarare
care sa consfiinteasca tranzactia care a avut loc.