tergarul de Costache Ioanid

La cina cea de Paste, n camera de sus,

nconjurat de-apostoli, S-a asezat Isus.
Se revrsa din sfesnic o galben lumin
pe azimile calde, pe mielul fr vin
Era plcut prilejul. Si toate pregtite.
Dar, vai, uitase gazda o slug a trimite,
un rob sau o copil, ca, dup-a vremii lege,
cureau de pe glezne pe rnd s le-o deslege,
s le aline talpa de colbul de pe drum.
Si-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se intrebau n cuget: Cum vor sedea la rug?
Sau cine si va pune stergarul cel de slug?
O, iat-i cum se-ncrunt, privind cu tulburare
cnd vasele cu ap, cnd praful pe picioare.
Si Duhul i ntreab, n fiecare zboar:
- N-ai vrea s-ti pui tu, Petre, stergarul ast sear?
- Chiar eu? Nu sade bine. Eu doar sunt mai btrn.
- Dar tu? Tu cel mai tnr? -Eu stau lng Stpn
- Dar tu? ntreab Duhul acuma pe Andrei.
- Chiar eu? Sunt cel din urm la Domnul ntre ei?
- Dar tu ce tii doar punga? Eu am fcut de-ajuns.
Am cumprat merinde. Si mielul l-am strpuns
- Tu, Toma, nu vrei oare s fii tu cel ce spal?
- Sunt trist. Se lupt-n mine o umbr de-ndoial
- Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu?
Si-n fiecare cuget rspunsul a fost: Nu.
Atunci, lsndu-Si brul si haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stpnul cel cobort din cer
Si-a-nfsurat stergarul, S-a aplecat usor
s-Si spele ucenicii, ca rob al tuturor.
De-atunci pe apa vremii, attia ani s-au dus.
Si-acum a cta oar? Se-aseaz iar Isus
s-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L nconjoar:
- N-ai vrea s-ti pui tu, Gheorghe, stergarul ast sear?
Tu, sor Mrioar? Tu, Radu? Tu, Mihai?
Frumos va fi odat acolo sus n Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curm.
Nu vrei, n lumea asta, s fii tu cel din urm?
E bun un vas de cinste, dar trebuie si-un ciob!
Nu vrei s fii tu, frate, al fratilor ti rob?
Sunt rni nengrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi n tain se preling,
sunt vduve bolnave, btrni fr putere,
sunt oameni singuratici, lipsiti de mngiere,
sunt prunci rmasi acas, cu-o mam n spital,
bolnavi care asteapt un salvator semnal.
Se cere osteneal si jertf uneori.
Si nopti de priveghere si iarsi munc-n zori.

Nu mnui Cuvntul, cnd harul nu ti-e dat,

ct mtura si acul si rufa de splat,
ct cratita, toporul si roata la fntn.
ciocanu-n tabla casei si-n gard la vreo btrn.
S stai de veghe noaptea la cte-un cpti,
s-ntorci cu greu bolnavul, s rabzi si s mngi;
s-l scoti apoi la soare si s-i alini amarul.
Nu vrei cu Mine, frate, s-ti nfsori stergarul?
- Chiar eu? Nu sade bine. Eu doar sunt mai btrn.
- Chiar eu? Eu sunt prea tnr. Eu stau lng Stpn
- Chiar eu? Eu nu am vreme. Eu am fcut de-ajuns.
- Chiar eu? Chiar eu? Se-aude acelasi trist rspuns.
Si-atunci, lsnd s-I cad cununa Lui si haina,
iubirii fr margini trindu-i iarsi taina,
ncet a cta oar? Se-apleac iar Isus
si, plin de-attea gnduri, stergarul iar Si-a pus.
Si-asa cum o mldit se-apleac lng trunchi,
Stpnul omenirii Se-apleac n genunchi.
La jugul fr slav Isus iar Se-njug,
El, mpratul Vietii, din nou e rob si slug.
Veniti, leprosi ai lumii, murdari de-ai ei trn!
Isus v spal iarsi cu propria Sa mn!
Veniti, voi ce-n pcate ndejdea vi se frnge!
Isus v spal astzi cu propriul Su snge!
*
Voi, frati, goniti mndria, visrile si somnul!
Luati cu drag stergarul alturea de Domnul!
Si nu uitati: pe cale, orice lucrare-i bun;
dar cine ia stergarul, acela ia cunun!