Diagnosticul pozitiv i diagnosticul diferenial

Diagnosticul pozitiv este finalizat pe baza datelor clinice confruntate cu cele radiografice.
Pentru diagnosticul clinic pledeaz caracterul durerilor, limitarea progresiv a micrilor oldului
(flexia fiind ultima micare care se pierde), atitudinea vicioas caracteristic n adducie i
rotaie extern a membrului inferior, particularitile mersului etc.
Duvernay consider c diagnosticul pozitiv este posibil atunci cnd bolnavul prezint 4
semne clinice, crora li se acord i astzi o valoare patognomonic.
Acestea sunt :
1) durerea inghinal;
2) semnul pantofului;
3) limitarea micrii de abducie i adducie a coapsei;
4) conservarea micrii de flexie a coapsei pe bazin; la aceasta se poate adauga semnul
rulmentului.
Diagnosticul diferenial cel mai important este cel ntre coxartroz i coxit. Pentru
acest motiv vom meniona aici cteva dintre cele mai importante criterii de diagnostic ale coxitei.
Criterii clinice: debut anterior vrstei de 40 ani unilateral;
- debut brutal al durerii, cu evoluie rapid;
- durere de tip inflamator, continu, accentuat nocturn, neinfluenat de repaus;
- antecedente de boal inflamatorie P.R sau infecioas TBC.
Criterii biologice: VSH mare, leucocitoz cu polimorfonucleare;
- semne de sinovit inflamatorie.
Criterii radiografice: pensare a spaiului articular;
- liza osoas subcondral (nu n regiunile de presiune maxim);
- fr osteofitoz;
Alte diagnostice difereniale se fac cu:
- sciatic (atunci cnd e vorba de o durere posterioar a fesei i a coapsei) la care manevrele de
elongaie a sciaticului sunt pozitive;
- osteonecroza idiopatic a capului femural (evolueaz tot cu dureri la nivelul oldului), afeciune
rar, la care examenul radiologic evideniaz un spaiu articular normal i integritatea cotilului.

Toate modificrile radiologice au drept sediu capul femural care prezint o zon de
osteocondensare i care cu timpul se turtete la nivelul conturului su superior.