Sunteți pe pagina 1din 1

Nichita Stnescu- O clrire n zori

(Lui Eminescu tnr)


Tcerea se izbete de trunchiuri, se-ncrucise,
se face deprtare, se face nisip.
Mi-am ntors ctre soare unicul chip,
umerii mei smulg din goan frunzie.
Cmpul tindu-l, pe dou potcoave
calul meu salt din lut, fumegnd.
Ave, m-ntorc ctre tine, eu. Ave!
Soarele a izbucnit peste lume strignd.
Tobe de piatr bat, soarele crete,
tria cu acvile din faa lui
se prbuete n trepte de aer, sticlete.
Tcerea se face vnt albstrui,
pintenul umbrei mi-l crete
n coastele cmpului.
Soarele rupe orizontul n dou.
Tria i nruie sfretele-i carcere.
Sulie-albastre, fr ntoarcere,
privirile mi le-azvrl, pe-amndou,
s-l ntmpine fericite i grave.
Calul meu salt pe dou potcoave.
Ave, maree-a luminilor, ave!
Soarele salt din lucruri, strignd
clatin muchiile surde i grave.
Sufletul meu l ntmpin, ave!
Calul meu salt pe dou potcoave.
Coama mea blond arde n vnt.