Premise ale investigarii problematicii

rolurilor ce pot fi asumate de lideri n

organizatii
Analiza cuprinzatoare a problematicii leadership-ului a conturat
constatarea: constituirea organizatiilor n conditii informationale
nesatisfacatoare a generat inevitabil situatii problematice. Constituirea
organizatiilor s-a realizat n modalitati care au decurs din decizii si
comportamente empirice. n astfel de conditii informationale, oamenii, si
decidentii si cei implicati n ndeplinirea deciziilor, nu pot sa interpreteze
satisfacator procesele pe care le declanseaza; reactiile lor la situatiile cu
care se confrunta sunt diferite iar diferentele exprima particularitatile
erorilor de interpretare . n stadiul empiric al implicarii oamenilor n
organizatii, oamenii devin inevitabil surse ale unor disfunctionalitati n
organizatii iar receptarea lor genereaza noi interpretari eronate, cu noi
consecinte disfunctionale, care pot fi la originea altor interpretari
eronate. Decidentii se gasesc n situatia sa actioneze pentru ca oamenii
sa nu mai afecteze activitatile din organizatii, dar si pentru ca ei sa
accepte necritic deciziile, decizii care sunt afectate de limitele
decidentilor. Orizontul nesatisfacator n care decidentii se situeaza face
ca interpretarile date situatiilor problematice cu care se confrunta si
generalizarile pe care le realizeaza sa fie la originea unor interventii
care nu pot sa fie cele satisfacatoare. Am argumentat ca decidentii
apeleaza ndeosebi la constrngeri, dar ele nu pot sa genereze
consecintele scontate deoarece decurg din rationamente care cuprind
interpretari eronate ale fiintei umane.
Actiunile tip lider emerg n conditiile n care deciziile afecteaza oamenii
iar constrngerile se dovedesc doar partial utile; prin ele se spera ca
oamenii sa fie dirijati conform intereselor decidentilor, ca ei sa fie
favorabili actiunilor care sunt stabilite, sa participe la ele chiar cu
entuziasm si abnegatie. Dar reusitele sunt inevitabil partiale, fiind
afectate de socializarea liderilor. Deoarece reusitele sunt doar partiale
se cauta noi modalitati de motivare. Se contureaza astfel reprezentari
favorabile promovarii unor noi comportamente de tip lider; ori ce solutie
nsa trebuie ameliorata si adecvata mereu la noile situatii din organizatii
ca si la noile posibilitati de interpretare a problematicii socio-umane.

Analiza teoretica procesuala a problematicii a generat o noua

modalitate de abordare.
Luam n considerare nu doar rolul de lider. Solutia conturata include att
decidentii, ct si ceilalti oameni implicati n functionarea organizatiilor,
ea decurge si din raportarea critica la genurile de organizari promovate
n organizatii si la modalitatile n care se proceseaza informatiile n
organizatii. Argumentam ca atunci cnd personalul din organizatii este
socializat si pregatit astfel nct poate sa interpreteze corect si n timp
util situatiile, sa asume corect rolurile si sa-si atribuie corect roluri,
aspectele care justifica rolul de lider devin altele iar interventiile liderilor
pot deveni mult mai performante.
Dar cum se poate ajunge la situatia descrisa, este o astfel de situatie
realizabila?
Argumentam ca problematica este una care poate fi solutionata
satisfacator daca se satisfac anumite cerinte. Analizele preliminare au
facut posibile optiunile pe care le mentionam n continuare. Ele sunt
adoptate ca premise n studiul problematicii modificarilor ce pot sa
intervina n rolurile asumate de lideri pe masura ce modalitatile sociale
de procesare a informatiilor se modifica, devin mai performante.
1. Termenul leadership exprima, n limba engleza, acel gen de relatii
care se pot contura n organizarile sociale cnd un om, de regula cel cu
functii de conducere, actioneaza ntru influentarea atitudinilor si
manifestarilor mai multor oameni cu scopul de a fi urmat sau de a obtine
anumite rezultate. Astfel de relatii, daca sunt reusite, fac din cel care le
dirijeaza un lider. Cu alte cuvinte, pentru ca un conducator dintr-o
organizare sociala sa fie si lider el trebuie sa-si asume un astfel de rol si
sa reuseasca .
Dificultatea liderului decurge ndeosebi din faptul ca el trebuie sa
influenteze modalitatea de a procesa informatii a oamenilor-tinta. Pentru
ca oamenii sa adopte atitudinile pe care liderul le considera dezirabile,
el trebuie sa influenteze moralitatea, afectivitatea, sensibilitatea
estetica, posibilitatile de gndire si chiar masculinitatea sau feminitatea
celor ce fac obiectul interventiilor sale. Deci asumarea rolului de lider
presupune o anume competenta n domeniu, dar si ca socializarea
oamenilor-tinta sa posede anumite caracteristici, nct sa fie sensibili la
astfel de actiuni, sa fie influentabili.

2. Un om poate sa fie influent fara sa exercite n mod deliberat activitat

orientate spre aceasta finalitate. Autoritatea care decurge din
competenta si moralitate este una care nu presupune actiuni de
influentare. Dar autoritatea se poate obtine n orice profesie; ea nu face
n mod automat dintr-un om un lider. Considernd diferentierea utila,
vom folosi termenul lider pentru a denumi numai omul care actioneaza
deliberat ntru obtinerea influentei si reuseste. Raporturile care decurg
ntre lider si cei care sunt influentati, raporturi numite n engleza
leadership, le numim influentare sistematica . Folosim aceasta
expresie pentru a explicita specificul relatiilor pe care liderul le produce
si ntretine.
3. Participarea oamenilor la obtinerea anumitor rezultate presupune
adeziune, implicare voluntara.
Influentarea sistematica a devenit o problema pentru conducatori cnd
ei nu au reusit sa obtina ascultare, cnd au constatat opozitie fata de
participarea la realizarea obiectivelor stabilite de ei. Cnd astfel de
situatii s-au conturat, au aparut doua genuri de reactii : utilizarea fortei si
influentarea ntru obtinerea supuseniei. Lipsind competentele minime
pentru a reusi n exercitarea influentei, s-a apelat la forta. Istoriografia
atesta predominanta exercitarii fortei, care a luat forme deosebit de
brutale.
Cu timpul s-a constatat ca actiunile de influentare ntru obtinerea
ascultarii sunt preferabile celor de tip constrngere. A nceput sa se
acumuleze experienta n exercitarea influentelor ; experienta s-a
diferentiat treptat n functie de domeniile n care oamenii erau atrasi. Se
distinge astfel ntre lideri politici, lideri militari, dar si lideri religiosi, lideri
sindicali etc..
Analiza comportamentelor reale dezvaluie ca de-a lungul secolelor, de
cele mai multe ori, conducatorii actioneaza si ca lideri, dar folosesc si
mijloace de constrngere. Delimitarea este utila metodologic deoarece
prin constrngere se ajunge la raporturi de tip forta, pe cnd liderii obtin
supunere, atitudine acceptata prin calitatile pe care oamenii-tinta le
atribuie acestora (sunt buni , au grija de ei, gndesc bine, sunt
puternici, ). Desi traditia nu diferentiaza ntre autoritatea
conducatorului si influentele obtinute prin interventii specifice liderului,
diferentierea este utila pentru a fi posibile analize si dezvoltari de natura
metodica.

Conchidem : un conducator trebuie sa fie capabil sa organizeze

interactiunile dintre oameni ntru obtinerea anumitor rezultate, dar se
confrunta cu situatii care fac necesare interventii pentru a obtine
atitudini favorabile ndeplinirii obiectivelor ; cnd nu reuseste,
conducatorul este tentat sa foloseasca forta, ndeosebi cnd se
confrunta cu situatii critice, dar constata ca alte metode pot fi mai
eficace. Constrngerea este nca folosita frecvent, ea este luata n
considerare (promovata) si in reglementarile publice si n reglementarile
de natura administrativa din interiorul organizatiilor, de la cele scolare la
cele militare.
4. Apelul si la procedee de influentare si la forta decurge si din
interpretarile (mentalitatile) care de-a lungul vremurilor au mentinut
comportamentele agresive, expansiunile la toate nivelurile de
organizare sociala. Diferentele dintre oameni, indeosebi cele care
decurg din erorile si limitele din procesele socializante, au facut posibila
atitudinea agresiva, tendinta de dominare. Apoi diferentele au fost
invocate pentru a justifica dominarea, folosirea fortei, chiar pentru a
afirma normalitatea supunerii aproapelui. Treptat, s-au conceput
modalitati sistematice de mentinere a diferentelor (spre exemplificare,
se impun diferente ntre caste, apoi ntre clase sociale). Formele de
supunere s-au modificat succesiv dar s-au si diversificat nct sa fie ct
mai eficace. Guvernarea este conceputa nca n modalitati n care forta
este considerata fundamentala pentru mentinerea ordinii publice.
Confruntarea ntre partidele politice are ca obiectiv obtinerea puterii.
5.n organizatia militara, expresia subordonati confirma genul de
raporturi la care ne-am referit. Subordonatul este omul care accepta
subordonarea, pe care o considera normala. Comandantii, la rndul
lor, stiu ca trebuie sa actioneze ntru obtinerea subordonarii. Ei dispun,
prin reglementari, de posibilitati de constrngere a subordonatilor. Dar
nu se poate sustine ca supunerea este care da capacitatea de lupta.
6. Cetatenii pot fi constrnsi sa aplice legile n interiorul statelor.
Metodele de constrngere sunt nca apreciate mai importante ca
metodele de influentare constructiva desi cercetarea teoretica produce
tot mai multe argumente ca normalitatea relatiilor dintre oameni poate fi
numai cea care decurge din interactiuni constructive.
7.Limitele controlarii comportamentelor prin folosirea fortei devin tot mai
evidente pe masura ce capacitatile sociale de procesare a informatiilor
se amplifica.

Cu ct socializarea oamenilor e mai performanta, respingerea fortei

este mai puternica. Apreciem ca omenirea se afla ntr-un moment de
cumpana. Au oamenii de ales ntre raporturi de putere si raporturi de
conlucrare constructiva? Raspunsul nu poate fi dect negativ deoarece
ineficacitatea dominarii este dovedita, chiar cnd forta este nlocuita de
subversiune (de manipulare). Este relevanta evolutia din practica
liderilor; metodele de tip manipulare sunt abandonate treptat.
Modificarea succesiva a finalitatilor urmarite prin interactiuni are ca
urmare reconsiderari ale formelor de supunere care sunt considerate
necesare. Productia industriala este cea care a facut anacronica
supusenia feudala. Dezvoltarea industriala a nordului Americii este cea
care a generat presiuni pentru eliberarea negrilor de sclavie ntru
amplificarea muncii salariate.
n contextul acestor evolutii competentele ntru influentarea atitudinilor
sunt considerate tot mai utile.
Este relevanta constatarea : n ultimele decenii studiile centrate pe
problematica leadership-ului sunt tot mai numeroase. Ele au ca
domenii de referinta ndeosebi mediul militar, cel politic si cel economic.
Spre exemplificare, n numeroase armate se considera ca pentru un
comandant este esential sa stie sa fie si lider. El trebuie sa-si formeze
competente adecvate acestei finalitati si sa se formeze pe sine astfel
nct sa poata fi lider, adic s utilizeze proceduri sistematic astfel nct
s-si sporeasc autoritatea, subordonatii sa-l urmeze fara sovaiala, dar
si s interactioneze ntru ndeplinirea unor misiuni care depind tot mai
mult de calitatea raporturilor dintre participanti.
8. n Romnia evolutiile interne au dezvoltat mai putin si mai trziu
preocupari metodologice n domeniul conducerii si n domeniul
influentarii comportamentelor. Stadiul empiric al exercitarii conducerii
este nca dominant n toate domeniile, ncepnd cu cel politic. La acest
nivel forta se combina cu siretenia. De aceea, diferentierea rolurilor de
lideri nu s-a conturat cu claritate; studiul reglementarilor care se refera
la conducatori este suficient pentru a confirma afirmatia. n astfel de
conditii sociale, lucrarile despre lideri sunt ndeosebi consecinta
consultarii unor carti publicate n alte tari. Astfel de carti si traducerile
exercita influente tot mai mari n ultimii ani, sensibilizeaza tot mai multi
oameni. De aceea, consideram oportun un studiu de amploare asupra
problematicii. Pentru a fi realmente folositor, studiul trebuie sa contina si
o sistematizare a etapelor parcurse si o deschidere spre solutii care

abordeaza critic informatia acumulata, inclusiv informatia teoretica.

Speram ca prin sesizarea etapelor care s-au parcurs deja n statele
care stiu sa fructifice informatia teoretica, sa se dezvolte si n Romnia
activitati care sa promoveze modalitati scientizate de adoptare a
deciziilor n organizatii.
9. Analizele teoretice dezvaluie ca succesul liderului este consecinta
luarii n considerare a numeroase aspecte.
Deoarece manifestarile sunt particularizate de caracteristicile oamenilor,
dar si de situatia lor n organizarile sociale si de contextele n care
organizarile functioneaza, competenta liderului trebuie considerata de
prima importanta. Care poate fi continutul ei? Rolului de lider nu i se
poate asocia o singura competenta. Fiind particularizata de contexte
sociale si de situatii pe care interactiunile le modifica, rolul de lider
presupune competente adaptate mereu la modificarile ce se produc n
domeniile relevante. Spre exemplificare, competenta nu presupune o
capacitate standardizata de cunoastere a oamenilor; n stadii diferite ale
evolutiei existente sociale oamenii sunt diferiti, valorifica posibilitati care
anterior erau chiar ignorate iar cercetarea stiintifica reconsidera periodic
explicatiile date fiintei umane. n astfel de conditii si competenta de
cunoastere a oamenilor trebuie sa se modifice succesiv.
Dar competenta unui lider trebuie sa includa si problematica socialului,
sa dispuna de scheme explicative care localizeaza fiinta umana n
social. Influentarea oamenilor se realizeaza, de cele mai multe ori,
lund n considerare ca ei functioneaza n grupuri si ca sunt pusi n
situatii n care succesul decurge din interactiunile dintre ei, din spiritul
de echipa .
Problematica formarii liderilor performanti fiind considerata deosebit de
complicata, ea preocupa nu doar oamenii cu functii de conducere, este
studiata si de teoreticieni ntru ntelegerea ct mai corecta si nuantata a
problematicii si elaborarea unor conceptii de pregatire a liderilor.
Numarul mare de studii n domeniu confirma afirmatia si descurajeaza
conceperea liderilor ca specialisti n manipularea oamenilor.
10. Si mai complicata este problematica formarii liderilor capabili sa
actioneze n conditiile specifice organizatiilor militare. Ea este diferita de
cea a formarii liderilor capabili sa actioneze n alte genuri de organizatii
cel putin pentru ca interactiunile se pot desfasura n situatii limita, cu
riscul vietii. Aspectele specifice pot fi corect interpretate si solutionate

numai daca se opereaza cu buna explicatie a problematicii. Dilema

poate fi exprimata astfel: liderii militari trebuie sa actioneze ntru
obtinerea starii de supunere sau ntru socializarea oamenilor ca luptatori
care interactioneaza voluntar asumnd constient riscuri care decurg din
rolurile acceptate? Considerm c solutionarea realmente performant
poate fi cea n care se obtine comportamente voluntare care decurg din
asumarea rolurilor specifice organizatiei militare
11. Explicatia teoretica a acestei problematici, ca si a oricarei alte
problematici, poate fi satisfacatoare numai daca ntruneste conditiile
pentru a fi considerata o explicatie paradigmatica. Sunt numeroase
indicii ca explicatiile date pna acum problematicii asumrii rolului de
lider nu ntrunesc conditiile pentru a fi adoptate ca paradigme; ele
decurg din abordri empirice sau din teorii care se situeaz la nivelul
explicatiilor preparadigmatice cel putin din doua considerente:
se ocupa de aspecte disparate, nu se abordeaza realmente
cuprinzator problematica nici atunci cnd exprimarile sunt de maxima
generalitate;
abordarile sunt concepute si realizate n orizonturi de interpretare
reductioniste deoarece nu se ia n considerare ca si oamenii si
organizarile sociale sunt procesualitati.
Edificator este studiul monografic efectuat n cadrul acestui proiect.
Acest studiu atesta ca studiile publicate se pronunta asupra unor
aspecte disparate decupate din problematica leadership-ului de-a
lungul timpurilor au fost concepute n orizonturi de cunoastere
nesatisfacatoare dar n ultimele decenii se produc ample reconsiderari.
Promovarea organizarilor n retea atesta noua orientare.
12. O explicatie paradigmatica a oricarei problematici din existenta
sociala a oamenilor, deci si a problematicii relatiilor pe care liderii
trebuie sa le controleze, presupune:

Situarea deliberata si consecventa n orizontul de cunoastere care

face posibila interogarea existentei sociale a oamenilor lund n
considerare ca ea este o procesualitate, nu o complexitate.
(Situarea n orizonturi de interpretare neadecvate produce
interpretari n care intervin simplificari deformatoare. Expresia

explicatii reductioniste este folosita pentru a denumi astfel de

situatii. Explicatiile reductioniste sunt inevitabil preparadigmatice).
Raportarea la o teorie cadru despre existenta sociala a oamenilor
care reuseste sa fie o explicatie paradigmatica, teorie care poate
sa fie produsa numai n orizontul de cunoastere nereductionist.
O abordare de maxima cuprindere, nct sa fie relevanta nu
numai pentru situatiile reale, specifice unei anume secvente din
evolutia organizarilor sociale, sa includa explorarea posibililor
fiintarii sociale. Numai o astfel de interogare teoretica ntruneste
conditiile pentru ca studiile cu finalitati aplicative sa fie realmente
eficace.

n studiul pe care l-am efectuat respectm aceste exigente.

Explorarea procesuala a evolutiilor posibile n rolurile

de lideri

Analiza cuprinzatoare a problematicii leadership-ului a conturat

constatarea: constituirea organizatiilor n conditii informationale
nesatisfacatoare a generat inevitabil situatii problematice. Constituirea
organizatiilor s-a realizat n modalitati care au decurs din decizii si
comportamente empirice.
n astfel de conditii informationale, oamenii, si decidentii si cei implicati
n ndeplinirea deciziilor, nu pot sa interpreteze satisfacator procesele
pe care le declanseaza; reactiile lor la situatiile cu care se confrunta
sunt diferite iar diferentele exprima particularitatile erorilor de
interpretare . n stadiul empiric al implicarii oamenilor n organizatii,
oamenii devin inevitabil surse ale unor disfunctionalitati n organizatii iar
receptarea lor genereaza noi interpretari eronate, cu noi consecinte
disfunctionale, care pot fi la originea altor interpretari eronate. Decidentii
se gasesc n situatia sa actioneze pentru ca oamenii sa nu mai afecteze
activitatile din organizatii, dar si pentru ca ei sa accepte necritic
deciziile, decizii care sunt afectate de limitele decidentilor. Orizontul
nesatisfacator n care decidentii se situeaza face ca interpretarile date
situatiilor problematice cu care se confrunta si generalizarile pe care le
realizeaza sa fie la originea unor interventii care nu pot sa fie cele
satisfacatoare. Am argumentat ca decidentii apeleaza ndeosebi la
constrngeri, dar ele nu pot sa genereze consecintele scontate
deoarece decurg din rationamente care cuprind interpretari eronate ale
fiintei umane.
Actiunile tip lider emerg n conditiile n care deciziile afecteaza oamenii
iar constrngerile se dovedesc doar partial utile; prin ele se spera ca
oamenii sa fie dirijati conform intereselor decidentilor, ca ei sa fie
favorabili actiunilor care sunt stabilite, sa participe la ele chiar cu
entuziasm si abnegatie. Dar reusitele sunt inevitabil partiale, fiind
afectate de socializarea liderilor. Deoarece reusitele sunt doar partiale
se cauta noi modalitati de motivare. Se contureaza astfel reprezentari
favorabile promovarii unor noi comportamente de tip lider; ori ce solutie

nsa trebuie ameliorata si adecvata mereu la noile situatii din organizatii

ca si la noile posibilitati de interpretare a problematicii socio-umane.
Analiza teoretica procesuala a problematicii a generat o noua
modalitate de abordare, care reuseste sa se pronunte asupra
conexiunilor dintre modalitatile de cunoastere accesibile decidentilor si
modalitatile n care ei pot sa diferentieze ntre rolurile de tip gestionarea
organizatiilor, conducerea oamenilor ntru ndeplinirea obiectivelor,
administrarea conditiilor din organizatii si orientarea motivatiei
oamenilor.
Identificarea genurilor de conexiuni mentionate face posibile noi
conceptii de asumare a rolurilor dar si o noua interpretare a
posibilitatilor oamenilor de a se manifesta n organizatii, care depaseste
posibilitatile care s-au conturat cnd s-a trecut de la considerarea
oamenilor ca forta de munca la considerarea lor ca resurse umane.
Din considerentele mentionate, luam n considerare nu doar rolul de
lider. Solutia conturata include att decidentii, ct si ceilalti oameni
implicati n functionarea organizatiilor si face posibila raportarea critica
att la genurile de organizari promovate n organizatii ct si la
modalitatile n care se proceseaza informatiile n organizatii;
argumentam ca ambele aspecte afecteaza puternic functionalitatea
organizatiilor si situatia sociala a oamenilor.
Remarci cu caracter general
- Se argumenteaza ca organizatiile sunt procesualitati, nu complexitati.
- Analizele diferentiaza ntre procese organizante si dezorganizante si
ntre procese functionale si disfunctionale.
- Se expliciteaza pozitia activa a oamenilor n organizatii, dependenta
organizatiilor de modalitatea n care se proceseaza informatiile prin care
oamenii se implica n orientarea proceselor.
- Se explica cum pot sa functioneze organizatiile n limitele interventiilor
empirice, dar si cnd interventiile sunt realizate folosind sistematic
repere furnizate de cercetarea teoretica.
- Se analizeze deschiderile care devin posibile daca interventiile se
realizeaza n orizontul de interpretare procesual.
- Diferentierile ntre rolurile de gestionari ai proceselor, conducatori,
lideri si administratori fac posibila o mai buna ntelegere a genurilor de
decizii necesare ntru functionarea performanta a organizatiilor, deci si a
genurilor de competente pe care decidentii este bine sa le cultive.
- Se argumenteaza utilitatea rolului de evaluator

- Se analizeaza necesitatile de implicare a tuturor oamenilor din

organizatii in amplificarea functionalitatii lor si in asigurarea securitatii
reproducerii organizatiilor
- Asumarea explicita a acestor genuri de roluri amelioreaza
performantele decidentilor si raporturile dintre decidenti si ceilalti
membrii ai organizatiilor deoarece toti pot sa ajunga la buna interpretare
a organizatiilor si a situatiei lor n organizatii.
In biblioteca sitului,oferim spre consultare aspecte relevante privind directiile
de cercetare teoretica explorate si rezultatele conturate pana in prezent, ca o
invitatie la analize critice si la colaborari ntru aprofundarea problematicii .
Recomandam:
Ce este o organizatie?
Deschideri oferite de explicatia procesuala a problematicii atitudinii
oamenilor fata de organizarile sociale
Posibilitatea ca oamenii sa promoveze ntre ei raporturi de tip subiect
subiect, ca raporturi realmente constructive
Evolutii ale situatiei oamenilor n organizatii: de la considerarea lor ca
forta de munca la aprecierea lor ca resursa umana

Opiuni programatice
Oamenii sunt deseori n situaia s decid, mai des dect cred. Ori de cte ori ne
aflm n situaia s facem o opiune, dac sesizm posibilitatea de a alege,
ncercm s o facem. Putem ns s nu sesizm. Atunci conduita este una de
rutin, folosim experiene anterioare pentru a da rspunsuri la situaiile care ne
oblig s acionm. Dar aciunile nu valorific posibilitile cele mai favorabile
deoarece ele nu sunt explorate.
Insistm asupra posibilitii ca situaiile s fac posibile alegeri dar ele s nu fie
valorificate. Dificultile decurg din socializare i din capacitatea de procesare.
Dac socializarea este una conformist, preferm comportamentul inerial;
situaiile problematice, dac sunt sesizate, produc stri de disconfort. Cnd
socializarea ne face s cutm situaiile n care inovarea este de dorit, putem s
promovm soluii noi, mai bune ca cele de rutin, dac posibilitile de
interpretare sunt performante; cnd ele sunt reduse, soluiile se pot dovedi, prin
consecine, neadecvate. Dac posibilitile de analiz n timp real sunt reduse,
de multe ori nici nu sesizm c suntem n situaii care fac posibile opiuni. Dac
nu sesizm posibilitatea de a alege ntre mai multe genuri de atitudini, ntre mai
multe modaliti de soluionare a unei situaii, comportamentul este unul de

rutin chiar dac am dori s explorm soluii mai bune.

Este inovarea riscant? Este conduita conformist preferabil? Rspunsurile pot
fi pertinente numai dac lum n considerare aspectele realmente relevante. Un
astfel de aspect este ceea ce vom numi "dimensiunea cognitiv a deciziilor". In
situaii similare, oamenii fac aprecieri diferite i, ca urmare, adopt atitudini
diferite deoarece nu le interpreteaz la fel. Capacitatea de procesare a
oamenilor se deosebete inevitabil; diferenierile sunt posibile la mai multe
niveluri de procesare, de fapt la fiecare din nivelurile care se constituie.
Diferenele de procesare pot s decurg din posibilitile de funcionare ale
analizatorilor i, n prelungirea lor, ale bioprocesorilor care fac posibile reacii
emoionale, triri afective sau reacii afective.
Dar diferenele pot s decurg din proprietile interpretorilor, din implicarea
lor n procesarea mesajelor receptate. Cum argumenteaz J.Piaget, evoluia
copilului poate s nu fie susinut de procesele socializante astfel nct
posibilitile sale de operare s depeasc stadiul operaiilor concrete. In acest
caz, posibilitile de analiz nu depesc datele concrete, nu includ analize
"abstracte", adic operaii analitice care exploreaz domenii ale posibililor
existeniali ce nu pot fi receptai prin analizatori. Cnd oamenii pot s efectueze
analize ce transcend concretul, adic aspectele receptabile prin analizatori,
posibilitile lor de analiz se multiplic i devin din ce n ce mai mari.Ele se
amplific foarte mult cnd se valorific informaii furnizate de teorii. Deoarece
teoriile sunt cele care produc explicaii ale domeniilor existeniale ce depesc
posibilitile de receptare prin analizatori, ele pot fi folosite ca repere pentru
orientarea n astfel de domenii.
Dar folosirea teoriilor disponibile pentru astfel de analize presupune asimilarea
lor, formarea competenelor ce fac posibil utilizarea teoriilor i, nu n cele din
urm, socializri care fac omul deschis ctre eforturile analitice cerute de
formarea competenelor i de comportamentele analitice.
Contientizarea diferenierii oamenilor n funcie de capacitatea lor de a sesiza
situaiile n care pot fi avantajai dac opteaz este cea care poate s stimuleze
omul s investeasc n dezvoltarea competenelor sale cognitive i n formarea
reprezentrilor i imaginilor care stimuleaz atitudinile novatoare.
Un astfel de efort nu se justific n cazul oamenilor care nu pot s sesizeze ceea
ce se pierde dac fiineaz n modaliti conformiste i dac proceseaz date n
modaliti simpliste, att de simpliste nct nu exploreaz posibilitile ce sunt
incluse n "realii" n care triesc, adic n limitele repezentrilor pe care
interpretrile lor empirice le fac posibile.
Atragem atenia asupra "dimensiunii cognitive a deciziilor" pentru c ea poate
s dezvluie enormele resurse care rmn ignorate i, ca urmare, se irosesc
cnd oamenii nu-i acord atenie. Decalajele ntre posibilitile de decizie sunt
la originea multor incompatibiliti ntre oameni ca i ntre organizaii. Erorile

din evaluri i decizii sunt cele care genereaz multe genuri de situaii
conflictuale; ele dramatizeaz deseori viaa oamenilor i afecteaz numeroase
organizri sociale, de la familii la organizaii.
Cultivarea posibilitilor de elaborare a deciziilor presupune eforturi de
pregtire cu prioritate pe dou direcii:
- dezvoltarea capacitii de analiz ntru sesizarea situaiilor n care sunt
avantajoase intervenii deliberate;
- formarea competenelor ntru explorarea posibilitilor de intervenie nct
alegerea modalitii de aciune s fie fundamentat, s nu fie hazardat.
Luarea n considerare a dimensiunii cognitive a deciziilor este util oricrui om
dar n mod deosebit celor care asum roluri de conducere, de administratori sau
de decideni n domenii complicate, cum ar fi educaia, gestionarea
organizaiilor sau gestionarea domeniilor publice.
Acest sit ncearc s fie util celui care acord atenie problematicii semnalate,
d posibilitatea ca dimensiunea cognitiv s fie cultivat astfel nct s se poat
forma competene ce decurg din cele mai performante orizonturi cognitive
disponibile.
Merit s perseverai deoarece dimensiunea cognitiv ne domin viaa i
constituie principala resurs pe care omul o poate explora i valorifica ntru
binele su.