Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihoterapia Freudiana saupsihanaliza traditionala / clasicarespecta normele si regulile impuse de Freud in aplicarea
terapeutica apsihanalizei.
Tehnicile utilizate in psihoterapia freudiana includ metoda asociatiilor libere, analiza transferului si a rezistentelor,
interpretarea viselor si a simbolurilor, precum siinterpretarea actelor ratate.
Ceea ce deosebeste terapia psihanalitica de celelalte psihoterapii este lipsa scopului, cu alte cuvinte a intentiei si
actiunii de vindecare a personalitatii subiectului analizat. Potrivit lui Freud, efectul benefic nu trebuie sa fie urmarit
in mod constient sau sa constituie motivul terapiei. Psihanalistultrebuie doar sa urmareasca analiza si
descompunerea aparatului psihic si a fenomenelor din cadrul acestuia, pacientul avand misiunea de a recompune
elementele si a-si restructura personalitatea. Procesul psihoterapeutic dinamic este marcat de momente
de catharsis(descarcare) si insight (constientizare sau iluminare).
Renuntarea la hipnoza
La inceput Freud a utilizat hipnoza in etapa de anamneza, pentru a afla amanuntele pe care pacientul nu si le putea
aminti. Treptat si-a dat seama ca, daca le permitea pacientilor sa isi exprime liber gandurile, intr-un cadru relaxant,
acestia intrau intr-o stare psihica ce le permitea sa inteleaa propriile conflicte inconstiente. Astfel s-a nascut tehnica
asociatiilor libere, prin care subiectul analizat este incurajat sa spuna orice ii trece prin minte, fara a omite sau
distorsiona ceva. Mai tarziu Freud a numit tehnica asociatiilor libere "regula fundamentala" sau "regula sfanta" a
psihanalizei.
Un alt motiv pentru care Freud renunta la hipnoza este faptul ca in vremea sa psihanaliza era deseori confundata cu
terapia hipnotica. Diferenta fundamentala este ca cea de-a doua impunesugestia ca mijloc de a impiedica
manifestarea simptomelor patologice, in timp ce psihanaliza nu doreste sa impuna nimic, ci sa scoata la iveala geneza
patologicului si sa elimine contextul psihic al ideii patogene.
In psihanaliza freudiana si psihanalitica in general, asociatiile libere sunt preferate hipnozei deoarece "ofera economie
de timp si efort, elibereaza analiza de constrangeri, pastreaza contactul cu realitatea prezentului, da cele mai mari
garantii ca niciun factor din structura nevrozei nu va fi omis si elimina influenta factorilor externi". Aceasta tehnica
este utilizata si in prezent de catre psihanalisti, pentru a analiza actele ratate si visele.
Atentia flotanta
Atentia flotanta sau atentia liber flotanta se refera la atitudinea terapeutului in timpul sedintei de psihanaliza.
Aceasta trebuie sa fie relaxata, fara implicatii emotionale. Freud recomanda psihanalistilor sa asculte asociatiile libere
ale pacientilor fara a incerca sa retina toate amanuntele, fara sa se concentreze in mod special, eliminand influentele
constiente din ascultarea si observarea subiectului. Acest tip de atitudine - atentia flotanta - se pliaza perfect pe
tehnica utilizata de pacient - asocierea libera. La fel cum subiectul comunica totul, nefiltrand sirul gandurilor prin
ratiuni emotionale sau logice, psihanalistul trebuie sa recepteze tot ce i se spune, fara a face o diferentiere intre
informatii.
Analiza rezistentelor
Orice lucru care perturba desfasurarea normala a psihoterapiei semnalizeaza pentru terapeut existenta continuturilor
refulate. Pacientul fie schimba subiectul, tace, sau decide sa intrerupa terapia. Constiente sau inconstiente,
rezistentele intervin pentru a proteja eul de dezvaluiri dureroase, "ingropate" in inconstient. Pe masura ce terapia
progreseaza, pacientul devine mai rezistent la suferinta si invata sa invinga aceste rezistente - cu ajutorul
psihoterapeutului.
Analiza transferului
Transferul poate fi considerat drept cel mai important mecanism inconstient de rezistenta la analiza. Acest fenomen
se manifesta in conditiile in care terapeutul ramane in totalitate neutru; din acest motiv medicul isi limiteaza
interventiile strict la clarificarile si interpretarile legate de procesul de analiza. Mecanismul de transfer presupune
proiectarea asupra terapeutului si repetarea unor sentimente si relatii din trecut. Aceste relatii se refera de obicei la
persoane importante - parinti, frati, partener de viata.
Un exemplu de transfer este cel al unei doamne care izbucneste in plans atunci cand este rugata sa astepte cateva
minute pentru a intra in cabinetul psihoterapeutului. Reactia se datoreaza faptului ca femeia isi imagineaza ca
terapeutul prefera sa prelungeasca sedinta cu o pacienta preferata. Aceasta reactie este evident exagerata pentru
situatia respectiva. De fapt pacienta a retrait relatia din copilarie cu tatal sau, cand in fiecare seara era nevoita sa
astepte sa fie sarutata de noapte buna, deoarece tatal o saruta intai pe surioara mai mica. Un alt exemplu este cel al
unei tinere femei care se simte atrasa si cucerita de un barbat in varsta, imediat dupa moartea tatalui sau.
Transferul se instaleaza in cadrul sedintelor de psihanaliza, dar nu numai. Transferul poate fi intalnit si in viata de zi cu
zi, motiv pentru apar relatiile interpersonale disfunctionale. Acest fenomen ne poate impiedica sa privim lucrurile in
mod obiectiv, datorita faptului ca investim persoana cu care avem o relatie in prezent cu calitati sau defecte ce
apartin de fapt persoanei care a avut un rol important in trecut.
Freud a introdus si notiunea de contratransfer, ce desemneaza reactia inconstienta emotionala a terapeutului in fata
mecanismului de transfer realizat de pacient. Privitor la acest aspect, terapeutul psihanalist este instruit sa
deosebeasca sentimentele proprii de afectele provocate de reactia pacientului si sa nu le lase pe acestea din urma sa
intervina in procesul de psihoterapie. O provocare pentru terapeut este ca, in timp ce afiseaza o atitudine neutra, sa
pastreze empatia si receptivitatea fata de pacient.
O regula a psihanalizei stabileste faptul ca transferul nu trebuie interpretat inainte ca el sa se fi stabilit. Psihanalistul
trebuie sa-i explice pacientului ca retraieste sentimente din trecut si sa-l ajute sa-si dea seama cum acest fenomen ii
afecteaza relatiile din prezent. Odata ce sunt constientizate sursele reale ale comportamentului, se produc schimbari
la nivelul personalitatii.
Interpretarea viselor
In acelasi mod ca asociatiile libere, visele pot fi privite ca o reactie la experientele cotidiene si continuturile
inconstientului - prea dureroase sau culpabilizatoare pentru a fi acceptate in mod constient. De fapt, Freud punea
atata importanta pe analiza viselor, incat ii considera adevarati psihanalisti doar pe psihoterapeutii care utilizau
interpretarea viselor in analiza pacientilor. Potrivit lui Freud, visul incorporeaza factorii excitanti din exterior - senzatii
corporale sau zgomote de mica intensitate, ceea ce inseamna ca rolul de evitare a perturbarii starii de somn
- "gardianul somnului" cum l-a numit Freud. Pe de alta parte, s-a facut diferenta intre continutul manifest sau vizibil
al visului - ceea ce ne amintim la trezire - si continutul latent, adica afectele, dorintele si instinctele inconstiente
care sunt exprimate prin continutul manifest. Acest proces de transformare (incifrare) a continutului inconstient in
imaginile din vis (transformarea ideilor in imagini) utilizeaza simboluri si este numit travaliu oniric.
Visele tulburatoare si cosmarurile dovedesc un travaliu oniric incomplet sau nereusit, prin care o parte a continutului
inconstient apare eului - mai mult sau mai putin - in forma sa adevarata. Potrivit lui Freud, starile de anxietate si
trezirea brusca asociate cu cosmarurile au rolul de a anunta pericolul patrunderii continuturilor refulate in constient,