Cancerul hepatic

Din punct de vedere epidemiologic, majoritatea

cancerelor hepatice sunt insa de natura metastatica
(secundare) si provin din tumori maligne foarte avansate
localizate in colon, plaman sau san. Aceasta situatie
este intalnita in special in tarile in care hepatitele sau
cirozele nu sunt afectiuni frecvente. Cancerul hepatic
primar sau carcinomul hepatocelular se caracterizeaza
prin faptul ca apare de la inceput in ficat, nu migreaza
aici dintr-un alt organ.
Carcinomul hepatocelular (cancerul hepatic primar)
este o afectiune cu mortalitate ridicata, speranta de viata
a pacientilor nedepasind 20 de luni din momentul
diagnosticarii

Cancerul hepatic afecteaza mai frecvent barbatii

comparativ cu femeile (de aproximativ 2 ori mai mult) si
apare mai ales la persoanele trecute de varsta de 50 de
ani. Deoarece ficatul este alcatuit din tipuri foarte variate
de celule, si tumorile care se dezvolta aici pot avea
natura diferita.
La nivel hepatic pot sa apara si tumori maligne (primare
sau diseminate, metastatice), dar si benigne
(noncanceroase). Datorita faptului ca originea tumorilor
este variata, si abordarea terapeutica este foarte diferita.

Cele mai des citate cauze de aparitie a cancerelor

hepatice primare sunt:
- Ciroza
- Hepatita virala B:.
- Hepatita virala C: in ultimii ani hepatita virala C a
devenit cea mai frecventa cauza de aparitie a
carcinomului (depasind hepatita B).. In general, din
totalitatea pacientilor cu hepatita cronica C, 30%
dezvolta anual ciroza, iar din acest grup 2% evolueaza
spre carcinom hepatocelular. Cancerul hepatic apare
dupa aproximativ 30 de ani de evolutie. Riscul este mai
mare daca exista si coinfectie cu virus B. Studiile
recente au evidentiat insa faptul ca tratamentul cu
antivirale al hepatitei cronice C poate reduce
semnificativ riscul de evolutie catre cancer.
- Consumul de alcool: alcoolul este asociat cancerului
hepatic in special daca pacientul consuma mai mult de
80 g/zi de alcool (6-7 pahare) timp de cel putin 10 ani.
Un astfel de consum cronic creste sansele de aparitie a
cancerului de 5 ori, comparativ cu populatia generala.
- Hemocromatoza:. (depuneri de fier in ficat)
- Aflatoxine: sunt substante toxice, considerate chiar
carcinogeni hepatici care apar prin contaminarea
alimentelor cu anumiti fungi. Aceste substante determina
leziuni la nivelul AND-ului si mutatii genetice. Pacientii
vin in contact cu ele prin ingestia unor alimente
depozitate necorespunzator si fabricate in special din
cereale contaminate cu aflatoxine. Daca ele sunt
prezente zilnic in dieta, nivelurile pe care la ating in
organism pot fi corelate in mod direct cu incidenta de
aparite a cancerului. Aflatoxinele pot contamina orezul,
graul, porumbul, soia, alunele si nucile.
- Alte substante chimice: exista o gama foarte variata de
substante considerate toxice pentru ficat, in principal:
arsenic, pesticide, ierbicide, clorura de vinil, tutun si
produsii de ardere din tigarete (mai ales daca pacientul
este si alcoolic).

Tumorile benigne ale ficatului includ:

- Hemangioame (tumori de natura vasculara);
- Adenoame hepatice;
- Hiperplazie nodulara focala.
Nici una din aceste tumori nu este insa cancer hepatic,
si nici tratamentul acestora nu respecta principiile
terapiei antineoplazice. Ele pot fi tinute sub observatie
pentru a se urmari evolutia in timp si doar daca exista
riscul aparitiei unor hemoragii masive (cum este posibil
daca exista un hemangiom) se poate interveni chirugical
pentru rezectia tumorii.

Tumorile maligne hepatice sunt:

- Carcinomul hepatocelular (este cel mai frecvent tip de
cancer hepatic);
- Hepatoblastomul (este un cancer foarte rar, care apare
la copii cu varsta sub 4 ani, si care raspunde foarte bine
la tratament);
- Colangiocarcinomul (este de fapt cancer al canalelor
biliare).
Ficatul este un organ vital in economia organismului
prin prisma functiilor sale foarte complexe. Este implicat
printre altele in metabolizarea diversilor compusi cu care
venim in contact (cum ar fi medicamente, toxine
exogene), in sinteza proteica fara de care foate multe
organe nu pot functiona corespunzator, in detoxifierea
generala, in sinteza anumitor enzime implicate in
digestive, in metabolismul lipidic ,proteic si glucidic si
chiar in sinteza si secretia anumitor substante cu roluri
de hormoni.
Pierderea functiei hepatice nu poate fi inlocuita de nici
un alt organ, iar pana in prezent medicina moderna nu a
reusit sa imagineze un aparat care sa poata prelua chiar
si doar o parte din rolurile ficatului. Daca acesta este
iremediabil distrus, prin boli acute sau cronice si prin
procese neoplazice (primare sau secundare),
organismul nu ii poate compensa lipsa si are loc un
declin general al starii de functionare, care culmineaza
cu decesul.

Simptomatologie
Carcinomul hepatocelular este o afectiune ce evolueaza
silentios, pe fondul bolii cronice care ii favorizeaza
aparitia. In ciuda faptului ca initial acuzele sunt minime
sau chiar complet absente, pe masura ce procesul se
extinde, pacientul poate deveni simptomatic, acuzand:

investigatiilor realizate la CT (chiar si in prezenta cirozei

avansate), si pot localiza chiar si noduli de mici
dimensiuni.

- Durere si sensibilitate la palpare, localizata in cadranul

abdominal drept, uneori sub rebordul costal, insa de cele
mai multe ori difuz;
- Icter cutaneomucos;
- Prurit generalizat;
- Edeme gambiere;
- Ascita;
- Modificarea circumferintei abdominale;
- Casexie;
- Hemoragii digestive superioare (din varice esofagiene);
- Hepatomegalie si splenomegalie;

Diagnosticul de certitudine se pune dupa efectuarea

biopsiei hepatice si doar in urma analizarii fragmentului
tisular extras la microscop..
Biopsiile se efectueaza sub ghidaj ecografic, prin abord
percutanat.
Tratamentul cancerului hepatic este foarte complex.
Similar altor tipuri de neoplazii, si acest cancer este
foarte greu de tratat curativ. Schemele terapeutice care
se pot aplica in prezent depind foarte mult in functie de
marimea si numarul tumorilor, de extinderea lor in
structurile vecine, dar si de factorii de risc pe care ii
poate avea pacientul.

Exista si manifestari generale, care apar in majoritatea

tipurilor de cancer si care se datoreaza existentei acestei
afectiuni consumptive: febra, astenie, scadere in
greutate, lipsa poftei de mancare, greata, varsaturi,
oboseala generala si scaderea libidoului.

Cancerul hepatic este poate unul din cele mai dificil de

tratat. Cancerul primar este detectat foarte tarziu, cand
boala este avansata si uneori chiar depasita din punct
de vedere terapeutic. Cancerul hepatic metastatic sau
secundar este chiar mai greu de abordat deoarece este
vorba de o malignizarea sistemica, nu de o tumora
localizata, cu tendinta la recidiva.
Rezectia chirugicala si transplantul hepatic sunt
variantele de tratament disponibile in momentul actual,
insa si ele au indicatii limitate. Principalii factori de care
depinde rezecabilitatea tumorii sunt reprezentati de
functia hepatica si de dimensiunile tumorii in sine. Se
apreciaza ca doar 5% din pacientii diagnosticati cu
carcinom hepatocelular au indicatie de transplant.
Hepatectomia partiala se practica la un procent foarte
restrans dintre pacienti (doar in cazul celor diagnosticati
in stadii foarte incipiente).
In functie de stadiul in care a fost diagnosticat cancerul,
speranta de viata la 5 ani, in urma rezectiei unei leziuni
foarte bine delimitate, poate varia de la 30% la 90%.

Diagnostic si principii terapeutice

1. Determinarea concentratiei alfa-fetoproteinei:(AFP)
aceasta apare crescuta in peste 75% din cazuri. Alfa
fetoproteina este o substanta secretata de celulele
neoplazice si care poate fi considerata un marker de
cancer. Ea este prezenta doar la fat, si dispare dupa
nastere.
2.. Hemoleucograma arat o anemie accentuat, cu
leucocitoz i neutrofilie; viteza de sedimentare a
hematiilor este crescut; colesterolul seric total prezint
scderi n aproape jumtate din cazuri; TGO i TGP sunt
crescute; fosfataza alcalin este crescut; bilirubina
crescuta ,timpul de protrombina(TQ) prelungit.
Investigatiile imagistice includ:
- Realizarea de ecografii abdominale: reprezinta o
metoda foarte confortabila pentru pacient deoarece nu
este invaziva si nici traumatica, este relativ ieftina si
poate fi realizata ori de cate ori este nevoie. Se poate
realiza si in cadrul proceselor de screening. Totusi,
ecografia depinde foarte mult de experienta medicului ce
o realizeaza, rezultatele ei fiind uneori dificil de
interpretat. Orice leziune suspecta aparuta in
parenchimul hepatic trebuie ulterior reinvestigata,
folosind tehnici mult mai performante.

In cazul pacientilor care sunt diagnosticati in stadii

avansate, pentru care nici rezectia si nici transplantul nu
mai sunt optiuni terapeutice, se pot incerca diverse
scheme terapeutice pe baza de citostatice.Din pacate
insa, carcinomul hepatocelular ramane o tumora
rezistenta la chimioterapie ca urmare rezultatele obtinute
chiar si in urma unor tratamente foarte agresive raman
inferioare celor sperate.
.Cancerul hepatic diagnosticat in faza avansata are
foarte putine sanse de tratament, fiind considerat o
afectiune incurabila.

- Realizarea de tomografii computerizate (CT): se pot

realiza cu sau fara injectarea unei substante de contrast.
Tehnica este superioara ecografiei, insa in prezenta unui
ficat polinodular (cum este cazul celui din ciroza) nici
chiar tomografia computerizata nu poate diferentia
nodulii benigni de leziunile neoplazice. CT-ul are insa un
avantaj, acela de a putea detecta alte leziuni asociate
cancerelor si de a detecta chiar si cancere primare (in
cazul in care ficatul este afectat secundar de catre
neoplazie).

In aceasta etapa deja orice tratament este depasit si

pacientii nu pot primi decat analgezice foarte puternice
(adesea opioizi de tipul morfinei) care sa le reduca
durerile. In cadrul tratamentelor paleative se mai pot
administra: antiemetice speciale (pentru atenuarea
greturilor si varsaturilor), stimulante ale apetitului si
diuretice (care pot reduce edemele si ascita).
Cancerul hepatic nu poate fi prevenit, insa exista o serie
de masuri pe care pacientii cu factori de risc le pot lua
astfel incat sa evite progresia catre o astfel de afectiune

- Realizarea unor examene de rezonanta magnetica

nucleara (RMN): se considera a fi superioare calitativ

cu potential letal.

Eventratia reprezinta pasajul unor organe din cavitatea

peritoneala (epiploon, intestin subtire, colon), printr-un
orificiu castigat cu ocazia unui traumatism abdominal
consecutiv unui accident sau unei interventii chirurgicale
(cel mai frecvent). Se poate situa deci oriunde la nivelul
peretelui abdominal. Eventratiile postoperatorii (circa 95
% din totalul eventratiilor) rezulta dintr-un defect de
cicatrizare la nivelul structurilor musculare si
aponevrotice care sunt resuturate la finalul interventiilor.

Acestea includ:
- Imunizarea impotriva hepatitei B (mai ales pentru
profesiile cu risc);
- Evitarea consumului abuziv de alcool;
- Evitarea steroizilor anabolizanti;
- Evitarea administrarii suplimentelor cu fier in cazul in
care nu exista deficite in organism;
- Evitarea comportamentelor cu risc (parteneri sexuali
multipli, utilizare de droguri injectabile) care pot favoriza
contactarea unei infectii cu virusuri hepatice B sau C;
- Evitarea lucrului in medii toxice

Reprezinta o afectiune relativ frecventa apare la10-20

% din pacientii operati.

Contuzii abdominale

Intre cauzele care duc la cicatrizare imperfecta si ulterior

eventratie sunt de amintit: infectia plagii postoperator,
supuratii, tensiunea excesiva realizata asupra peretelui
abdominal in curs de cicatrizare cum se intampla in
obezitate, la tusitori cronici, dupa efort intens. Exista de
asemenea tipuri de incizii care predispun mai frecvent la
eventratie, incizia mediana fiind una dintre ele.

Se definesc:
a)dupa modul de actiune al agentului vulnerantcontuziile pot apare prin:
-Lovire directa simpla,strivire,contralovitura
-Lovire prin efect exploziv,loviri combinate
b)dupa cum actiunea agentului vulnerant se limiteaza la
perete sau intereseaza viscerele,contuziile se impart in:
-Contuzii cu leziuni limitate la peretele abdominal
-Contuzii cu leziuni viscerale

Muschii se indeparteaza unii de altii, iar peritoneul

(membrana ce tapeteaza pe interior cavitatea
abdominala) este impins progresiv in grasimea
subcutanata de catre organele abdominale care se
angajeaza in sac (el insusi format din peritoneu). Initial
eventratia este reductibila (reintra) spontan in abdomen
sau la impingerea manuala, ulterior nu se mai reduce si
se poate incarcera sau strangula.

Contuzii cu leziuni limitate la peretele abdominalse

prezinta sub mai multe forme:
-Revarsat sero-hematic subcutanat Morel Lavalle
-Clinic-bombarea tegumentelor,echimoze,tegumente
supraiacente reci,cianotice
-Tratament-punctie ,evacuare,antibiotice,pansament
compresiv local
-Hematom subaponevrotic-localizat cel mai frecvent in
teaca m.drepti abdominali
-Tegumentele bombeaza discret,echimoze la 6-12 ore
dupa traumatism,durere spontana si accentuata de
palpare
-Dg.-pe ecografie si punctie exploratorie
-Tratament-punctie evacuatorie,punga cu gheata,prisnite
locale cu rivanol
-Hematom properitoneal-tablou fals de iritatie
peritoneala,se face tratament chirurgical
-Herniile si eventratiile postcontuzionale-la nivelul zonei
contuzionate :tumefactie dureroasa ,cu echimoze
tegumentare,mobila si reductibila;tratament-chirurgical

Primul semn este de obicei aparitia unei tumefactii

(umflaturi) la nivelul zonei operate cu crestere in
dimensiuni odata cu trecerea timpului (chiar pana la
dimensiuni gigante). Pacientul poate fi asimptomatic,
sau sa prezinte jena locala si dureri usoare in formele
simple, reductibile. In formele complicate cu strangulare
semnele sunt alarmante pacientul prezentand dureri
intense, varsaturi, absenta tranzitului intestinal pentru
materii fecale si gaze (ocluzie intestinala prin
strangularea eventratiei-impune interventie imediata).

Contuzii abdominale cu leziuni viscerale-au drept

complicatii:
-Sdr.de hemoragie interna
-Sdr.peritoneal
-Forme clinice tardive:hemoragie intraperitoneala in 2 si
3 timpi,ocluzie intestinala,pancreatita posttraumatica,etc.

Tratamentul eventratiei este numai chirurgical. Diversele

metode de contentie (gen brauri, centuri , corsete) sunt
iluzorii. Peretele abdominal trebuie refacut, intarit cu o
plasa (simpla sutura a aponevrozei si muschilor e
grevata de o foarte mare rata de recidiva). Avand in

EVENTRATIA

- decompensri ascitice, de origine cardiac sau

hepatic;
- sexul, care prin particulariti anatomice specifice la
femei (bazin cu
diametrul transversal mai mare) explic frecvena
herniilor femurale la
acestea.
Clasificare
-hernia inghinala,crurala,ombilicala,epigastrica
-hernia hiatala
-hernia de disc-hernierea unui disc intervertebral in
spatiul epidural
-hernia cerebrala-iesirea unei portiuni din creier ca
urmare a unui traumatism
-hernia pulmonara-iesirea plamanului sub piele prin
lipsa unei portiuni din peretele costal
-hernia musculara-iesirea printr-un orificiu
aponevrotic,creat accidental(la sportivi),a unei portiuni
din muschi

vedere ca eventratia, ca si hernia de altfel se pot

complica in orice moment (pacientul prezentat in urgenta
cu eventratie strangulata poate avea chiar nesansa unei
rezectii intestinale) indicatia chirurgicala a unei astfel de
afectiuni este ferma.
Evisceratiile
Def.Iesirea din cavitatea abdominala a unor organe,de
obicei ansele intestinale si marele epiplon,care nu sunt
acoperite nici macar de piele.
Etiopatogenie
-apare fie dupa traumatisme accidentale,fie dupa o
operatie la care peretele abdominal s-a desfacut
Diagnostic
-este precedata de evacuarea unei serozitati,relativ
abundente printre marginile inciziei cutanate care imbiba
pansamentul
-poate fi urmata de peritonita sau de necroza organelor
abdominale
Tratament
-chirurgical

Anatomie patologic
n morfopatologia oricrei hernii, clasic se descriu trei
elemente:defectul parietal, nveliurile herniei i organul
herniar.
. Elementul comun al majoritii herniilor este sacul
herniar - partea seroasei peritoneale angajat odat cu
organul ce herniaz prin defectul parietal.
Dimensiunile i structura sacului sunt ns modificate de
factorul timp. Herniile recente sunt n general mici, sacul
fiind un mic diverticul al peritoneului parietal, angajat n
traiectul herniar cu caracteristici structurale identice cu
acesta. Herniile vechi de regul au dimensiuni mai mari
ale sacului, iar acesta i modific structura devenind din
ce in ce mai fibros spre exterior i contractnd aderene
cu viscerul pe care-I conin.

HERNIILE ABDOMINALE
Herniile abdominale reprezint exteriorizarea parial
sau total a unuia sau mai multor
viscere, din cavitatea peritoneal, la nivelul unor zone
slabe ale peretelui abdominal, preexistente anatomic.
Aceast definiie permite detaarea din punct de vedere
morfo- i etiopatogenic de alte
afeciuni de tip protruziv asemntoare clinic,
ca:eventraii, evisceraii, in care exteriorizarea
viscerelor se face la nivelul unor zone slabe parietale
aprute secundar,plgi operatorii, plgi traumatice etc.;
.Etiopatogenie
Herniile abdominale pot fi congenitale sau dobndite.
.Determinismul oricrei hernii dobndite este rezultanta
interaciunii a dou categorii de fore:
- rezistena peretelui abdominal determinat de modul
de alctuire ca i de
calitatea structurilor sale;
- presiunea exercitat dinspre interior asupra acestuia
reprezentat de
gradientul presional al viscerelor abdominale, la care se
adaug fore complementare ce stric la un moment dat
echilibrul existent i care devine elementul determinant
al
producerii herniilor.
Factori generali ce favorizeaza apariia herniilor:
- discolagenoze, n care esutul conjunctiv de susinere
este calitativ inferior.
- boli consumptive, ce afecteaz troficitatea peretelui
abdominal ca: afeciuni
inflamatorii acute sau cronice, neoplazii, etc.;
- obezitatea, hipotiroidia;

Organul herniat, este cel mai frecvent reprezentat de

epiploon (epiploocel) sau intestin subire(enterocel), cu
varietatea herniei Littre (cnd n sacul herniar se gsete
diverticulul Meckel). Nu esteexclus ns hernierea i a
celorlalte organe abdominale, acestea fiind n funcie de
raportul anatomical acestora cu zona herniar ca i de
mobilitatea lor.
Simptomatologie
Semnele clinice subiective sunt slab reprezentate,
nespecifice i de regul ceea ce domin tabloul clinic
este durerea, resimit variabil de bolnav, de la o
senzaie de greutate, traciune (hernii vechi
voluminoase), la o durere vie accentuat de eforturi sau
ortostatism prelungit (hernii mici, herniiombilicale, hernii
epigastrice). Uneori sediul durerii ca i caracterul
acesteia, pot mima un sindrom dureros, ce clinic este
atribuit, fie unei suferine biliare, fie uneia de tip ulceros,
situaie mai des ntlnit n cazul herniilor ombilicale sau
ale liniei albe, cnd de altfel coexistena cu afeciunile
amintite este posibil.
La examenul clinic obiectiv, elementul dominant este
prezena unei formaiuni tumorale la nivelul unei zone
herniare a peretelui abdominal. Pentru a eticheta

aceast formaiune drept hernie este necesar

evidenierea a dou caracteristici patognomonice a
acesteia:
- reductibilitatea i
- tendina de expansiune la efort.
De aceea examenul clinic al bolnavilor cu hernie se va
face obligatoriu att n ortostatism ct i n clinostatism.
n ortostatism, la inspecie se poate remarca prezena
unei formaiuni tumorale la nivelul unei zone
recunoscut ca zon slab a peretelui abdominal. La
palpare, se constat conturul mai mult sau mai puin
regulat al acesteia ca i consistena variabil dup
coninut: renitent elastic (enterocel) sau moale, cu
suprafaa granular (epiploocel).
Prin palpare blnd se poate aprecia reductibilitatea
herniei. Odat redus coninutul, de la gt spre baza
sacului, putem aprecia, prin palpare, dimensiunile
defectului parietal, traiectul acestuia ca i consistena
structurilor nvecinate. Meninnd degetul palpator n
traiectul intraparietal al sacului redus in cavitatea
abdominal, vom putea sesiza i cea de-a doua
caracteristic a tumorii herniare,tendina de expansiune,
de revenire spre exterior la eforturi mai mici sau mai
mari pe care le solicitm bolnavului.
n clinostatism se poate constata reducerea spontan,
parial sau total a formaiunii
tumorale. Prin palpare se completeaz reducerea
sacului i se pot aprecia mai corect dimensiunile
defectului parietal.
Evoluie - complicaii
Evolutiv herniile sporesc progresiv n dimensiuni, fiind
ireversibile spontan. Uneori, pot
atinge dimensiuni gigante, astfel nct nu mai pot fi
reduse dect parial i pentru scurt vreme.
ln evoluia herniilor pot apare complicaii redutabile cu
risc vital. Complicaia cea mai
frecvent, se refer la ireductibilitatea herniei, ce
mbrac dou aspecte anatomo-clinice distincte:
1. ncarcerarea hemiar cnd elementele din sac nu
mai pot fi reduse, dar a cror integritate se pstreaz
nc nefiindu-Ie afectat vascularizaia. Motivele
ireductibilitii prin ncarcerare sunt fie sporirea
exagerat a dimensiunilor herniei cu "pierderea dreptului
de domiciliu", fie contractarea de aderene ntre sac i
coninutul su.
2. Strangularea herniar. Coninutul sacului se
modific rapid prin interceptarea pediculilor vasculari la
nivelul gtului sacului ce devine prea strmt pentru
elementele ce au herniat. Strangularea herniar este
cea mai frecvent i mai nefast complicaie a herniilor.
Este regul apanajul herniilor mici la care defectul
parietal este reprezentat printr-un inel fibros, mic i
inextensibil (hernii femurale,hemii ombilicale).
Tratamentul herniilor
Este exclusiv chirurgical, exceptnd unele situaii
particulare cnd actul operator reprezint un risc mare
pentru un bolnav vrstnic i tarat.
n aceste situaii particulare, tratamentul conservator
ortopedic se realizeaz prin contenia herniei prin
diverse bandaje sau centuri, care au scopuri de a

menine mecanic hernia redus i a impiedica astfel

strangularea acesteia.
Tratamentul chirurgical are drept obiective:
izolarea sacului herniar,
tratarea coninutului acestuia,
refacerea peretelui abdominal la nivelul regiunii
herniare ct mai anatomic cu
putin, respectnd traiectele liniilor de for ce
guverneaz biomecanica
musculaturii abdominale.
Abcesul rece
Este urmarea evolutiei unui proces tuberculos
osteoarticular,ganglionar sau pleural.
Simptomatologie
-formatiune tumorala relativ moale ,voluminoasa
,continand 1-2 l puroi sau mai mult
-nu prezinta semnele tipice ale unei inflamatii ci doar
tumefiere,cu evolutie lenta
-se poate suprainfecta cu germeni banali
Tratament
-abcesele mici se vindeca in momentul in care procesul
tuberculos determinant se vindeca
-repaus ,vitaminoterapie ,antibiotice
-punctie :se goleste puroiul si se introduc in cavitate
Streptomicina si Hidrazida
TBC Ganglionara
Este consecinta unei infectii TBC care evolueaza sau a
evoluat intr-un organ.Poate sa evolueze ca o boala de
sine statatoare chiar dupa ce focarul primitiv s-a linistit
sau s-a vindecat.
Simptomatologie
-prezenta uneia sau a mai multor tumorete,insirate de-a
lungul lantului limfatic respectiv:gat,axila ,regiunea
inghinala,etc.;la inceput ,ggl.sunt tari si de marime medie
,apoi cresc in volum,mijlocul lor se ramoleste si apare un
mic abces rece si devin mai moi;cateva
saptamani,ggl.evolueaza independent unul de altul,se
palpeaza bine si seamana cu niste margele pe
ata;ulterior se aduna si adera la tesuturile vecine si
contin puroi(cazeum)
-starea generala se altereaza :subfebrilitate ,VSH
crescuta,,leucocitoza (predomina limfocitele)
-pielea se subtiaza si se perforeaza lasand sa se
evacueze puroi cremos,galben-verzui,continand grunji
alb-galbui (cazeum)
Tratament
-profilactic-copilul trebuie vaccinat imediat dupa nastere
cu BCG
-curativ-antibiotice si
tuberculostatice(Hidrazida,Rifampicina,Streptomicina,etc
.)
-alimentatie bogata in vitamine,calciu;odihna,cure
repetate la munte
-tratament chirurgical-cand adenopatia nu are tendinta
la retrocedare ci tinde spre ramolire

Septicopioemia

Etiologie
-Bacilul tetanic(anaerob) ce se gaseste in praf si pe/sub
pamant pana la o adancime de 30 cm
-Infectia tetanica apare dupa plagi in care a patruns si
pamant dar si dupa o simpla intepatura ,in plagi
infectate inchise

Este o infectie generalizata in care exista foarte multe

focare metastatice purulente localizate in special in
plamani,rinichi,splina,creier.oase,cavitatea abdominala .
Simptomatologie
-cea de la septicemie + prezenta focarelor infectioase
multiple descoperite prin diferite manevre
clinice,ex.radiologic sau interventii chirurgicale
Prognostic-prost,mai ales daca germenii sunt rezistenti
la antibiotice si daca organismul are o rezistenta scazuta
Tratament
-profilactic-tratarea corecta a plagilor,evitarea
suprainfectiilor ,evacuarea completa a abceselor si
flegmoanelor ,hematoamelor,evitarea infectiilor in timpul
si dupa operatii
-curativ-in cazul aparitiei focarelor septice,acestea se
evacueaza prin punctie sau chirurgical + antibiotice
conform antibiogramei+ seroterapie specifica ,transfuzii
de sange,plasma,vitamine,cortizon

Patogenie
-bacilul tetanic,odata patruns in organism,se cantoneaza
la locul de intrare ,se inmulteste si elibereaza o toxina
foarte puternica numita exotoxina tetanica;aceasta se
imprastie in tot organismul ,fie de-a lungul nervilor
periferici,fie pe cale sangvina ,producand o intoxicatie
grava ,urmata de moarte
Simptomatologie
-perioada de incubatie =15 zile
-plaga in care se dezvolta infectia tetanica nu are
tendinta la cicatrizare,are un aspect uscat,negricios si
aton
-cefalee,greata,anorexie,somnolenta marcata ;b.acuza
dureri la cea mai mica atingere a corpului
-cu atentie se pot observa contractii
mici,repetate,spontane sau declansate de medic,ale
maselor musculare din vecinatatea plagii
-temperatura creste la 38-39 grade,tahicardie
-dupa 5-6 zile apare semnul tipic:contractura musculara
permanenta !;aceasta incepe intai la grupele musculare
din jurul portii de intrare a infectiei apoi se generalizeaza
prin contractura maseterilor care da un trismus
tipic(b.pare ca rade fortat sau rautacios = risus
sardonicus) si apare opistotonusul
-fotofobie accentuata ,sfincterele se contracta si rezulta
retentie de urina si materii fecale;temperatura creste la
41-42 grade moarte prin asfixie datorata contracturii
muschilor respiratori si spasmului glotei
-uneori,dupa o infectie cu tetanus,bacilii tetanici se pot
inchista la locul de intrare ,plaga se vindeca si boala
poate sa nu apara imediat ci peste ani de zile,ca urmare
a unei operatii in zona respectiva sau a unui traumatism
care a produs o plaga

Septicemia
Este o infectie acuta generalizata in care, din unul sau
mai multe focare septice existente in organism,se
descarca repetat in circulatie germeni patogeni si toxine
microbiene .
Etiologie
-germeni aerobi si anaerobi
-este determinata de patrunderea in sange a germenilor
din abcese ,flegmoane mari si profunde ,netratate la
timp dar apar si in urma unor infectii limitate
dentare,amigdaliene ,otice,renale,apendiculare,etc
Simptomatologie
-stare generala alterata toxica
:frison,greata,varsaturi,cefalee,tahicardie,dispnee,stare
de semiconstienta ,febra hectica ,oligurie,tegumente si
mucoase uscate
-leucocitoza,albuminurie,hemocultura pozitiva in plin
frison
-semnele locale permit uneori depistarea sursei
generatoare de septicemie :flegmon fesier ,abces
apendicular ,plaga infectata,etc.

Tratament

Tratament
-profilactic-tratarea corecta a plagilor,evitarea
suprainfectiilor ,evacuarea completa a abceselor si
flegmoanelor ,hematoamelor,evitarea infectiilor in timpul
si dupa operatii
-curativ-in cazul aparitiei focarelor septice,acestea se
evacueaza prin punctie sau chirurgical + antibiotice
conform antibiogramei+ seroterapie specifica ,transfuzii
de sange,plasma,vitamine,cortizon

I.Preventiv,nelegat de existenta plagilor tetanigenevaccinare diferentiata:

imunizare in prima copilarie-se face cu
trivaccin DTP:
-la 3 luni:0,5 ml DTP+2 inoculari cu 0,5 ml DTP la cate 4
saptamani diferenta
-intre 1-2 ani:rapel cu 0,5 ml DTP
-la 3 ani:rapel cu 0,5 ml DTP
-intre 6-7 ani:rapel cu 0,5 ml DT (bivaccin)
-la 13 ani:rapel cu 0,5 ml DT
imunizare activa la cei ce nu au fost vaccinati
in copilarie se face cu ATPA:2 inoculari de 0,5 ml DTP
la interval de 4 saptamani
-rapel 1 peste 1 an cu 0,5 ml ATPA
-rapel 2 dupa 5 ani cu 0,5 ml ATPA

Tetanosul
Este o boala infectioasa manifestata printr-o
hiperexcitabilitate generala,cu contractii musculare
spasmodice ,tonice,dureroase,paroxistice.

profilaxie antitetanica a nou-nascutului se

face prin inocularea mamei in luna a VI-a de sarcina cu
0,5 ml ATPA

-generala-initial minore:febra care ajunge la 40-41

grade,frison,cefalee,dureri in
membre,astenie,tahicardie,hTA,varsaturi,diaree,oligurie
-netratat,bolnavul intra in
septicemia,colaps,coma,moarte
Tratament
-profilactic-masuri de protectie a muncii in industria
carnii,blanariei,tabacariei;animalele vor fi vaccinate
preventive
-curativ:
-local-pansamente sterile
-general-ser anticarbunos 60-100 ml/24 ore in pustula
maligna si 100-200 ml in celelate
forme;antibioticoterapie cu Penicilina G in doze de la 2
milioane unitati pana la 20 mil.-i.m. si i.v.

II.Profilaxia la bolnavi cu plagi tetanigene:plagi intepate

cu aschii,cuie,spini,prin muscatura de animale ,plagi cu
tesuturi devitalizate ,infectate ,fracturi deschise ,avort
empiric,arsuri de grd.2 si 3 sau orice plaga murdarita cu
pamant,praf:
-se face curatirea chirurgicala a plagilor ,extragerea si
curatirea de corpi straini ,spalarea cu apa oxigenata
,KnMnO4+penicilina G 2-3 milioane/zi-7-10 zile
-masurile de profilaxie specifica se aplica diferentiat:
persoanele sigur vaccinate antitetanic-se fac
0,5 ml ATPA i.m.
persoanele nevaccinate sau cu antecedente vaccinale
nesigure ser antitetanic in doza unica de 3000-15000
cu desensibilizare prealabila si 0,5 ml ATPA in alta zona
decat serul antitetanic + inca 2 inoculari de 0,5 ml ATPA
la cate 14 zile
seroprofilaxia antitetanica la nou-nascut-se
face doar cand nasterea s-a produs in conditii neigienice
se administreaza o doza unica de 500 unitati ser
antitetanic si zilnic cate 400000 unitati Penicilina G-timp
de 7-10 zile ;daca b.este allergic la ser ,se adm.numai
ATPA si Ig antitetanica umana in doza unica de 200 u.la
copil i.m.si 400-500 u.la adult

Gangrena gazoasa (G.G.)

Este o infectie acuta cu germeni anaerobi ,foarte
grava ,caracterizata printr-o necroza masiva si extensiva
a tesutului ,infiltratie gazoasa si alterarea rapida a starii
generale.
Etiologie
-Orice plaga se poate complica cu o gangrena gazoasa
dar in special cele aparute dupa traumatisme grave,cu
distrugeri mari de tesut ,in care circulatia arteriala e
suprimata si in plaga au patruns resturi de imbracaminte
sau pamant
-Germenii anaerobi implicati:bacilul perfringes,bacilul
edemului malign si clostridiile ;G.G netratata evolueaza
rapid spre septicemie;microbii nu patrund in sange deci
NU VOM GASI IN HEMOCULTURA O BACTERIEMIE !!
Simptomatologie
-G.G. se declanseaza dupa cateva ore sau dupa 4-5
zile de la accident
-Daca leziunea este la unul din membre ,acesta se
tumefiaza ,apare edemul,pielea devine livida,cu
flictene;bolnavul declara CA-L STRANGE
PANSAMENTUL SI CERE INSISTENT SA-I FIE LARGIT
SAU SCHIMBAT!!
-Plaga ia aspect mortificat,are miros fetid,se observa
sfaceluri si,prin presiune ,se evidentiaza crepitatii
,degetele sunt palide ,nu mai pot executa miscari
obisnuite ,pielea este rece
-BOALA ESTE FOARTE CONTAGIOASA!!astfel incat
personalul sanitar care efectueaza pansamente trebuie
sa ia masuri speciale de dezinfectie :materialul moale
folosit este trimis la crematoriu iar instrumentarul este
sterilizat
-BOLNAVII CU G.G. VOR FI IZOLATI DE CEILALTI!!
-Odata cu extinderea G.G.,starea generala se altereaza
foarte rapid :fata pamantaie,ochi excavati,apar
transpiratii ,limba uscata ,agitatie initiala apoi
inconstienta ,temperatura creste la 40-42 grade ,puls
filiform ,tahipnee,colaps,moarte
Tratament
-Profilactic-CEL MAI IMPORTANT!!-RESPECTAREA
MASURILOR DE ASEPSIE;cand in unitatea sanitara

III.Tratament curativ-in serviciile de boli infectioase

Antraxul (carbunele-pustula maligna)
Este o boala infectioasa produsa de bacilul carbunos
(rezista pana la 120 grade).
Etiologie
-sursa de infectie :cadavrele animalelor moarte de
carbune si aruncate pe camp sau ingropate
superficial;poate apare ca o imbolnavire profesionala la
cei ce manipuleaza carne sau piei provenite de la
animale bolnave(ciobani,macelari,tabacari,etc.)
Patogenie
-infectarea se poate face pe 3 cai:
-tegumentara-rezulta carbunele cutanat sau pustula
maligna-98 % din cazuri
-digestiva-rezulta carbunele intestinal
-respiratorie-aspect de pneumonie
-indiferent de calea de infectare ,ele se pot complica cu
septicemia carbunoasa si meningoencefalita purulenta si
hemoragica
Simptomatologie
-pentru antraxul cutanat
-locala-pustula maligna(buba neagra)-apare la locul de
inoculare,cel mai des pe maini,antebrat,brat,fata,gat;in
1-2 zile apare o macula pruriginoasa;la 24-48 ore apare
o vezicula cu lichid serosangvinolent sau purulent care
prin grataj se sparge si rezulta o eroziune dermica
galbuie sau rosietica ce devine rapid neagra ,marginita
de un inel de vezicule ;ea este insotita de un edem
perilezional important,nedureros

vine un bolnav cu o plaga plina de sfaceluri

,pamant,resturi alimentare primul gest va fi ca,sub
anestezie locala sau rahidiana sa-i facem o toaleta
chirurgicala foarte riguroasa ,sa-i extragem tesuturile
mortificate si sa ne asiguram ca beneficiaza de o
circulatie arteriala buna ;ori de cate ori vascularizatia
intr-o extremitate este compromisa definitiv ,se va
recurge la amputatie
-Curativ
-chirurgical:debridari largi,excizii ale tesuturilor
necrotice ,incizii plasate in axul membrului ;plagile vor fi
spalate cu multa apa oxigenata si lasate larg deschise
;in caz de evolutie extensiva ,se amputeaza membrul ,la
distanta de focar,in plin tesut sanatos,circular,fara sutura
-general-simultan:echilibrare hidroelectrolitica
,hemodinamica si metabolica prin perfuzii cu SG 510%,sange ,solutii electrolitice ,albumina umana;sedare
cu morfina ,novocaina sau barbiturice ;oxigenoterapie
hiperbara;Penicilina 20 milioane unitati/zi i.m. sau i.v.
+metronidazol

repede la suprafata ,infectia continuand sa se dezvolte

in profunzime.
-Uneori,abcesele sunt urmarea introducerii unor microbi
in timpul unei injectii facute cu materiale sau solutii
nesterile.Alteori,abcesele apar si prin raspandirea unor
germeni pe cale hematogena sau limfatica .
-Germenii cei mai frecventi in abcese sunt stafilococul si
streptococul dar si pneumococul ,gonococul .Spre
deosebire de furuncul ,abcesul nu are un microb specific
.
Simptomatologie
-semne locale cele 5 caracteristici-pielea de la nivelul
abcesului devine cu timpul rosie ,livida si apoi violacee;la
inceput prezinta o induratie apoi el devine fluctuant;este
preferabil sa se faca o punctie exploratorie atunci cand
nu exista certitudine
-semne generale-febra moderata,frisoane,,stare
generala alterata,agitatie
-ex.de laborator-leucocitoza,VSH-usor crescuta
Evolutie
-dupa ce abcesul a colectat complet ,pielea se subtiaza
si uneori abcesul se evacueaza spontan
-de regula,abcesele nu se evacueaza singure ,ci se
extind si un flegmon sau se imprastie pe cale limfatica
sau sangvinaabcese in diverse organe sau septicemie
Tratament
-incizie larga cu drenajul cavitatii cu tuburi de dren
,asezate decliv
-administrare de sulfamide ,penicilina,,vaccin
polimicrobian

Erizipelul
Este o inflamatie a pielii care intereseaza dermul
,produsa de streptococ,foarte contagioasa.
Etiologie
-este rezultatul inocularii in derm a streptococului ,fiind
urmarea suprainfectarii unei plagi mai mari,neglijate sau
chiar a unor mici zgaraituri
-are tendinta la recidiva
Simptomatologie
-Temperatura ce creste brusc la 39-41 grade ;puls
slab,rapid
-Dupa 1-2 zile ,apar fenomene locale :pielea din jurul
plagii sau a portii de intrare a infectiei devine rosietica
,calda ,tumefiata ,dureroasa
-Marginile erizipelului sunt proeminente (inalte),cu
aspect de placard
-De la nivelul placardului pleaca trenee de limfangita
+adenopatie satelita
Tratament
-Profilactic-cel mai eficace
-Cand a aparut se face i.m. sau i.v. in perfuzie
Penicilina 4 mil.u./zi la adult
-Local-badijonari repetate cu tinctura de iod
-In caz de intoxicatie accentuata,se face reechilibrarea
organismului cu SG,SF,vitamine
NU NECESITA INTERVENTIE
CHIRURGICALA(INCIZII)!!!

Flegmonul
Este o inflamatie difuza ,rezultata in urma unei inoculari
microbiene de o virulenta foarte crescuta si in cantitate
mare .Spre deosebire de abces,infectia nu are tendinta
de limitare ,de aceea starea bolnavului se altereaza
foarte repede.
Etiologie
-Urmarea unei infectii intrate in organism prin plagi
(zdrobiri de tesut)
-Cel mai frecvent germene este streptococul si foarte
des ,germeni anaerobi(asocieri)
Simptomatologie
-Stare generala grava,cu febra > 40 grade ,cu oscilatii
mari seara fata de dimineata,frisoane,vomismente
-Local-durere vie,palparea evidentiaza la inceput o
impastare difuza ,apoi o zona fluctuenta ,apare o
limgangita intensa si Ap satelita
-Regiunea cu flegmon nu poate fi miscata din cauza
durerii
-Leucocitoza
Tratament
-Local-incizie larga,evacuatoare,drenaj,contraincizii+o
lunga perioada de pansamente
-General-antibiotice cat mai precoce pe baza
antibiogramei ,perfuzii cu SG,SF,vitamine(in special
vitamina C)

Abcesul cald
Etiopatogenie
-Infectia ia nastere prin inocularea din afara inauntru a
unor germeni patogeni fie datorita unei plagi superficiale
(inteparea intr-un cui,sarma,aschie de lemn),fie datorita
unei plagi mici facute prin scarpinare .Acestea se inchid

-are mare tendinta spre recidiva

Furunculul
Litiaza biliara (calculii biliari)

Este o infectie a aparatului pilosebaceu(a firului de par)

si a glandei aferente firului de par,data de stafilococul
auriu.

Vezica biliara (colecistul sau "fierea" populara) este un

sac de mici dimensiuni, pozitionat imediat sub ficat. Are
rolul de a depozita bila secretata de ficat. Bila ajuta la
digestia grasimilor si este eliminata din vezica biliara in
intestinul subtire, prin intermediul unor canale, cai biliare.

Etiopatogenie
-apare la persoane care lucreaza mult in praf,mai ales
vara,la personalul sanitar(in special la cei din
chirurgie);de pe piele,unde este habitatul lui
natural,stafilococul patrunde prin scarpinare sau printr-o
escoriatie in teaca unui fir de par apoi in bulbul parului si
in glanda sebacee aferenta
-Cauze favorizante locale:piele murdara,infectata
;iritatiile indelungate care produc mici rani;frecarea pe
care o produce imbracamintea
-Cauze favorizante generale:surmenajul fizic si
intellectual,alcoolismul,boli grave
epuizante(DZ,BPOC),transferul germenilor pe cale
sangvina

Compozitia calculilor:
1.calculii de colesterina au culoare galbena si aspect
muriform
2.calculii pigmentari sunt mici ,negri,cu numeroase
tepuse(ca un arici de mare)
3.calculii micsti(colesterina+bilirubina),au culoare
maronie si forma variata
4.calculii de bilirubinat de calciu,cei mai rari,culoare alba
sidefie si sunt singurii radioopaci la ex Rx simpla

Simptomatologie si evolutie
-orice inflamatie se caracterizeaza prin 5 semne si
simptome:rubor(roseata),calor(caldura
locala),tumor(tumefiere ),dolor(durere),functio
laesa(impotenta functionala)
-la inceput apar pe piele rubor si calor;dupa 3 zile
,infectia are marimea unei alune si se simte o
induratie,aparand tumor;b.are o senzatie de prurit care
se transforma intr-o durere vie;in centru acestui proces
se observa unul sau mai multe fire de par,in jurul carora
se poate forma o flictena ce contine o cantitate mica de
lichid
-evolueaza inca 4-6 zile ,timp in care creste iar la 8-10
zile de la debut este copt,firele de par se elimina si se
vede clar o zona alb-galbena
-apare o stare subfebrila;deseori se observa ca de la
furuncul pornesc cateva trenee limfatice (dare
rosietice)care merg de-a lungul vaselor limfatice catre
ggl.care devin mari si durerosi(adenopatia satelita)

Factori de risc
Sansele de a dezvolta litiaza biliara simptomatica sunt
mai mari pentru:
- persoanele de sex feminin - femeile au un risc de 2 ori
mai mare decat barbatii de a dezvolta litiaza biliara
- persoanele in varsta de peste 55 de ani
- persoanele supraponderale
- persoanele ce au scazut rapid in greutate
- persoanele cu niveluri crescute de colesterolsi
trigliceride
- personele cu boala Crohn
- persoanele cu istoric familial de litiaza biliara
- femeile insarcinate
- persoanele ce fac tratament cu estrogeni (post
menopauza) sau doze mari de anticonceptionale orale
- persoanele cu ciroza hepatica
- persoanele sedentare
- persoanele ce postesc.

Tratament-incizia si eliminarea puroiului si a tesuturilor

necrozate,antibiotice

Simptome
1.perioada latenta-60%din totalul litiazicilor raman fara
acuze toata viata
2.perioada manifesta-se traduce prin aparitia colicilor
biliare-durerea in zona epigastrica (zona stomacului) si
in parte superioara dreapta a abdomenului, aria
subcostala dreapta, denumita medical, hipocondru
drept.
Durerea poate avea urmatoarele caracteristici:
- apare brusc in zona centrala superioara a abdomenului
(zona epigastrica) si se poate intinde in partea
superioara dreapta a spatelui si in zona umarului; este
greu de gasit o pozitie confortabila; durerea nu dispare
odata cu incercarea de deplasare
- impiedica efectuarea unor miscari respiratorii normale

Hidrosadenita
Este inflamatia glandelor sudoripare.Aspectul sau clinic
este foarte apropiat de cel al furunculului.Se dezvolta in
axila si in reg.perianala acolo unde exista gl.sudoripare
in nr.mare.
Nerespectarea unei igiene riguroase,mai ales de catre
cei ce lucreaza in praf,iritatiile locale sau micile
excoriatii,pot determina aparitia ei.
Tratament
-incizie prin care se elimina un puroi gros sau seros
-tratament general (antibiotice ,vitamine)

si profunde
- dureaza de la 15 minute pana la 24 ore (frecvent,
dureaza intre 1 si 5 ore)
- apare noaptea, fiind atat de severa incat sa intrerupa
somnul
- apare dupa mese.
Durerea asociata litiazei biliare poate determina
varsaturi, care pot duce la usurarea intr-o oarecare
masura a durerii si presiunii abdominale.
3.perioada complicatiilor- Durerea ce asociaza febra,
greata si varsaturi sau inapetenta (pierderea apetitului
alimentar), poate fi un semn de infectie la nivelul vezicii
biliare (colecistita acuta).
Simptomele care sugereaza obstructia canalului biliar
comun(sd.coledocian) includ:
-durere,febra,icter+scaunele sunt decolorate,urini
hipercrome

alte afectiuni ce determina simptome asemanatoare

litiazei biliare.
Printre alte teste enumeram:
- Radiografia abdominala. Poate identifica numai
anumiti calculi, astfel incat aceasta explorare nu este
folosita de rutina in acest scop.
- Computer tomografia abdominala (CT). Se bazeaza
pe formarea unor imagini tridimensinale ale structurilor
interne ale organismului cu ajutorul unui scaner. Aceasta
investigatie nu este folosita de rutina in evaluarea litiazei
biliare, dar poate fi utila in planificarea unui alt tip de
tratament decat interventia chirurgicala.
- Ecografia endoscopica (EUS). Aceasta investigatie
poate fi efectuata pentru vizualizarea calculilor de la
nivelul canalului biliar comun. Medicul manevreaza un
tub subtire, flexibil, endoscopul, ce are atasata o sonda
de ultrasunete, de-a lungul esofagului si al stomacului
pentru examinarea canalelor ce dreneaza ficatul, vezica
biliara si pancreasul.
- Colangiografia cu rezonanta magnetica. Aceasta
investigatie se bazeaza pe generarea unui camp
magnetic si a unor unde de energie radio, ce vor duce la
formarea unor imagini ale organelor si structurilor
intraabdominale. Poate fi folosita pentru localizarea
calculilor inaintea interventiei chirurgicale
(colecistectomie laparoscopica) sau pentru detectarea
diverselor afectiuni de la nivelul canalului biliar sau al
vezicii biliare. Nu poate fi folosita pentru indepartarea
calculilor inclavati la nivelul canalelor biliare.

Investigatii
- Ecografia abdominala - este cel mai bun test pentru
confirmarea litiazei biliare. Acuratetea testului este de
95%. Aceasta investigatie poate arata si alte modificari
la nivelul vezicii biliare si a canalelor biliare. De
asemenea, poate fi utila pentru diagnosticarea altor
afectiuni ce pot determina simptome asemanatoare
litiazei biliare, precum infectiile sau inflamatia
pancreasului (pancreatita).
- Scintigrafia radioizotopica (HIDA). Daca aspectul
ecografic al vezicii biliare este normal, dar medicul
suspicioneaza in continure existenta unei probleme la
acest nivel, acesta poate solicita efectuarea unei
scintigrafii radioizotopice (HIDA). Aceasta investigatie
presupune injectarea de catre un specialist a unei solutii
radioactive intr-o vena si apoi preluarea de imagini de la
nivelul vezicii biliare, pentru a evalua gradul de
functionalitate al acesteia. Aceasta investigatie poate
evidentia si alte probleme, precum blocajul unui canal
biliar.
- Colangiopancreatografia endoscopica retrograda
(ERCP). Aceasta investigatie este recomandata de
medic in cazul suspicionarii existentei unui calcul biliar
inclavat la nivelul canalelor biliare ce leaga ficatul de
vezica biliara, pancreas si intestinul subtire. Investigatia
presupune manevrarea de catre medic a unui tub flexibil
ce prezinta atasata o camera de luat vederi, numit
endoscop, de-a lungul esofagului si al stomacului pana
la nivelul canalelor ce dreneaza ficatul, vezica biliara si
pancreasul. Daca exista un calcul inclavat la nivelul
canalului biliar comun, medicul il poate elimina cu
ajutorul instrumentarului introdus de-a lungul
endoscopului.

Tratament
In conditiile in care litiaza biliara nu determina aparitia
durerii si a altor simptome, nu este necesara instituirea
uni tratament. Numai 1% pana la 4% dintre indivizii ce
prezinta calculi biliari dezvolta simptome in fiecare an.
Daca litiaza biliara determina aparitia simptomelor,
tratamentul este recomandat daca aceste simptome sunt
severe sau daca recidiveaza. Tratamentul poate duce la
usurarea durerii si la prevenirea aparitiei complicatiilor:

In anumite situatii, medicii pot recomanda tratamentul

chirurgical pentru calculii asimptomatici.:
- calcul de mari dimensiuni
- alte probleme medicale asociate, precum diabetul
zaharat, ce ar putea agrava complicatiile litiazei biliare
- risc crescut de aparitie al cancerului de vezica biliara- o
dezvoltare excesiva a unor tesuturi la nivelul vezicii
biliare (polipi)
- vezica calcificata (cunoscuta si sub numele de vezica
de portelan).

- Testele sangvine. Teste de laborator, precum

hemoleucograma si teste ale functiei hepatice si
pancreatice, pot ajuta la evaluarea simptomelor produse
de litiaza biliara. Aceste teste pot indica existenta unei

Tratament medicamentos

10

Medicamentele sunt rareori folosite in tratamentul litiazei

biliare. Totusi, persoanele ce urmeaza o dieta pentru
pierderea rapida in greutate pot primi medicamente
pentru durere, greata si pentru prevenirea formarii
calculilor biliari.
Acizii biliari ce dizolva calculii biliari sunt, de obicei,
rezervati persoanelor la care o interventie chirurgicala ar
fi riscanta sau acelora ce refuza interventia chirurgicala.
Calculii biliari reicidiveaza adesea la oprirea
tratamentului cu acizi biliari, deoarece acestia nu ii
dizolva complet.. Acest tip de tratament este mai eficient
in cazul calculilor de mici dimensiuni, decat in cazul celor
de mari dimensiuni.

DefiniieEste una dintre cele mai frecvente complicatii

ale litiazei veziculare
Etiologic se recunosc urmtoarele forme:
CAA primitiveprin obstacole anatomice extrinseci sau
intrinseci care toate joac rolul unui calcul inclavat
infundibulocistic.
CAA secundareunor stri septicemice sunt
excepionale..
CAA parazitare- sunt incriminate ascaridioza i lamblia.
Cele mai frecvente apar ns n cursul evoluiei chistului
hidatic hepatic, n momentul exteriorizrii parazitului n
lumenul arborelui biliar.
CAA ischemice prin obstructii ale arterei cistice la
aterosclerotici i/sau diabetici

Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical pentru indepartarea vezicii biliare
(colecistectomie) este tratamentul de electie pentru
calculii biliari ce determina durere moderata pana la
severa sau alte simptome. De obicei, simptomele nu
reapar dupa indepartarea vezicii biliare. Intr-un numar
redus de cazuri, tratamentul chirurgical este efectuat
pentru prevenirea aparitiei complicatiilor litiazei biliare.
Tratamentul chirurgical laparoscopic este adesea cea
mai buna metoda pentru indepartarea vezicii biliare.
Interventia chirurgicala pe abdomen deschis
presupune o perioade de convalescenta mai lunga si
este mai dureroasa.
Tratamentul chirurgical pentru indepartarea vezicii biliare
trebuie urmat de:
- supravegherea aparitiei semnelor de infectie; medicul
trebuie consultat imediat daca zona din jurul inciziei este
rosie si umflata sau daca s-a instalat febra
- medicul trebuie consultat daca apar o inglabenire a
pielii si a portiunii albe a ochiului (icter), scaune deschise
la culoare si urina inchisa la culoare. Aceste simptome
pot indica inclavarea unui calcul la nivelul canalului biliar
comun.

Tablou clinic
Spre deosebire de colica biliara, colecistita acuta
prezinta un sindrom dureros prelungit(2-3 zile),insotit de
febra(38-39C).Atunci cand blocul subhepatic(plastronul)
este prezent ,se palpeaza ca o impastare in hipocondrul
drept,cu contractura musculara localizata,dureroasa
spontan si la palpare.In rest peretele abdominal este
liber iar tranzitul intestinal prezent.
Paraclinic
Leucocitoza(cca 20.000/mm),VSH
crescut,PCR+,fibrinogen crescut
Ecografia-ingrosarea peretilor veziculari si prezenta
calculilor
Evolutie si complicatii
Uneori procesul inflamator poate regresa(mai rar
spontan,mai ales post antibioterapie).Ramane o
colecistita cronica sechelara cu tendinta la reacutizare.
Perforatia in blocul subhepatic(plastron)-orice organ
inflamat isi schimba incarcatura electrica,se creaza
astfel conditii de atractie electrostatica si organele
sanatoase din vecinatate se vor aglomera peste
colecist:marele epiplon,duodenul,unghiul hepatic al
colonului.apoi prin secretia de fibrinogen apare o
pelicula de fibrina care consolideaza raporturile dintre
componentii blocului subhepatic.In felul acesta inflamatia
este localizata de organism
Perforatia in peritoneul liber,de obicei la
varstnici,produce o peritonita biliara severa cu
mortalitate ridicata
Fistulizarea in duoden
Tratament:
-repaus fizic si alimentar,antispastice,antialgice,punga cu
ghiata in hipocondrul drept,antibiotice cu spectru
larg(cefalosporine).
-se urmaresc obligatoriu 3 parametri:dimensiunea
plastronului,febra si leucocitoza.daca acestea se
diminueaza inseamna ca evolutia a fost favorabila si
dupa 5-10 zile de la debut se poate practica
colecistectomia.Daca insa blocul subhepatic
creste,febra mare(39-40C),leucocitele cresc inseamna
ca a avut loc abcedarea blocului subhepatic si se
impune drenajul de urgenta al abcesului.Dupa stingerea

De retinut!
- recuperarea este mult mai rapida si mai putin
dureroasa dupa interventia laparoscopica decat dupa
cea efectuata pe abdomen deschis
- perioada de spitalizare dupa interventia laparoscopica
este mai redusa decat cea pentru interventia efectuata
pe abdomen deschis; pacientii sunt de obicei externati in
aceeasi zi sau dupa o zi de spitalizare in comparatie cu
2 pana la 4 zile pentru cei cu interventie pe abdomen
deschis.
- perioada de timp pana la reluarea activitatilor cotidiene,
inclusiv revenirea la serviciu, este mai scurta dupa
interventia chirurgicala (7 pana la 10 zile comparativ cu
4 pana la 6 saptamani in cazul interventiei pe abdomen
deschis).

Colecistita acut

11

procesului acut la 6-8 saptamani se va practica

colecistectomia

eritem tegumentar. Daca localizarea sau dimensiunile

chistului o permit, acesta se poate palpa ca o masa
tumorala. Tot prin palpare se poate constata si instalarea
hepatosplenomegaliei..

ECHINOCOCOZA HEPATIC (chistul hidatic hepatic)

Echinococoza este o parazitoza ce afecteaza atat omul
cat si unele animale si are ca agent etiologic Taenia
echinococcus.Parazitul adult se afla in intestinul
cainelui. Este capabil sa produca 600-800 de oua.
Aceste oua sunt eliminate, si, daca intra accidental in
contact cu organismul uman pot declansa boala. Ele
sunt partial digerate si astfel elibereaza embrionii (acest
proces are loc in intestinul subtire).Embrionii sunt
capabili sa penetreze peretele intestinal si sa ajunga in
torentul sangvin. Sunt vehiculati circulator si ajung la
nivel hepatic, unde se opresc mecanic datorita
dimensiunilor mai mari decat diametrul capilarelor
hepatice (nu pot inainta). In ficat, embrionii vor forma
chisturi. In cazul in care embrionii reusesc sa treaca de
bariera capilara hepatica, ajung in plaman, iar din
plaman intra in circulatia sistemica si pot infecta practic
orice viscer (creier, rinichi, splina) chiar si muschii
scheletici si oasele (desi mai rar).
Localizarea hepatica este cea mai frecventa (peste 60%
din cazuri). Un chist hidatic poate ramane asimptomatic
10-20 de ani, datorita ritmului de dezvoltare foarte lent.
Cand incepe sa aiba expresie clinica, este datorita
fenomenelor de compresie pe structurile din jur. Exista si
cazuri in care localizarea superficiala a permis palparea
la examenul fizic.
Exista o serie de factori de risc pentru dezvoltarea bolii
hidatice: contactul cu animalele care sunt gazdele
intermediare: porci, oi, bovine, caini, lupi, coioti.
Profesiile expuse sunt: macelari, pastori, fermieri,
crescatori de animale.

Investigatiile paraclinice includ:

- radiografie toracica, CT toracic
- radiografie si CT abdomino-pelvin
- colecistocolangiografie (pentru vizualizarea raporturilor
chistului cu caile biliare)
- ecografie abdominala
- scintigrama hepatica
- hemoleucograma (pentru investigarea raspunsului
imun al organismului) :Eozinofilia, ca rspuns
imunologic, este un test puin fiabil, fiind prezent
numai la 25% din pacieni. Anticorpi anti Taenia
echinococus(TEHNICA ELISA)
- determinarea enzimelor hepatice.
Tratament
Exista pacienti care raspund foarte bine la tratamentul
cu Albendazol sau Mebendazol (in scheme terapeutice
de lunga durata - aproximativ 3 luni). Acestea pot fi
folosite si in combinatie cu Praziquantel, combinatia fiind
foarte eficienta.
Daca localizarea chistului ridica probleme (prin aparitia
eventualelor complicatii compresive) si daca starea de
sanatate a pacientului o permite, tratamentul de electie
este cel chirurgical. Procedurile in sine sunt complicate
si asociaza o serie de riscuri (datorita manevrarii
intraoperatorii a chistului exista pericolul ruperii acestuia
cu diseminarea consecutiva a parazitului si infectia
generalizata).
Cel mai bun prognostic il au pacientii care raspund bine
la tratamentul medical (in cazurile chisturilor mici).
Evolutia este grava in cazul pacientilor ce au dezvoltat
complicatii (ciroza, hipertensiune portala).

Datorita localizarii extrem de variate, simptomele sunt si

ele foarte diverse si pot fi incadrate in:
- simptome generale - datorate existentei unei infectii
parazitare in corp: prurit tegumentar
generalizat, urticarie, febra;
- simptome ce corespund localizarii exacte a chistului.
Localizare hepatica:
- durere abdominala in cadranul superior drept sub
forma de colica biliara
- fenomene dispeptice de tip biliar: greata, varsaturi cu
caracter bilios
- mai rar, icter.

Complicatiile sunt reprezentate in general de:

- ruperea chistului: se caracterizeaza prin stare de rau
general, febra mare, hipotensiune, pana la colaps
vascular si soc
- abcedarea chistului - aparitia puroiului
- ciroza hepatica
- hipertensiunea portala cu diverse expresii
clinice: hemoragii digestive, insuficienta hepatica.
Abcesul hepatic

Examenul fizic: semnele decelate la examinarea

pacientului sunt in general, cele ale unei infectii
parazitare: pacient febril, eventuala urticarie difuza si

Abcesul hepatic este o colectie de puroi in ficat.

12

In functie de microbii cauzali, abcesele hepatice pot fi:

Abcese hepatice piogene, reprezinta 80% din abcesele
hepatice, si sunt date de diferiti microbi, de obicei
asociati
Abcesele hepatice amebiene, apar de obicie in zona
tropicala sau subtropicala, sunt cauzate de Entamoeba
histolytica, reprezinta cca 10% dintre abcesele hepatice
Abcesele hepatice fungice, date de diferite specii
de Candida, reprezinta cca 10% dintre abcesele
hepatice
Este importanta cunoasterea germenilor cauzali ai unui
abces hepatic, deorece tratamentul medicamentos este
complet diferit

-Culturile din puroiul abtinut prin punctia abcesului pot

evidentia agentul cauzal si sensiblitatea lui la antibiotice
Tratamentul abcesului hepatic
Exista mai multe metode de tratament :
Antibioticele se adminsitreaza pe termen lung pana la 4
saptamani, asociind 3 antibiotice
Drenajul abcesului se poate face prin punctie sub
ecograf sau CT
Interventia chirurgicala se indica in cazurile care nu se
rezolva prin celelalte metode, in abcesele mai mari de
5cm, in cele cu mai multe compartimente sau in cele
care se rup in cavitatea peritoneala

Cauze
Exista mai multe situatii care fac ca o persoana sa poata
face un abces hepatic:
-Infectii abdominale favorizate de:Colangita,Litiaza
bilaira,Stricturi ale canalelor
biliare,Diverticulita,Apendicita,Boala Crohn,Ulcer
perforat,Ciroza hepatica,Cateterisme pe caile
biliare,Interventii chirurgicale hepatobiliare
-Cancere
-Biopsia hepatica
-Traumatisme hepatice
-Infectii in diferite zone ale organismului (flegmoane,
furuncule, abcese, etc)
-Diabeticii si cei cu imunitatea scazuta din diferite cauze,
fac mai frecvent abcese hepatice

Complicatiile abceselor hepatice

Uneori abcesele hepatice pot evolua nefavorabil cu
complicatii secundare:
Septicemie
Rupere in cavitatea peritoneala
Deces in 5-18% din cazurieri, mai frecvent la diabetici,
imunodeprimati, cencerosi

Pancreatita acuta (PA)

DEFINITIE
Este un proces inflamator acut al pancreasului
,caracterizat prin durere abdominala insotita de
cresterea enzimelor pancreatice in sange si urina,datorat
autodigestiei glandei prin activarea intracanaliculara a
enzimelor proprii.

Simptome
Cele mai frecvente simptome in caz de abces hepatic
sunt:
-Durere in zona hepatica
-Febra, transpiratii ,frisoane
-Greata, varsaturi
-Anorexie, scadere in greutate
-Uneori tuse si oboseala la efort
-Icter
-Ficat marit (hepatomegalie) si dureros la palpare

CLASIFICARE
A.histopatologica:
-P.A interstitiala(edematoasa)
-P.A. necrotico-hemoragica
B.clinica:
-Usoara
-Severa

Diagnostic
In afara de simptomele mentionate, pentru diagnosticul
abceselor hepatice sunt necesare si investigatii de
laborator sau imagistice:
-VHS este crescut
-Numarul de leucocite este crescut
-Hemoglobina este scazuta
-Analizele hepatice (TGP, fosfataza alcalina, bilirubina
sunt crescute, iar albumina scazuta)
-Hemoculturile sunt pozitive la jumatate sintre pacientii
cu abces hepatic
-Radiografia pulmonara arata ridicarea diafragmului
drept ,eventual pleurezie dreapta
-Ecografia hepatica arata localizarea si marimea
abcesului, si poate servi la punctionarea percutana a
abcesului
-Examenul CT are acelasi utilitate ca ecografia,
depistand in plus si abcesele mai mici

ETIOPATOGENIE
-Consumul de alcool-frecvent la tineri barbati din mediul
urban
-Litiaza biliara-predominanta la femei varstnice din
mediul rural
-Traumatisme
-Boli metabolice :hipertrigliceridemia,hipercalcemia,D.Z
-Endocrine(hiperparatiroidismul)
-Infectiile virale(cu virusul urlian si Coxackie)
-Obstacole pe canalele excretorii ale pancreasului
In mod normal enzimele pancreatice sunt eliminate in
duoden sub forma inactiva(proenzime),la acest nivel sub
actiunea unei enz.din mucoasa intestinala,tripsinogenul
este transformat in tripsina,care la randul ei activeaza
restul enz.pancreatice:fosfolipaza,elastaza.Orice
mecanism care va permite prezenta tripsinei active in

13

interiorul pancreasului va conduce la activarea

intraglandulara a celorlalte enz. cu autodigestia
consecutiva a acesteia

insuficienta organica multipla-se administreaza rapid

lichide i.v.si se face ventilatie mecanica;se asigura o
nutritie adecvata cu aminoacizi in doze de 1,5g/Kgc
-analgezice,profilaxia ulcerului de stress(cu blocante H 2
sau Sucralfat)
-infectia se tratazeaza cu antibiotice conform
antibiogramei
-inhibitori de enzyme pancreatice
C.Chirurgical-pacientii cu abdomen acut de etiologie
incerta
-rezolvarea litiazei biliare
-drenaj pt.o colectie lichidiana infectata
-PA de cauza traumatica

Tablou clinic
1.Durerea-debutul este acut cu intensitate max in 1030min,localizare epigastrica sau in etajul abdominal
superior cu iradiere posterioara in bara sau in
centura,intensitate severa,atroce,continua,rezistenta la
antialgicele obisnuite;durata>24 ore pana la o
saptamana pana dispare treptat,exacerbata de
alimentatie,voma,alcool,calmata de repaus
alimentar,flexia trunchiului si pozitia genu-pectorala
2.Greata si varsaturile-semn constant si
precoce,persistente,niciodata fecaloide,nu calmeaza
durerea si nu pot fi abolite decat prin instalarea sondei
nazo-gastrice
3.Ileus localizat sau generalizat-zgomotele intestinale
sunt diminuate sau absente
Constatarea la palpare a unei zone cu sensibilitate
maxima in hipocondrul stang,pacientul fiind in decubit
lateral drept(semnul lui Mallet-Guy).
Odata cu extinderea inflamatiei si aparitia necrozei
pancreatice apar:febra,tulburari
respiratorii(dispnee,tahipnee),tulburari
cardiovasculare(tahicardie hipo sau hipertensiune),I.R.A

Pancreatitele cronice (PC)

Definitie-inflamatie cronica a pancreasului asociata cu
fibroza progresiva a parenchimului glandei si scadere
treptata a functiei exocrine si endocrine
Etiologie/clasificare
-alcoolismul cronic
-PC satelita-datorita ulcerelor penetrante in pancreas,a
colecistitelor
-PC prin obstacol al canalului Wirsung(calculoza
pancreatica,stenoze ale canalului pancreatic
principal,tumori ale canalului Wirsung)
-PC idiopatica

Diagnostic
A.Biologic-amilaze serice si urinare crescute,lipaze
pancreatice serice crescute,leucocitoza,trigliceridele
crescute,
B.Imagistic:
1-Ecografia abdominala-se efectueaza in primele 24-48
ore-se pot vizualiza calculi si dilatatia CBP sugerand
cauza litiazica a PA,edemul pancreatic
2-CT abdominala-nu vizualizeaza asa de bine vezicula
biliara dar este f.util in dg. Diferential intre PA interstitiala
si cea necrotizanta
3-Colangio-pancreatografia retrograde
endoscopica(ERCP)-este utila in localizarea si
indepartarea calculilor din CBP la pacientii cu PA
SEVERA DE CAUZA LITIAZICA
4-Radiografia abdominala pe gol-ileus localizat(ansa
santinela-ansa jejunala destinsa in vecinatatea lojei
pancreatice)

Tablou clinic
-Forma dureroasa-durere de intensitate variabila(mai
scazuta ca cea din PA),localizata in epigastru,iradiaza in
coloana,omoplat,uneori este continua,se accentueaza la
ingestia de alimente;diaree cu scaune
steatoreice(grase contin picaturi de grasime);anorexie
selectiva pentru carne si grasimi;scadere ponderala
-Forma enterocolitica-anorexie
globala,meteorism,diaree(cu steatoree) alternand cu
constipatie,colici abdominale,scadere ponderala
-Forma icterica-icter in pancreatitele cronice cefalice
-Forma pseudotumorala-tumora palpabila epigastrica
insotita de dureri epigastrice,meteorism
postprandial,digestie dificila,diaree cu steatoree,scadere
ponderala

Complicatii
-sechestru pancreatic-prin delimitarea zonelor de
necroza pancreatica si peripancreatica in a 2-a
saptamana de boala
-pseudochist pancreatic
-abcese pancreatice

Investigatii
-explorari biologice-amilaza si lipaza crescute,FAL
crescuta,bilirubina creste in colestaza
-ex.radiologic-calcificari intrapancreatice
-ecografia,CT-leziuni caracteristice
Tratament
-sistarea alcoolului
-tratamentul durerii-AINS
-tratamentul enzimaticenz.pancreatice(KREON,TRIFERMENT)

Tratament
A.Punerea in repaus a pancreasului(intreruperea
alimentatiei orale +sonda nazo-gastrica)
B.Medical-cei cu PA severa trebuie internati la terapie
intensiva pentru monitorizarea fc.vitale si pentru a evita

14

-tratamentul chirurgical rezervat complicatiilor

Simptomatologie
-debut brutal,cu durere foarte intensa in hipocondru
stg.,febra 39-40 grade,crestere rapida de volum a splinei
Evolutie-poate fi:
-Favorabila-cu remisiune clinica in 10-14 zile
-Nefavorabila-spre complicatii(abces splenic,abces
subfrenic,ruptura)

Neoplasmul de pancreas

Are frecventa maxima intre 50-60 ani,la barbati.

Etiologie
-Pancreatita cronica
-Substante chimice,fumat
-Exces de grasimi si proteine animale

Tratament
-evolutia nefavorabila impune splenectomia

Simptomatologie
-debut insidios cu:astenie,anorexie,tulburari
dispeptice,scadere ponderala progresiva
- Sdr.pancreatico-biliar-semn clinic dominant este icterulapare in N.capului de pancreas-icter nedureros
,progresiv,cu tenta brun-verzuie,insotit de un prurit
tenace,bradicardie,urini hipercrome si scaune acolice
-Sdr.pancreatico-solar-predomina durerea in
N.corpului de pancreas-durerea este exacerbata de
mese,b.adopta pozitia genupectorala,nu cedeaza la
antalgice obisnuite insa cedeaza la aspirina in 60% din
cazuri(test diagnostic)

Este situat pe trunchiul arterial.El poate

fi:fuziform,sacciform,disecant.
Etiopatogenie
-Embolii septice in cordul stg.
-Malformatii congenitale
-Sifilis,ATS
-Traumatisme abdominale
Diagnosticul
-Pe aortografie
-La palpare tumora pulsatila in hipocondru stg.
Complicatii
-Fisura cu formarea unui hematom care fuzeaza in
capsula pancreatica
-Ruptura in cavitatea peritoneala,organe cavitare,vena
splenica((realizarea unui anevrism arterio-venos)

B.ANEVRISMUL ARTEREI SPLENICE

Investigatii
De laborator-anemie,leucocitoza,VSH
accelerata,bilirubina,fosfataza alcalina,cholesterol
crescute;amilazele,lipazele crescute
Ecografie,CT,RMN

Tratament
-chirurgical-splenopancreatectomie stg,decoland splina
si pancreasul pana deasupra anevrismului,unde se
ligatureaza artera splenica

Prognostic
-evolutia este rapida si progresiva,supravietuirea din
momentului diagnosticului fiind in medie de cateva luni
-10-15%sunt operabili

TUMORI SPLENICE

Patologia chirurgicala a splinei

A.Benigne:hemangiom,limfangiom,lipoame,fibroame,etc
.
B.Maligne:primitive(sarcoame ) si metastatice
Hemangiomul-cea mai frecventa forma;in caz de
rupture,da un procent ridicat de mortalitate
Limfangiomul-dilatatii chistice sau cavernoase ale
limfaticelor splinei;evolutie lenta si fara complicatii
Sarcomul-se manifesta clinic prin splenomegalie
importanta,dureroasa,stare generala
alterata;prognosticul este rezervat,evolutia spre exitus
este rapida;tratament chirurgical in caz de sarcom
primar

LEZIUNI VASCULARE

CHISTURILE SPLENICE

A.INFARCTUL SPLENIC

Clasificare
-Neparazitare
-Pseudochisturi
-Chisturi hidatice

Tratament
-chirurgical-duodeno-pancreatectomia cefalica,in cazul
N.de cap de pancreas
-splenopancreatectomia stanga-in N.cozii si/sau corpului
de pancreas
-chimioterapia si radioterapia nu prelungesc
supravietuirea

Poate fi de natura arteriala sau venoasa.

Etiopatogenie
-Afectiuni cardiace-endocardite ,valvulopatii(stenoza
mitrala)
-Tromboza venei splenice
-Hemopatii benigne si maligne

A.Chisturile neparazitare-cuprind formele

dermoide,epidermoide,cu continut seros,cu continut
sangvinolent

15

-Chisturile epidermoide-apar mai ales la femei tinere

care au suferit un traumatism in hipocondrul stg.;se
constituie lent,au peretii albiciosi-sidefii,nu adera la
organele din jur,contine lichid sero-hematic
-Chisturile cu continut seros-sunt degenerescente
chistice ale splinei;pot fi unice sau multiple si contin o
serozitate pura
-Chisturile cu cotinut sangvinolent-apar dupa
hematoame posttraumatice,adera la organelle din jur,se
pot infecta
Tratament=chirurgical-splenectomie
B.Pseudochisturile-pot fi
seroase,hemoragice,inflamatorii;nu au perete propriu;cel
mai des sunt hematoame inchistate aparute dupa un
infarct sau ruptura splenica

Starea generala alterata,bolnavul este

palid,suferind,polipneic
Pulsul este rapid
Bolnavul este febril
Semne fizice
Abdomenul rigid,imobil(nu participa la miscarile
respiratorii ale toracelui)
Rigiditatea abdomenului este maxima(abdomen
de lemn)in primele ore ale peritonitelor
determinate de perforatii ale organelor,dispare in
peritonitele vechi neglijate
Percutia abdomenului-matitate deplasabila pe
flancuri
Tuseul rectal si vaginal-sensibilitatea fundului de
sac Douglas

C.Chistul hidatic splenic=o localizare rara a

echinococozei
Calea de infestare este cea arteriala.
Continutul lichidului poate fi clar sau net purulent
;calcificarea peretelui apare mai rar;punga chistica este
bine delimitate,aderenta si realizeaza compresiuni pe
organelle vecine
Tratament-chirurgical=splenectomie

Investigatii
-Leucocitoza cu neutrofilie
-ureea sanghina crescuta,glicemia la limita superioara a
normalului
Examenul radiologic:anse dilatate cu prezenta de aer si
lichid intr-un abdomen general opac.
Ecografia abdominala poate pune in evidenta revarsatul
lichidian
Tratament-peritonita este o urgenta chirurgicala
-masuri preoperatorii-reechilibrare
hidroelectrolitica,oxigenoterapie,antibioterapie,combater
ea durerii,febrei
-tratament chirurgical-deschiderea cavitatii
peritoneale,tratamentul leziunii cauzale,toaleta cavitatii
peritoneale ,drenaj larg peritoneal

Peritonita acuta difuza

Inflamarea peritoneului urmata de dezvoltarea unui
sdr.patologic ce impune un tratament de
urgenta,adecvat cauzei care a produs peritonita.
Etiopatogenie
-Peritonita acuta primitiva(spontane)-au sursa de
contaminare extraperitoneala ,in special la copii cu
nefroza si la adulti cu ascita;insamantarea se face pe
cale circulatorie de la focare situate la distanta de
abdomen;germenii cei mai
intalniti sunt:E.coli la
adulti si pneumococul, streptococul,stafilococul la copil
-Peritonita acuta secundara-sursa de contaminare
este intraperitoneala,80% apar in perforatiile organelor
cavitare,20%apar ca o complicatie postoperatorie
Perforatia stomacului si duodenului
Contaminare biliara
Peritonita apendiculara
Perforatia intestinului subtire si colonului
Peritonite genito-urinare
Peritonite posttraumatice

Plagi abdominale
Se definesc prin existenta unei solutii de continuitate la
nivelul tegumentelor.
Clasificare/etiopatogenie
-Penetrante-in care peritoneul comunica cu
exteriorul;pot fi:
-Simple-cand deschid peritoneul dar nu intereseaza nici
un organ
-Cu leziuni viscerale
-Cu leziuni complexe
-Nepenetrante-nu intereseaza peritoneul;pot fi:
-Simple-fara leziuni viscerale
-In seton-plaga are un orificiu de intrare si unul de
iesire(arme de foc)

Simptomatologie
-Durerea se poate instala brusc,brutal (perforatie de
organ) sau insidios ,poate fi mascata de administrarea
de opiacee.Localizarea initiala corespunde organului
afectat, apoi in decurs de catava ore se generalizeaza
-alte simptome sunt:anorexia,greata,varsaturi,oliguria
Semne obiective obtinute la examenul fizic al
bolnavului:

Examen clinic
-trebuie sa se faca rapid,impletindu-se cu gesturile de
reanimare
-se evalueaza functiile vitale,se evidentiaza starea de
soc,se face un prim bilant al leziunilor
-Inspectia-poate constata:
-Leziuni tegumentare:plagi,echimoze,excoriatii
-Bombarea circumscrisa a tegumentelor(revarsat
serohematic,hematom)

16

-Hernii,eventratii,evisceratii posttraumatice
-Scurgeri de continut patologic prin plaga(suc
gastric,bila,continut fecaloid,,urina)
-Palparea-evidentiaza durerea,contractura
musculara,apararea musculara
-Percutia-in sdr.de iritatie peritoneala,evidentiaza
durerea la lovirea usoara cu degetele flectate(semnul
clopotelului)
-Ascultatia-in leziunile unui viscer cavitar-lipsesc
zgomotele peristaltice in peste 90% din cazuri
-Tuseul rectal sau/si vaginal-este obligatoriu-durerea
provocata la palparea fundului de sac
Douglas,bombarea acestuia sau impastarea dureroasa
traduc un revarsat intraperitoneal
Explorari paraclinice
-Ex.de laboratorHt,Hb,leucocite,gr.sangvina,Rh,transaminaze,teste de
coagulare,ex.urinii
-Ecografia,CT
-Punctia abdominala+frotiu si insamantari pentru
decelarea germenilor si a sensibilitatii lor la antibiotice
Tratament-in functie de organul afectat

17