Sunteți pe pagina 1din 5

Pentru fiecare dintre teoriile nvrii prezentate n curs prezenta i o

modalitate de integrare a acestora n practicile educaionale

Teoriile care s-au impus in literatura de specialitate relativ la invatare reprezinta


abordari diferite ale mecanismelor generale care stau la baza acestui proces. Behavioristii
accentueaza importanta relatiei stimul - raspuns in invatare si reduc la minimum rolul
procesarilor cognitive. Cognitivistii acorda un rol major procesarilor informationale care au
loc intre input si output, punand astfel un accent mare pe ceea ce se intampla in cutia
neagra. Teoria sociala a invatarii accentueaza rolul pe care il are in procesul de invatare
experienta sociala a unei persoane.
Procesul educational este bazat in exclusivitate pe procesul de invatare(cunostinte,
atitudini, deprinderi, comportamente). Sarcinile scolare sunt insa foarte bine circumscrise de
domenii academice conturate care impun un anumit specific procesului de invatare.
1. Teoriile generale ale invatarii si practica educationala
Modul in care se conceptualizeaza mecanismul invatarii se repercuteaza asupra modului de
predare si evaluare promovat. Modelul mental al profesorilor despre invatare ghideaza
practica lor de predare si evaluare. Astfel, daca activitatea de invatare este vazuta in maniera
behaviorista, adica se considera ca invatarea se realizeaza prin repetare si intarire a
rezultatelor asteptate, procesul devine unul de transmitere-;memorare de cunostinte, in care
profesorul este cel care preda, prezinta, transmite cunostinte si creeaza conditiile pentru
intarirea rezultatele asteptate, iar elevul le repeta pana la memorare; in timp ce, daca invatarea
este vazuta din perspectiva cognitivista, respectiv ca o activitate de procesare a informatiei,
transformare si construire a sensului propriu al cunostintelor predate, actorii devin parteneri in
invatare, profesorul avand un rol facilitator, iar procesul va fi unul de colaborare. Prin urmare,
conceptia despre invatare contine implicita si o conceptie despre modul in care trebuie sa se
realizeze predarea, iar in functie de aceasta se aleg ulterior metodele utilizate atat in predare
cat si in evaluare. Repetate de la o generatie la alta, canonizate in manuale si metodici,
aceste teorii ghideaza intreaga practica de predare-invatare, chiar si atunci cand segmente
importante ale lor s-au dovedit invalide.
Perspectiva behaviorista (Thorndike, Skinner,)
Perspectiva behaviorista este o perspectiva asociationista. Mecanismul responsabil de
producerea invatarii este din aceasta perspectiva asocierea repetata dintre stimul si raspuns.
Invatarea se defineste ca o modificare in comportamentul observabil datorat exercitiului,
respectiv intaririi diferentiate a legaturii dintre stimul si raspuns (situatie si comportament).
Behaviorismul se intereseaz de comportamentele observabile ale indivizilor, dar nu se
preocup de procesele mentale care intervin n nvare. Pentru adepii behaviorismului,
nvarea s-a produs cnd elevul d un rspuns corect la un stimul dat. Pentru a ajunge la
aceste rezultate, profesorul se sprijin, mai ales, pe metode pedagogice care asigur o retenie
crescut. Pentru a realiza ntrirea, profesorul recompenseaz rspunsurile bune i, uneori,
sancioneaz rspunsurile eronate. Pregtirea predrii se face prin formularea precis a
obiectivelor nvrii (n termeni de comportament observabil) i prin descompunerea
coninutului n uniti logice de nvare. nvarea vizat n predarea de tip behaviorist este

adesea de tipul memorrii, de definire i de ilustrare a conceptelor sau de aplicare a


procedurilor. Evaluarea nvrii se face, n general, prin examene cu caracter obiectiv: elevul
trebuie s demonstreze c tie rspunsul bun. Profesorul i asum ntreaga responsabilitate
pentru atingerea obiectivelor nvrii, crend un mediu i un sistem de ntrire care s aduc
elevul n situaia de a adopta noi comportamente. n mod tipic, elevul este descris ca un
rezervor, n care profesorul deverseaz informaiile provenind dintr-o realitate extern
obiectiv. Astfel, profesorul ndeplinete, n principal, rolul de a transmite informaii.
n materie de utilizare a noilor tehnologii ale informaiei i comunicaiei, profesorul are
tendina de a le folosi pentru exerciii, ca tutoriale sau pentru a-i moderniza expunerile,
prezentndu-le cu echipament de proiecie digital. n concluzie, behaviorismul se intereseaz
de predare, mai degrab dect de nvare, i de rezultatele observabile, mai degrab dect de
procesul de nvare.
Legile invatarii prin asociere (Thorndike, 1913):
Legea exercitiului; sugereaza ca taria legaturii dintre o situatie si un raspuns creste lent o
data cu repetarea asocierii acestora. De asemenea, taria legaturii scade daca intr-un interval
mai mare de timp nu mai apare asocierea celor doua componente (situatie si raspuns).
Legea efectului; taria legaturii dintre o situatie si un raspuns creste daca asocierea este urmata
de o stare satisfacatoare si scade, daca asocierea este urmata de o stare nesatisfacatoare.
Aplicatii educationale imediate ale legilor invatarii asociative:
- utilizarea repetitiei ca baza a cresterii tariei asocierilor dintre stimul si raspuns
- utilizarea intaririlor
Educatia din perspectiva asociationista:
Predarea reprezinta o activitate de modelare a raspunsului elevului prin procedee cum ar fi:
demonstratia, modelarea, intarirea raspunsului care aproximeaza cel mai bine raspunsul dorit
(exista prin urmare un raspuns optim asteptat).
Sarcinile scolare sunt descompuse, iar curricula este secventata astfel incat sa se asigure
insusirea prerechizitelor inaintea trecerii la stadiul urmator.
Predarea este centrata pe profesor. Acesta are rol activ si directiv; mentine controlul asupra
vitezei, succesiunii si continutului predat. Prin urmare nu putem vorbi de autoreglare in
invatare,
reglarea
invatarii
realizandu-se
din
exterior:
profesor,
context.
Modalitatea instructionala predominanta - predarea directa.
Limitari ale perspectivei behavioriste in educatie:
a) limite practice:
- predarea directa este eficienta doar in cazul cunostintelor factuale
- instructia directa nu este eficienta in formarea deprinderilor cognitive superioare (gandirea
critica, rezolvarea de probleme)
- nu ofera flexibilitatea necesara pentru aplicarea cunostintelor in contexte noi
b) limite teoretice:
- nu ofera o explicatie satisfacatoare pentru mecanismele care stau la baza invatarii
O alta perspectiva asociationista o reprezinta invatarea sociala (Bandura, 1983). Aceasta
abordare a invatarii pune la baza procesului de invatare mecanisme ca: modelarea (directa,
indirecta, simbolica), facilitarea, inhibarea-dezinhibarea unui comportament. Perspectiva
invatarii sociale extinde behaviorismul centrandu-se pe influenta pe care observarea
consecintelor comportamentelor celor din jur o are asupra comportamentului persoanei.

Eficienta modelului depinde de: similaritatea perceputa (Schunk, 1987), competenta si statutul
modelului.
Implicatiile acestei perspective asupra procesului educational se refera in special la
intelegerea rolului de model al profesorului.
Perspectiva cognitiva (Brunner)
Perspectiva cognitiva are la baza teoria procesarii informatiei si reprezinta o perspectiva
activa asupra invatarii. Conform teoriei procesarii informationale, procesul de invatare se
refera la receptarea informatiei din mediu si utilizarea unor strategii cognitive pentru
transferul acesteia din memoria de scurta durata in memoria de lunga durata. Aceste doua
procese: atentia si utilizarea strategiilor constituie mecanismul fundamental al invatarii in
teoria procesarii informatiei.
Cognitivismul, contrar behaviorismului, caut s pun n lumin procesele interne ale
nvrii. Pentru cognitiviti, elevul este un sistem activ de prelucrare a informaiei, avnd
urmtoarele componente:
sistemul de nregistrare senzorial, prin care elevul primete stimuli diveri din mediu i pune
n aplicare procese complexe de recunoatere a informaiei;
memoria de scurt durat, cu capacitate limitat, n care este transferat informaia perceput;
memoria de lung durat, cu capacitate nelimitat, n care este nmagazinat ulterior
informaia, considerat o baz de date pentru procesele de recuperare a informaiilor.
Pentru cognitiviti, ca i pentru behavioriti, exist o realitate extern obiectiv, dar, n acest
caz, elevul trebuie s integreze realitatea n propriile scheme mentale, mai degrab dect s
dobndeasc noi comportamente observabile. Deci, nvarea este caracterizat printr-o
schimbare n structurile mentale ale elevului.
Viziunea educativ care decurge din abordarea cognitivist pune accentul pe angajamentul
mental activ al elevilor pe toat durata nvrii, pentru a reui prelucrarea informaiei n
profunzime. Astfel, profesorul va utiliza strategii de predare care vizeaz:
s ajute elevul n selecionarea i codificarea informaiei provenind din mediu;
s organizeze i s integreze informaia;
s regseasc informaia n memoria de lung durat.
Metodele de predare favorizate de abordarea cognitivist permit multiple parcursuri de
nvare, lund n considerare variabilele individuale care influeneaz modul de prelucrare a
informaiei. Profesorul cognitivist va utiliza preponderent noile tehnologii ale informaiei i
comunicaiei care permit o mare interactivitate cu elevii ( tutoriale inteligente sau simulri
informatizate).
Capacitatile atentionale si strategice se dezvolta o data cu varsta, copiii devenind niste
procesori de informatie mai eficienti. Aceste abilitati ii ajuta sa depaseasca limitarile impuse
de registrul senzorial si memoria de scurta durata, astfel incat achizitia cunostintelor
(declarative, procedurale si strategice) se realizeaza mai rapid si mai eficient (Byrnes, 2001).
Principalele aplicatii ale perspectivei cognitive in educatie:
accentuarea rolului activ al elevului in invatare; utilizarea de strategii de memorare. Aceste
strategii pot fi simple, cum ar fi repetarea materialului sau strategii complexe, de elaborare si
organizare.
importanta autoreglarii in invatare;
intelegerea mai nuantata a diferentelor individuale. O eroare in rezolvarea unei sarcini poate
sa se datoreze nu doar lipsei anumitor structuri cognitive (Piaget), ci unei varietati de factori:
de la neatentie, lipsa unor strategii eficiente de memorare, la capacitatea redusa de
reactualizare, sau de monitorizare si control al invatarii.

rolul profesorului este de facilitare a invatarii prin:


- organizarea materialului: scheme de organizare, modele conceptuale, modele ierarhice
- elaborare: sugerarea unor analogii sau mnemotehnici.
- implicarea activa a elevilor in sarcini autentice de invatare: problematizari, intrebari care
solicita prelucrarea superioara a materialului, furnizare de exemple si aplicatii, testare
cunostintelor pe baza de proiecte.
Perspectiva socio-constructivista
Curentul care a stat la baza acestei abordari a invatarii este postmodernismul. La nivelul
constructivismului, curentul postmodernist aduce o modificare a ideii ca locusul cunostintelor
se afla in interiorul persoanei. Invatarea si procesul de construire a sensului sunt procese
sociale prin excelenta, la aceasta contribuind activitatile si instrumentele culturale, de la
sistemele de simboluri la limba si arte
Constructivismul recunoate, ca i cognitivismul, ca nvarea este o activitate mental.
Pentru constructiviti, nu exist o realitate extern obiectiv, realitatea existnd doar n mintea
indivizilor. nvarea este, deci, un proces activ de construire a acestei realiti. Realitatea este
construit de fiecare individ, care i d o semnificaie unic, pornind de la propriile experiene.
Elevul nu transfer pur i simplu cunotinele provenind din lumea extern n memoria sa,
ci construiete propriile interpretri ale lumii, pornind de la interaciunile sale cu aceasta.
Cunoaterea este deschis negocierii i, n acest sens, contextul social joac un rol major n
nvare.
Pentru constructiviti, predarea nu const n a transmite elevului semnificaiile unui alt
individ care tie. Predarea const n a pune semnificaiile elevului la ncercare. O viziune
constructivist a educaiei valorizeaz pedagogia activ i nondirectiv, favoriznd contextul
real de nvare, susinerea elevului, mai degrab dect intervenia, descoperirea dirijat,
ncurajarea explorrii unor puncte de vedere diferite, nvarea colaborativ, abordarea prin
proiect etc. Elevul are un rol proactiv, pentru c el este decidentul n demersul su de
construire a cunotinelor, nsoit i susinut de profesor, care are sarcina de a-i oferi un mediu
de nvare bogat i stimulant.
n planul utilizrii TIC, profesorul constructivist va alege medii de nvare deschise, n care
elevii s-i poat testa propriile ipoteze, s confrunte puncte de vedere etc. De asemenea,
profesorul constructivist va privilegia utilizarea programelor utilitare pentru a realiza
producii n contextul unor proiecte care se apropie de viaa real i nu doar pentru a nregistra
date. Tehnologiile hipermedia sunt folosite pentru a oferi elevului un mediu flexibil de
explorare i de construire a propriilor cunotine. n sfrit, noile tehnologii sunt favorizate de
profesorul care adopt abordarea constructivist a nvarii pentru a stabili legturi cu
comunitatea de nvare lrgit i pentru a consulta diverse resurse ( Internetul, pota
electronic etc.).
Invatarea are la baza interactiunea dintre procesele cognitive individuale si cele sociale
(accentul fiind pus pe procesele sociale).
Mecanismele implicate sunt: a) conflictul sociocognitiv (bazat in mare parte pe teoria lui
Piaget si a discipolilor).
Rolul interactiunilor sociale este doar de a genera conflictul cognitiv, care genereaza o stare
de dezechilibru si forteaza individul sa-si modifice schemele existente.
Studii care investigheaza teoria conflictului sociocognitiv aduc o serie de nuantari. Bell &
all. (1985) respectiv Forman & Kraker (1985) au demonstrat importanta participarii active si
influenta statutului social in cadrul grupului asupra beneficiului pe care interactiunea cu copii

de aceeasi varsta o are asupra invatarii. Ei trebuie sa fie activ antrenati in activitatea de
rezolvare de probleme si sa existe o interactiune verbala intre ei. De asemenea daca diferenta
de expertiza este prea mare copiii tind sa preia necritic solutia fara a participa la procesul de
constructie.
Damon, 1984, arata ca natura modificarii pe care copiii trebuie sa o faca influenteaza de
asemenea diferentiat modul in care ei beneficiaza de pe urma interactiunilor sociale -; daca
este o modificare de perspectiva, copiii beneficiaza mai mult de pe urma interactiunii cu copii
de aceeasi varsta, in timp ce pentru dobandirea unei noi deprinderi este mai benefica
interactiunea cu o persoana mai experimentata.
b) constructia cunostintelor Functionarea cognitiva individuala nu este doar derivata din
interactiunea sociala, ci este un produs al acestei interactiuni:
dezvoltarea individuala si functionarea mentala superioara isi au originea in interactiunile
sociale. Participarea la activitati comune de rezolvare de probleme duce la internalizarea
efectelor activitatii comune astfel nct persoana acumuleaza noi strategii si cunostinte despre
lume si cultura.
Functionarea atat in plan social cat si individual este mediata de simboluri (semne, limba,
mnemotehnici, scheme, diagrame, produse artistice) care faciliteaza co-constructia
cunostintelor si in acelasi timp sunt mijloace internalizate care vor sta la baza activitatilor
individuale ulterioare de rezolvare de probleme.
Intelegerea relatiei complexe dintre aspectele individuale si cele sociale trebuie privita din
perspectiva developmentala (filogenetica, culturala/antorpologica, ontogenetica si
microgenetica).
Dependenta invatarii de contextul sociocultural in care se desfasoara, separarea individului
de influentele sociale este imposibila. In acest sens scoala trebuie privita ca un sistem cultural,
iar scolarizarea ca un proces cultural (de culturalizare), in care elevii si profesorii construiesc
si isi internalizeaza cultura scolii
Educatia din perspectiva socio-constructivista:
Conceperea scolilor sub forma unor comunitati de invatare (Brown, Campione, 1994), in
care responsabilitatea pentru invatare este individuala, dar ea se realizeaza practic prin
participare la rezolvarea in grup a sarcinilor, prin interactiune, negociere si colaborare
Evaluarea ia forma evaluarii dinamice, luand in considerare influenta sociala, spre deosebire
de evaluarea traditionala care incerca sa reduca la minim, prin practicile utilizate, contributia
sociala la determinarea produselor invatarii.
Scoala este sensibila la diferentele culturale ale elevilor (o scoala pentru toti elevii).
Explicatii socioculturale ale ineficientei scolii in a raspunde necesitatilor elevilor: a)
discontinuitatea dintre culturi (valori, atitudini, convingeri) intre casa si scoala, b) diferente de
comunicare, c) interiorizarea stereotipurilor negative de catre o minoritate si conceptualizarea
scolii ca un teren al opozitiei si rezistentei, d) probleme de relationare, cum ar fi esecul de
construire a increderii intre profesor si elev.