Maturitatea, Responsabilitatea de a fi tu insuti

Mintea ndreptata spre afara este radacina naivitatii tale copilaresti. Chiar daca ai ajunge la luna, ce
ai sa faci acolo? Vei fi acelasi! Vei sta pe luna avnd n cap aceleasi prostii, acelasi balegar de vaca
sfnta pe care l tot cari n inima. Nu va fi nici o diferenta. Poti sa fii sarac lipit, poti sa fii putred de
bogat; poti sa fii total anonim, poti sa fii renumit n toata lumea - nu exista nici o diferenta, tot
copilaros esti, si asa vei ramne daca mintea ta nu va face o cotitura la o suta optzeci de grade,
ncepnd sa se ndrepte spre interior, daca mintea nu ia o cu totul alta dimensiune, devenind
meditatie.
Meditatia este ntoarcerea mintii catre sursa ei.

Meditatia te face matur; meditatia te face cu adevarat adult. Sa naintezi n vrsta nu nseamna sa
devii cu adevarat adult, pentru ca vad oameni de optzeci de ani care joaca jocuri urte, se joaca dea puterea politica. Somnul pare sa fie profund. Cnd au sa se trezeasca? Cnd se vor gndi la lumea
launtrica?
Moartea ti va lua tot ce ai acumulat - putere, bani, prestigiu. Nu va ramne nici urma din toate
astea. Toata viata ta va fi anihilata. Va veni moartea si va distruge tot ce ai realizat; va veni moartea
si ti va dovedi ca palatele tale n-au fost dect palate din carti de joc.
Maturitatea nseamna sa stii ca exista n tine ceva nemuritor, ceva care va transcede moartea. Ca sa
stii, trebuie sa-1 cunosti. Mintea cunoaste lumea, meditatia l cunoaste pe Dumnezeu. Mintea este o
cale de a ntelege obiectul, meditatia este o cale de a ntelege subiectul. Mintea se preocupa de
continut, meditatia se preocupa de continator - constiinta. Mintea e obsedata de nori, meditatia
cauta cerul. Norii vin si pleaca; cerul ramne, dainuie.
Cauta cerul launtric. Iar daca l vei gasi, nu vei muri niciodata. Corpul va muri, mintea va muri, dar tu
nu vei muri. Iar cnd cunosti asta, cunosti viata. Ceea ce numesti tu acum viata nu e viata
adevarata pentru ca o sa moara. Numai cel care mediteaza stie ce e viata, pentru ca el a ajuns la
sursa vesniciei.
Cuvnt nainte. Arta de a trai ... 5
DEFINITII ... 15
De la ignoranta la inocenta ... 15
Maturitatea si batrnetea ... 17
Maturitatea spiritului ... 23
CICLURILE DE SAPTE ANI ALE VIETII ... 27
SIMPTOME ... 39
Strainul din salon ... 39
Menopauza ... 41
Batrnul obscen ... 42
Amaraciunea ... 44
RELATIA MATURA ... 45
Dependenta, independenta, interdependenta ... 45
Iubirea ntre nevoie si daruire ... 46
Iubirea si casatoria ... 50
Parintele si copilul ... 52
Iubire plus constientizare egal fiinta ... 58
LA RASCRUCE DE DRUMURI ... 63
Cnd vesnicia se intersecteaza cu timpul ... 63
Legile batrnetii ... 69
TRANZITII ... 75
De la nu la da ... 75
ntregirea si centrarea ... 77

Cnd nasterea si moartea devin una ... 82

Iesirea din joc ... 87
NEDUMERIRI ... 89
Omorul justificabil ... 89
Viata fara atitudine ... 92
De la sex la senzualitate ... 99
Fragmente
CUVNT NAINTE
Arta de a trai
Omul se naste sa izbndeasca n viata, dar totul depinde numai de el. Poate sa si esueze, trecnd
prin viata fara sa nteleaga nimic din ea. Poate sa respire, sa mannce, sa mbatrneasca si sa se
ndrepte spre mormnt, dar asta nu e viata, e moarte lenta. O moarte treptata, care se ntinde pe o
perioada de saptezeci de ani, sa zicem, din leagan pna la mormnt. si, pentru ca n jurul tau,
milioane de oameni mor n felul asta treptat, lent, i imiti si tu. Copiii nvata de la cei din jurul lor, iar
noi suntem nconjurati de morti.
De aceea, ma simt obligat sa explic, n primul rnd, ce nteleg eu prin "viata". Viata nu nseamna
doar sa mbatrnesti, nseamna si maturizare. Iar mbatrnirea si maturizarea sunt doua lucruri
diferite.
Orice animal mbatrneste, pe cnd maturizarea este specifica numai fiintelor umane.
Maturizarea nseamna sa patrunzi clipa de clipa tot mai adnc n principiile vietii; ea nseamna sa
te ndepartezi de moarte, sa nu mergi catre ea. Cu ct patrunzi mai adnc viata, cu att ntelegi mai
bine nemurirea din tine. Te ndepartezi de moarte, si vine o clipa cnd ntelegi ca moartea nu e
dect o schimbare de haine, sau o schimbare de casa, sau o schimbare de forma - nimic nu moare,
nimic nu poate sa moara.
Moartea este cea mai mare iluzie care exista.
Ca sa te maturizezi, uita-te la un copac. Pe masura ce copacul se maturizeaza, radacinile lui
patrund tot mai adnc n pamnt. Exista un echilibru - cu ct creste copacul mai nalt, cu att mai
adnci sunt radacinile lui. N-ai sa gasesti un copac de cincisprezece metri cu radacini mici; ele nu ar
putea sustine un copac att de mare.
n viata, maturizarea nseamna sa patrunzi adnc n tine, acolo unde ti sunt radacinile. Pentru
mine, primul principiu al vietii este meditatia.
***
Relatia matura
Dependenta, independenta, interdependenta
Iubirea poate avea trei dimensiuni. Una dintre ele este dependenta; este un lucru care se ntmpla
majoritatii oamenilor. Sotul este dependent de sotie, sotia este dependenta de sot; se exploateaza
unul pe celalalt, se domina unul pe celalalt, se poseda unul pe celalalt; fiecare l reduce pe celalalt la
un bun de consum. n lume, asa sta situatia n nouazeci si noua la suta din cazuri. De asta iubirea,
care ar putea deschide portile paradisului, deschide portile iadului.
A doua posibilitate este iubirea dintre doua persoane independente. Asta se ntmpla rareori, si n
cazul asta exista nefericire, pentru ca exista n permanenta conflict. Adaptarea nu e posibila,
ntruct ambele persoane sunt foarte independente, nici una nu este dispusa sa accepte
compromisuri, sa se adapteze dupa cealalta.
Este imposibil de trait cu oameni precum pictorii, gnditorii, savantii, care traiesc ntr-un fel de
independenta, cel putin n mintea lor. Ei dau libertate celuilalt, dar acea libertate seamana mai
degraba cu indiferenta, dau senzatia ca nu le pasa de celalalt, ca celalalt nu conteaza pentru ei. si
lasa reciproc spatiu, nu se baga unul n sufletul celuilalt. Relatia pare sa fie doar de suprafata; se
tem sa patrunda mai adnc unul n sufletul celuilalt pentru ca sunt mai atasati de libertatea lor
dect de iubire, si nu vor sa si-o compromita.
A treia posibilitate este interdependenta. Asta se ntmpla foarte rar, dar atunci cnd se ntmpla,
pamntul devine un paradis. Numai atunci poate fi vorba de iubire, caci cele doua persoane sunt
ntr-o sincronizare perfecta, de parca ar respira una pentru cealalta, de parca ar fi un suflet n doua

corpuri.
Celelalte doua posibilitati nu sunt n realitate iubire, sunt doar aranjamente sociale, psihologice,
biologice. A treia este ceva de ordin spiritual.
****
...sau mai trziu vei vedea ca libertatea te va aduce la tine nsuti, libertatea va deveni meditatie,
constientizare.
Libertatea este un alt aspect al meditatiei. Fie ncepi cu libertatea si vei ajunge sa constientizezi
realitatea fiintei tale, fie ncepi cu constientizarea si vei deveni liber. Libertatea si constientizarea
merg mna n mna. Iubirea este un gen de legatura subtila, nsa este o experienta esentiala pentru
maturizare.
Iubirea te face real; altfel, rami o fantezie, un vis fara substanta. Iubirea ti da substanta, iubirea
ti da integritate, iubirea te face sa fii centrat. nsa ea este doar o jumatate a calatoriei; cealalta
jumatate trebuie completata prin meditatie, prin constientizare. nsa iubirea te pregateste pentru
cealalta jumatate. Iubirea este jumatatea de nceput, constientizarea este jumatatea de la sfrsit.
ntre iubire si constientizare, ntre aceste doua maluri, curge rul realitatii fiintei tale.
Nu evita iubirea. Intra n ea, cu toata durerea pe care o aduce ea. Da, iubirea doare, dar daca esti
ndragostit, nu conteaza. De fapt, durerea te ntareste. Uneori durerea este cumplita, dar toate
ranile alea sunt necesare pentru a te provoca, pentru a te face mai putin somnoros. Toate acele
situatii periculoase sunt necesare pentru a te face vigilent, pentru a te trezi. Iubirea pregateste
terenul, iar n solul iubirii poate sa se dezvolte samnta meditatiei - numai n solul iubirii.
Cei care, de frica, fug de lume, nu vor ajunge niciodata la meditatie. Pot sa stea vieti la rnd n
grotele din Himalaya, ca tot nu vor ajunge la meditatie. Lucrul asta nu e cu putinta pentru ca, fugind
de lume, au fugit si de iubire, or numai iubirea pregateste terenul n care ncolteste si se dezvolta
samnta meditatiei.
De aceea insist eu asupra nerenuntarii la lume. Fii n ea, accepta-i provocarile, accepta-i
pericolele, ranile, durerile. Treci prin ea. Nu o evita, nu ncerca sa gasesti o scurtatura, pentru ca nu
exista nici una. Viata e o lupta, e o sarcina anevoioasa, dar numai acceptnd lupta ajungi n vrf.
si bucuria va fi mai mare, mult mai mare dect daca ai fi lasat n vrf de un elicopter, caci atunci ai
ajunge acolo nedezvoltat si n-ai putea sa te bucuri de faptul ca esti acolo. Gndeste-te la diferenta...
Te straduiesti din greu sa escaladezi Everestul. E foarte periculos, moartea pndeste la orice pas,
exista toate posibilitatile sa nu ajungi n vrf, exista toate posibilitatile ca muntele...
****
...sa te nvinga. sansa de a ajunge n vrf e una la o suta. nsa pe masura ce te apropii de vrf,
bucuria e tot mai mare. Spiritul tau pluteste n naltimi. ti-ai cstigat aceasta bucurie, ai platit pentru
ea, nu ti-a dat-o nimeni pe degeaba. Cum ar fi, nsa, daca ai cobor n vrf dintr-un elicopter? Ai sta
acolo, ca un prost, uitndu-te n jur si ntrebndu-te ce cauti acolo? Dupa cinci minute, ti-ai spune:
"Am facut-o si pe asta! Nu-i mare lucru de vazut aici!".
Calatoria creeaza telul. telul nu e sa stai acolo la capatul calatoriei, calatoria creeaza telul pas cu
pas. Calatoria este telul. Calatoria si telul nu sunt doua lucruri distincte. Scopul si mijloacele nu sunt
doua lucruri separate. Scopul e raspndit de-a lungul ntregului drum; toate mijloacele contin n ele
scopul.
Sa nu ratezi nici un prilej de a trai, de a fi viu, de a fi responsabil, de a te angaja, de a te implica.
Sa nu fii las. nfrunta viata, ia-te la trnta cu ea. si apoi, ncetul cu ncetul, ceva n tine se va
cristaliza. Da, lucrul asta ia timp. S-ar putea ca atunci cnd ajungi la capatul drumului parul sa-ti fi
cazut si sa tremuri din toate ncheieturile, dar toate astea nu conteaza deloc, pentru ca o data ce ai
ajuns sa fii real, nu mai poti fi ireal - lucrul asta dureaza vesnic. nsa l-ai cstigat. Da-mi voie sa
repet: n viata nu obtii nimic gratis. si chiar daca ai obtine, ar fi inutil. Trebuie sa platesti, si cu ct
platesti mai mult, cu att ai mai mult de cstigat. Daca poti sa-ti risti toata viata pentru iubire, mare
va fi realizarea ta. Iubirea te va trimite napoi la tine; ea ti va oferi cteva crmpeie din meditatie.
Dupa ce vei fi ntrezarit acele crmpeie, n tine se va naste o mare dorinta de a ajunge la starea pe
care ai intuit-o n acele crmpeie, de a trai vesnic. Iubirea ti da gustul meditatiei.
O experienta orgasmica nascuta din iubire este prima experienta a starii de samadhi, a extazului.
O data ce ai gustat extazul, nu te mai multumesti cu lucruri lumesti. Sacrul a patruns n tine, a ajuns
la inima ta. Dumnezeu ti-a atins inima, i-ai simtit atingerea. Acum ai vrea sa traiesti vesnic n acea
clipa, ai vrea ca acel moment sa nu se mai termine niciodata. Atta timp ct n-ai sa ajungi ca acel
moment sa fie ntreaga ta viata, ai sa fii nemultumit.
Pe de o parte, iubirea ti va da o mare bucurie, iar pe de alta parte, setea de bucuria eterna.
****

Constientizarea se face n trei pasi. Mai nti, fii constient de corpul tau - cnd mergi, cnd tai lemne,
sau cnd cari apa de la fntna. Fii atent la el, constientizeaza fiecare miscare, nu mai face lucrurile
mecanic, ca un zombie, ca un somnambul. Dupa ce ai devenit constient de corpul tau si de miscarile
lui, treci mai departe la minte si la activitatea ei - gnduri, imaginatie, proiectii.
Cnd devii constient de minte, te asteapta o mare surpriza. Cu ct esti mai constient de ea, cu
att circula mai putine gnduri. Gradul de constientizare este invers proportional cu numarul
gndurilor, energia fiind aceeasi.
Cnd esti constient n proportie de suta la suta, nu mai exista energie disponibila pentru gnduri,
si mintea devine absolut tacuta. Atunci este timpul sa mergi si mai adnc.
Al treilea pas este sa devii constient de sentimente, de stari de spirit, de emotii. Cu alte cuvinte,
treci la inima si la activitatile ei. Atunci te asteapta o noua surpriza. Tot ce e bun creste, si tot ce e
rau ncepe sa dispara. Iubirea creste, ura dispare. Compasiunea creste, supararea dispare. Darnicia
creste, lacomia dispare.
Cnd ai constientizat pe deplin inima, ai ultima si cea mai mare surpriza: nu trebuie sa mai faci
nici un pas. Un salt cantitativ se produce de la sine. Din inima, te pomenesti dintr-o data n nsusi
centrul fiintei tale. Acolo esti constient doar de constiinta. Nu mai ai de ce altceva sa fii constient. Iar
asta este puritatea suprema. Asta este ceea ce numesc eu iluminare.
si asta e dreptul tau cstigat prin nastere! Daca l ratezi, numai tu esti de vina. Nu poti da vina pe
altcineva.
si totul e att de simplu si natural. Nu trebuie dect sa ncepi.
Numai primul pas e greu. Mai departe, calatoria e simpla. E o vorba care spune ca primul pas e
aproape ntreaga calatorie.

Despre OSHO
Osho s-a nascut in Kuchawada, Madhya Pradesh (India centrala), la 11 decembrie 1931, fiind primul
copil din cei unsprezece, cati aveau sa aiba parinti sai. Tatal sau a fost un modest negustor de haine
si apartinea religiei Jaina. In anul 1946, la varsta de 14 ani, Osho are experienta primului sau satori.
De-a lungul anilor experientele sale meditative au devenit din ce in ce mai profunde, insa
intensitatea cautarii spirituale si-a manifestat efectele asupra sanatatii sale fizice. La varsta de 21 de
ani, Osho atinge iluminarea, cea mai inalta culme a constiintei omenesti. In acel moment, spunea el,
biografia lui exterioara a luat sfarsit, si de atunci inainte el a trait intr-o stare total lipsita de ego, o
stare de unitate cu legile intime ale existentei. "Nenumarate vieti am lucrat asupra mea, luptanduma, facand tot ce se poate face, insa nu s-a intamplat nimic. Acum inteleg de ce nu s-a intamplat
nimic. Efortul in sine era, de fapt, obstacolul... Nu vreau sa spun prin aceasta ca se poate ajunge
fara cautare. Cautarea este necesara, insa vine o vreme cand ea trebuie lasata in urma. Si in ziua in
care cautarea s-a oprit ... a inceput sa se intample. O noua energie s-a ridicat ... Venea de nicaieri si
de pretutindeni. Era in arbori si in stanci, in cer, in soare si in aer - iar eu credeam ca este foarte
departe. Si era atat de aproape ..."
In plan exterior si-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima
Clasa de Filozofie, in anul 1956. A fost Campionul dezbaterilor pe intreaga Indie si a castigat Medalia
de Aur. Dupa terminarea facultatii, Osho este numit profesor la Colegiul Sanskrit din Rajpur. Un an
mai tarziu devine profesor de filozofie la Universitatea din Jabalpur. De asemenea, el intreprinde
calatorii in intreaga Indie, vorbind in fata unui larg auditoriu si polemizand cu liderii religiosi in
dezbateri publice. In 1966 demisioneaza pentru a se dedica in intregime scopului de a initia omul
modern in arta meditatiei. Incepe sa se adreseze unor multimi de 20.000- 50.000 de persoane in
cadrul adunarilor ce aveau loc in aer liber. Conduce tabere de meditatie de zece zile. Osho, numit in
acea perioada Bhagwan Shree Rajneesh, incepe sa-i initieze pe cautatorii spirituali in neo-sannyas o cale in care acestia se daruiesc cautarii de sine si meditatiei, fara a renunta la lume sau la orice
altceva. Acest punct de vedere relativ la renuntare reprezinta o ruptura totala fata de traditia
orientala. Pentru el nu renuntarea la lumea materiala este cea care conteaza ci renuntarea la trecut,
la conditionarile si la credintele nefondate pe care fiecare generatie le impune generatiei
urmatoare.
In anul 1974, este inaugurat ashramul de la Poona. Influenta spirituala a lui Osho este de nivel
mondial, 25000 de persoane trecand anual portile comunitatii. Osho se retrage din ce in ce mai mult
in intimitatea camerei sale, pe care o paraseste numai de doua ori pe zi: dimineata - pentru un
discurs de nouazeci de minute si seara - pentru a-si initia discipolii si a-i calauzi. Discursurile sale
includ toate caile spirituale majore cum ar fi Yoga, Zenul, Taoismul,Tantra si Sufismul. El se refera,
de asemenea, la Gautama Buddha, Isus, Mahavira, Lao Tse si la o serie de mistici. Aceste discursuri
au fost stranse in apoximativ 650 de volume si traduse in 34 de limbi. Grupurile de terapie existente
in jurul lui Osho in acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentala.

Catre sfarsitul anilor '70 ashramul lui Osho devenise o adevarata Mecca a cautatorilor adevarului. In
1981, dupa ce a fost tinta unei incercari de de asasinat, Osho pleaca in SUA si se stabileste la
Rajneeshpuram, o mica localitate din desertul Oregon ridicata de adeptii sai din America.
Festivalurile anuale care se organizeaza aici reunesc peste 20.000 de vizitatori din intreaga lume. In
scurt timp, Rajneeshpuram devine cea mai mare si mai controversata comunitate spirituala din
America. Odata cu dezvoltarea rapida a comunitatii din Oregon, alte comunitati se ivesc in
majoritatea tarilor occidentale si in Japonia, sprijinite de fonduri proprii. Scandalurile provocate de o
serie de activitati criminale si delapidari de fonduri petrecute in anturajul lui Osho, duc in cele din
urma la arestarea lui; nu este gasit implicat personal in respectivele fapte, insa acuzat fiind de
incalcari ale legilor imigrarii, este expulzat din Statele Unite.
O saptamana mai tarziu comunitatea din Oregon este dispersata. Dupa mai multe incercari
nereusite de a se stabili in alte state - pretutindeni fiind considerat "un pericol pentru securitatea
nationala" - Osho se intoarce in India, la ashramul din Poona. Incepe sa conduca personal meditatia
de la sfarsitul fiecarui discurs si introduce o noua tehnica de meditatie numita "Mystic Rose". In
1989, declara ca nu se va mai numi Bhagwan Shree Rajneesh, deoarece pentru multi Bhagwan
inseamna "Dumnezeu".Discipolii sai hotarasc sa-l numeasca Osho.
Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche si a fost folosit pentru prima data de Eka, ca formula de
adresare pentru maestrul sau, Bodhidharma. "O" inseamna "cu multa recunostinta, iubire,
gratitudine" dar si "echilibru, armonie". "Sho" inseamna "extinderea multidimensionala a constiintei"
si "total binecuvantat de existenta". Din acel moment, ashramul de la Poona se va numi "Osho
Commune International". Osho si-a parasit corpul la 19 ianuarie 1990; fara sa fie resemnat sau
fatalist, el a explicat discipolilor sai ca: "existenta a hotarat ca i-a venit timpul". Pentru el devenise
limpede faptul ca a ramane in limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea
operei sale. Inainte de a muri, a mai spus: "Va las visul meu."