Aceasta e deci convingerea mea si, daca vine cineva la mine sami

ceara un sfat privitor la o chestiune de mare nsemnatate pentru el - fie

ca e vorba de avere sau de sanatatea trupului ori sufletului - l ajut cu
draga inima, ct pot mai bine si nu numai de mntuiala, ca sa scap de el.
Dar asta doar n cazul cnd omul cu pricina mi face impresia ca n viata
lui de toate zilele se conduce dupa principii ferme si se arata dispus sa-mi
urmeze povata. Pe de alta parte, daca nu mi se cere deloc sfatul ori e
limpede ca el nu va fi urmat n nici un chip, eu nu ma ndes, nechemat, cu
parerile mele la astfel de oameni, si nici nu m-as gndi sa silesc pe cineva,
chiar de-ar fi vorba de feciorul meu. Robului meu, da, i-as da sfaturi, si
daca nu m-ar asculta, l-as sili s-o faca. Dar mi s-ar parea o nelegiuire,
bunaoara, sa-mi silesc tatal si mama, afara numai daca ei ar deveni
bolnavi la minte. Sa presupunem ca ei duc o viata care, desi mie nu-mi
place, pe ei i multumeste; n-o sa ma apuc sa ma stric cu ei prin dojeni
fara rost, dar nici n-am sa ma njosesc sa le stau la dispozitie pentru
satisfacerea unor pofte pe care, de le-as avea eu, mi s-ar face scrba de
viata. P 11

Nimeni dintre noi nu

este nemuritor, si chiar presupunnd ca cineva ar fi, nici acela n-ar fi
fericit, cum si nchipuie lumea. Intr-adevar, pentru lucrurile nensufletite nu
exista nici bine, nici rau vrednic de acest nume; de asa ceva are parte
doar sufletul, fie ca este unit sau despartit de trup. Asadar, sa dam crezare
stravechilor nvataturi sfinte care ne vestesc nemurirea sufletului si
existenta judecatii de apoi, n fata careia ajunge sufletul despartit de corp,
precum si grelele ispasiri la care este el supus. Tocmai de aceea trebuie
sa socotim ca un rau suferit e mai mic dect acela de a savrsi cele mai
mari crime si nedreptati. Nu ncape ndoiala ca omul iubitor de averi dar
sarac la suflet nici nu vrea s-auda de asa ceva, si chiar daca aude, ncepe
sa rda. P14

Criminalii, pentru ca au distrus un om care nu voia nimic altceva

dect sa ntroneze dreptatea, iar Dionysios, pentru ca n tot timpul domniei
sale s-a abatut din calea ei. Iata, n persoana lui Dionysios, un conducator

15
atotputernic, s-ar fi putut ntruni Filosofia si Puterea, aratnd n chip
limpede tuturor, greci sau barbari, ca nici statul, nici individul nu poate fi
fericit, daca nu duce o viata nteleapta ntemeiata pe dreptate, fie ca si-a
dobndit virtutile prin straduinte proprii, fie ca a fost crescut si educat cum
se cuvine de catre niste oameni evlaviosi, maestri n ale moralei. Iata raul
pe care mi l-a facut Dionysios; celelalte le socot nensemnate n
comparatie cu acesta.
Ct despre cel care l-a asasinat pe Dion, el a facut, fara sa-si
dea seama, acelasi lucru ca si Dionysios. Caci Dion - si asta o stiu sigur,
att ct un om poate garanta pentru un alt om -, daca ar fi pus mna pe
putere, n-ar fi ales alta forma de crmuire dect urmatoarea: Mai nti, siar
fi descatusat patria, Syracusa, din lanturile robiei. Primenind-o, ar fi
mbracat-o n straie de femeie libera, si apoi prin toate mijloacele ar fi

mpodobit pe cetateni cu legile cele mai bune si mai potrivite. Pe urma, cu

toata rvna, s-ar fi ocupat de recolonizarea Siciliei si de eliberarea ei de
sub jugul barbarilor, alungndu-i pe unii si supunndu-i pe altii chiar mai
lesne dect a facut-o, odinioara, Hieron. Daca astfel de idei ar fi fost puse
n practica de un barbat drept, curajos si luminat, un om dedicat studiului
filosofiei, e posibil ca acesta, prin virtutea ce-o avea, sa-i fi raspndit
renumele si asupra altora. Sa presupunem nsa ca Dionysios mi-ar fi dat
ascultare. ndraznesc sa afirm ca ar fi avut mult de cstigat n ochii tuturor
oamenilor. n loc de asta, un demon, un duh rau a raspndit zavistia,
faradelegea si, ceea ce este cel mai rau, o infinita ignoranta. n aceasta si
au radacinile toate relele, n ea si gasesc hrana, din ea rodeste mai trziu
fructul ei, care devine amar pentru propriul zamislitor. Aceasta ignoranta a
viciat si a distrus totul, pentru a doua oara.
14 15

birutorii trebuie sa-si impuna moderatie si sa vina cu

16
legi nepartinitoare, care sa aiba n vedere deopotriva interesul
nvingatorilor ct si cel al nvinsilor. Pentru ai face pe acestia din urma sa
respecte aceste legi, trebuie sa ntrebuinteze doua mijloace de
constrngere: teama si rusinea. Teama vor putea s-o inspire nvingatorii
numai daca stiu cum sa-si arate superioritatea puterii lor, iar rusinea, daca
stiu sa se ridice deasupra patimilor de partid, aratndu-se dornici si
destoinici de a se supune legilor pe care ei nsisi le-au stabilit. Alt mijloc de
a pune capat suferintelor unui stat macinat de razboaie interne nu exista.
n mod obisnuit, n asemenea state se succed fara ntrerupere rascoale,
dusmanii, ura si nencredere.
P 15-16

Ajungem ntotdeauna la cunoasterea unui lucru prin trei

elemente; cel de-al patrulea o constituie cunoasterea n sine; iar al cincilea
este nsusi obiectul care urmeaza sa fie cunoscut, cu conditia sa existe cu
adevarat. Mai nti, avem numele, n al doilea rnd, definitia, n al treilea,
imaginea, iar n al patrulea, cunoasterea lucrului respectiv. Pentru deplina
ntelegere a celor ce afirm, sa luam un exemplu particular, care poate
demonstra idea generala. Exista ceva care se cheama cerc; acesta
primeste un nume, care e tocmai cel pe care l-am enuntat; apoi, vine
definitia lui, care consta din substantive si verbe: totalitatea punctelor ce
se afla la distanta egala de centru ar fi definitia a ceea ce poarta numele
de rotund, circumferinta sau cerc; n al treilea rnd vine imaginea sau
reprezentarea cercului, care poate fi desenata si stearsa, ori, n cazul unei
sfere, strungita si sfarmata. Dar cercul nsusi, la care toate aceste
operatii se refera, nu este cu nimic afectat, n sensul ca este cu totul
altceva dect ele. Al patrulea element se refera la celelate trei (nume,
imagine, definitie) si implica, la rndul lui, trei moduri de cunoastere:
stiinta, inteligenta, si parerea adevarata. Acestea din urma alcatuiesc un
tot si nu salasluiesc nici n sunetele vocii (numele, definitia), nici n
imaginile materiale, ci n suflet, de unde reiese ca ele sunt deosebite si de
cercul n sine, si de cele trei elemente semnalate mai sus (numele,
definitia, imaginea). Dintre cele trei moduri ale cunoasterii, inteligenta--prin

nrudire si asemanare--se apropie cel mai mult de al cincilea element

(lucrul n sine); celelalte sunt mai departate.
P 20

de cte ori vedem un tratat scris fie de un datator de legi, fie

de altcineva despre un subiect la fel de nsemnat, trebuie sa fim ncredintati
ca autorul cu pricina, daca e om ntr-adevar serios, n-a pus n
scrierea sa gndurile care-i sunt cele mai scumpe, caci acestea zac
ascunse undeva n cel mai frumos ungher al sufletului sau. Dar daca el
chiar si-a asternut n scris reflexiile sale cele mai de pret, atunci --ca sa
parafrazam versul poetului -- nu zeii, ci muritorii i-au ratacit mintile. P22

Un om drept, cumpatat si ntelept nu se lasa, n general,

nselat de aparente atunci cnd este vorba de pretuirea unor nemernici. P28