Parazitologie Curs I 09.10.

2013

Introducere in parazitologie. Clasa

Rhizopoda
Parazitul este un organism care traieste si se hraneste permanent sau temporar pe
seama altui organism (gazda). Moartea acesteia antreneaza si moartea parazitului.
Parazitul nu ar trebui sa isi omoare gazda, dar nu se respecta intotdeauna aceasta
regula.Parazitismul este o asociere permanenta sau temporara intre 2 organisme vii,
in urma careia beneficiaza numai organismul parazit.
Ciclul biologic (de viata sau evolutiv) reprezinta totalitatea transformarilor necesare
si obligatorii prin care trece un parazit, care se desfasoara intr-o ordine precisa, la
una sau mai multe gazde succesive, cu sau fara pasaj prin mediul extern.
Clasificarea organismelor parazite:

Endoparazitii traiesc in interiorul gazdelor (in tubul digestiv, in aparatul

respirator, in sange sau limfa, in sistemul nervos, in diverse cai de excretie
etc.)
Ectoparazitii Traiesc sau poposesc pe tegumentele gazdei (Sarcoptes
scabiei, paduchii, puricii, tantarii, capusele, plosnitele). Adesea sunt vectorul
altor boli parazitare, bacteriene si virale.

Clasificarea endoparazitilor:

Protozoare organisme unicelulare, care sunt, in ordine crescatoare a

complexitatii:
o Rhizopode (Amoebe)
o Flagelate
o Sporozoare
o Ciliate
o Cu taxonomie incerta
Helminti organisme multicelulare, numite si viermi sau metazoare, care
sunt, in ordine crescatoare a complexitatii:
o Cestode
o Trematode
o Nematode
o Pentastome

Clasa Rhizopoda

Amoebe patogene Entamoeba histolytica

Amoebe nepatogene Entamoeba coli
1

Parazitologie Curs I 09.10.2013

Amoebe libere Naegleria fowleri, Acanthamoeba spp.

Entamoeba hystolitica
Infectia cu acest parazit poarta numele de amoebiaza. De cele mai multe ori, este
asimptomatica, dar poate fi si simptomatica:

Intestinala (dizenteria amoebiana) primara

Extraintestinala (abcesul amoebian organic,
secundara amoebiazei intestinale

amoebiaza

cutanata)

Distributie geografica Amoebiaza asimptomatica apare pe toate continentele.

Cea sub forma de boala este mai frecventa in tarile tropicale, subtropicale si cu
climat mediteraneean.
Morfologie Primul stadiu poarta numele de trofozoit si masoara 20-30 m. Acesta
prezinta un nucleu caracteristic, cu aspect de roata cu spite (in nucleu exista un
cariozom central si la periferia acestuia granule de cromatina asezate ca un sir de
margele, iar de la cariozom catre aceste granule pleaca fire de cromatina).
Citoplasma acestei celule este net diferentiata in 2 regiuni:

Endoplasma (la interior) de aspect granular

Ectoplasma agranulara, hialina

Daca in citoplasma se observa eritrocite fagocitate, celula are caracter clar de

patogenitate. Ectoplasma trofozitului emite un singur pseudopod. Aceasta forma a
parazitului este cea cu patogenitate, care se gaseste numai in leziuni, deoarece nu
poate supravietui in mediul extern.
Cel de-al doilea stadiu poarta numele de chist. Aceasta este o celula mai mica (1020 m), cu aspect rotund, sferic. Chistul este tetranucleat. In interiorul chistului se
gasesc incluziuni care poarta numele de baghete siderofile (sau corpusculi
cromatoizi sau cristaloizi), care sunt aglomerari de glicogen. Chistul reprezinta
forma de rezistenta in mediul extern, forma infectanta pentru om si forma de
inmultire a parazitului.
Transmitere In marea majoritate a cazurilor, se face pe cale digestiva, prin
consum de apa sau alimente contaminate cu chisturi mature, tetranucleate, sau
prin intermediul mainilor murdare (contaminare fecal-orala). Mult mai rar, se
transmite prin contact homosexual sau practici sexuale oro-anale.
Sursa de infectie pentru acest parazit este omul, mai ales purtatorii asimptomatici
(eliminatori cronici de chisturi). Distributia geografica este predominant
cosmopolita.
2

Parazitologie Curs I 09.10.2013

Ciclu biologic Intra in organism sub forma de chist matur. Acesta este rezistent la
actiunea sucului gastric. Se va dechista in intestin, apoi in jurul fiecaruia din cei
patru nuclei se individualizeaza citoplasma si rezulta 4 trofozoiti, care apoi parcurg
o diviziune binara, rezultand 8. Acestia ajung in colon, care reprezinta principala
tinta (mucoasa cecului, a colonului sigmoid si a rectului). Exista doua tipuri de
tulpini, iar evolutia infectiei difera:

Nepatogene Parazitii se hranesc cu continutul intestinal, se multiplica si, pe

masura ce inainteaza catre rect, se inchisteaza (isi formeaza perete propriu,
in interiorul caruia au loc 2 diviziuni, formandu-se astfel chistul tetranucleat).
Aceste chisturi sunt eliminate pe cale fecala si contamineaza mediul.
Patogene Formeaza o leziune caracteristica, numita abces in buton de
camasa, care se datoreaza actiunii histolitice si hematofage a trofozoitilor.
Lezarea peretelui intestinal duce la iritarea nervilor din regiunea respectiva si
drept urmare creste rata tranzitului intestinal, rezultand scaune dizenterice.
Astfel sunt eliminati trofozoiti, care nu au timp sa se inchisteze, deci ciclul
parazitului nu este complet.

Atat purtatorul sanatos cat si bolnavul cronic sub tratament, elimina chisturi.
Patogenie Aceasta se datoreaza inmultirii trofozitilor in peretele intestinului gros,
unde ajung prin efect litic. Incubatia variaza in functie de doza infectanta, tulpina,
conditiile locale si rezistenta individuala. Mecanismul este urmatorul: trofozitul
adera de epiteliul cecal, elibereaza enzime litice si produce microulceratii in
mucoasa. Apoi ajunge la nivelul submucoasei intestinale, unde leziunea se largeste
si parazitul se multiplica. Leziunea primara poarta numele de abces in buton de
camasa. Consecinta acestei leziuni este amoebiaza intestinala (dizenteria
amoebiana).
Evolutia de la leziunea primara poate urma mai multe cai:

Unirea abceselor in buton de camasa pentru a forma ulceratii mai mari, care
se vor vindeca cu fibroza portiunii de colon afectate (coarda colica), deoarece
mucoasa supraiacenta ulceratiei se necrozeaza din lipsa de sange, fiind
irigata de vase din submucoasa
Penetrarea peretelui intestinal determina peritonita amoebiana, o afectiune
mortala dar rara
Erodarea vaselor de sange de la nivelul submucoasei trofozoitii disemineaza
pe cale sanguina si se pot opri, in ordinea frecventei, in ficat, plaman, creier
si alte organe, unde formeaza microabcese ce prin confluare dau abcese
amoebiene extraintestinale (hepatic, pulmonar, cerebral, etc.)
Amoebiaza extraintestinala cutanata se poate produce astfel:
o Eliminarea spontana a unui abces amoebian organic la tegumente
o Punctia evacuatorie a unui abces organic
3

Parazitologie Curs I 09.10.2013

o

In cursul unui episod de dizenterie amoebiana trofozoitii ajung in

zona perianala iritata, unde se localizeaza, determinand amoebiaza
perianala

Manifestari clinice:

Forme asimptomatice la purtatori

Amoebiaza intestinala Incepe cu dureri abdominale pe traiectul colonului.
Urmeaza sindromul dizenteric cu scaune frecvente, reduse cantitativ (scuipat
rectal), ce contin mucus, sange si puroi. Acesta este urmat de tenesme
rectale (senzatie imperioasa de defecatie datorita contractiilor rectale).
Complicatiile sunt amoebomul (tumora care apare la nivelul rectului sau al
cecului, determinata de catre E. hystolitica), apendicita si peritonita
amoebiana si diseminarea hematogena.
Amoebiaza extraintestinala Apar infectii acute nespecifice:
o Abcesul amoebian hepatic determina febra (de tip septic),
hepatomegalie dureroasa cu iradiere in spate si umar, icter, anemie si
o stare generala alterata progresiv
o Abces amoebian pulmonar determina tuse si expectoratie cu aspect
ciocolatiu
o Amoebiaza cutanata ulceratie albicioasa, dureroasa si pruriginoasa

Tratament:

Medicamentos
Evacuarea prin punctie a abcesului in cazul unui abces mare sau rezistent la
tratament sau in cazul ascensiuni periculoase a hemidiafragmului drept

Profilaxie:

Individuala igiena personala si alimentara, tratament si control pentru

amoebioza intestinala
Colectiva control coprologic periodic la personalul din alimentatia publica,
amplasarea corecta a surselor de apa potabila si controlul acesteia,
neutilizarea dejectelor umane pentru fertilizarea solului

Amoebele libere
Sunt conditionat patogene si telurice. Toate aceste specii au nucleul cu aspect de
ochi de pasare (un cariozom central mare, inconjurat de un halou).
Naegleria fowleri
Morfologie:

Parazitologie Curs I 09.10.2013

Trofozoit (forma amoeboida) Masoara 10-15 m, cu citoplasma diferentiata

in endoplasma granulara si ectoplasma. Nucleul prezinta un cariozom central
mare, inconjurat de un halou. Se gaseste in leziunile SNC.
Stadiu amoeboflagelat (stadiu temporar) Prezinta 1-4 (de obicei 2) flageli
terminali. Se gaseste in mediul extern lichid poluat, la temperaturi crescute
(ape de lacuri si balti, piscine incalzite, ape reziduale, etc.).
Chist Este rotund, cu un diametru de 10 m. Prezinta un singur nucleu. Are
un perete dublu, neted, care prezinta 2-3 pori greu vizibili la microscopul
optic, uneori sigilati cu cate un dop mucoid. Se gaseste in mediul extern
uscat sau lichid, la temperaturi scazute (pamant, nisip, praf) sau in conditii de
uscaciune. Este forma de rezistenta a parazitului in mediul exterior, in conditii
nefavorabile hranirii si multiplicarii.

Patogenie Forma amoeboflagelata patrunde activ prin mucoasa nazala la

contactul acesteia cu apa infectat, mai ales in timpul inotului sau scaldatului in ape
calde si murdare.
Ciclu biologic Din chist, care este ubiquitar, daca acesta ajunge in apa murdara
(mediu nutritiv) la temperatura crescuta, se dezvolta stadiul amoeboflagelat. Acesta
patrunde pe calea mucoasei nazale, prin eliberarea de enzime litice, isi lasa flagelii
la nivelul mucoasei nazale si dupa ce o strabate se transforma in trofozoit propriuzis (forma amoeboida). Aceasta migreaza pe calea nervilor olfactivi pana la nivelul
bulbilor olfactivi (2-4 cm/zi), apoi se raspandeste si se multiplica in masa cerebrala,
determinand meningoencefalita.
Manifestari clinice Afecteaza copii si tineri imunocompetenti:

Incubatia 2-15 zile

Debutul nespecific, cu febra,obstructie nazala,semne de iritatie meningiala
si encefalitica si greturi, varsaturi in jet nelegate de alimentatie
Perioada de stare se caracterizeaza prin cefalee frontala sau temporala
persistenta, febra de peste 39 oC, , fotofobie, rigiditatea cefei,greturi si
varsaturi nelegate de alimentatie, stare de confuzie, convulsii generalizate
si/sau ataxie cerebeloasa, coma si, in final, o rigiditate de decerebrare.
Evolutia este acuta sau supraacuta, spre deces, prin stop cardiac sau edem
pulmonar acut, in mai putin de 10 zile

Tratament Nu exista tratament specific.

Profilaxie:

Individuala evitarea bailor in locuri expuse, in ape poluate si nepoluate

Colectiva atentionarea comunitatii medicale, clorinarea adecvata
rezervelor de apa, inclusiv a apelor destinate inotului
5

Parazitologie Curs I 09.10.2013

Se pare ca, de obicei, adultii prezinta anticorpi specifici, astfel incat infectia cu acest
parazit apare aproape exclusiv la copii si tineri.
Acanthamoeba spp.
Exemple sunt speciile astronyxis, castellanii, culbertsoni, hatchetti, palestinensis,
poliphaga si rhysodes.
La imunocompetenti, determina leziuni la poarta de intrare, cel mai frecvent
keratita amoebiana (ulceratie la nivelul corneei) si leziuni cutanate granulomatoase.
La imunodeprimati, determina encefalita granulomatoasa amoebiana cu evolutie
lenta.
Morfologie:

Trofozoitul (forma vegetativa) Are un diametru de 30 m si un singur

nucleu. Prezinta prelungiri sub forma de ace numite acanthopodii. Este forma
infectanta pentru om. Se gaseste in mediul extern lichid poluat, la
temperaturi crescute (piscine incalzite, ape de lacuri si balit, ape reziduale
etc.) si in leziuni.
Chistul Este o celula mai mica, avand un diametru de 13-19 m. Prezinta un
singur nucleu si un perete dublu, cel intern fiind poligonal, iar cel extern
(ectochistul) mai larg si zbarcit. Este forma infectanta pentru om. Se gaseste
in mediul extern (lichid, sol, praf poluat), la temperaturi scazute sau in
conditii de uscaciune si in leziuni.

Transmitere Se produce prin leziuni preexistente la nivelul mucoaselor, corneei si

tegumentelor.
Ciclu biologic Oricare dintre cele doua forme patrunde in organismul uman prin
leziuni preexistente. La persoanele imunocompetente, ramane la poarta de intrare,
unde se multiplica, determinand leziunile specifice. La indivizii imunodeptrimati, are
loc diseminarea hematogena si ajunge la nivelul SNC, unde se multiplica foarte lent,
determinand o encefalita granulomatoasa cu evolutie lenta.
Manifestari clinice:

Keratita amoebiana Este mai frecventa la purtatorii de lentile de contact:

o Incubatia este de cateva zile
o Perioada de stare este caracterizata prin dureri oculare, senzatie de
corp strain intraocular, hiperlacrimare, fotofobie, ochi hiperemic si
edem palpebral, iar acuitatea vizuala scade progresiv
o Evolutie leziunile se pot extinde in suprafata si profunzime si, in lipsa
tratamentului, evolueaza catre distrugerea corneei si cecitate
Encefalita granulomatoasa amoebiana:
o Incubatia este de saptamani sau chiar luni
6

Parazitologie Curs I 09.10.2013

o

Faza de stare este caracterizata prin manifestari nespecifice, in

functie de numarul si localizarea granulomatoamelor (tulburari psihice,
cefalee, febra, convulsii, redoarea cefei, fotofobie, greturi, varsaturi,
slabiciune, anorexie, tulburari ale somnului si auzului, hemipareze,
ataxie, halucinatii si coma)
Evolutia este lenta si cronica, spre moarte

Tratament Nu exista tratament specific. Pentru keratita ameobiana, in afara de

tratamentul medicamentos, exista si unul chirurgical (keratoplastie, crioterapie).
Profilaxie:

Individuala evitarea spalarii lentilelor de contact cu apa de robinet sau solutii

preparate in casa, recomandarea pentru imunodeprimati de a nu se scalda in
ape termiale calde, piscine etc., al caror grad de igiena nu poate fi controlat
Colectiva educatie sanitara