Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept
Catedra Drept Penal i Criminologie

Melin Cristina

Lucrul individual
La disciplina Delincvena Juvenil

REFERAT
Reeducarea delincventului minor

Conductor tiintific: Negritu Ludmila

Autorul: Melin Cristina, gr. 213

Chiinu-2015

Cuprins
Note introductive...............................................................................................3
Particulariti i probleme ale procesului de reeducare al delincvenilor...........................4
Msurile de reeducare ce se pot lua mpotriva infractorilor minori..................................8
Avertismentul................................................................................................8
Incredinarea minorului pentru supraveghere prinilor, persoanelor care ii inlocuiesc sau
organelor specializate de stat...........................................................................10
Internarea minorului, de ctre instana de judecat, ntr-o instituie special de nvmnt i
de reeducare sau ntr-o instituie curativ i de reeducare........................................12
Obligarea minorului de a urma un curs de tratament medical de reabilitare psihologic.. .16
Concluzii......................................................................................................20
Bibliografie...................................................................................................21

Nu trebuie s-i conducem pe oameni cu ajutorul

unor msuri extreme.Trebuie s fim cumptai n
folosirea mijloacelor pe care natura ni le pune la
dispoziie pentru a-i conduce.
(Montesquieu)

Note introductive
Prevenirea i combaterea infracionalitii minorilor a constituit i constituie o preocupare
permanent de politic penal a statelor moderne.
Specificul fenomenului infracional n rndul minorilor ridic probleme deosebite de
prevenire i combatere, cci n cauzalitatea acestuia interacioneaz o multitudine de factori ca
lipsa de experien de via social a minorului, cu consecina nenelegerii depline a
semnificaiei sociale a conduitei lui periculoase pentru valorile sociale, ca i a sanciunilor
care li s-ar aplica; deficiene n procesul educativ ce s-a desfurat n familie sau n coal;
influena negativ exercitat de unii majori care i atrag pe minori pe calea infracional.
Necesitatea prevenirii i combaterii infraciunilor comise de minori apare cu att mai
evident cu ct fenomenul cunoate uneori recrudescene, iar faptele pot fi deosebit de
periculoase.
Sancionarea minorilor care savresc infraciuni trebuie s corespund particularitilor
psiho-fizice ale acestora, s asigure reeducarea lor. Deocamdat, n ara noastr, nc este
legat conceptul de reeducare doar de activitatea formativ-educativ care se desfoar n
penitenciare.
n realitate, ns, apar obstacole serioase n realizarea cu succes a acestor sarcini. Odat cu
reformarea sistemului sancional-penal, procesul de reeducare se raporteaz i la formele
alternative de sancionare a delincvenilor, ndeosebi tineri i minori, care n prezent iau
amploare prin eficiena lor educaional. Astfel, un rol important n realizarea procesului de
reeducare a infractorilor, cu un accent deosebit asupra celor tineri, se ofer educaiei prin
munc, educaiei morale i juridice, instruirii generale, lucrului individual, justiiei

restaurative etc.
Prin urmare, sanciunile neprivative de libertate reprezint o variant alternativ de
reeducare a tinerilor delicveni, aceasta cu att mai mult cu ct mecanismul actual de
resocializare n penitenciare nu mai asigur ntr-un mod eficient reeducarea i reorientarea
spre o conduit conformist a tinerilor delicveni.

Particulariti i probleme ale procesului de reeducare al delincvenilor

Particularitile infractorilor minori determin msuri de aprare social adecvate care s

vizeze refacerea educaiei deficitare a minorului, iar, n general, acestea sunt msuri de tip
educativ. Msuri educative s-au impus n legislaie treptat, dar niciodat complet; pentru
minori preconizndu-se un sistem sancionator mixt format din pedepse i msuri educative.
Msurile educative sunt sanciuni de drept penal speciale pentru minori care sunt menite s
asigure educarea i reeducarea acestora prin instruire colar i profesional, prin cultivarea n
contiina acestora a respectului fa de valorile sociale. n ara noastr funcioneaz un sistem
mixt care prevede att msuri educative, ct i pedepse. Aplicarea unei msuri educative sau
aplicarea unei pedepse fa de un minor, pentru infraciunea pe care a comis-o este atributul
instanei de judecat. Spre deosebire de pedepse, unde caracterul coercitiv se situeaz pe
primul plan, msurile educative au caracter preponderent educativ i nu au nicio consecin
penal, neconstituind antecedente penale pentru persoana fa de care s-au luat.
Cu alte cuvinte vorbim de aplicarea unui tratament difereniat tinerilor delicveni, pornind
de la urmtoarele premise:
a) cei mai muli copii comit infraciuni n perioada adolescenei, iar urmare a
procesului de maturizare, respectiv acordarea unei educaii corespunztoare, duce
de cele mai multe ori la ncetarea activitii infracionale;
b) privarea de libertate este o experien duntoare, deoarece minorii vin n contact
cu infractori mai n vrst i mai experimentai care reprezint modele negative
pentru acetia.
n acord cu legislaia internaional, n multe ri sistemele care se ocup de infractorii
minori sunt diferite de cele care au drept grup int infractorii aduli. n practic, aceast
difereniere se concretizeaz n aceea c, o dat arestai pentru comiterea unor infraciuni,
minorii sunt reinui i anchetai de ctre poliie n acord cu prevederile unor legi speciale care
reglementeaz modul de aciune al poliiei i care includ n mod expres aspecte legate de

protecia copilului.
nc de la nceputurile analizei comportamentului adolescentin s-a observat c aceast
perioad a vieii este asociat cu cteva caracteristici:
a) adolescenii au tendina de a deveni independeni de prinii lor i de a se apropia de
un grup
b) n care se descoper i cu care se identific;1
c) experimenteaz noi roluri i noi comportamente, pun n discuie valorile generaiei
prinilor lor;
d) ncep s adopte comportamentul adult;
e) acord o mare importan distraciei, iar atunci cnd nu o fac sunt amendai de
grupul de referin.
Astfel:
a) cele mai multe dintre infraciunile comise de minori nu sunt grave, unele fiind chiar
nensemnate;
b) cei mai muli copii comit infraciuni n perioada adolescenei i majoritatea lor va
nceta activitatea infracional n mod natural, prin procesul de maturizare. Altfel spus,
infracionalitatea juvenil nu este rezultatul unei patologii sociale sau personale i nu
ar trebui prin urmare, s reprezinte obiectul programelor de tratament;
c) implicarea formal n cadrul sistemului de justiie penal, poate avea consecine
negative asupra tinerilor i copiilor, deoarece prin aceasta sunt etichetai drept
delincveni, crescnd astfel ansele ca n viitor s se comporte n conformitate cu
eticheta pus;
d) dac un copil intr n sistemul de justiie penal la o vrst timpurie i pentru
infraciuni minore, este foarte probabil ca pentru comiterea altor infraciuni s fie n
viitor condamnat la pedepse privative de libertate;
e) privarea de libertate este o experien duntoare deoarece pune tinerii n contact cu
infractorii mai n vrst i mai bine specializai, care le ofer tinerilor modele negative
de rol;
f) abordrile bazate pe principiile bunstrii copilului tind s aduc un numr prea mare
de copii i tineri n interiorul sistemului de justiie penal;
g) cel mai bun lucru pe care l pot face profesionitii din domeniul justiiei pentru minori
este s evite producerea unor posibile prejudicii care pot fi aduse minorilor de ctre
1 Hall Stanley, Adolescence 1904

sistemul de justiie penal i de ctre sistemele de sanciuni ale acestuia.

Studiile arat c, n general, nu poate fi stabilit o corelaie direct ntre utilizarea masiv
a pedepsei nchisorii i reducerea criminalitii. Pentru Statele Unite, de exemplu, s-a calculat
c ar fi necesari nc un milion de deinui pentru a reduce indicele criminalitii cu un
procent. De asemenea, nicieri n lume nsprirea pedepselor nu a dus n mod automat la
scderea indicilor criminalitii. Este firesc s fie aa: nchisoarea, orict de modern ar fi
conceput, orict de muli specialiti s-ar implica n programele de reabilitare social, este mai
degrab un spaiu al diversificrii tehnicilor infracionale dect al penitenei sau al premiselor
pentru renunarea la cariera infracional.
O component important sunt minorii infractori de la care nu putem avea pretenia ca, o
dat ce au primit o sentin necustodial sau au fost eliberai din penitenciar, s-i ndrepte
comportamentul de la sine. Ei au nevoie de ndrumare i suport pentru a-i schimba patternurile comportamentale. n acelai timp nu putem ignora faptul c marea majoritate a minorilor
ce comit infraciuni sunt lipsii de resursele materiale necesare unui standard de via minim.
Modul n care ei soluioneaz aceast problem este de cele mai multe ori n conflict cu legea.
Toate activitile de reintegrare social ce se vor desfura n penitenciar i n comunitate vor
avea ca scop dobndirea de abiliti necesare satisfacerii nevoilor, astfel nct acetia s nu
mai recurg la nclcarea legii.
Penitenciarul este acuzat c nu a reuit s menin ordinea public. n fapt, pentru ca el s
poata ndeplini aceast misiune ar trebui ca excluderea (sanciunea penal) s poat determina
includerea (inseria social), ceea ce nu este cu adevrat posibil dect la nivelul declaraiilor
de intenie, cu att mai mult cu ct includerea carceral atinge, n mare parte, categorii care
sunt deja n situaii de mare precaritate social.
Toate acestea demonstreaz i o alt contradicie fundamental: ntre progresul
democraiilor europene de a proteja libertile i integritatea fizic a indivizilor, pe de o parte,
i recurgerea masiv la nchisoare, pe de alt parte. Pentru a contracara locul predominant luat
de pedeapsa cu nchisoarea n cadrul sistemului pedepselor, trebuie extins gama n sens opus
(suspendare, zi amend, munc n folosul comunitii, Serviciul de Reintegrare Social i
Supraveghere). Aceste metode au succes mai ales n lupta mpotriva primei condamnri la
pedeapsa privativ de libertate sau mpotriva nchiderii n stadii precoce ale activitii
infracionale. ncercrile de a ine ct mai departe minorii infractori de sistemul penitenciar
sunt foarte importante mai ales din punct de vedere al principiului (dovedit practic) conform
cruia: cu ct un infractor condamnat la o pedeaps custodial este mai tnr, cu att
probabilitatea de a comite infraciuni i de a intra n sistem este mai mare.

Penitenciarul are n prezent o semnificaie politic deosebit: tratamentul deinuilor este o

ilustrare direct a modului cum se respect drepturile omului, iar viaa instituional este un
indicator al democratizrii aparatului de stat. Mai mult, un popor este considerat civilizat sau
nu dup modul cum se poart cu categoriile defavorizate: minori, btrni, handicapai, omeri,
deinui, imigrani, etc.
S-a dovedit statistic c majoritatea minorilor delincveni provin din medii sociale
defavorizate i cu un nivel de colarizare sczut neavnd un comportament infracional
structurat.
De cele mai multe ori debutul infracional se realizeaz pornind de la acte de bravur,
teribilism i n compania prietenilor, nu sunt premeditate i nu se finalizeaz cu pagube foarte
mari.
Mare parte dintre minorii care ajung n faa judectorilor primesc pedepse necustodiale,
dar neexistnd instituii care s se ocupe cu schimbarea comportamentului lor infracional,
riscul de recidiv este mare i ajuni a doua oar, pentru o alt fapt, n faa judectorului,
acesta din urm nu mai poate pronuna tot o sentin necustodial.
Ce se urmrete prin sancionarea penal n comunitate a minorilor:
a) prevenia inadaptrii sociale i a delincvenei juvenile (prin punerea n practic a unei
politici n ceea ce privete integrarea social a tinerilor;
b) dezvoltarea unor proceduri de dejudicializare i de mediere a conflictelor minore n
cazul infractorilor cu vrsta cuprins ntre 14 i 18 ani ce nu prezint pericol social;
c) evitarea termenelor de judecat excesive n realizarea actului de justiie pentru minori,
astfel nct justiia s poat avea o activitate educativ eficace;
d) evitarea trimiterii minorilor n justiia pentru aduli;
e) reducerea deteniei preventive pentru minori;
f) ntrirea poziiei legale a minorilor;
g) pregtirea specializat n domeniul dreptului pentru minori a persoanelor ce intervin n
diversele faze;
h) confidenialitatea nscrierii hotrrilor pentru minori n cazierul judiciar;
i)

realizarea interveniilor privitoare la minorii delincveni pe ct posibil n mediul

natural de via al acestora;

j) eliminarea progresiv a recurgerii la nchisoare i multiplicarea msurilor de

substituire a pedepsei custodiale;
k) implementarea metodelor alternative eficiente;
l) reducerea delincvenei juvenile (prin programe de schimbare a comportamentului i

programe de prevenie); 2
m) diversificarea i mbuntirea serviciilor de reintegrare social pentru delincvenii
minori;
n) reducerea numrului de minori depui n penitenciar;
o) restructurarea sistemului de protecie a copilului delincvent;
p) crearea de suport comunitar pentru alternative la pedeapsa custodial;
q) mbuntirea abilitilor i cunotinelor profesionitilor din domeniul justiiei
juvenile i a proteciei copilului;
r) ncheierea de parteneriate care s susin activitile de dezinstituionalizare i cele de
reducere a marginalizrii i stigmatizrii minorilor delincveni;
s) diminuarea efectelor negative ale instituionalizrii penitenciare asupra minorilor.
Avnd n vedere toate aceste caracteristici ale delicvenei juvenile, este evident faptul c
msurile educative joac un rol esenial n resocializarea tinerilor infractori.

Msurile de reeducare ce se pot lua mpotriva infractorilor minori

Msurile educative care se pot lua mpotriva infractorilor minori prevzute n codul penal
Republicii Moldova sunt: conform art. 104 CP, avertismentul, ncredinarea minorului pentru
supraveghere prinilor, persoanelor care i nlocuiesc sau organelor specializate de stat,
obligarea minorului s repare daunele cauzate, obligarea minorului de a urma un curs de
tratament medical de reabilitare psihologic, internarea minorului,de ctre instana de
judecat, ntr-o instituie special de nvmnt i de reeducare sau ntr-o instituie curativ i
de reeducare.3
Avertismentul - reprezint o admonestare, ruinare a minorului i const in explicarea
acestuia a pericolului pe care il prezint fapta comis, a daunelor survenite in urma sviririi
infraciunii, cu preintimpinare c in cazul sviririi de noi infraciuni fa de el vor fi luate
msuri mai severe, inclusiv prin aplicarea pedepsei, cu toate consecinele negative prevzute
de legea penal.4
2 Prun T., Psihologie judiciar, Editura Fundaiei Chemarea, Iai, 1994.
3 Codul Penal al Republicii Moldova art. 104
4 Maria Mutu-Strulea Delincvena Juvenil Suport de curs Chiinu 2008

Avertismentul este msura educativ pe care o ia instana de judecat mpotriva minorului

care a savrit o infraciune i const n dojenirea acestuia, n artarea pericolului social al
faptei svrite sftuindu-l s aib o conduit bun n viitor, dovedind c s-a ndreptat,
atrgndu-i atenia c dac va svri o nou infraciune se va lua fa de el o msur mai
sever sau i se va aplica o pedeaps.
n scara masurilor educative avertismentul se situeaza pe prima treapta, ea fiind cea mai
usoara dintre sanctiunile de drept penal care se pot aplica minorilor.
Avertismentul este o masura cu caracter moral si consta nu numai ntr-o simpla dojenire,
admonestare, ci si n avertizarea cu privire la comportamentul viitor. Minorul este pus n
situatia de a-si da seama ca a savrsit o fapta nengaduita de lege. El este sfatuit ca n viitor sa
aiba o conduita mai buna, sa se ndrepte, n caz contrar consecintele fiind mai grave dect o
mustrare.
Din practica s-a dovedit ca o avertismentul care este adaptata personalitatii minorului si pe
care acesta o percepe nu numai ca o dojana ci si ca stimulare pentru un comportament mai
bun prin ncrederea insuflata n posibilitatea lui de ndreptare, poate avea rezultate bune.
n lege nu sunt prevazute anumite tipuri de infractiuni pentru care se pot lua masura
educativa al avertismentului, dar este de la sine nteles ca aceasta se ia pentru faptele usoare,
pentru minorii care savrsesc pentru prima data o infractiune si, mai ales, pentru acei minori
care au savrsit fapta n mod accidental.
n practica si literatura juridica s-a pus problema daca un minor poate fi sanctionat de
doua ori cu masura educativa a avertismentului.
Dupa unii autori aceasta nu trebuie luata dect pentru prima fapta pe care un minor o
savrseste si n caz exceptional atunci cnd fapta savrsita dupa precedentul avertisment nu
indica o perseverenta pe calea rea, ci o simpla ntmplare suferita, un accident.5
Masura educativa a avertismentului nu poate fi aplicata unui infractor care a savrsit fapta
n perioada minoritatii, iar la data pronuntarii hotarrii judecatoresti este major pentru ca
masurile educative nu pot fi luate fata de persoane care nu au calitatea de minor la data
pronuntarii hotarrii si n timpul executarii acesteia.6
Atunci cnd s-a luat fata de un minor masura educativa a avertismentului, aceasta se
executa de ndata, n sedinta n care s-a pronuntat hotarrea. Atunci cnd aceasta masura nu se
5 V. Dongoroz si colab., op.cit., vol.II, p.247
6 C. Bulai, Drept penal romn, Partea generala, vol.I, Ed. sansa, Bucuresti, 1992, p.137

poate pune n executare n aceeasi sedinta, se va fixa un termen pentru cnd se dispune
aducerea minorului.
Hotarrea prin care fa de un minor se ia masura educativa a avertismentului este nu
numai pronuntata ci si executata de catre instanta de judecata.
Incredinarea minorului pentru supraveghere prinilor, persoanelor care ii
inlocuiesc sau organelor specializate de stat - a este a doua masura educativa n ordinea
gravitatii, ea situndu-se ntre avertisment si internarea minorului intr-o instituie special de
invmint i de reeducare sau intr-o instituie curativ i de reeducare.
Incredinarea minorului pentru supraveghere este msura educativ ce const n punerea
minorului care a svrit o infraciune sub supraveghere deosebit timp de 1 an.
Supravegherea este ncredinat printelui, tutorelui sau celui care l-a nfiat, iar dac acetia
nu pot asigura supravegherea n condiii satisfctoare, instana poate ncredina
supravegherea minorului pe aceeai perioad de 1 an unei persoane de ncredere, de preferin
unei rude apropiate sau unui institut legal nsrcinat cu supravegherea minorilor.
Masura educativa a incredinrii minorului pentru supraveghere se poate lua numai pentru
o perioada fixa de timp - un an - si nu se poate prelungi dincolo de ajungerea la majorat. Desi
legea nu prevede expres ce vrsta trebuie sa aiba minorul pentru a i se putea aplica masura
educativa a incredinrii minorului pentru supraveghere, din ansamblul dispozitiilor codului
penal rezulta implicit ca incredinarea minorului pentru supraveghere nu poate fi luata dect
fata de un minor care nu a depasit vrsta de 17 ani.
Daca n raport cu vrsta minorului la data pronuntarii hotarrii, durata de un an prevazuta
nu poate fi asigurata, instanta trebuie sa aplice o alta masura educativa.
Continutul acestei masuri este realizat prin supravegherea minorului. Persoanele care pot
exercita supravegherea sunt enumerate de catre legiuitor ca si institutiile carora li se pot
ncredinta sarcina supravegherii. Supravegherea poate fi ncredintata parintilor minorului,
celui care l-a nfiat sau tutorelui, atunci cnd instanta apreciaza ca acestia sunt n masura sa
asigure supravegherea n conditii satisfacatoare.
n cazul n care acestor persoane le lipsesc posibilitatile de ordin material, intelectual sau
moral instanta poate dispune ncredintarea supravegherii minorului unei persoane de
ncredere, de preferinta o ruda apropiata, atunci cnd aceasta o cere, sau unei institutii legal
nsarcinate cu supravegherea minorilor.
Instantele judecatoresti trebuie sa se preocupe n mod deosebit de alegerea persoanei sau
institutiei care va supraveghea minorul, pentru ca de aceasta alegere va depinde n mare

masura rezultatele care se obtin.7

Parintii, tutorele sau nfietorul sunt obligati sa accepte sarcina de supraveghere a
minorului atunci cnd instanta dispune astfel, spre deosebire de persoanele de ncredere care o
pot refuza.
De asemenea, atunci cnd instanta ncredinteaza supravegherea minorului unei institutii
legal nsarcinate cu supravegherea minorilor, aceasta nu o poate refuza, dar se apeleaza la
aceste institutii doar n mod exceptional, atunci cnd celelalte persoane nu asigura conditii
satisfacatoare.
Obligatia de supraveghere nu trebuie confundata cu supravegherea pe care o exercita n
mod curent un parinte (tutore sau nfietor) asupra copilului sau.
Supravegherea instituita de lege si impusa prin hotarre judecatoreasca are un caracter
special necesitnd un plus de staruinta si de rigoare. Aceasta supraveghere se face n scopul
ndreptarii minorului.
Cea de a doua obligatie pe care instanta o impune este aceea de a i se aduce la cunostinta
de ndata comportarea necorespunzatoare a minorului. Atunci cnd persoana careia i s-a
ncredintat supravegherea a constatat ca minorul se sustrage de la supraveghere, are purtari
rele sau a savrsit din nou o fapta prevazuta de legea penala n decursul termenului de
ncercare, aceasta trebuie sa nstiinteze instanta care a luat aceasta masura. Informarea
instantei trebuie sa se faca amanuntit, astfel nct, mpreuna cu datele pe care le solicita de la
autoritatea tutelara, autoritatea scolara sau de la conducerea locului unde minorul munceste,
instanta sa si poata forma o imagine completa si reala cu privire la comportamentul
minorului. Pe baza acestor date instanta de judecata mentine sau nlocuieste aceasta masura.
Termenul de 1 an, n cursul caruia trebuie exercitata supravegherea asupra
comportamentului minorului, curge de la data punerii n executare a hotarrii.
n cazul n care sunt prezenti la pronuntarea hotarrii att minorul ct si persoana care
urmeaza sa-l supravegheze, atunci punerea n executare a masurii libertatii supravegheate se
face n aceeasi sedinta. Instanta aduce la cunostinta persoanei care urmeaza sa-l supravegheze
pe minor ndatoririle pe care le are, iar minorului i se va atrage atentia asupra
comportamentului viitor aratndu-i-se consecintele unui comportament negativ si sfatuindu-l
sa-si ndrepte conduita.
Daca punerea n executare a masurii nu a putut avea loc n aceeasi sedinta, aceasta se
amna la o data la care se va cita persoana care urmeaza sa-l supravegheze pe minor si se va
7 V. Dongoroz si colab., op.cit., vol.II, p.247

dispune aducerea minorului.

De asemenea, instanta poate sa i impuna minorului ca, pe perioada masurii libertatii
supravegheate, sa respecte una sau mai multe obligatii. Aceste obligatii pot fi: sa nu
frecventeze anumite locuri stabilite de catre instanta, sa nu intre n legatura cu anumite
persoane sau sa presteze o activitate neremunerata ntr-o institutie de interes public pe care o
fixeaza instanta, cu o durata ntre 50 si 200 de ore, maximum 3 ore pe zi dupa programul de
scoala, n zilele nelucratoare si n vacanta
Pentru reeducarea minorului sunt solicitate sa coopereze cu persoana careia i s-a
ncredintat supravegherea si scoala n care nvata minorul ori unitatea n care acesta lucreaza,
si dupa caz, institutia la care presteaza activitatea stabilita de instanta, ncunostintate n acest
scop de instanta judecatoreasca. Durata de 1 an pe care se ia masura libertatii supravegheate
are caracterul unui termen de ncercare. daca minorul lasat n libertate supravegheata are o
buna conduita, la mplinirea termenului de 1 an cauza judiciara este considerata ca definitiv
nchisa, iar masura educativa nceteaza de drept.
Daca, dimpotriva, n cursul intervalului de 1 an minorul se sustrage de la supraveghere,
disparnd sau vagabondnd, ori daca refuza sa se supuna ndrumarilor si sfaturilor primite,
sau daca are purtari rele care indica ca masura nu a avut efecte pozitive, ori daca a savrsit din
nou o fapta prevazuta de legea penala, instanta care a luat masura dispune din oficiu ori la
sesizarea persoanei care exercita supravegherea revocarea masurii libertatii supravegheate si
ia fata de minorul nrait o masura educativa privativa de libertate a internarii ntr-un centru de
reeducare.
Daca fapta pe care a savrsit-o minorul n termenul de 1 an este o infractiune, instanta are
latitudinea de a lege ntre masura educativa a internarii ntr-un centru de reeducare si o
pedeapsa. revocarea si nlocuirea masurii libertatii supravegheate pot fi dispuse si dupa
expirarea termenului de 1 an, pentru cauze care s-au produs nauntrul termenului. Revocarea
masurii libertatii supravegheate este de competenta instantei care a pronuntat aceasta masura.
Prin aceasta masura se urmareste corijarea minorului ce a savrsit o fapta prevazuta de
legea penala de o gravitate medie prin supunerea acestuia la o disciplina controlata, fara a-l
scoate din mediul sau scolar sau familial.
Internarea minorului, de ctre instana de judecat, ntr-o instituie special de
nvmnt i de reeducare sau ntr-o instituie curativ i de reeducare.
n scara masurilor educative prevazute, a treia masura educativa ce se poate lua fata de
minorul infractor este internarea ntr-un centru de reeducare.

Internarea ntr-un centru de reeducare este msura educativ ce const n internarea

minorului infractor ntr-un centru de reeducare subordonat Ministerului de Justiie n scopul
reeducrii, asigurndu-i-se posibilitatea de a dobndi nvarea necesar i pregtire
profesional potrivit aptitudinilor sale. Internarea ntr-un centru de reeducare este masura
educativa ce consta n internarea minorului infractor ntr-un centru de reeducare aflat n
subordinea Ministerului de Justitie n scopul reeducarii minorului, caruia i se asigura
posibilitatea de a dobndi nvatatura necesara si o pregatire profesionala potrivit cu
aptitudinile sale.
Daca internarea nu ar privi dect reeducarea morala a faptuitorului, acesta i-ar dauna,
datorita faptului ca minorul este la o vrsta la care ar trebui sa i asigure o instructie
corespunzatoare.
De aceea prin internarea ntr-un centru de reeducare se urmareste nu numai reeducarea
morala ci si formarea profesionala si intelectuala astfel nct, la iesirea din centru, minorul sa
si poata cstiga existenta n mod onest si totodata util pentru societate.
Prin privarea de libertate pe care o implica si prin regimul de disciplina riguroasa la care
este supus minorul, internarea ntr-un centru de reeducare are si o evidenta latura coercitiva
care, fara a-i afecta caracterul preponderent educativ, impune ca ea sa nu fie luata dect atunci
cnd celelalte masuri educative, mai usoare, ar fi lipsite de eficienta.
Masurile educative constituind sanctiuni specifice minorilor, adica destinate persoanelor
care nu au atins nca deplinatatea facultatilor bio-psiho-fizice, nseamna ca ele nu pot fi luate
dect fata de faptuitorii care au pastrat calitatea de minor la data la care se pronunta masura
educativa.
Ca toate masurile educative, masura internarii ntr-un centru de reeducare nu se poate lua
dect fata de faptuitorul care, la data pronuntarii acestei masuri, nu a ajuns la majorat,
respectiv nu a mplinit 18 ani. Daca faptuitorul era minor la data la care a savrsit fapta, dar
pna la solutionarea cauzei a devenit major, fata de acesta nu se mai poate lua masura
internarii ci se va aplica o pedeapsa.
Masura internarii ntr-un centru de reeducare se ia pe o perioada de timp nedeterminata,
dar nu poate dura, de regula, dect pna la mplinirea vrstei de 18 ani.
La data cnd minorul devine major instanta poate dispune prelungirea internarii pe o
durata de 2 ani maxim, daca aceasta este necesara pentru realizarea scopului urmarit.
Perioada de timp necesara pentru reeducarea minorului nu poate fi cunoscuta cu
anticipatie, aceasta depinznd de starea psiho-fizica a fiecarui minor si de educatia de care are
nevoie.

Nedeterminarea masurii are deci un caracter relativ pentru ca, desi instanta nu fixeaza
durata msurii, limita superioara si cea inferioara sunt cunoscute. Masura educativa poate
dura maxim 4 ani si minim 2 ani pentru minorii cu vrsta cuprinsa ntre 14 si 16 ani si care au
savrsit fapta cu discernamnt.
Instanta nu ar putea pronunta masura internarii ntr-un centru de reeducare pe un termen
fix pentru ca astfel s-ar nesocoti ratiunea care a stat la baza dispozitiei legale care prevede
luarea acestei masuri " pe un timp nedeterminat" si anume imposibilitatea de a stabili aprioric
durata de timp n care un minor se va ndrepta.
n legatura cu vrsta pe care trebuie sa o aiba o persoana fata de care se ia masura
internarii ntr-un centru de reeducare, legea nu conditioneaza luarea acestei masuri dect de
stare de minoritate (minori care raspund penal). Cu toate acestea este evident ca aceasta
masura nu trebuie luata atunci cnd minorul se apropie de vrsta de 18 ani. n acest caz scopul
masurii, acela de a-l reeduca, nu s-ar mai putea realiza avnd n vedere timpul scurt pentru
care s-ar lua aceasta masura, de aceea se impune aplicarea unei pedepse. S-ar putea afirma ca
instanta ar putea sa anticipeze prelungirea internarii, dar nu acesta a fost scopul pe care
legiuitorul a prevazut-o.
Prelungirea internarii apare ca exceptie de la regula potrivit careia internarea ntr-un
centru de reeducare se poate lua numai n pna la mplinirea majoratului si se poate dispune
numai daca se constata ca ar fi n defavoarea minorului daca s-ar ntrerupe educatia acestuia,
daca s-ar ntrerupe procesul de pregatire profesionala si scolara.
Prelungirea duratei internarii peste momentul la care faptuitorul a devenit major nu trebuie
considerata ca o nasprire a masurii luata anterior fata de fostul minor, ci ca o consecinta
legala a acesteia.
Spre deosebire de masura initiala a internarii care se ia pe un timp nedeterminat,
prelungirea acestei masuri ntotdeauna se dispune pe o perioada de timp determinata, att ct
se apreciaza ca mai necesita desavrsirea reeducarii si nu poate depasi, n nici un caz, 2 ani.
Prelungirea internarii nceteaza de drept la mplinirea termenului pentru care a fost
dispusa iar masura initiala a internarii nceteaza de drept la data cnd minorul mplineste
vrsta de 18 ani.
Instanta competenta sa dispuna prelungirea internarii ntr-un centru de reeducare este
judecatoria care a dispus si masura initiala.
Atunci cnd se constata pe baza unei expertize medico-legale ca cel condamnat sufera de
o boala care l pune n imposibilitatea de a executa pedeapsa, cnd condamnata este gravida
sau are un copil mai mic de 1 an sau cnd, din cauza unor mprejurari speciale executarea

masurii ar avea consecinte negative pentru cel mpotriva caruia s-a luat masura, pentru familia
sa sau pentru unitatea n care lucreaza, executarea masurii educative a internarii ntr-un centru
de reeducare se poate amna sau suspenda.
Dupa cum s-a mai aratat, nu poate fi cunoscut de la nceput timpul care i este necesar
fiecarui minor pentru reeducare dar, din momentul n care se constata ca prin comportarea sa
minorul a dat dovezi temeinice de ndreptare si ca exista premise ca reeducarea lui se va putea
desavrsi si n afara centrului, apare ca posibila si "liberarea" minorului din acel centru de
reeducare.
Instanta poate dispune liberarea minorului nainte de a deveni major daca a trecut cel putin
un an de la data internarii n centrul de reeducare si daca minorul a dat dovezi temeinice de
ndreptare, de srguinta la nvatatura si la nsusirea pregatirii profesionale.
Termenul de 1 an este considerat ca durata minima n care se poate stabili ndreptarea
comportamentului minorului si, de aceea, liberarea se poate dispune dupa trecerea acestui an,
fie imediat, fie mai trziu, n functie de ndeplinirea celeilalte conditii. Acest termen de 1 an
ncepe sa curga de la data internarii efective n institutul special de reeducare si nu de la data
la care aceasta masura s-a pronuntat sau a fost pusa n executare (prin trimiterea unei copii de
pe hotarre la organul de politie n raza caruia se afla minorul.
Cea de a doua conditie pe care trebuie sa o ndeplineasca pentru a putea fi liberat priveste
buna comportare a acestuia. "Dovezile temeinice de ndreptare" se refera la comportamentul
moral al minorului, la buna purtare de care da dovada acesta n viata de zi cu zi din cadrul
centrului prin atitudinea pe care o afiseaza fata de ceilalti minori, de personalul de conducere
si de cadrele didactice.
Minorul da "dovezi temeinice de srguinta la nvatatura si la nsusirea pregatirii
profesionale" atunci cnd depune srguinta n nsusirea cunostintelor cu caracter general si
profesional predate n centru de reeducare. Buna comportare rezulta din cumularea acestor
"dovezi temeinice".
Liberarea se dispune de catre instanta care a luat masura internarii pe baza datelor primite
de la conducerea centrului. Aceasta liberare are caracterul unei liberari conditionate nainte de
a ajunge la termen a masurii internarii, adica nainte de a mplini 18 ani. Daca minorul caruia i
s-a acordat liberarea nainte de a deveni major are o buna conduita, aceasta liberare devine
definitiva la mplinirea vrstei de 18 ani si masura internarii nceteaza de drept. Deci orict de
bune ar fi rezultatele reeducarii minorului internat, acesta nu poate beneficia dect de o
liberare nainte de a deveni major, n timpul liberarii masura internarii continund sa rmna
n vigoare, cu executarea suspendata, si nu va nceta dect la mplinirea vrstei de 18 ani de

catre minor.
n reglementarea institutiei liberarii legiuitorul a avut n vedere si situatia n care buna
comportare este dezmintita printr-o conduita necorespunzatoare si astfel, daca n perioada
liberarii minorul are purtare necorespunzatoare, se poate dispune revocarea.
"Purtarea necorespunzatoare" a minorului consta n fapte sau atitudini din care sa reiasa ca
presupusa lui ndreptare a fost iluzorie, el manifestnd dezinteres fata de scoala si de
pregatirea profesionala.
Tot n cadrul "purtarii necorespunzatoare" intra si savrsirea de catre minor n timpul
liberarii, din nou, a unei infractiuni, caz n care instanta poate sau nu sa aplice minorului o
pedeapsa.
Atunci cnd se apreciaza ca este necesara aplicarea unei pedepse, instanta revoca masura
internarii ntr-un centru de reeducare, revocnd implicit si liberarea minorului. Atunci cnd se
apreciaza ca nu este cazul sa se aplice o pedeapsa, instanta revoca liberarea mentinnd n
continuare masura principala a internarii ntr-un centru de reeducare.
Revocarea liberarii se dispune de aceeasi instanta care a acordat libertatea nainte ca
minorul sa fi devenit major.
n cazul n care minorul care este internat ntr-un centru de reeducare savrseste din nou o
infractiune, revocarea sau mentinerea masurii se dispune dupa aceleasi criterii ca si n cazul
revocarii liberarii: daca este necesara aplicarea unei pedepse cu nchisoarea se dispune
revocarea masurii internarii ntr-un centru de reeducare iar daca aplicarea acestei pedepse nu
este necesara, masura educativa se va mentine.
Atunci cnd instanta apreciaza ca pentru cea de a doua infractiune este necesara aplicarea
unei pedepse si cnd se alege pedeapsa cu amenda, masura educativa a internarii nu se revoca,
ea putnd coexista cu amenda.
n principiu, masura internarii ntr-un centru de reeducare se poate lua si fata de un minor
care a executat anterior o pedeapsa pentru o alta infractiune daca gradul de pericol social al
noii fapte este scazut si permite luarea acestei masuri.
Obligarea minorului de a urma un curs de tratament medical de reabilitare psihologic.
Masura educativa a internarii ntr-un institut medical de reabilitare psihologic este cea
de-a doua masura educativa privativa de libertate si, desi n scara masurilor educative ocupa
ultimul loc, aceasta nu constituie o masura mai aspra dect internarea ntr-un centru de
reeducare.
Masura internarii ntr-un institut medical de reabilitare psihologic se aseamana cu cea a

internarii ntr-un centru de reeducare prin aceea ca ambele sunt privative de libertate si
constau n internarea infractorului minor n institutii specializate n vederea ndreptarii lui,
institutul medical-educativ prezentnd un caracter specific. Institutul medical-educativ trebuie
sa asigure att tratamentul medical ct si educatia necesara.
Internarea ntr-un institut medical de reabilitare psihologic este masura care consta n
asezarea minorului pe o durata nedeterminata ntr-un institut medical-educativ n vederea
supunerii sale unui tratament medical si unui regim special de educatie.
Aceasta masura are un caracter mixt, att medical ct si educativ si se ia fata de minorul
care, din cauza starii sale fizice si/sau psihice are nevoie att de tratament medical ct si de un
regim special de educatie.
Ca orice masura educativa, si masura internarii ntr-un institut medical de reabilitare
psihologic se poate lua numai fata de un minor care raspunde penal, adica minorul ntre 14 si
16 ani daca se dovedeste ca a lucrat cu discernamnt sau minorul care a depasit vrsta de 16
ani.
O a doua conditie pe care trebuie sa o ndeplineasca minorul care a savrsit o fapta
prevazuta de legea penala, fata de care se ia masura internarii ntr-un institut medical de
reabilitare psihologic este aceea ca starea fizica sau psihica n care se afla acesta sa necesite
tratament medical. Aceasta conditie este determinanta n luarea acestei masuri.
Starea fizica sau psihica este o stare anormala, deficitara si nu are relevanta daca este
congenitala sau survenita. O stare fizica anormala poate consta ntr-o infirmitate (minorul este
orb, olog, surdo-mut, etc.) sau ntr-o boala grava (ftizie, paludism, epilepsie, etc.) iar starea
psihica anormala poate consta ntr-o deficienta de ordin intelectiv (debilitate mintala, etc.) sau
volitiv (abulie, tulburari de comportament, etc.).
Aceasta stare fizica sau psihica anormala nu trebuie confundata cu alienatia mintala,
idiotenia, cretinismul sau alte maladii care atrag iresponsabilitatea minorului.
Persoana iresponsabila care savrseste fapte prevazute de legea penala nu raspunde penal
si deci fata de un asemenea minor nu se poate lua masura educativa a internarii ntr-un institut
medical de reabilitare psihologic.
Instanta determina starea psiho-fizica anormala a minorului ce necesita internarea ntr-un
institut medical de reabilitare psihologic din ancheta sociala si din celelalte acte ale cauzei
precum si din expertiza medico-legala de specialitate.
Pentru ca fata de un minor care a savrsit o fapta prevazuta de legea penala sa se poata lua
masura internarii ntr-un institut medical de reabilitare psihologic, starea anormala a acestuia
trebuie sa existe n momentul luarii acestei masuri si nu are relevanta daca a existat sau nu n

momentul comiterii faptei.

Msura internarii ntr-un institut medical de reabilitare psihologic se ia - ca si masura
internarii ntr-un centru de reeducare - pe timp nedeterminat. dar nu poate dura, n general,
dect pna la mplinirea vrstei de 18 ani.
Aceasta masura se ia pe o durata nedeterminata pentru ca nu se cunoaste cu anticipatie ct
timp este necesar pentru nlaturarea starii anormale din punct de vedere fizic sau psihic n care
se afla minorul, iar n momentul n care aceasta stare care a dus la luarea masurii a disparut,
internarea trebuie sa nceteze si ea ndata. Prin urmare, ar fi gresit ca instanta, atunci cnd ia
masura internarii ntr-un institut medical-educativ sa stabileasca o anumita data precisa la care
masura ar urma sa ia sfrsit.
Atunci cnd cauza care a impus luarea masurii a disparut, este necesar ca ridicarea masurii
internarii sa aiba loc "de ndata" pentru ca mentinerea acesteia ar putea fi chiar daunatoare
pentru minorul vindecat, care ar urma sa ramna n continuare n contact cu minorii deficienti
din punct de vedere psiho-fizic.
Cauza care a determinat luarea masurii educative a internarii ntr-un institut medicaleducativ este complexa si consta n necesitatea supunerii minorului la tratament medical
pentru a nlatura starea psiho-fizica n care se afla acesta, precum si necesitatea supunerii
acestuia unui regim special de reeducare datorita carentelor grave de natura educationala pe
care acesta le prezinta. prin urmare, ridicarea masurii poate interveni numai daca nsanatosirea
din punct de vedere medical a minorului coincide cu desavrsirea educatiei, existnd dovezi
temeinice ca minorul are o conduita buna, ca este srguincios la nvatatura si ca si da silinta
sa capete o pregatire profesionala.
Se poate ntmpla nsa ca minorul sa se nsanatoseasca din punct de vedere fizic sau
psihic, dar sa nu fie desavrsita redresarea lui morala. n acest caz instanta poate sa ia fata de
acest minor, odata cu ridicarea masurii internarii n institutul medical-educativ, masura
internarii ntr-un centru de reeducare. Aceasta nlocuire se dispune numai daca este cazul.
n principiu, masura internarii ntr-un institut medical-educativ, ca si masura internarii
ntr-un centru de reeducare nu poate dura dect pna la majoratul minorului, adica pna la
atingerea vrstei de 18 ani. Prin exceptie, nsa, instanta poate dispune prelungirea internarii pe
o durata de cel mult 2 ani, daca aceasta prelungire este necesara pentru realizarea scopului
urmarit, adica pentru vindecarea si reeducarea minorului. Prelungirea internarii nu se poate
dispune anticipat, din momentul luarii masurii initiale, ci numai atunci cnd minorul a
mplinit vrsta de 18 ani si se constata ca masura nu a avut asupra minorului rezultatul dorit.
Dupa cum am aratat, masura internarii ntr-un institut medical de reabilitare psihologic se

ia pe o durata nedeterminata; spre deosebire de aceasta, prelungirea masurii se dispune

ntotdeauna pe o durata determinata dar care nu poate depasi n nici un caz durata de 2 ani.
Internarea ntr-un institut medical-educativ nceteaza de drept la data cnd minorul a
mplinit 18 ani, daca nu a disparut cauza care a dus la luarea acestei masuri nainte de
mplinirea majoratului (ceea ce ar fi dus implicit la ncetarea masurii) si daca instanta nu
dispune prelungirea acestei masuri. n caz de prelungire, masura internarii nceteaza de drept
la mplinirea duratei fixate de instanta.
Masura internarii ntr-un institut medical de reabilitare psihologic poate nceta si prin
revocare daca n perioada internarii minorul savrseste din nou o infractiune pentru care se
apreciaza ca este cazul sa i se aplice pedeapsa nchisorii. n cazul n care instanta revoca
masura internarii ntr-un institut medical de reabilitare psihologic si i aplica minorului
pedeapsa nchisorii, se poate lua fata de minor masura de siguranta a obligarii la tratament
medical.
n principiu, fata de un minor se poate lua att o masura educativa ct si o masura de
siguranta. n literatura de specialitate s-a pus problema daca masura educativa a internarii ntrun institut medical de reabilitare psihologic este compatibila cu masura de siguranta a
internarii.
ntr-o opinie s-a sustinut ca cele doua masuri nu se pot lua simultan fata de acelasi minor,
pentru ca att actiunea de reeducare ct si cea de tratament medical pot fi realizate n acelasi
timp prin internarea minorului ntr-un institut medical-educativ.

Concluzii
Analiznd legislaia n vigoare, doctrina de specialitate n aspect comparativ cu alte state i
situaia real a implimentrii msurilor de reeducare a delincvenilor minori din Republica
Moldova, consider c autoritile admimistrative trebuie s deruleze programe de
contientizare i de capacitate a tuturor resurselor comunitii n rezolvarea problemelor legate
de reeducarea i resocializarea minorilor care au svrit fapte penale, mai ales n condiiile
actuale, de precaritate a resurselor umane i materiale ale sistemului de probaiune.
Pe de alt parte, se simte nevoia unei implicri reale a asocia iilor i ONG-urilor n efortul
de reinserie social a minorilor infractori, prin promovarea de ctre stat a unor politici sociale
care s permit cointeresarea acestor organizaii nonprofit n aceste demersuri.
O coordonat esenial a ameliorrii justiiei pentru minori o reprezint coparticiparea
comunitii din care provine minorul n prevenirea conduitelor devinate i n ndreptarea
acestuia. Din cazurile minorilor s-a putut constata c exist situaii n care comunitatea de
provenien se afl la o distan prea mare fa de Centrul unde se afl internai minorii, lucru
care face, practic, imposibil meninerea unei legturi directe cu familiile. O soluie pentru
viitor ar fi plasarea minorilor n Centre ct mai aproape de comunitatea de origine a lor.
Este necesar continuarea i diversificarea colaborrii dintre centrele de reeducare i
diferite instituii publice i ONG-uri, care s faciliteze accesul minorilor internai la diferite
activiti n comunitate.
n privina tratamentului penal al minorilor consider c sistemul judiciar (inclusiv cel
execuional penal) nu este pregtit pentru renunarea la aplicarea pedepselor pentru infractorii
minori.
Fa de coninutul normativ al legilor ce sunt puse n aplicare, consider c exist, n acest
moment, n contextul actual socio-economic i n condiiile disfuncionalitilor curente din
sistemul justiiei pentru minori, un mare risc de blocaj instituional.

Bibliografie

I.
II.
III.

Bogdan,T., Probleme de psihologie judiciara, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1993

Brezeanu, Ortansa, Minorul si legea penala, Ed. AllBeck, Bucuresti, 1998
Dragomirescu, V., Psihologia comportamentului deviant, Ed. stiintifica si

IV.
V.

Enciclopedica, Bucuresti, 1976

Mitrofan, Nicolae, (coord.), Psihologie judiciara, Ed. sansa, Bucuresti, 1992
Preda, Vasile, Profilaxia delincventei si reintegrarea sociala, Ed. stiintifica si

VI.

Enciclopedica, Bucuresti, 1981

Radulescu, S., Banciu, D., Introducere n sociologia delincventei juvenile, Ed.

VII.
VIII.
IX.
X.
XI.
XII.

Medicala, Bucuresti, 1990

Turianu, Corneliu, Raspunderea juridica pentru faptele penale savrsite de
minori, Ed. XXI, Bucuresti, 1995
Neveanu, Paul Popescu, Dictionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978
Luescu Dan Teza de Doctorat Justiia pentru minori. Octombrie 2011
Mihaela Tomi Tez de Doctorat Sisteme alternative de executare a pedepselor.
Bucureti 2008
Cod Penal al Republicii Moldova
Maria Mutu-Strulea Delincvena Juvenil Suport de curs. Chiinu 2008