Care este obiectul integral i totodat concret al lingvisticii?

ntrebarea este deosebit de grea i vom

vedea mai departe din ce motiv; s ne limitm aici s artm n ce const aceast dificultate.
n fiecare moment el implic, totodat, un sistem stabilit i o evoluie; n fiecare moment, el este o
instituie actual i un produs al trecutului. La prima vedere pare foarte simplu s distingem ntre
acest sistem i istoricul su, ntre ceea ce este i ceea ce a fost; n realitate, raportul care unete
aceste dou lucruri este att de strns nct este greu s le separi. Oare problema nu ar fi mai simpl
dac am considera fenomenul lingvistic la nceputurile sale, dac de exemplu am ncepe prin a
studia limbajul copiilor ()? Nu, cci este foarte greit s credem c, n materie de limbaj, problema
originilor difer de aceea a condiiilor permanente (); deci nu putem iei din acest cerc vicios.
Astfel, din orice latur am aborda problema, obiectul lingvisticii nu ni se ofer integral; peste tot
ntlnim aceeai dilem: sau abordm o singur latur a fiecrei probleme i riscm s nu percepem
dualitile semnalate mai sus; sau, dac studiem limbajul din mai multe laturi deodat, obiectul
lingvisticii ne apare ca o grmad confuz de lucruri heteroclite, fr nici o legtur ntre ele. Cnd
procedm astfel, deschidem poarta mai multor tiine psihologie, antropologie, gramatica normativ,
filologie etc. , pe care le separm net de lingvistic, dar care, prin folosirea unei metode incorecte, ar
putea revendica limbajul ca fiind unul dintre obiectele lor ().