Sunteți pe pagina 1din 12

Ministerul Educatiei din Republica Moldova

UNIVERSITATEA TEHNICA DE STAT DIN MOLDOVA


Catedra Stiinte Socio

Umaniste

REFERAT
La disciplina Teoria si Practica Integrarii Europene
TEMA:
"FILOSOFIA UNIFICARII EUROPENE

EXECUTAT, st., g. ARH-152, Vadim Antoci,


Coordonator: l. s
up., Luca Sergiu

CHISINAU 2015
Introducere
Filosofia a facut in secolul actual progrese mai mari decit in intreaga ei istor
ie anterioara. Ea inseamna, inainte de toate, a cauta o noua pozi?ie in cunoaste
re, incit sa se poata pastra rolul filozofiei de a integra expeien?a umana a lum
ii.
Filozofia unificarii europene are tentativa de a stabili un cadru conceptual, f
ilozofic, orientat spre aspectele fundamentale: specificul Europei ?i criza euro
peana, unificarea europeana, probleme cardinale ale unificarii europene si rezis
ten?ele pe care ea le intimpina. Ea cauta sa degajeze latura filozofica ?i sa o
sus?ina, la distan?a de redarea pozitivista a aceea ce este, dar ?i de lunecarea
uzuala in generalizari fara temei suficient, ce este incurajata de temele gener
oase, aflate in contraversa publica.
Procesul carea dus la formarea Comunita?ii Europene ?i, dupa 1993, o data cu ad
optarea ?i punerea in aplicare a acordului de la Maastricht, a Uniunii Europene,
se foloseste drept uzual, termenul de integrare europeana, ce presupun mai bine
ceea ce s-a petrecut pana acum in Europa Occidentala: o cuplare a economiilor s
i institutiilor, de la cele juridice, trecand prin cele educationale, la cele cu
lturale, in asa fel incat Comunitatea Europeana sa functioneze sub cat mai multe
aspecte ca un intreg.
Aici termenul integrare are o semnificatie apropiata de cea din limbajul curent,
prin el intelegandu-se stabilirea unei interdependente crescande intre tarile c
omunitare, incat, treptat, ele sa devina parti ale unui intreg. Dar un termen or
ecum mai radical ce desemneaza acest proces este , cel de unificare europeana. R
atiunea suficienta a acestei optiuni este data de multiple argumente. Unul dintr
e care este: cadrul conceptual organizat in jurul termenului de integrare europe
ana a fost satisfacator pentru a aborda procesul articularii Comunitatii Europen
e, dar el nu mai face fata procesului declansat o data cu acordul de la Maastric
ht, de articulare a Uniunii Europene. Ne aflam, nu numai prin proiectele anuntat
e, ci si prin ceea ce sa facut, pe calea unificarii europene.
In sfir?it ?i discutia despre declinul sau renasterea Europei trebuie sa inceapa
, logic vorbind, cu precizarea a ceea ce inseamna cultura europeana. Ea a alcatu
it spiritul european, care a conditionat mereu istoria europeana. Pe cat acest s
pirit a fost viguros, identitatea culturala a Europei si-a gasit corespondentul
in factualitatea ei istorica. Atunci cand el a slabit, aceasta factualitate a in

trat in criza, inclusiv o criza de identitate.

1.1Conceptul de Europa. Conotatii, si interpretari a termenului Europa. C


onotatii mitologice, astronomice, geografice. Interpretari istorice.
Numele de Europa are o etimologie controversata, unii autori atribuindu-i fie o
origine semitica, fie celtica sau greceasca. De pilda, in Enciclopedia franceza,
Europa provine de la cuvantul fenician hereb care inseamna uscat, al?i autori s
tabilind o rela?ie intre Europa ?i cuvintul semitic oreb sau ereb ce desemneaza
Apusul sau '?ara soarelui Apune', cum era vazuta aceasta por?iune de pamint din
?arile Magrebului. Cert este faptul ca no?iunea de Europa apare pentru prima da
ta in mitologia greaca, fiind numele prin?esei din Tyr (Fenicia), fiica mai mic
a a lui Poseidon, rapita de Zeus preschimbat in taur ?i dusa in Creta. Din casat
oria lor s-a nascut Minos, intemeietorul dinastiei cretane, lumea miceniana-cret
ana constituind leaganul civiliza?iei europene. Daca termenul de Europa ii era n
ecunoscut lui Homer, el apare pentru prima oara la Hesiod, in opera sa Theogonia
, in secolul al VIII-lea I.H., acesta nedesemnand, insa, un continent, ci unul d
in numele celor trei mii de Oceanide, nimfe ale marii, fiicele Oceanului ?i ale
zei?ei Tethys.
O alta conota?ie a Europei este cea astronomica, ea fiind al patrulea satelit ca
marime al planetei Jupiter, descoperit de Galilei ?i botezat astfel de un astro
nom german. Dar, cele mai semnificative conota?ii ale Europei sunt geografice ?i
istorice. Ele ilustreaza construirea unui spa?iu ce se individualizeaza in rapo
rt cu Asia ?i Africa, devenind a treia parte a lumii cunoscute ce tindea spre o
entitate cu caracteristici proprii. Primul care stabile?te dimensiunile sale geo
grafice este tot Hesiod, care situeaza Europa la nord de Grecia continentala, ex
cluzand Peloponezul ?i insulele grece?ti. Doua secole mai tirziu, Herodot evoca
ambi?iile regelui Xerxes de a cuceri Europa pamint extraordinar de frumos, unde
niciun muritor nu este demn de a fi stapin. Referindu-se la greci, Herodot arata
ca ace?tia impart pamintul in trei parti: Europa, Asia si Libia (Africa de azi)
. El fixeaza limitele estice ale Europei pe Tanais (Don)
Pe teritoriul actual al Europei sunt 44 de state. ?armurile sale, crestate put
ernic, sunt scaldate la Nord de Oc. Inghe?at, la Vest de Oc. Atlantic, iar la Su
d de M. Mediterana ?i M. Neagra. Limita fizico-geografica dintre Europa ?i Asia
urmare?te poalele estice ale M-?ilor Ural, fl. Ural, depr. Kuma-Manici ?i Marea
Neagra (dupa unii autori poalele de E ale M-?ilor Caucaz, raul Emba, M.Caspica,
S M-?ilor Caucaz ?i Marea Neagra). Impreuna cu Asia formeaza ansamblul continent
al Eurasia. Relieful Europei prezinta o mare varietate, datorita mi?carilor tect
onice diferen?iate ?i istoriei formarii diverselor ei par?i. Europa vestica are
?armuri dantelate, relief variat, tectonica complicata ?i clima oceanica, iar Eu
ropa estica un relief monoton, stabilitate tectonica mare ?i clima continentala.
Mun?ii ocupa aproape 17% din suprafa continentului (1,5% avand inal?imi mai mar
i de 2.000 m). Predominant ramane insa relieful de campie. Altitudinea medie a c
ontinentului este de 300 m, iar cea max. de 4.807 m (vf. Mont Blanc). Unele reg.
(S Campiei Caspice ?i ?armurile Marii Nordului) se afla sub nivelul Oceanului P
lanetar. Campia Rusa ?i Campia Germano-Poloneza, reprezentand laolalta aproape 5
0% din suprafa?a Europei, ocupa par?ile ei de Est ?i Nord. In partea de Est,Camp
ia Rusa este strajuita pe direc?ia Nord-Sud de lan?ul M-?ilor Ural a caror inal?
ime maxima atinge, in vf. Narodnaia, 1.894 m. Fundamentul Platformei Ruse apare
la suprafa?a in Nord-Vest a Europei, formand scutul cristalin baltic (gnaisuri,
?isturi cristaline, roci eruptive vechi), de care in Vest se leaga strans cutele
caledoniene ale Pen. Scandinave. Impreuna, ele alcatuiesc Fenoscandia (Scutul B
altic), al carei relief se caracterizeaza prin predominarea in Vest ?i Nord a M?ilor Scandinavici, eroda?i ?i puternic fragmenta?i, a M-?ilor Hibini din Pen. K
ola ?i a unei campii joase de denuda?ie, cu unele regiuni mai inal?ate, in Est ?
i Sud. In Europa de Vest, micile campii alterneaza frecvent cu mun?ii diferen?ia
?i dupa inal?ime, structura ?i relief. La Sterit. descrise se gasesc reg. mun?il
or hercinici, puternic fragmenta?i de mi?cari tectonice, avand, datorita eroziun

ii indelungate, alt. mijlocii ?i culmi domoale, te?ite. Aceasta reg. cuprinde mu


n?ii din Marea Britanie ?i Islanda, Masivul Central Francez, M-?ii Vosgi, M-?ii
Ardeni, Padurea Neagra, Masivul ?istos Renan, Masivul Boemiei, in alternan?a cu
campii deluroase avand relief de cueste, situate in bazine tectonice, umplute cu
depozite mezozoice ?i ter?iare din Nordul Fran?ei (Bazinul Parisului), Sud-Estu
l Angliei (Bazinul Londrei), Suabia ?i Franconia. Regiuni cu inal?imi mijlocii d
eluroase ?i campii inalte sunt marginite de mun?i cutana?i, rezulta?i in urma or
ogenezei alpine. Cei mai inal?i sunt Alpii, cu relief glaciar, continua?i catre
E de M-?ii Carpa?i. In depr. tectonice umplute cu sedimente marine, lacustre ?i
fluviatile aflate in imediata apropiere a mun?ilor, s-au format campiile eluvial
e (Padului, Panonica ?i Romana). Relieful Europei mediteraneene este predominant
muntos. Sunt caracteristici mun?ii hercinici, cu pante abrupte, cei cuta?i (de
varsta alpina), in care prezen?a pe pe suprafe?e intinse a unei paturi groase de
calcare a favorizat dezvoltarea puternica a reliefului carstic, precum ?i plato
urile joase sau mijlocii cu relief uniform. Aceasta este o reg. de mi?cari tecto
nice recente ?i actuale, cu o seismicitate accentuata ?i un puternic vulcanism a
ctual. Clima Europei este in func?ie de pozi?ia sa, in special, in zona temperat
a, de alt. ?i de orientarea liniilor mari ale reliefului, precum ?i de circula?i
a generala a atmosferei, predominant vestica, caracterul ei continental accentua
ndu-se de la Vest spre Est. Deasupra continentului ac?ioneaza masele de aer temp
erat-continental ?i maritim la lat. medii, masele de aer tropical-continental ?i
maritim in Sud ?i masele de aer arctic in Nord. Circula?ia acestor mase de aer
este determinata de maximul azoric, minimul islandic ?i dorsala anticiclonului s
iberian de iarna. Vara, temperatura medie a lunii celei mai calde scade de la 26
-28?C in S pana la 3-5?C in N, iar iarna temperatura medie a lunii celei mai rec
i scade de la 10-12?C in S ?i SV pana la -18?C ?i -20?C in Nord-Est. Precipita?i
ile sunt excedentare in Nord-Vest (Marea Britanie, Scandinavia), unde depa?esc 1
.000 mm/an, ?i deficitare in SE (C. Precaspica), unde scad sub 500 mm/an. Zona c
limatica temperata ocupa cea mai mare parte a continentului. Par?i de V ii este
caracteristica clima temperat-maritima, cu amplitudini termice anuale mici (8-18
?C), ierni blande, veri calde in Sud ?i racoroase in Nord, cu precipita?ii abund
ente, cazand regulat in cursul anului, mai ales sub forma de ploi. Par?ii de Est
ii corespunde o clima temperat-continentala, cu amplitudini termice anuale mari
(30 sau 35?C), cu iarna lunga ?i geroasa, avand un strat de zapada stabil (exce
ptand parte de S) ?i cu vara calda, pe alocuri fierbinte. Hidrografia Europei se
caracterizeaza printr-o densitate mare a raurilor ?i a lacurilor. Marile fluvii
se gasesc pe Platforma Rusa, ele apar?inand bazinelor M. Caspice, Marii Negre ?
i M. Azov. Cel mai mare este Volga, care, laolalta cu afluen?ii sai, constituie
o importanta sursa de alimentare cu apa a M. Caspice. In Marea Neagra se varsa D
unarea, Nistrul ?i Niprul, iar in M. Azov, Donul. Oc. Inghe?at prime?te fluviile
Pecioara ?i Dvina de Nord, iar Oc. Atlantic, Marea Baltica ?i Marea Nordului
Ne
va, Niemenul, Vistula, Oderul, Elba. Toate aceste fluvii au cursuri lini?tite, i
n albii slab inclinate ?i puternic meandrate. Pr. fl. ale E. de V apar?in fieOc.
Atlantic (Rinul, Sena, Loara, Garonne), fie M. Mediterane (Ronul, Padul). Rauri
le Europei sudice se varsa in Oc. Atlantic (Duero, Tajo, Guadiana, Guadalquivir)
?i in M. Mediterana (Tibru, Arno, Vardar). Ghe?arii acopera o supr. de 119,9 mi
i km2, dintre care 109,8 mii km2 se afla in insulele arctice, 5 mii km2 in M-?ii
Scandinavici ?i 5,1 mii km2 in Alpi. Vegeta?ia ?i solurile sunt repartizate lat
itudinal ?i etajat, in func?ie de clima ?i de relief. Insulele ocupa o supr. de
730 mii km2 (Marea Britanie, Islanda, Irlanda, Sicilia, Sardinia, Novaia Zemlea,
Spitsbergen ?.a.). Pr. pen. ale Europei sunt: Scandinava, Iberica, Italica, Bal
canica, Kola, Iutlanda.
Europa este, conven?ional, unul dintre cele ?apte continente. Totu?i, grani?ele
Europei un concept ce dateaza inca din antichitate sunt oarecum arbitrare, deoar
ece termenul de continent poate face referire la diferen?ele de ordin cultural ?
i politic sau cele de ordin fizico-geografic. Andreas Kaplan a definit Europa ca
oferind un maxim de diversitate culturala intr-o distan?a geografica minima .
Dupa suprafa?a, Europa este al doilea cel mai mic continent, acoperind 10.180.00
0 de kilometri patra?i sau 2% din suprafa?aPamantului ?i 6,8% din suprafa?a tere
stra. Din cele 50 de state ale Europei, Rusia este cel mai mare (atat ca suprafa

?a, cat ?i ca popula?ie), in timp ce Vaticanul este cel mai mic. Europa este al
treilea cel mai populat continent dupa Asia ?i Africa, cu o popula?ie de 731 de
milioane de locuitori, reprezentand 11% din popula?ia lumii; totu?i, potrivit es
timarilor Organiza?iei Na?iunilor Unite, ponderea Europei va scadea la 7% pana i
n 2050.
Europa, in particular Grecia Antica, este locul de na?tere al culturii vestice
.Na?iunile europene au jucat, incepand din secolul al XVI-lea incoace, un rol pr
edominant in politica mondiala, in special dupa inceputurile colonialismului. In
tre secolele al XVII-lea ?i al XX-lea, ?arile europene au controlat Americile, c
ea mai mare parte din Africa, Australia, ?i por?iuni intinse din Asia. In 1900,
cota popula?iei Europei din popula?ia lumii a fost de 25%.Schimbarile demografic
e ?i cele doua razboaie mondiale au condus la declinul domina?iei europene in po
litica mondiala, la mijlocul secolului al XX-lea, pe masura ce Statele Unite ?i
Uniunea Sovietica i?i sporeau influen?a. In timpul Razboiului Rece, Europa a fos
t divizata de-a lungul Cortinei de Fier intre NATO, in partea de vest, ?i Pactul
de la Var?ovia, in est. Integrarea europeana a condus la fondarea Consiliului E
uropei ?i Uniunii Europene in Europa de Vest, amandoua extinzandu-?i grani?ele s
pre est, dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice, in 1991.
Europa s-a confruntat, in decursul timpului, cu diverse tipuri de diviziuni, car
e i-au marcat evolu?ia ?i i-au pecetluit destinul istoric. Dincolo de diviziunea
geografica (Europa mediteraneana, de vest, de nord, de est) a existat o diviziu
ne etnica (Europa latina, germanica sau slava), ce a caracterizat feudalismul ti
mpuriu, apoi o diviziune religioasa (Europa catolica, ortodoxa, protestanta) ?i
ideologica (Europa capitalista sau comunista). Niciun alt continent nu a avut o
evolu?ie asemanatoare, atit de zbuciumata ?i, totu?i, atit de creatoare in istor
ie. Incepind din 325, dupa conciliul de la Nice, se produce o separare treptata
intre Europa Occidental ?i Rasariteana care are temeiuri atit religioase cit ?i
politice, legate de impar?irea, la 395, in vremea imparatului Theodosius cel Mar
e a imperiului in Imperiul Roman de Apus ?i de Rasarit. Formal schisma dintre ce
le doua biserici se produce, in 1054, ?i se adince?te dupa cucerirea Constantino
polului de catre cruciati, la 1204. . Dupa declinul Imperiului Roman, Europa a i
ntrat intr-o perioada de stagnare, cunoscuta sub numele de Evul Mediu, care s-a
terminat prin fenomenul numit Rena?tere ?i prin Noii Monarhi, ce aveau sa marche
ze noi descoperiri, explorari ?i cre?terea cuno?tin?elor ?tiin?ifice. Din secolu
l XV, na?iunile europene, in special Spania, Portugalia, Fran?a ?iMarea Britanie
, au construit mari imperii coloniale, cu dependen?e in Africa, America ?i Asia.
Revolu?ia Industriala a inceput in secolul XVIII, ducand la o prosperitate spor
ita ?i, implicit, la o cre?tere de popula?ie. Dupa Al Doilea Razboi Mondial ?i p
ana la sfar?itul Razboiului Rece, Europa a fost impar?ita in doua mari blocuri p
olitice ?i economice: na?iunile comuniste din Europa de Est ?i ?arile capitalist
e din Europa de Vest. Europa are o lunga istorie a unor mari reu?ite culturale
?i economice, incepand din Epoca Bronzului. Originile culturii vestice sunt, in
mod general, atribuite grecilor antici ?i Imperiului Roman, care a supus intreg
continentul pentru mai multe secole.

1.2Cultura Europei si specificul ei. Conceptul stiintei moderne. Tehnica moderna


, economia rationala bazata pe ramdament, cultura spirituala. Identitatea europe
ana.
Unitatea geografica pe care o numim Europa este indisolubil legata de no?iunile
de cultura ?i civiliza?ie. Cind spunem Europa ne gindim intotdeauna la cultura ?
i civiliza?ia ei, astfel incit aceste trei no?iuni pot fi, uneori, inlocuite.
De la inceput, prin cultura intelegem aici mai mult decat idei filosofice, simb
oluri artistice, teorii stiintifice si programe ideologice. Cultura inseamna toa
te acestea, desigur, dar impreuna cu incorporarea lor in forme ale trairii socia

le a vietii umane. Cultura presupune producere si circulatie de produse ale refl


ectiei, sentimentului, cercetarii, imaginatiei, cu un cuvant, ale vietii spiritu
ale. Imprejurarea ca un om asimileaza, in cazul mai bun, asimileaza si produce i
dei, simboluri, constatari, proiecte, face din el un om cultivat. In procesul un
ficarii europene este insa angajat un concept al culturii individuale, dar si un
concept al culturii impartasite in comun de multimile structurate ale individua
litatilor, si in primul rand acest concept. Putem spune, cu suficienta sustinere
din partea faptelor, ca aflam indivizi de acelasi nivel cultural in diferite co
munitati nationale europene, dar nu toate comunitatile incorporeaza in structuri
le institutionale aceleasi valori sau nu toate o fac in aceeasi masura. Sub alt
aspect privind lucrurile, cultura europeana s-a delimitat de culturile asiatice,
in raport cu care s-a format, tocmai prin faptul ca a obiectivat in comportamen
te si institutii cultura spirituala.
Daca astazi Europa inseamna cultura ?i civiliza?ie este important de observat ca
, poate intr-un mod paradoxal, ea s-a format din barbarie, din navalirile popoar
elor germanice ?i slave ?i a trebuit sa lupte greu pentru a supravie?ui in istor
ie, fiind, dupa expresia lui Marc Bloch: O citadela asediata sau mai bine spus in
vadata' .
Cultura europeana, trebuie sa precizam, este una a diversitatii care respinge ni
velarea culturilor. Aceasta isi are radacinile in cultura greco-romana. Cultura
europeana moderna se caracterizeaza prin individualism, pasiune de cunoastere, e
xistenta pluralitatilor de idei, flexibilitate, pragmatism accentuat, simt al or
ganizarii si coordonarii eforturilor intelectuale si artistice, preocuparea inte
nsa pentru invatamant etc..
Europa culturilor reprezinta o imbinare a similaritatilor si a diferentierilor d
intre culturile natiunilor europene. Similaritatile pot fi intalnite nu numai in
sistemele identice de guvernare, ci si in cadrul credintelor religioase.
In acest context vom incerca sa grupam tarile membre ale Uniunii Europene in tre
i categorii:
Tari in care este recunocuta cel putin una din Biserici ( de rit ortodox, romano
-catolic, greco-catolic) ca Biserca de Stat: Grecia, Romania, Marea Britanie, Da
nemarca, Suedia, Finlanda;
Tari in care exista un sistem de separatie precisa intre Biserica si Stat: Frant
a, Olanda, Irlanda;
Tari in care exista un sistem de separatie nedeterminat intre Biserica si Stat:
Germania, Austria, Luxemburg, Belgia, Italia, Spania, Portugalia.
In tarile cuprinse in prima grupa, biserica este prezenta la cea mai mare part
e a manifestarilor oficiale ale statului. Instructia este o misiune fundamentala
a statului si bisericii si are ca obiectiv educatia morala, profesionala, fizic
a a membrilor comunitatii, dezvoltarea unei constiinte nationale si religioase,
la fel si formarea lor ca cetateni liberi si responsabili. In toate aceste tari,
religia este o disciplina obligatorie in scolile generale, licee sau scoli supe
rioare, insa orice elev poate fi scutit de instruirea religioasa, daca parintii
sai nu doresc acest lucru.
In cea de-a doua categorie exista elemente care limiteaza libertatea de asocie
re a sectelor (sa nu atenteze la ordinea publica, sa nu aiba un scop ilicit, con
trar legilor sau bunelor moravuri etc.). De asemenea, statul nu subventioneaza n
icio religie. Acest regim strict de separatie este urmarea unei perioade in care
biserica si statul au dus o politica comuna, ajungandu-se la exagerari care au
determinat opinia publica sa nu mai tolereze astfel de situatii.
?arile din cea de-a treia categorie sunt echilibrate, imbinandu-se autonomia s
i libertatea cultelor, cu sustinerea activitatilor bisericii: este recunoscut dr
eptul al autodeterminare al cultelor, rolul social pe care il au acestea pe de o
parte si rolul statului pe de alta parte pentru a asigura respectul reciproc. S
tatul sprijina biserica iar aceasta recunoaste rolul statului de garant al liber
tatilor individuale si colective ( de exemplu, Germania).
Uniunea Europeana actioneaza pe langa pastrarea si respectarea religiilor sale,
si asupra limbilor regionale si minoritare. Se considera ca exista in jur de 40

de milioane de oameni in Europa, a caror limba nativa, de exemplu, catalana, bre


tona, galeza, nu este oficiala a tarii lor de origine. De aceea, un alt aspect f
undamental al Uniunii Europene este mentinerea diversitatii lingvistice. O imagi
ne reala a societatii culturale europene o reprezinta, printre aletele, cele pes
te 30 de limbi vorbite. Uniunea Europeana cere ca legislatia comunitara sa fie d
isponibila in toate limbile oficiale, cu alte cuvinte, sa fie accesibila tuturor
cetatenilor. De asemenea, garanteaza ca toti cetatenii Uniunii Europene se pot
adresa in scris unei institutii sau organism european si pot primi un raspuns in
propria lor limba. In mod similar, atunci cand iau cuvantul, membrii Parlamentu
lui European au dreptul de a-si reprezenta electoratul in propria lor limba.
Adevaratul sens al identita?ii europene este dat de sentimentul apartenen?ei cet
a?enilor statelor membre ale Uniunii Europene la construc?ia europeana. O identi
tate nu se poate construi peste noapte, ea necesita timp, trebuie con?tientizata
, trecuta prin filtrul gindirii, astfel incit la sfir?itul acestui proces sa po?
i observa ca te reprezinta ?i da sens existen?ei tale. Identitatea europeana est
e concurata de alte identita?i puternic sedimentate in con?tiin?a individuala si
colectiva (identitate na?ionala, regionala, lingvistica, ideologica, religioasa
, etc), in timp ce procesul formarii sale este in curs. Este cert ca in afara un
ei par?i relativ restrinse a ceta?enilor europeni, cea mai mare parte a acestora
resimt mult mai intens alte identitati.O veritabila uniune politica necesita in
sa o identitate europeana
Industriile culturale din Uniunea Europeana - cinematografie si audiovizual, edi
tare, muzica si mestesuguri - constituie, de asemenea, o sursa importanta de ven
it furnizand mai mult de sapte milioane de locuri de munca. Uniunea Europeana de
ruleaza programe de sprijin pentru anumite industrii din domeniul culturii, incu
rajandu-le sa profite de oportunitatile oferite de piata unica si de tehnologiil
e digitale. De asemenea, se straduieste sa creeze un mediu dinamic pentru aceste
industrii simplificand procedurile administrative, facilitand accesul la finant
are, contribuind cu proiecte de cercetare si incurajand o cooperare mai stransa
cu parteneri din interiorul si din exteriorul Uniunii.
Activitatea de conservare si sporire a mediului cultural este o alta initiativa
promovata pe intreg cuprinsul Uniunii Europene. Traditiile, obiceiurile, monumen
tele arheologice, muzeele, arhivele, bibliotecile sunt luate in considerare in i
ntregime in cadrul unei definiri extinse a mostenirii comune. S-a consolidat ide
ea crearii unui patrimoniu cultural european care sa cuprinda toate aspectele cu
lturale ale fiecarei tari membre. Toate aceste actiuni sunt sustinute prin diver
se programe, politici si strategii culturale ce vor fi analizate in lucrarea de
fata in subcapitolele umatoare.
Pe pia?a unica a UE (denumita uneori ?i pia?a interna), persoanele, bunurile, se
rviciile ?icapitalul pot circula la fel de liber ca ?i pe teritoriul unei singur
e ?ari. Recunoa?terea reciproca joaca un rol central in eliminarea barierelor di
n calea comer?ului. Ceta?enii UE pot sa locuiasca, sa studieze, sa munceasca, s
a cumpere, sa i?i petreaca anii de pensie in orice ?ara din UE, bucurandu-se de
produse provenind din toata Europa.
Pentru a crea aceasta pia?a unica, au fost eliminate sute de bariere de ordin te
hnic, juridic ?i birocratic, care stateau in calea liberului schimb ?i a liberei
circula?ii intre statele membre.
Ca urmare, companiile ?i-au extins opera?iunile. Concuren?a a dus la reducerea p
re?urilor ?i la diversificarea ofertei pentru consumatori.
In Europa, convorbirile telefonice costa mult mai pu?in decat in urma cu 10 ani.
Pre?urile biletelor de avion au scazut semnificativ ?i s-au inaugurat rute noi.
Persoanele fizice ?i intreprinderile au posibilitatea de a-?i alege acum furnizo
rii de electricitate ?i de gaz. In acela?i timp, cu sprijinul diverselor autorit
a?i de reglementare a concuren?ei din Europa, UE face eforturi pentru a se asigu
ra ca aceste noi liberta?i nu submineaza echitatea, protec?ia consumatorilor ?i
durabilitatea mediului.
Firmele europene care i?i comercializeaza produsele ?i serviciile in UE dispun d
e acces nerestric?ionat la aproximativ 500 de milioane de consumatori, avand ast
fel ?anse mari sa ramana competitive. Pia?a unica este atractiva ?i pentru inves

titorii straini.
Ceta?enii UE nu au nevoie de pa?aport pentru a calatori in spa?iul Schengen care
cuprinde, in prezent, 26 de ?ari: toate statele membre, cu excep?ia Bulgariei,
Croa?iei, Ciprului, Irlandei, Romaniei ?i a Regatului Unit, Islanda, Liechtenste
in, Norvegia ?i Elve?ia.
Din cele prezentate mai sus putem afirma ca dincolo de orice diviziuni de natu
ra geografica, religioasa, politica si economica, culturile poporelor Europei sa influentat reciproc si s-au imbogatit de-a lungul secolelor, oferind o mosteni
re culturala comuna. Europa este un mozaic de limbi si culturi diverse. Trasatur
a comuna a culturii in Uniunea Europeana este diversitatea componentelor sale. C
u toate acestea rolul Uniunii Europene este sa incurajeze schimburile culturale
si cooperarea, precum si asigurarea liberei circulatii a operelor de arta, in ca
drul spatiului european. Mai amanuntit, scopul este de a stimula implicarea publ
icului, in mod general, precum a artistilor si expertilor in ceea ce priveste cu
ltura, in proiectele si retelele europene, pentru a atrage atentia partilor asup
ra modului de functionare a procesului cultural si de creatie, sa incurajeze dez
voltarea diferitelor forme de exprimare, in randul tuturor natiunilor europene.
Richard Lowenthal, in Specificul, situatia, forta si sansele Europei (1985), spe
cifica cultura europeana prin cateva reprezentari valorice fundamentale. Ele cup
rind asumarea ratiunii ca si cheie pentru intelegerea ordinii lumii; a individulu
i, care este nascut cu drepturi inalienabile si raspundere de care nu poate fi s
cutit; a comunitatii in care se intra pe baza voluntara, ce nu se sprijina doar
pe legaturi de sange, dar care izbuteste totusi sa oblige; a ordinii de drept, c
are trage frontiere intre sfera individului si a comunitatii; si a muncii, inclu
siv a muncii fizice, care nu a mai fost inteleasa ca simplu rau necesar, ci ca s
i continut datator de sens al vietii

1.3Abordarea filosofica a Renasterii Europene. Problemele si modalitatile de sol


utionare.
Prin Renastere se in?elege mi?carea culturala dar ?i economica, sociala si po
litica, care au luat nastere in Europa Occidentala ?i s-a raspindit in restul co
ntinentului.
Inainte de a fi o realitate economica, juridica si politica, Uniunea Europeana
care se construieste si extinde in continuare, reprezinta mostenirea istorica s
i culturala a popoarelor din interiorul sau. Cultura acesteia a fost si ramane v
ariabila. In incercarea de a defini spatiul geografic al Europei, specialistii a
u o sarcina foarte dificila in a preciza limitele culturale, acestea fiind la pr
ima vedere foarte variate. A surprinde specificul culturilor din Uniunea Europea
na in cateva pagini este un act cu adevarat temerar, complex si foarte greu de r
ealizat.
Rena?terea reprezinta un proces european activ, care a angrenat mai multe state,
intr-o pepetua coexisten?a ?i interac?iune, care nu a privit doar Europa Occide
ntala dar si pe cea Centrala. Receptarea Rena?terii este elementul chee pentru i
ntelegerea impactului ?i modului in care acest curent cultural a trasat dezvltar
ea europeana pina la nivelul culturii materiale ?i a vie?ii cotidiene in urmatoa
rele secole. Sunt mai multe posibile modele de raspindire : modelul impactului(
mi?carea pentetreaza regiune dupa alta), modelul epidemic(diferite zone se moli
psesc deRenastere), modelul comercial( bazata pe ideeaimportului ?i exportului d
e carti opera de arta dar ?i idei), modelul hydraulic, asemeni unei inunda?ii ?i
efectelor sale. Reasterea este procesul ce se desfa?oara nu doar la centru ci
?i la pereferie intruchit propagarea sa este tributara in primul rind contactulu
i de la om la om.

1.4 Ideea unificarii europene. Loginca procesului de unificare: argumentele unif


icarii, formele, principiile, legitatile, istoria, modalitatile. Evolutia ideii
de unificare europeana.
Concep?ia privind realizarea unei europe unite este veche, ea fiind exprimata de
-a lungul timpului prin diverse idei. Astfel, inca din secolul al XIX-lea, marel
e scriitor francez Victor Hugo, la Congresul amicilor pacii (1849) a lansat idea
crearii "Statelor Unite ale Europei". In cadrul acestui congres, Victor Hugo a
vorbit despre "ziua in care toate na?iunile continentului se vor uni intr-o soci
etate suprema ?i vor forma o fra?ie a europei, fara a pierde caracteristicile r
emarcabile ale identita?ii lor . Cu toate acestea, Europa a ramas, insa, mult timp
profund divizata, fiind afectata in mod deosebit de cele doua razboaie mondiale
, care au avut loc in prima jumatate a secolului al XX-lea.
Dupa primul razboi mondial, ideile, dar ?i preocuparile pentru realizarea unei e
urope unite au fost frecvent evocate. Astfel, Adunarea Na?iunilor Unite a adopta
t la 17 septembrie 1930 o rezolu?ie care viza crearea "Comisiei de studiu pentru
Uniunea europeana". Acea ini?iativa a apar?inut lui Aristide Briand, ministru d
e externe al Fran?ei, care a fost desemnat pre?edinte al Comisiei. Scopul urmari
t il reprezenta crearea unei entita?i europene cu caracter economic ?i politic.
Ideea creari Uniunii Europene a intampinat insa numeroase greua?i, datorate criz
ei interna?ionale ?i evolu?iei evenimentelor pe continent, sfar?ind in cele din
urma prin a se renun?a la ea.
Ca urmare a celui de-al doilea razboi mondial, o mare parte a economiei ?arilor
europene a fost distrusa. In ciuda acestei situa?ii, ideile privind unitatea eur
opeana au fost din nou des exprimate. Astfel, in 1946, primul-ministru al Marii
Britanii, Winston Churchill, intr-un discurs ?inut la Zurich, a vorbit despre ne
cesitatea crearii "Statelor Unite ale Europei", reiterand ideea lui Victor Hugo.
In 1947 a fost lansat "Planul Marshall", in scopul reconstruc?iei europene. Conf
orm acestui plan, Statele Unite ale Americii ofereau ajutorul lor pentru reconst
ruc?ie tuturor ?arilor continentului, dar acest ajutor a fost acceptat doar de t
arile care urmau sa constituie Europa Occidentala.
La sfarsitul anilor '40 a inceput sa se contureze o noua diviziune a europei, du
pa criteriul politico-ideologic ?i sistemul economico-social, respectiv Europa O
ccidentala ?i Europa de Est. Contradic?iile dintre ele s-au adancit prin crearea
celor doua blocuri militare - NATO (1949) ?i Tratatul de la Var?ovia (1955). A
urmat o perioada care a intrat in istorie sub denumirea de "razboi rece", inchei
ata abia la inceputul anilor '90. Cele doua par?i ale europei divizate - Vestul
?i Estul - au urmat ?i in domeniul economic cursuri diferite.
Invatamintele celor doua razboaie mondiale i-au determinat pe europeni sa se gan
deasca la unitatea lor pe cale pasnica. Decise sa nu mai repete gre?elile trecut
ului, ?arile europei Occidentale au ales calea integrarii lor economice ?i polit
ice.
In vederea administrarii ajutorului primit din partea S.U.A. prin "Planul Marsha
ll", aceste ?ari au creat in anul 1948 Organiza?ia de Cooperare Economica Europe
ana, care va deveni mai tarziu Organiza?ia pentru Cooperare ?i Dezvoltare Econom
ica (O.C.D.E.), organiza?ie care exista ?i in prezent, avand insa alte obiective
decat cele ale organiza?iei inlocuite. In anul 1949 a fost infiin?at Consiliul
Europei. De asemenea, ca model pentru inceputurile cooperarii economice a servit
?i Uniunea vamala a Beneluxului, care a intrat in vigoare in anul 1948 ?i care
era formata din Belgia, Olanda ?i Luxemburg.
Primele demersuri in vederea realizarii unei noi unita?i europene au apar?inut l
ui Jean Monnet, pe atunci ?ef al Organiza?iei Na?ionale a Planificarii din Fran?
a. El a fost cel care a propus ca produc?ia de carbune ?i o?el a Fran?ei ?i Ger
maniei aa fie administrata de un organism comun. Robert Schuman, ministrul de ex

terne al Fran?ei din acea vreme, a mers ?i mai departe, propunand un plan (care
i-a purtat ulterior numele) pentru crearea Comunita?ii Europene a Carbunelui ?i
O?elului (C.E.S.C.). Italia ?i ?arile Beneluxului au agreat ?i sprijinit acest
plan; drept consecin?a, Belgia, Fran?a, Republica Federala Germania, Italia, Lux
emburg ?i Olanda au semnat la 18 aprilie 1951 Tratatul de la Paris, iar Comunita
tea Economica a Carbunelui ?i O?elului a luat fiin?a la 10 august 1952, primul p
re?edinte al Inaltei Autorita?i a Carbunelui ?i O?elului fiind desemnat Jean Mon
net.
In 1956, cele ?ase ?ari membre ale Comunita?ii Economice a Carbunelui ?i O?elulu
i au facut un pas important in direc?ia unei uniuni economice generale ?i a unei
uniuni in domeniul utilizarii pa?nice a energiei nucleare, cazand de acord asup
ra unui raport in acest sens prezentat de Paul Spaak, om politic belgian, un put
ernic adept al Uniunii Europene. Aceasta intelegere a dus la semnarea "Tratatulu
i de la Roma", in data de 25 martie 1957, de catre cele ?ase ?ari, care a pus ba
zele Comunita?ii Economice Europene (C.E.E.) ?i ale Comunita?ii Europene a Energ
iei Atomice (EURATOM).
TRATATUL DE LA ROMA (25 martie 1957)
Prin Tratat "cei ?ase" instituie o Comunitate Europeana, al carei scopuri au fos
t :
a.) dezvoltarea armonioasa ?i echilibrata a activita?ilor economice in intreag
a Comunitate;
b.) o cre?tere durabila ?i neinfla?ionista care sa respecte mediul inconjurato
r;
c.)
un grad inalt de convergen?a a performan?elor economice;
d.) un nivel inalt al ocuparii for?ei de munca ?i al protec?iei sociale;
e.) cre?terea nivelului de trai ?i a calita?ii vie?ii;
f.)
coeziunea economica ?i sociala, solidaritatea intre statele membre.
Pentru atingerea acestor scopuri, cele ?ase state semnatare au convenit ca era n
ecesara luarea unor numeroase masuri cu caracter economic, social ?i politic.
In plan monetar, au fost prevazute o serie de activita?i ce cuprindeau fixarea i
revocabila a ratelor de schimb (fapt care va conduce la introducerea unei monede
unice, ECU, al carei loc a fost luat incepand cu 1 ianuarie 1999 de EURO). A fo
st definita ?i promovata, de asemenea, o politica monetara ?i o politica de schi
mb unice, al caror obiectiv principal este men?inerea stabilita?ii pre?urilor ?i
, fara a aduce atingere acestui obiectiv, a fost promovata ideea sus?inerii poli
ticilor economice generale in Comunitate, in conformitate cu principiul unei eco
nomii de pia?a deschise, in care concuren?a este libera. S-au creat astfel premi
sele introducerii, in etape diferite, a unui unic sistem monetar european, care
sa cuprinda, in viitor, toate statele europene.
In baza acestui tratat au fost infiin?ate :
Banca Europeana de Investi?ii,
Banca Central Europeana,
Sistemul European al Bancilor Centrale,
Care au avut un rol important in realizarea scopurilor mai sus aratate.
La nivel institu?ional, au fost infiin?ate, pentru realizarea misiunilor incred
in?ate Comunita?ii Europene, urmatoarele organisme:
un Parlament European,
un Consiliu,
o Comisie,
o Curte de Justitie,
o Curte de Conturi.
Consiliul ?i Comisia erau asistate de un Comitet Economic ?i Social ?i de un Com
itet al Regiunilor, care exercita func?ii consultative. Atribu?iile tuturor aces
tor institutii au fost, de asemenea, statuate in cuprinsul Tratatului de la Roma
.
Un alt principiu important in vederea realizarii integrarii europene a fost intr
oducerea statutului de "ceta?ean al Uniunii", pentru orice persoana care avea ce
ta?enia unui stat membru (drepturile ?i obliga?iile "ceta?enilor Uniunii" fiind,
de asemenea, prevazute in cuprinsul tratatului).
A fost prevazuta, de asemenea, adoptarea unei politici economice bazate pe stran

sa coordonare a politicilor statelor membre, pe pia?a interna ?i pe definirea ob


iectivelor comune, ?i dirijate conform principiului unei economii de pia?a desch
ise, in care concuren?a este libera. Apare astfel conturat conceptul de pia?a c
omuna interna, bazata pe existen?a a patru liberta?ii:
libertatea de circula?ie a bunurilor,
libertatea de circula?ie a persoanelor,
libertatea de circula?ie a serviciilor,
libertatea de circula?ie a capitalurilor.
Acest concept a constituit o baza pentru realizarea pie?ei unice a Uniunii Europ
ene (introducerea totala a acestora a avut loc la 1 ianuarie 1993).
Pia?a comuna urma sa se instituie progresiv, in cursul unei perioade de tranzi?i
e de 12 ani. Aceasta a fost impar?ita in trei etape a cate patru ani fiecare, ia
r prelungirea ei nu se putea realiza pentru o perioada mai mare de 15 ani de la
data intrarii in vigoare a tratatului.
Un pas important in realizarea liberei circulatii a bunurilor la constituit uni
unea vamala (care presupunea eliminarea progresiva, in cursul perioadei de tranz
i?ie, a drepturilor de import intre statele membre, precum ?i instituirea unui t
arif vamal comun) ?i eliminarea restric?iilor cantitative intre statele membre.
Un loc important in cuprinsul tratatului l-au ocupat, de asemenea, dispozitiile
privind:
agricultura,
transportul,
concuren?a, fiscalitatea ?i apropierea legisla?iilor,
politica comerciala comuna,
politica economica ?i monetara.
In 1967, cele trei comuni?ati europene (care aveau institu?ii proprii - Comunita
tea Economica a Carbunelui ?i O?elului, pe de o parte ?i Comunitatea Economica E
uropeana ?i Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, pe de alta parte) s-au uni
t, func?ionand sub denumirea de Comunita?ile Europene sau Comunitatea Europeana,
cu institu?ii comune, unice. In mod curent, s-a folosit denumirea de Comunitate
a Economica Europeana (C.E.E.) ?i adesea "Cei 6".
C.) EVOLUTIA COMUNITATII ECONOMICE EUROPENE DUPA TRATATUL DE LA ROMA (1957)
Treptat, in urmatoarele decenii, Comunitatea Economica Europeana s-a extins pri
n aderarea, in ianuarie 1973, a Danemarcei, Irlandei ?i Regatului Unit al Marii
Britanii ?i Irlandei de Nord. S-au constituit astfel "Cei 9". In ianuarie 1981 a
aderat Grecia, iar in ianuarie 1986, Spania ?i Portugalia. Comunitatea Economic
a Europeana devenea "Cei 12". In ianuarie 1995 au aderat inca trei ?ari - Austri
a, Finlanda ?i Suedia - constituindu-se "Cei 15".
La 1 mai 2004 a avut loc cel mai mare proces de extindere a Uniunii Europene de
pana acum, in care au fost implicate 15 state : Polonia, Ungaria, Cehia, Slovaci
a, Slovenia, Letonia, Lituania, Estonia, Malta ?i Cipru.
A?a cum am aratat deja, bazele juridice ale Comunita?ii Economice Europene au fo
st puse de Tratatul de la Roma din 1957.
Pana la sfarsitul anilor 1960, statele membre ale Comunita?ii Economice Europene
au desfiin?at taxele vamale ?i restric?iile cantitative.
Realizarea uniunii vamale a reprezentat primul pas major spre pia?a comuna. Dar
mult timp dupa realizarea acestui prim pas, crearea pie?ei unice europene a rama
s doar un obiectiv destul de greu de realizat. Standardele na?ionale diferite, p
recum ?i reglementarile interne, impiedicau inca realizarea unui comer? liber. C
u toate acestea, procesul integrarii a progresat, iar prevederile Tratatului de
la Roma nu mai raspundeau in mod corespunzator evolu?iilor lui.
Din acest motiv, ?efii de state ?i de guverne ai celor 12 state membre (de atunc
i) ale Uniunii Europene au semnat, in februarie 1986, un nou document juridic in
titulat Actul Unic European, care a intrat in vigoare la 01 iulie 1987.
Actul Unic European a reprezentat prima reforma importanta in cadrul tratatelor
Uniunii Europene care viza :
Comunitatea Economica a Carbunelui ?i O?elului (C.E.S.C.),
Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.),
Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom).
In scopul accelerarii armonizarii legisla?iilor na?ionale, lucru care era extrem

de necesar, Actul Unic European a schimbat procedura luarii deciziei cu privire


la pia?a unica. De atunci, cu unele excep?ii (de ex., legea fiscala), pentru lu
area deciziilor privind pia?a unica, era suficienta o majoritate relativa in Con
siliul Uniunii Europene. Pana atunci func?ionase sistemul unanimita?ii votului t
uturor statelor membre. A fost stabilita, de asemenea, o data limita - 01 ianuar
ie 1993 - pentru introducerea celor patru libertati fundamentale pe tot cuprinsu
l comunita?ii.
Introducerea pie?ei unice s-a dorit a fi controlata in mod democratic. In acest
scop, Parlamentul European a dobandit prin intermediul Actului Unic European put
eri sporite. Intrucat procesul de cooperare reprezenta o noutate ce urma sa fie
introdusa in tratate, Parlamentul European urma sa lucreze in ceea ce priveste p
rocesul legislativ alaturi de Consiliul europei. Parlamentul a obtinut de asemen
ea dreptul de a fi reprezentat in luarea deciziilor in cazul aderarii sau asocie
rii cu ?ari ce nu erau membre la momentul respectiv.
Actul Unic European a creat de asemenea bazele formale ale cooperarii politice e
uropene urmarindu-se sprijinirea Uniunii Europene in a adopta o pozi?ie unita in
cadrul politicii interna?ionale.
Actul Unic European a marit puterile Uniunii Europene in multe domenii, inclusiv
in cadrul politicii structurale, cercetare ?i dezvoltare tehnologica, politica
mediului ?i cooperare in politice economica si monetara.
In 1993, ?arile membre ale Comunita?ii Economice Europene au considerat ca sunt
pregatite condi?iile pentru efectuarea pasului hotarator al integrarii. Ele au s
emnat un nou tratat - Tratatul de la Maastricht (07.02.1992-Olanda) - care a int
rat in vigoare la 01 noiembrie 1993. Tratatul de la Maastricht a modificat ?i a
extins tratatul pe baza caruia s-a stabilit Comunitatea Economica Europeana. Tra
tatul a prevazut, de asemenea, ?i schimbarea denumirii din Comunitatea Economica
Europeana in Uniunea Europeana..
In iunie 1997, Consiliul European s-a intrunit la Amsterdam ?i a convenit in?ele
geri pentru adaptarea Uniunii Europene la noile condi?ii determinate de adancire
a integrarii ?i de primirea in perspectiva a unor noi membri. In final, sefii de
stat sau guvern au adoptat Tratatul de la Amsterdam, care a devenit astfel cel
mai modern act constitu?ional al Uniunii Europene.

CONCLUZII:
Filosofia unificarii europene este o tentativa de a stabili un cadru filosofic,
specificul Europei si criza europeana; unificarea europeana; probleme filosofice
cardinale ale unificarii europene si rezistentele pe care ea le intampina. Folo
sind abordari diferite, economice, stiintifice, politice, sociologice, istorice,
ea cauta sa degajeze latura filosofica si sa o sustina. Filozofia unificarii eur
opene alcatueste spiritul european, care a conditionat mereu istoria europeana.
Pe cat acest spirit a fost viguros, identitatea culturala a Europei si-a gasit
corespondentul in istorie . Atunci cand a slabit, aceasta a intrat in criza, inc
lusiv o criza de identitate.

Bibliografie:
Bargari Nicolae. Integrarea europeana. Curs universitar. Chisinau: Evrica, 2008
Peter Burke.Rena?terea eurpeana:centre ?i pereferii
Andrei Marga. Filosofia unificarii europene.Editura Fundatiei pentru Studii Euro
pene. Cluj-Napoca, 2001
https://tonysss.files.wordpress.com/2013/07/filosofia-unificarii-europene-andrei
-marga.pdf
http://www.scribd.com/doc/213278147/Peter-Burke-Renasterea-europeana-centre-si-p
eriferii-recenzie#scribd
Alexandru Dutu. Ideea de Europa si evolutia constiintei europene. Ed. All Educat
ional, Bucuresti, 1999