La nasterea viitorului Ludovic al XlV-lea (1638-1714), regele Frantei, supranumit

Regele-Soare, un intreg dispozitiv fusese pregatit in castelul din SaintGermain-en-Laye pentru ca momentul in care copilul avea sa scoata primul tipat
sa fie imediat transmis din camera reginei pana pe terasa unde se afla postat un
astrolog, astfel incat acesta sa poata determina imediat pozitia exacta a Soarelui
si sa faca cu cea mai mare precizie horoscopul nou-nascutului. Configuratia
astrala a fost reprodusa pe o medalie din aur special batuta cu acea ocazie si
purtand in centru inscriptia latina Ortus Solis Gallici deasupra unei cvadrige
conduse de o Victorie inaripata care-i intinde o coroana de lauri copilului asezat
in partea din spate a carului si care are capul inconjurat de o aureola
stralucitoare si tine cu o mana haturile dispuse in mod curios, in forma de nod al
lui Isis, simbolul nemuririi.
Sub aceasta imagine, data nasterii, de o rara precizie: 5 septembrie 1638, la
orele unsprezece si douazeci si doua de minute ale diminetii.
Configuratia astrilor e stralucita: Soarele este foarte aproape de punctul
culminant, in mijlocul cerului; sectorul zodiacal valorizat prin prezenta a doi astri,
Venus si Luna, in conjunctie; Jupiter cu ascendent in Scorpion. Este frapant de
constatat ca acesti factori foarte puternici se regasesc in horoscopul lui
Napoleon. Regasim vulturul jupiterian si leul solar, care domina acest horoscop,
in doua grupuri aflate la dreapta si la stanga portii de intrare in palatul de la
Versailles. Se spune in general ca aceste doua animale emblematice reprezinta
alegoric victoriile lui Ludovic al XlV-lea asupra Imperiului (vulturul) si asupra
Spaniei (leul). Ca si in horoscopul regelui, ele semnifica autoritatea naturala,
conferita de curaj (leul) si superioritatea spiritului (vulturul).
Morin de Villefranche, practician foarte stimat, era la vremea respectiva
astrologul oficial al curtii (va fi de altfel ultimul care va indeplini aceasta functie) si
consilierul lui Richelieu. Totusi, Ana de Austria, dorind a sti ce viitor ii era rezervat
fiului ei, nu s-a multumit cu horoscopul acestuia si voi sa-l coroboreze cu o alta
metoda. De aceea, tinu sa apeleze la Tommaso Campanella, care locuia
de cativa ani la Paris, unde se bucura de o mare consideratie pe langa oamenii
de litere si savanti, ca filozof si expert in previziuni Richelieu ii transmise cererea
reginei. Campanella, care-i era foarte obligat, nu putu refuza, dar se pare ca a
acceptat fara entuziasm aceasta consultatie particuIara.
Dar cine era acest Campanella? Tommaso Campanella se nascuse in Calabria,
la Stilo, in 1568, dintr-o familie saraca si analfabeta; tatal sau era cizmar. La 14
ani, intra la Dominicanii din Cozensa si se remarca in scurt timp prin inteligenta-i

vie, spiritul scormonitor, interesat de toate si o inclinatie speciala spre

controversa, ceea ce nu intarzie sa-i creeze dusmani printre cei pe care-i domina
in dezbateri. In 1588, intalni doua personaje care avura asupra lui o mare
influenta: un astrolog evreu numit Abraham, despre care se spunea ca-i
magician, si filozoful Telesio, adversar hotarat al scolasticii aceasta fiica
nelegitima a lui Aristotel si precursor nestiut al lui Francis Bacon. Nu se stie din
ce motiv, Campanella isi atrase dusmanii feroce, fu victima a tot felul de acuzatii,
adesea absurde, dar atat de veninoase, incat il obligara sa duca o viata
ratacitoare. Inchis la Squillace si apoi la Neapole, profetul avea sa petreaca 27
de ani in inchisorile Inchizitiei.
Campanella, foarte impresionat de descoperirea Americilor, crede ca acest fapt
anunta unificarea planetei si ca, deci, utopia sa are o vocatie universala. Dar,
mai in profunzime, aceasta convingere vine din viziunea sa milenarista asupra
istoriei. El crede ca dezvoltarea speciei umane este pe punctul de a intra intr-o
noua faza, care se va incheia cu domnia lui Mesia, promisa de Apocalipsa lui
loan. Or, pentru ca aceasta domnie sa soseasca, trebuie ca umanitatea sa
depaseasca toate diviziunile, sa nu fie decat un popor, sa aiba o singura lege,
religioasa si civila. El crede, ca si altii inaintea lui, ca aceasta sarcina imensa de
unificare va fi incredintata de Providenta Marelui Monarh de la sfarsitul
veacurilor. Acest personaj mitic, echivalentul occidental al Regelui Lumii, va
ocupa un loc important in viziunile politico-ocultiste, din Evul Mediu pana la
mijlocul secolului al XlX-lea. Dar daca vremea aceea este aproape, conteaza
imens a se discerne in care personaj existent trebuie sa se incarneze Marele
Monarh. Aceasta cautare infrigurata a bantuit ultimii ani ai lui Campanella si el
avu convingerea ca poate pune un nume acestui arhetip. In ochii lui Campanella,
Ludovic al XIV-lea trebuie sa fie copilul care trebuie sa fie Marele Monarh de la
sfarsitul timpurilor, chemat sa aduca pacea, intelegerea si dreptatea pe planeta
noastra, pentru a pregati venirea lui Mesia. In ziua nasterii lui Ludovic, Soarele sa apropiat de Pamant pana la o distanta de 55 000 de leghe este un semn:
copilul va fi cu adevarat Regele-Soare, care va da viata utopicei Cetati a
Soarelui.
Deci, Campanella, veni la Saint-Germain-en-Laye, locul nasterii lui Ludovic al
XIV-lea, puse sa fie dezbracat copilul si-l examina indelung si cu multa atentie,
dupa care se retrase fara sa spuna nimic. Timpul trecu, regina se impacienta,
Richelieu il chema imperativ pe Campanella, care reveni, examina din nou
copilul gol-golut si sfarsi prin a-si prezenta judecata. Sentinta scurta, care nu
pacatuia deloc prin exces de laude, dar care se va verifica destul de bine pentru
a merita s-o citam aici: Acest copil va iubi luxura ca Henric al IV-lea si va fi

foarte mandru. Va avea o domnie lunga, dar dificila, si totusi fericita. Va avea
un sfarsit nefericit si la urma va fi o mare confuzie in religie si in putere.
La scurt timp dupa aceea, Campanella isi termina viata aventuroasa si laborioasa in chilia pe care o ocupa la manastirea dominicana din rue Saint-Honore.
Isi daduse seama ca o nedorita configuratie astrala il ameninta cu moartea, in
scurt timp, dar, asa cum scrisese chiar el, credea ca asemenea influente nefaste
pot fi indepartate la nivelul la care se manifestau, adica la cel al simbolurilor, nici
mai mult, nici mai putin. Organiza, deci, in jurul lui un intreg dispozitiv: cinci torte
reprezentand cele cinci planete cunoscute in epoca si doua sfesnice,
reprezentand cei doi astri Soarele si Luna fura aranjate in asa fel incat sa
reprezinte o configuratie astrala favorabila. A ars plante aromate, laurul solar si
mirtul venusian, a stropit podeaua cu otet de trandafiri, si acestia flori venusiene,
aduse draperii albe si plante verzi, puse sa se cante muzica domoala si placuta
si sa se aranjeze pietre in corespondenta cu astrii benefici si se intretinu cat putu
de mult cu prietenii, care nu ratara ocazia de a-l vizita. Acest ultim act de magie
naturala, pe care o indragea atata, nu reusi sa-i amane moartea avea 71 de
ani dar i-o facu mai usoara. Se stinse cu multa piosenie la 21 mai 1639; fu
inmormantat a doua zi, iar cortegiul fu urmat de un numar mare de eruditi,
oameni de stiinta si admiratori.
Termenul de Umanism (din latin: humanitas = omenie, umanitate) are dou semnificaii:

Poziie filozofic care pune omul i valorile umane mai presus de orice, orientndu-se n special
asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea suprem, este un scop n sine i nu un
mijloc. Umanismul implic un devotament pentru cutarea adevrului i moralit ii prin mijloace
umane, n sprijinul intereselor umane. Axndu-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul
respinge validitatea justificrilor transcendentale cum ar fi dependena de credin , supranaturalul
sau textele pretinse a fi revelaii divine. Umanitii susin moralitatea universal bazat pe condi ia
uman ca loc comun, sugernd c soluiile problemelor sociale i culturale umane nu pot fi
provincialiste.

Micare spiritual care st la baza Renaterii, aprut n Italia n secolul al XIV-lea i care s-a
extins n mod progresiv nEuropa apusean pn n secolul al XVII-lea. Ea este marcat de
rentoarcerea la textele antichitii greco-romane, care servesc ca modele ale modului de via , de
gndire i de creaie artistic. Umanismul renascentist sublinia superioritatea literaturii latine i
greceti i n special valorile ei n materie de moral personal i public. [1]

Istoric[modificare | modificare surs]

Ca prim reprezentant al umanismului poate fi considerat Protagoras, sofist grec din secolul al V-lea
.Chr., pentru care "omul este msura tuturor lucrurilor". Termenul de "humanitas" l ntlnim deja n

scrierile lui Cicero, n care omul ocup un loc aparte printre alte vieuitoare. n Evul Mediu, se vorbete
despre "humaniores litterae", care reprezint ansamblul cunotinelor profane predate n facultile de
arte (artes liberales), spre deosebire de "diviniores litterae", care i au sursa n studiul Bibliei i sunt
predate n facultile de teologie. n secolul al XVI-lea, "umanitii" studiau ceea ce ei numeau
"umanitile" (studia humanitatis), nelegndu-se prin aceasta scrierile clasice ale antichitii. Pentru
aceti erudii ai Renaterii, noiunea de"humanitas" avea acelai sens ca n epoca ciceronian i
nsemna acea cultur care, desvrind calitile naturale ale omului, l fac demn de acest nume.
Cuvntul "Umanism"n nelesul actual apare mult mai trziu, i anume n 1808 n scrierea lui Friedrich
Immanuel Niethammer

Giovanni Pico della Mirandola

nceputurile Umanismului modern[modificare | modificare surs]

n mod tradiional, istoricii situeaz nceputurile umanismului modern n Italia secolului al XIV-lea, fiind
legat de numele lui Francesco Petrarca iGiovanni Boccaccio. Dup invadarea Imperiului Bizantin de
ctre turci, un mare numr de nvai greci se refugiaz n peninsula italic, aducnd cu ei manuscrise
n limba lor de origine. Literaii italieni, ca Guarino din Verona, Francesco Filello sau Giovanni Aurispa,
nva limba greac veche i traduc n italian operele clasice greceti. Poezia latin a epocii romane
este redescoperit graie lui Lorenzo Valla, iar Coluccio Salutati i Gian Francesco Poggio traduc n
limba italian operele scriitorilor romani.

Marsilio Ficino (primul din stnga) cu Cristoforo Landino, Angelo Poliziano i Demetrios Chekondylos - Fresc de
Domenico Ghirlandaio (detaliu) - Santa Maria Novella, Florena

Pico della Mirandola face parte din rndurile filozofilor i savanilor umaniti, apreciai pentru erudiia lor.
Difuzarea textelor este favorizat de descoperirea tiparului i perfec ionarea imprimeriilor, dar i de
dezvoltarea oraelor i universitilor, locul de ntlnire al nvailor. Un eveniment important l constituie
nfiinarea "Academiei" din Florena sub impulsul lui Cosimo de Medici, condus de Marsilio Ficino traductor al Dialogurilor lui Platon -, unde se ntlnesc umaniti ca Pico della Mirandola, Pietro
Bembo i Angelo Poliziano. "Academia" florentin este dedicat n primul rnd filozofiei platoniciene,
opunndu-se scrierilor lui Aristotel introduse nEuropa de Averroes i Avicenna i acceptate de Biserica
Catolic. Activitatea "Academiei" a exercitat o mare influen asupra
dezvoltriiliteraturii, picturii i arhitecturii din epoca Renaterii. Aa, de exemplu, Pirro Ligorio picteaz
tabloul "Alegoria tiinelor". Cyriac din Ancona a fost o alt fiin umanist s-i aminteasc; el a fost
numit "Tatl de Arheologie"

Rspndirea Umanismului n Europa[modificare | modificare surs]

Umanismul se propag n primul rnd n Germania i Olanda. Ambele ri cunoscnd o mare
expansiune a imprimeriilor, se organizeaz adevrate trguri de cri care favorizeaz schimburile
culturale.

Germania[modificare | modificare surs]

Erasmus din Rotterdam

Johannes Reuchlin se opune mpratului Maximilian I, care voia s interzic scrierile n limba ebraic,
cu excepia Bibliei. Reuchlin afirm c textele interzise fac parte din patrimoniul cultural al omenirii. n
Germania, umanismul a pregtit calea Reformei lui Martin Luther. Discipolul su, umanistul Philipp
Melanchton, profesor de Filologie la Universitatea din Wittenberg, redacteaz prima formulare tiinific
a principiilor Reformei n lucrarea "Loci communes rerum theologicarum" (1521), iar n 1540 redacteaz
"Confesiunea de la Augsburg". El dorea ca rspndirea Protestantismului s se realizeze cu mijloace
panice i s-a strduit s pstreze unitatea Bisericii apusene.

Olanda[modificare | modificare surs]

Erasmus din Rotterdam, teolog i erudit olandez, este unul din cei mai emineni umaniti din
perioada Renaterii i Reformei din secolele al XV-lea i al XVI-lea, "primul european contient" (Stefan
Zweig). Prin poziia lui critic fa de Biserica Catolic, este considerat precursor al reformei religioase,
dei el nsui nu a aderat la protestantism, preconiznd n mod contient spiritul de toleran religioas.

Frana[modificare | modificare surs]

Franois Rabelais

n Frana, umanismul ptrunde prin nvaii i artitii italieni aflai la curtea papal din Avignon (printre
acetiaPetrarca). Traduceri din Titus Livius i Aristotel circulau deja la curtea regelui Carol V le Sage.
Rzboaiele lui Francisc I n Italia au contribuit la luarea de contact i cunoaterea curentelor culturale
aflate acolo n plin efervescen. Francisc I creeaz Collge des lecteurs royaux, unde se predau
limbile clasice greac i latin, precum i ebraica de ctre Jacques Lefbre d'taples. Etienne
Dolet propag gndirea inspirat din Platon, adaptat cretinismului, fapt care influeneaz
poeii "Pleiadei" ca Pierre de Ronsard sau Joachim du Bellay. Montaigne susine c raiunea permite
omului s se elibereze de ideile preconcepute. Franois Rabelais ntruchipeaz perfect modelul
umanismului din epoca Renaterii, luptnd cu entuziasm pentru renoirea gndirii n spiritul antichitii
clasice, ideal filozofic al timpului su.

Anglia[modificare | modificare surs]

Thomas Morus

n Anglia, Thomas Morus scrie o lucrare fundamental de istorie a ideilor politice ("Utopia", 1516),
devine cancelar al regelui Henric VIII, dar - opunndu-se reformei religioase a acestuia - cade n
disgraie i este executat.

Alte ri[modificare | modificare surs]

Vezi i: Literatura romn umanist

Umanismul este prezent i n Ungaria la curtea regelui Matei Corvin, n Polonia cu Jan Kochanowski,
n Spania cu cardinalul Jimnez de Cisneros, fondator al unei universiti trilingue la Alcal de
Henares i editor al unei Biblii poliglote, i Juan Luis Vives, Astfel, ctre 1540micarea umanist
cuprinde ntreaga Europ apusean, unificnd n acelai ideal acest mod de gndire optimist, ncreztor
n progresul omenirii. Umanismul antreneaz crearea unor noi discipline i sfere de activitate
ca Geografia, Cosmologia, Filozofia politic, Teoriaistoriei i implic libertatea i independena fa de
religie dnd astfel impuls reformei religioase. Umanismul permite eliberarea gndirii omului de cadrul
ngust al dogmelor i apariia spiritului de toleran.

Aspecte[modificare | modificare surs]

Religie[modificare | modificare surs]
Umanismul respinge n mod clar apelul la credine supranaturale pentru soluionarea problemelor
umane, dar nu i credinele nsele; unele curente umaniste sunt chiar compatibile cu unele religii. El
este n general compatibil cu ateismul i agnosticismul, dar acestea din urm nu i sunt necesare.
Cuvintele "ignostic" (american) i "indiferentist" (britanic) sunt uneori aplicate umanismului pe motiv c
acesta este un proces etic, nu o dogm asupra existenei sau nu a zeilor; umani tii pur i simplu nu au
nevoie s se preocupe de asemenea probleme. Agnosticismul sau ateismul singure nu implic n mod
necesar umanismul; multe filosofii diferite i uneori incompatibile se ntmpl s fie ateiste. Nu exist
nicio ideologie unic i niciun set de comportamente unic la care s adere toi ateii, i nu toate dintre
cele proprii ateilor sunt umaniste.
Pe trm literar cel puin, a existat n Occident un umanism cretin viguros i fructuos, ncepnd cu
Erasmus din Rotterdam i terminnd cu un Georges Bernanos sau orice alt scriitor cu sensibilitate
religioas care se revendic de la umanism.
De vreme ce umanismul include curente intelectuale trecnd printr-o mare varietate de gndiri filosofice
i religioase, mai multe ramuri ale umanismului i permit s ndeplineasc, suplimenteze sau
suplineasc rolul religiilor i n special s fie adoptat ca filosofie de via complet. ntr-un numr de ri,
din motive legate de legile care acord drepturi "religioase" specifice, filosofia de via umanist
secular a fost recunoscut ca "religie". n Statele Unite, Curtea Suprem a admis c umanismul este
echivalent cu o religie n sensul limitat al autorizrii umanitilor s oficieze ceremonii de obicei conduse
de reprezentani ai cultelor religioase. Departe de a "declara umanismul religie", aceast luare de pozi ie
pur i simplu declar echivalena dreptului umanitilor de a aciona n moduri de obicei specifice
religiilor, cum ar fi marcarea ceremonial a momentelor importante ale vieii.
Umanismul renascentist i accentul su asupra ntoarcerii la origini au contribuit la reformarea
protestant, ajutnd la producerea a ceea ce protestanii consider o traducere mai fidel a textelor
biblice.

Cunoatere[modificare | modificare surs]

Conform umanitilor, este n sarcina oamenilor s gseasc adevrul, prin opozi ie cu cutarea lui n
revelaie, misticism, tradiie sau orice altceva care e incompatibil cu aplicarea logicii asupra dovezilor

observabile. Cernd ca oamenii s evite acceptarea orbeasc a unor opinii nesus inute, el sprijin
scepticismul tiinific i metoda tiinific, respingnd autoritarismul i scepticismul extrem i fcnd din
credin o justificare inacceptabil a aciunilor. De asemenea, umanismul afirm c o cunoa tere a
binelui i rului se bazeaz pe cea mai bun nelegere a propriilor interese i a celor comune ale
indivizilor n loc s izvorasc dintr-un adevr transcendental sau vreo surs arbitrar localizat.

Speciism[modificare | modificare surs]

Unii au interpretat umanismul ca pe o form de speciism, care consider oamenii mai importan i dect
alte specii. Filosoful Peter Singer, el nsui umanist, afirma c "n ciuda multor excep ii individuale,
umanitii n general s-au dovedit incapabili s se elibereze de una dintre cele mai centrale [...] dogme
cretine: prejudecata speciismului". El a chemat umanitii s "ia poziie mpotriva [...] exploatrii
nemiloase a altor fiine simitoare" i s-a legat de unele afirmaii din Manifestul Umanist I care credea c
acord "prioritate intereselor membrilor propriei noastre specii". Cu toate acestea, el a remarcat de
asemenea c acelai Manifest afirm c oamenii nu au "niciun drept dumnezeiesc sau inerent de a
supune alte animale" i a admis c "organizaiile care au fcut cel mai mult pentru animale au fost
independente de religie".

Optimism[modificare | modificare surs]

Umanismul include o atitudine optimist fa de capacitile oamenilor, dar nu implic opinia c natura
uman este pur binevoitoare sau c absolut fiecare persoan e capabil s se ridice la nl imea
idealurilor umaniste de raionalitate i moralitate. El implic nu mai mult dect recunoa terea c te ridica
la nlimea potenialului tu nseamn mult munc i necesit ajutorul celorlali. Scopul suprem este
prosperitatea uman; mbuntirea vieii tuturor oamenilor. Focalizarea este pe a face bine i a tri bine
aici i acum i a lsa lumea mai bun pentru cei care vin dup noi, nu pe a trece prin via suferind
pentru a fi rspltii dup.

Influenele Umanismului[modificare | modificare surs]

Umanismul influeneaz n mod hotrtor viaa secolului al XVI-lea. La nceput tiinele nu erau incluse
i se gseau la marginea acestei micri. Asfel Bernard Palissy sauAmbroise Par nu acord nicio
atenie autorilor antici, prefernd s se bazeze pe experien i practic. Se studiaz totu i scrierile
lui Arhimede, iar Copernic afirm c experiena trecutului este necesar pentru noi descoperiri.
Umanismul influeneaz i viaa politic. Umantii amintesc suveranilor datoriile lor fa de Dumnezeu,
fa de supui i fa de ei nii (Niccolo Machiavelli: "Il Principe", 1532). Ei apeleaz la popor s
participe la viaa public.
Educaia copiilor ar trebui s urmreasc n primul rnd instruirea copiilor cu noi cuno tin e pentru a-i
face mai umani.
n ceea ce privete literatura, umanismul pune pe primul plan teme ca natura, virtutea, gloria i iubirea.