RESURSELE ECONOMICE

I FACTORII
DE PRODUCIE
UNIVERSITATEA `TEFAN CEL MARE` SUCEAVA
FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE SI
ADMINISTRATIE PUBLIC
Specializarea:
Administraie Public

Studeni:

RESURSELE ECONOMICE
1.1.

DEFINIA RESURSELOR ECONOMICE

Prin coninutul i rolul su economia termen folosit sinonim cu cel de

activitate economic constituie o latur inseparabil a aciunii sociale. Cea mai
cuprinztoare activitate uman care delimiteaz pe om ca specie, este munca. Orice
activitate uman presupune utilizarea de resurse economice specifice, n cantiti
determinate i de calitate adecvat.
Resursele economice constau n totalitatea elementelor premiselor- directe i
indirecte-ale aciunii sociale practice, care sunt utilizabile, pot fi atrase i sunt efectiv
utilizate la producerea de noi bunuri.
Premisa primar a satisfacerii nevoilor umane este natura. Mediul natural este
cel dinti izvor al resurselor materiale i cadrul existenei omului i progresului
societii. Problemele folosirii raionale ale conservrii i economisirii resurselor
naturale de toate felurile au devenit tot mai stringente n ultimul timp. Din acest punct
de vedere, este tot mai evident faptul c procesul economic se deosebete de cel
natural.
Acesta const n alegerea, sortarea i dirijarea entropiei joase din mediu i
transformarea ei n entropie nalt n conformitate cu scopurile urmrite (satisfacerea
nevoilor) i cu plcerea de a tri.
1.2.

CLASIFICAREA RESURSELOR ECONOMICE

Desprinderea resurselor naturale din mediul lor este rodul activitii

umane.Volumul, diversitatea i calitatea acestei activiti sunt condiionate de
resursele umane. La rndul lor, acestea depind de factorul demografic, de numrul
persoanelor apte de munc, de structurarea acestora pe sexe, vrste, pe ramuri i
subramuri de producie, ca i de calificarea lor.
Resursele naturale mpreun cu cele umane formeaz resursele originare sau
primare.
Alturi de resursele economice primare i mpreun cu ele, o nsemntate
crescnd au, n ultimul timp, resursele economice derivate (mainile de tot felul,
tehnologiile de fabricaie, infrastructurile materiale, dotrile laboratoarelor
tiinifice, baza material a procesului de nvmnt, potenialul tiinific al
populaiei etc.). Acestea sunt rezultatul folosirii i acumulrii resurselor primare,
ele potennd eficiena utilizrii primelor.
Cea mai general clasificare a resurselor economice delimiteaz resursele
materiale de cele umane. Resursele materiale cuprind att resursele primare, ct i
pe cele derivate (bogii ale solului i subsolului, echipamentele i tehnologiile de

producie, baza material a ocrotirii sntii etc.). Resursele umane includ

resursele umane primare, adic populaia sub aspectul ei cantitativ i structural, ca
i pe cele derivate- stocul de nvmnt i de cunotiine tiinifice, inovaia etc.
Dei omenirea a progresat mult pe linia cutrii, cunoaterii i atragerii de noi
resurse n circuitul economic, totui creterea i diversificarea trebuinelor umane
fac ca resursele economice s fie relativ limitate. Raritatea relativ a resurselor
este o caracteristic general a economiei. De aceea, se impune utilizarea
raional i eficient a resurselor economice disponibile pentru a se obine, prin
atragerea i combinarea lor, o cantitate de bunuri ct mai mare i de calitate ct mai
ridicat.
Privite n cadrul unei ri, resursele stoc se prezint ca avuie naional =
totalitatea resurselor de care dispune un popor (un stat, o naiune) la un moment
dat. Ea caracterizeaz starea economic a unei ri, puterea ei economic i, n
ultim instan, gradul bunstrii poporului acesteia.
Fiind un indicator sintetic de apreciere a strii tehnico-economice i
culturale a unei ri, avuia naional este o realitate vie (prin componenta sa
uman, dar i prin permanentele ei modificri sub incidena aciunii umane).
Potenialul economic al unei ri const din ansamblul elementelor avuiei
naionale intrate sau care pot fi atrase n circuitul economic.
Omenirea a progresat pe linia cutrii, cunoaterii i atragerii de noi resurse
n circuitul economic. Raritatea resurselor i bunurilor privit calitativ i cantitativ
reprezint o caracteristic general a economiei.
Legea raritii resurselor const n aceea c volumul, structurile i calitatea
resurselor economice i a bunurilor se modific mai ncet dect volumul,
structurile i intensitatea nevoilor umane. Deci, resursele sunt relativ limitate, rare
n comparaie cu nevoile.
FACTORII DE PRODUCIE
n msura n care resursele productive disponibile sunt atrase i utilizate n
activitatea economic, acestea reprezint, n fapt, factorii produciei.
De asemenea o definiie mai clar despre factorii de producie este enunat
astfel: Factorii de producie reprezint potenialul de resurse productive atrase n
circuitul economic.
Corespunztor, la nceputurile dezvoltrii societii au existat doi factorimunca i pmntul (natura), care pot fi considerai ca factori originari sau
primari ai produciei i din unirea crora oamenii i asigurau existena. Mai
trziu a aprut capitalul, ca factor derivat al produciei, a crui afirmare este

legat de perioada n care echipamentele de producie au dobndit o importan tot

mai mare pentru activitatea economic.
2.1. MUNCA- FACTOR DETERMINANT N PRODUCIE
Munca- factor originar, primar de producie- reprezint activitatea uman
specific, manual i/sau intelectual, prin care oamenii i folosesc aptitudinile,
cunotiinele i experiena, ajutndu-se n acest scop de instrumente
corespunztoare, mobilul acestei activiti fiind producerea bunurilor necesare
satisfacerii trebuinelor lor imediate i de trebuin.
Munca a fost dintotdeauna i a rmas factorul de producie activ i
determinant; prin intermediul ei sunt antrenai ceilali factori de producie, se
realizeaz combinarea i utilizarea lor eficient.
Sub raport cantitativ, munca trebuie analizat n primul rnd, n legtur cu
populaia, cu factorul demografic n general.n fond, populaia reprezint condiia
obligatorie a oricrei economii. n funcie de activitatea desfurat distingem:
populaia activ care cuprinde toi membrii api de munc ai
societii, avnd vrsta cuprins ntre limitele legale de munc;
populaia ocupat care cuprinde pe toate acele persoane care au loc
de munc, care presteaz efectiv o munc.
Calitatea factorului munc se afl n strns relaie de dependen att cu
nivelul de cultur general i de instruire profesional.
De-a lungul mileniilor, pe plan mondial, activitatea omului a trecut de la cea
de cultivator de plante i cresctor de animale, la cea de productor i n prezent, se
face trecerea la munca creativ. n acest proces, s-a trecut treptat de la efortul fizic
preponderent la afirmarea tot mai puternic a celui intelectual. Prin automatizarea,
robotizarea i informatizarea produciei, locul i rolul omului n economie se
schimb. n aceste condiii, munca creativ devine factorul determinant al vieii
economice.
2.2. NATURA FACTOR ORIGINAR DE PRODUCIE (PMNTUL)
Ca factor de producie, natura reprezint ansamblul de elemente la care
oamenii fac apel pentru a produce; aceste elemente sunt adaptate nevoilor umane
prin munc. Cea mai important parte a naturii pe care omul i-a apropiat-o este
pmntul care din punct de vedere economic include i apa.
Pmntul este un element durabil i teoretic indestructibil. Ca factor de
producie originar, el nu trebuie confundat cu terenul agricol (capital imobiliar) i
nici cu amenajrile fcute i ncorporate n pmnt (capital acumulat). Acest factor

de producie este limitat. Principalele funcii specifice ale pmntului- fond funciar
pot fi redate astfel:
suport i mediu de via pentru toate plantele terestre;
surs principal de elemente nutritive i rezervorul principal de
energie pentru organismele vii;
receptor i regulator al umiditii n sistemul sol-ap-plant.
Pmntul sau factorul natural al produciei se refer la toate resursele brute
din natur care pot fi folosite la producerea bunurilor i serviciilor. Astfel solul,
aerul, mineralele, apa, lemnul brut din pdure- toate intr n categoria acestor resurse
denumite generic "pmnt" sau factorul natural al produciei.
Pmntul este punctul de pornire al ntregii activiti economice. Lumea vie
n totalitatea ei i dezvoltarea societii depinde direct sau indirect de capacitatea
solului de a asigura energie i substan.
Rezervele de energie i substane nutritive ce se acumuleaz n sol, precum
i cele de ap, devin accesibile plantelor de cultur, pmntul manifestndu-se ca
principal factor al procesului de producie agricol.
n cadrul factorului natural un loc important l ocup i resursele de ap i
resursele minerale.
Cunoaterea potenialului de resurse minerale implic desigur analiza
structurii acestuia pe grupe de substane. n afar de rezervele de sare, care practic
sunt nelimitate, potenialul mineral de care dispune Romnia este relativ modest,
recurgndu-se la importuri pentru multe din substanele minerale necesare
economiei.
2.3. CAPITALUL- FACTOR DERIVAT DE PRODUCIE
Activitatea economic pentru a se putea desfura eficient necesit
acumularea i utilizarea de bunuri reproductibile, a cror existen a dat natere
conceptului de capital.
n concepia economistului francez A.J.Turgot capitalul nseamn mai mult
dect bani sau bunuri, respectiv i participant la producerea de valoare i profit.
n sens economic contemporan, capitalul factor de producie reprezint
ansamblul bunurilor economice acumulate-eterogene i reproductibile-a cror
utilizare face posibil, prin rentoarcerea lor n producie, sporirea randamentului
factorilor primari de producie sau cel puin duce la uurarea muncii.
El se constituie deci, din acele bunuri produse i acumulate (economisite)
care nu sunt supuse consumului final ci sunt utilizate de ntreprinderi pentru a
produce noi bunuri economice i a le vinde cu profit. Prin coninutul su n
economie, capitalul-factor de producie sau capitalul real se delimiteaz, aadar,

att de ceilali factori de producie ct i de capitalul lichid (bnesc sau financiar).

Astfel n raport cu factorii primari de producie (pmntul i munca), bunurile
capital sunt un factor derivat din procesele de producie anterioare.
Dup modul specific n care se consum i se nlocuiesc, componentele
capitalului real se grupeaz n : capital fix i capital circulant.
Capitalul fix reprezint acea parte a capitalului productiv (real, tehnic)
format din bunuri de lung durat ce servesc ca instrument al muncii oamenilor n
mai multe cicluri de producie, care se consum treptat i se nlocuiete dup mai
muli ani de utilizare.
Cea mai general structur a capitalului fix este urmtoarea: construciicldiri, hale i alte instalaii industriale, magazine comerciale etc.; echipamente de
producie: utilaje i maini unelte, mijloace de transport etc.
Capitalul circulant reprezint acea parte a capitalului productiv care se
consum n ntregime n decursul unui singur ciclu de producie i care trebuie
nlocuit cu fiecare nou circuit economic.
Din momentul n care exist i din momentul n care sunt puse n funciune
mijloacele fixe se uzeaz fizic i moral.
Prin uzura fizic a capitalului fix se nelege pierderea treptat a
proprietilor lui tehnice de exploatare ca urmare a folosirii productive i a aciunii
agenilor naturali.
n literatura economic uzura moral a capitalului fix mai este numit i
uzur involuntar, respectiv pierderi de capital fix din motive care scap
controlului ntreprinztorului; de exemplu, ca urmare a schimbrii preului acestor
bunuri pe pia, a uzurii prin nvechire sau prin simpla trecere a timpului.

STUDIU DE CAZ
Trecerea de la proprietatea statului la proprietate
particular asupra factorilor de productie n
Romania dup 1990
Persoanelor fizice si persoanelor juridice care au formulat cereri pentru
reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere, n termen legal,
li se reconstituie dreptul de proprietate n conditiile prevazute de Legea nr. 1/2000.

Persoanele fizice sau, dupa caz, mostenitorii acestora, ale caror terenuri cu
vegetatie forestiera, paduri, zavoaie, tufarisuri, pasuni si fnete mpadurite au
trecut n proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere
reconstituirea dreptului de proprietate si pentru diferenta de peste 1 ha, dar nu mai
mult de 30 ha, de familie. Daca pe suprafetele de teren ce urmeaza a fi atribuite n
conditiile prevazute mai sus se afla constructii sau amenajari forestiere, ori sunt n
curs de executie sau n faza de proiectare, sau terenurile sunt defrisate, se vor
atribui alte suprafete de teren, cu respectarea acelorasi conditii, n imediata
apropiere.
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurile forestiere, pentru
diferenta dintre suprafata primita prin aplicarea legilor fondului funciar si ce avuta
n proprietate, persoanelor fizice si juridice sau, dupa caz, mostenitorilor acestora,
se face pe vechile amplasamente. n cazul n care validarea s-a facut pe alt
amplasament dect cel avut n proprietate iar pentru respectiva suprafata nu s-a
facut punerea n posesie, titlul de proprietate se emite pe numele fostului proprietar
sau al mostenitorilor acestuia.
Terenurile din ariile naturale protejate, constituite si declarate astfel potrivit
legii, arboretele constituite ca unitati-sursa pentru producerea materialelor
forestiere de reproducere, plantajele, culturile de plante-mama pentru productia de
butasi, nscrise n catalogul national al materialelor de baza, se restituie fostilor
proprietari sau mostenitorilor acestora, cu obligatia de a le pastra destinatia si de a
le asigura administrarea prin structuri silvice autorizate. Fostul proprietar poate
opta pentru atribuirea unei suprafete echivalente din fondul forestier proprietate de
stat. n cazul terenurilor defrisate dupa data de 1 ianuarie 1990 fostul proprietar
poate opta pentru restituirea pe vechiul amplasament.
n cazul n care pe vechiul amplasament se afla paduri ncadrate n grupa I
functionala conform prevederilor Legii nr.26/1996 - Codul silvic, cu modificarile si
completarile ulterioare, fostul proprietar sau mostenitorii acestuia trebuie sa
respecte destinatia acestora si sa permita lucrarile de interventie necesare sau pot
opta pentru restituirea unui alt teren, situat n apropierea vechiului amplasament.
Se excepteaza de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile
amplasamente terenurile atribuite fostilor proprietari pentru care s-au eliberat titluri
de proprietate sau procese-verbale de punere n posesie. Pentru aceste cazuri,
punerea n posesie se va face pe alte terenuri, situate n apropierea vechilor
amplasamente, acceptate de proprietar.
Unitatile si subunitatile silvice din subordinea Regiei Nationale a Padurilor,
precum si ceilalti detinatori actuali ai terenurilor forestiere solicitate de fostii
proprietari sau mostenitorii lor, vor pune a dispozitia comisiilor locale de aplicare a
prevederilor Legii nr. 1/2000 suprafetele de teren pentru care cererile de

reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de detinatori

prevazute de lege, n conditiile prevazute mai sus.
Trecerea efectiva a terenurilor n proprietatea privata se va face cu ocazia
punerii n posesie. Autoritatea publica locala care raspunde de silvicultura va lua
masuri ca fiecare ocol silvic sa delimiteze perimetrele cu terenuri ce ramn n
proprietatea statului de terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de
proprietate privata. Terenurile proprietate de stat, administrate de Institutul de
Cercetari si Amenajari Silvice, destinate activitatii de cercetare, ramn n
administrarea acestuia, cu exceptia terenurilor forestiere preluate de la fostii
proprietari si solicitate de persoanele ndreptatite la reconstituire. Terenurile
forestiere destinate cercetarii care fac obiectul retrocedarii se vor delimita n
trupuri compacte, ncepnd de la marginea perimetrului.

Apariia Fondurilor Proprietaii

Private
Fondurile Proprietatii Private detineau initial, in total, 30% din capitalul
social al societatilor comerciale organizate conform prevederilor capitolului III din
Legea nr. 15/1990, cu exceptia partii de capital social al societatilor comerciale
care se privatizeaza in conditiile prevazute de Legea nr. 58/1991.
Distribuirea a 30% din capitalul social al societatilor comerciale intre cele
cinci Fonduri ale Proprietatii Private a fost efectuata de Agentia Nationala pentru
Privatizare.
In calitate de actionari la societatile comerciale, Fondurile Proprietatii
Private exercita in raporturile cu acestea toate drepturile si obligatiile ce le revin .
Fondurile Proprietatii Private indeplinesc urmatoarele obiective principale:
a) emit certificate de proprietate in conditiile prevazute de lege;
b) urmaresc maximizarea profiturilor ce revin detinatorilor certificatelor
de proprietate;
c) examineaza si stabilesc modalitatile de utilizare a certificatelor de
proprietate pentru obtinerea de actiuni ale societatilor comerciale;
d) asigura servicii de brokeraj, in scopul schimbarii certificatelor de
proprietate, pe care le-au emis, in actiuni, pe baza conditiilor de piata;
e) restructureaza portofoliul de actiuni si efectueaza noi investitii, in
vederea maximizarii valorii de piata a certificatelor de proprietate

f) initiaza masuri de accelerare a privatizarii societatilor comerciale

arondate fiecaruia, inclusiv prin vanzarea de actiuni, indiferent daca
acestea apartin Fondului Proprietatii de Stat, si informeaza acest fond
cu privire la respectivele masuri
Fiecare Fond al Proprietatii Private este condus de un consiliu de
administratie, compus din 7 membri.
Legea prevedea ca fiecare Fond al Proprietatii Private foloseste veniturile
si profitul realizate, in proportiile stabilite de consiliul sau de administratie, pentru
urmatoarele scopuri:
a) distribuirea de dividende detinatorilor de certificate de proprietate;
b) depuneri in conturi purtatoare de dobanzi;
c) acoperirea tuturor cheltuielilor necesare functionarii si orice alte
operatiuni comerciale in legatura cu obiectul lor de activitate.
Fondurile Proprietatii Private isi desfasurau activitatea ca societati comerciale pe
actiuni, in conditiile prevazute de Legea nr. 58/1991 si de Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale, numai pentru o perioada de cinci ani. Dupa
expirarea acestuia, Fondurile Proprietatii Private se transformau, prin efectul legii,
in societati comerciale pe actiuni de drept comun, de tipul fondurilor mutuale.
Fiecare Fond al Proprietatii Private emite, la data legii, in mod egal si
gratuit, tuturor cetatenilor romani, cu domiciliul in Romania, care au implinit 18
ani pana la data de 31 decembrie 1990, cate un certificat de proprietate, titlu de
valoare la purtator, cu o valoare nominala determinata de raportul dintre capitalul
fiecarui Fond al Proprietatii Private si numarul cetatenilor care au dreptul la
certificate de proprietate.
Certificatele de proprietate reprezentau o participare indiviza a cetatenilor
romani la Fondurile Proprietatii Private.
Agentia Nationala pentru Privatizare avea sarcina sa distribuie certificatele
de proprietate cu sprijinul organelor locale ale administratiei publice.
Certificatele de proprietate puteau fi negociate la bursa, in conditiile
prevazute prin legea de organizare si functionare a bursei de valori.
Certificatele de proprietate pot fi folosite pentru schimbarea in actiuni ale
societatilor comerciale, cu respectarea procedurilor stabilite de catre consiliul de
administratie al fiecarui Fond al Proprietatii Private.
Potrivit legii, detinatorii certificatelor de proprietate aveau urmatoarele
drepturi:
a) sa primeasca dividende anuale, care se platesc in conditiile si la datele
stabilite de Fondul Proprietatii Private;
b) sa propuna actiuni de imbunatatire a activitatii specifice a fiecarui fond,
sa declanseze efectuarea controlului financiar de catre cenzori sau sa solicite,
motivat, inlocuirea membrilor consiliului de administratie, cu conditia ca

propunerile sa fie insusite de detinatorii a cel putin 10.000 de certificate de

proprietate;
c) sa cumpere actiuni ale societatilor comerciale care sunt puse in vanzare
de Fondul Proprietatii de Stat, intr-un termen limitat, anterior oricaror vanzari
publice de actiuni, cu o reducere de 10% fata de pretul ofertei publice, intr-o
perioada de cinci ani de la data intrarii in vigoare a legii, in limita valorii de piata a
certificatelor detinute;
d) sa obtina din partea Fondurilor Proprietatii Private servicii de brokeraj
pentru schimbarea certificatelor de proprietate in actiuni, in conditii de piata, la
orice societate comerciala oferita spre privatizare;
e) orice alte drepturi prevazute de lege pentru actionari

Apariia Fondului Proprietaii de

Stat
Fondul Proprietatii de Stat detine initial 70% din capitalul social al
societatilor comerciale organizate conform prevederilor capitolului III din Legea
nr. 15/1990, cu exceptia partii de capital social al societatilor comerciale care se
privatizeaza in conditiile prevazute de Legea nr. 51/1991.
Articolul 25 dispunea ca Fondul Proprietatii de Stat, in calitate de actionar,
exercita cu privire la societatile comerciale toate drepturile si obligatiile ce-i revin
din aceasta calitate, potrivit legii.
Agenia Naionala pentru Privatizare, la propunerea societailor
comerciale cu capital de stat i pe baza recomandarilor formulate de ministerele de
resort, efectueaza selectarea societailor comerciale pentru privatizare, dar nu mai
mult de 0,5% din totalul societailor comerciale care fac obiectul prezentei legi.
a) ia masuri pentru reducerea participarii statului la capitalul social al
societatilor comerciale, pana la privatizarea completa a acestora;
b) defineste criterii de performanta minima pentru aprecierea societatilor
comerciale, precum si politica privind utilizarea dividendelor ce i se cuvin;
c) ia masuri pentru restructurarea si reabilitarea societatilor comerciale sau,
dupa caz, pentru lichidarea societatilor comerciale nerentabile;
d) participa la realizarea masurilor initiate de catre Fondurile Proprietatii
Private pentru accelerarea procesului de privatizare;

e) indeplineste, impreuna cu Fondurile Proprietatii Private, atributiile ce

revin, potrivit legii, adunarii generale a actionarilor.
Fondul Proprietatii de Stat isi desfasoara activitatea si ia decizii pe baza de
principii comerciale.
Veniturile Fondului Proprietatii de Stat se folosesc in proportiile stabilite
de consiliul de administratie, pentru:
a) depunerea in conturi purtatoare de dobanzi;
b) efectuarea de investitii necesare restructurarii, reabilitarii si rentabilizarii
societatilor comerciale, fara ca prin respectivele investitii sa se mareasca proportia
participarii statului la capitalul social al acestora;
c) acordarea de credite persoanelor fizice sau persoanelor juridice, cu
capital privat, romane, pentru cumpararea de actiuni sau active ale societatilor
comerciale;
d) finantarea cheltuielilor legate de pregatirea si realizarea privatizarii
societatilor comerciale;
e) orice alte operatiuni comerciale in legatura cu obiectul de activitate al
Fondului Proprietatii de Stat.
Fondul Proprietatii de Stat isi inceteaza, de drept, activitatea la data
realizarii integrale a privatizarii societatilor comerciale cu capital de stat.
Activul detinut de Fondul Proprietatii de Stat in momentul incetarii
activitatii se face venit la bugetul administratiei centrale de stat, care preia
obligatiile financiare ale Fondului Proprietatii de Stat de la data incetarii activitatii
acestuia.
La expirarea a sapte ani de la inceperea activitatii Fondului Proprietatii de
Stat, pe baza raportului prezentat Parlamentului, acesta va decide, in functie de
situatia existenta la acel moment, asupra activitatii Fondului Proprietatii de Stat si
asupra procedurilor de urmat, in vederea gestionarii participatiei statului in
societatile comerciale

Privatizarea in Romania
Legea privatizarii societatilor comerciale1 este expresia elocventa a
evolutiei gandirii sociale romanesti trecand prin interesele clasei politice in drumul
evolutiei sale spre o patura capitalista. Ideile nucleului conducator au evoluat pana
la acel nivel la care, astazi, conduc economia nationala spre o economie
functionala de piata. Pentru economie de spatiu nu mai redam transformarile
legislatiei privatizarii bancilor.
Astfel, in februarie 2002, Guvernul Romaniei a aprobat Ordonanta
Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri pentru monitorizarea postprivatizare a

contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de stat la societatile

comerciale, cu modificarile si completarile ulterioare2. In prezent, este perceputa o
lipsa de claritate in reglementarea si tratarea problemelor de postprivatizare legate
de obligatiile contractuale asumate de investitori la achizitia unei societati de la
statul roman. Pe masura ce angajamentele asumate de investitori ajung la termen in
ceea ce priveste indeplinirea lor, multi investitori au realizat ca relatia lor cu
APAPS devine tensionata si dificila din cauza absentei legislatiei specifice,
politicilor si liniilor directoare in domeniul post-privatizarii. In multe cazuri,
investitorii au fost obligati sa foloseasca mijloace legale precum instantele si
arbitrajul, pentru a rezolva neintelegerile cu APAPS.
Implementarea corecta a Ordonantei nr. 25/2002 va transmite un semnal
important investitorilor straini privind faptul ca Romania are intentii serioase de a
crea un mediu investitional pozitiv si sanatos.

Atributiile Agentiei Nationale pentru

Privatizare
Articolul 63 din lege prevedea ca Agentia Nationala pentru Privatizare este
organul guvernamental responsabil pentru coordonarea, indrumarea si controlul
procesului de privatizare.
Agentia Nationala pentru Privatizare indeplineste urmatoarele atributii:
a) in baza statutului-cadru, propune spre aprobare Guvernului statutele
Fondurilor Proprietatii Private;
b) publica in Monitorul Oficial al Romaniei metodologia de distribuire a
certificatelor de proprietate;
c) intocmeste listele cetatenilor romani care au dreptul sa primeasca
certificate de proprietate;
d) asigura distribuirea certificatelor de proprietate;
e) stabileste criteriile privind privatizarile initiate inainte de organizarea
fondurilor;
f) aproba incheierea contractelor de asistenta de specialitate cu firmele de
consultanta straine;
g) aproba vanzarile de actiuni ale societatilor comerciale initiate inainte de
organizarea fondurilor;
h) propune spre aprobare Guvernului normele metodologice privind
conditiile de organizare si desfasurare a vanzarilor de actiuni si active;

i) asigura asistenta de specialitate societatilor comerciale implicate in

procesul de privatizare;
j) controleaza legalitatea actelor juridice incheiate in aplicarea prezentei
legi;
k) editeaza periodic un Buletin informativ;
l) indeplineste orice alte atributii prevazute de lege. 7
Inalta Curte de Casaie i Justiie, Secia comerciala,decizia nr. 3134 din
23 iunie 2003
Actiunile societatilor comerciale detinute de Fondurile Proprietatii Private
si Fondul Proprietatii de Stat au fost vandute catre persoane fizice sau persoane
juridice, romane ori straine, prin:
a) oferte de vanzare de actiuni catre public;
b) vanzari de actiuni pe baza de licitatie deschisa sau licitatie cu
participanti preselectionati;
c) vanzari de actiuni prin negociere directa;
d) orice combinatie a procedurilor de mai sus.
Actiunile societatilor comerciale puse in vanzare de catre Fondul
Proprietatii de Stat, pe baza de oferta de vanzare catre public sau pe baza de
licitatie, au fost oferite spre cumparare salariatilor si membrilor conducerii
respectivelor societati, in conditii preferentiale, dupa cum urmeaza:
- in cazul unei vanzari de actiuni prin oferta publica, salariatii si membrii
conducerii au dreptul sa cumpere, intr-un termen limitat, pana la 10% din actiunile
scoase la vanzare, cu o reducere de 10% fata de pretul ofertei publice;
- in cazul unei vanzari de actiuni prin licitatie, orice salariat sau membru al
conducerii, ori o asociatie a acestora va avea dreptul de cumparare preferentiala a
actiunilor, in situatia in care ofera un pret cu cel mult 10% mai mic decat pretul cel
mai mare oferit in cadrul licitatiei si respecta celelalte conditii din oferta.
In conditii egale cu alti cumparatori potentiali, actiunile societatilor
comerciale scoase la vanzare prin negociere directa de Fondul Proprietatii de Stat
vor fi atribuite salariatilor si membrilor conducerii acestor societati comerciale.
Articolul 49 prevedea ca Fondul Proprietatii de Stat poate sa acorde, in
conditiile stabilite de consiliul sau de administratie si pe principii comerciale,
facilitati salariatilor si membrilor conducerii, precum si pensionarilor, care
cumpara actiuni ale societatilor comerciale, dupa cum urmeaza:
a) credite;
b) plata la termen;
c) plata in rate;
d) alte facilitati, tinand seama de specificul actiunilor si de conditiile
concrete de efectuare a vanzarii.

Evolutia sectorului privat in

Romnia
Structura economic specific fiecrei ri - determinat de nivelul su de
dezvoltare, de tipologia istoric a evoluiei sale i de modul specific de
reglementare a vieii sociale (cu impact asupra serviciilor publice) - influeneaz
evoluia i importana, la un moment dat, a sectorului privat.
Romnia a devenit stat membru al Uniunii Europene, dar problematica
proprietii nu este pe deplin clarificat. Procesul de privatizare nu s-a ncheiat. In
acelai timp, Romnia se afl acum printre rile cu cele mai ridicate fluxuri de
investiii strine, care, aprioric, modific structura capitalului social.
De aceea o estimare a evoluiei viitoare a contribuiei sectorului privat la
crearea produsului intern brut, corelat cu modificrile ateptate n structura
capitalului social este de natur s evidenieze convergena economiei romneti cu
structurile din celelalte state membre ale UE i din acest punct de vedere.
Prin acest studiu, Comisia Naional de Prognoz ofer pentru prima dat o
evaluare sistematizat i corelat a evoluiei trecute a ponderii sectorului privat n
capitalul social i produsul intern brut1, precum i o prognoz pe termen mediu.
La sfritul anilor '80, n ara noastr, sectorul de stat era cvasi-majoritar,
sectorul privat deinnd, n 1989, numai 12,8% din produsul intern brut.
Procesul de privatizare a nceput n 1990, i s-a dovedit a fi mult mai
complex i dificil. In perioada de nceput a avut un ritm lent, caracterizat de
absena voinei politice, de mentalitatea romnilor, motenit de la vechiul regim,
de probleme instituionale, de o instituire lent a cadrului legal necesar etc.
In evoluia sectorului privat n economia romneasc se disting cteva etape:
In anul 1996 sectorul privat devine majoritar la realizarea produsului intern
brut cu 55%. In ceea ce privete structura capitalul social din economie,
ponderea capitalului social privat a fost redus, fiind consecina unui capital
social mic necesar la nfiinarea unei societi comerciale, n timp ce
societile cu capital de stat au pornit din start cu o valoare ridicat a
capitalului social. Totodat, sectorul privat spre deosebire de sectorul de stat
a nregistrat profit, contribuind astfel la creterea VAB privat. La nivel de
ramur de activitate, evoluia sectorului privat a fost, n mare, asemntoare
cu cea la nivelul economiei naionale, existnd totui unele deosebiri:

 n agricultur evoluia a fost mai spectaculoas, cu salturi mari nc din

primii ani ai tranziie;
n industrie, sectorul privat reprezenta, la nceputul perioadei de tranziie,
circa 5%, evoluiile anuale fiind modeste, consecin a ritmului procesului
de privatizare, de-abia n anul 1999 acest sector devenind majoritar n
aceast ramur;
n construcii, sectorul privat avea la nceputul anilor 90 contribuii minore
(circa 2%), dar evoluiile ulterioare au fost semnificative, fapt datorat
dezvoltrii puternice a activitii private n acest domeniu de activitate;
n sectorul serviciilor punctul de plecare a fost la un nivel sczut (2%), dar
evoluiile anuale au fost semnificative, n anul 1995 sectorul privat devenind
majoritar (58%) n domeniul serviciilor.

Bibliografie
Ni Drobot- Economie politic, Ed. Economica, Bucureti 1992
Milton Friedman- Capitalism i libertate, Ed. tiinific i
enciclopedic, Bucureti, 2002
Revista `Capital`
www.regielive.ro