Sunteți pe pagina 1din 9

CURS 12

Pregatirea scheletului metalic si aplicarea stratului de portelan


Cuptorul de portelan este prevazut cu mai multe tipuri de suport in functie
de numarul elementelor componente si extinderea puntii dentare.
Suporturile au menirea de a mentine lucrarile dentare in cuptor, in asa fel
ca stratul de portelan, fetele si marginile acestuia sa nu vina in contact cu
nici un alt corp, ramanand suspendarea pe tot timpul arderii.
Scheletul metalic se curata de returile de masa de ambalat si se aplica pe
modelul de lucru pentru sectionarea tijelor de turnare. Apoi se finiseaza
scheletul metalic cu ajutorul pietrelor diamantate sau din oxid de aluminiu
pentru a evita contaminarea fetelor peste care se va aplica portelanul. In
timpul finisarii se controleaza in permanenta grosimea peretilor metalului
de la nivelul fetelor retentorilor care vor fi apropiate cu portelan. Aceasta
grosime este de aproximativ 0,3-0,4 mm, in cazul aliajelor nobile si de 0,2
mm, in cazul otelurilor inoxidabile. Totodata, colereta cervicala a fetelor
care vor fi acoperite cu portelan se va reduce la dimensiunea de 0,2-0,3
mm.
Pentru aceste operatiuni se folosesc numai instrumente abrazive
diamantate sau din oxid se aluminiu.
Limita dintre fetele acoperite cu portelan si cele neacoperite trebuie sa fie
neta si evidenta si nu cu un profil oblic (pierdut).
In aceasta faza puntea este pregatita pentru proba in cavitatea bucala
unde se controleaza raporturile ocluziei si adaptarea la nivelul limitelor
marginale ale preparatiei. Daca la proba lucrarii in cavitatea bucala nu se
observa defectiuni, ea se trimite in laborator pentru continuarea
operatiunilor.
Pregatirea modelului de lucru pentru aplicarea mixturii de portelan la
nivelul corpului de punte se face prin izolarea crestelor alveolare de la
nivelul spatiului edentat cu o solutie de izolat sau cu o foita de tigara
umezita pentru ca mixtura de portelan sa nu se lipeasca de model in
timpul aplicarii ei pe elementele corpului puntii.
Pregatirea scheletului metalic se face cu scopul curatarii acestuia de
impuritati si cu scopul decontaminarii metalului.

Curatarea piesei turnate de resturile de material de ambalat se face


mecanic sau chimic pentru fetele care vor fi acoperite de portelan.
Curatarea mecanica se realizeaza cu ajutorul unui jet de particule din oxid
de zinc cu un diametru de 50 de milimicroni, proiectat asupra piesei cu un
jet de aer sub presiune. Apoi pisa metalica se cufunda in apa si se supune
actiunii ultrasunetelor timp de 20 de minute.
Curatarea chimica se efectueaza prin imersia piesei turnate intr-o solutie
de acid hidrofluoric 52%, timp de 20 de minute, supusa la un aparat
generator de ultrasunete. Solutia de acid hidrofluoric, fiind foarte coroziva,
se pastreaza in recipiente de polietilena, folosindu-se numai in cazul
pieselor turnate din aliaje nobile.
Degazarea si oxidarea piesei metalice
Prin procesul de turnare a piesei metalice, in masa aliajului topit se
incorporeaza hidrogen gazos. Hidrogenul gazos inclus in metal, eliberanduse in timpul arderii portelanului, slabeste legatura dintre stratul de
portelan si metal, prin patrunderea lui in stratul de portelan pe care-l face
poros.
De aceea, inainte de aplicarea stratului de portelan pe metal, hidrogenul
inclus in masa metalului trebuie eliminat prin incalzirea piesei metalice.
Procesul se numeste degazare.
Oxidarea piesei metalice urmareste formarea unui strat de oxizi de
staniu ,iridiu, zinc etc. la suprafata metalului, cu ajutorul caruia se
realizeaza legatura stratului de portelan cu metalul. De calitatea stratului
de oxid care se formeaza la suprafata metalului, in acelasi timp cu
procesul de degazare, depinde calitatea aderentei portelanului la metal.
Dupa degazarea si oxidarea scheletului metalic care se face prin incalzirea
acestuia pana la o temperatura mai redusa cu 30C decat temperatura de
topire a portelanului in vid, scheletul este pregatit pentru aplicarea
primului strat de portelan (stratul opac). Piesele din aliaje de platinapalladium se supun procesului de degazare si oxidare o perioada de
aproximativ 10 minute. Aplicarea primului strat de portelan opac are ca
scop acoperirea suprafetei metalului pe care se vor aplica straturile
urmatoare de portelan, pentru ca metalul sa nu altereze culoarea finala
dorita, a dintilor.
Aplicarea stratului opac
Piesa metalica se tine cu ajutorul unei piese hemostatice de tija sau
butonul plasat in acest scop in faza de macheta, deoarece dupa degazarea
si oxidarea piesei, aceasta nu mai poate fi atinsa cu mana. Stratul de
2

portelan opac sub forma de mixtura, obtinuta prin amestecul pulberii cu


apa distilata sau cu un lichid special se depune cu pensula intr-un strat
uniform de 0,5 mm grosime.
Piesa se vibreaza continuu pentru a elimina excesul de apa din masa
mixturii.
Excesul de apa eliminat in timpul vibrarii se inlatura prin tamponare cu
hartie sugativa sau panza de bumbac, care nu produce scame. Dupa
aplicarea uniforma a stratului de portelan opac, fara goluri sau lipsuri,
piesa se depune pe mufa cuptorului timp de 3-5 min pentru a se usca.
Arderea stratului de portelan opac se face in conformitate cu instructiunile
producatorului. Grosimea stratului de opac nu trebuie sa depaseasca 0,100,15 mm. un strat de portelan opac uniform se obtine de obicei prin doua
depuneri si arderi succesive.
In cazurile in care portelanul se aplica pe punti alcatuite din mai mult de
trei unitati, mixtura de portelan opac trebuie sa fie mai putin vascoasa,
pentru a putea fi aplicata cu ajutorul unui sistem de pulverizare (spray) pe
toate fetele, in mod rapid si uniform. Aceasta metoda rapida si eficienta de
aplicare a stratului opac are cateva dezavantaje:
se foloseste o cantitate mai mare de material ceramic;
aplica in mod nediferentiat;
pasta de portelan opac de pe fetele care nu vor fi acoperite cu
portelan inclusiv interiorul retentorilor, trebuie inlaturata inainte de
arderea portelanului.
Aplicarea stratului de dentina
Dupa arderea stratului de portelan opac urmeaza aplicarea stratului de
dentina. Inainte de aplicarea mixturii de dentina, realizata prin amestecul
pulberii cu apa sau lichidul de mixare, stratul opac se umecteaza cu
lichidul de mixare. Mixtura pentru stratul de dentina se depune in exces de
volum cu 10-20% mai mult decat volumul natural al coroanelor dentare,
deoarece in timpul arderii, masa de portelan sufera un proces accentuat
de contractie.
Depunerea mixturii se face prin pensulare sau cu ajutorul unei spatule
flexibile, vibrand continuu lucrarea pentru condensarea mixturii si
eliminarea apei in exces. Excesul de apa se indeparteaza prin tamponari
repetate cu hartie sugativa.
Mixtura nu trebuie uscata excesiv, pentru a nu impiedica raspandirea ei in
strat uniform si condensarea pastei de portelan. In cazul in care pasta a

fost uscata excesiv, a trebuie umezita cu lichid de mixare, prin pensulare


cu pensula umezita.
Aspectul natural al dintilor se realizeaza cel mai bine prin aplicarea
stratului de dentina si smalt deodata si nu prin aplicarea ulterioara a
stratului de smalt dupa arderea prealabila a atratului de dentina.
Formarea zonelor de transluciditate a dintilor din portelan din regiunile
incizale si proximale se realizeaza prin sectionarea cu o spatula flexibila a
portiunilor de dentina, in locurile unde urmeaza sa fie depusa mixtura de
smalt.
Pentru realizarea unui efect fizionomic reusit la nivelul muchiilor incizale,
mixtura de dentina se sectioneaza oblic spre lingual la nivelul muchiilor,
pentru ca apoi cantitatea indepartata sa fie inlocuita prin adaosul de
mixtura de smalt. In acest fel prevenim formarea unei linii de separatie
neta intre zona incizala transparenta de smalt si zona netransparenta de
dentina.
Dupa modelarea fetelor axiale ale lucrarii, se trece la modelarea zonelor
proximale prin adaosul de mixtura pentru a acoperi zonele punctelor de
contact metalice si pentru a forma spatiile triunghiulare interdentare si
nisele masticatorii.
In acest scop, lucrarea se indeparteaza de pe modelul de lucru si se tine in
mana cu ajutorul pensei hemostatice. Astfel avem acces din toate
directiile asupra zonelor amintite. Inainte de a adauga pasta de portelan in
aceste zone, mixtura depusa se umezeste.
Apoi prin vibrarea si indepartarea excesului de umiditate, se condenseaza
mixtura pana se formeaza detaliile dorite. Dupa modelare, cu ajutorul unei
pensule se inlatura mixtura depusa pe zonele care nu le dorim acoperite
cu portelan.
In momentul in care consideram terminata aplicarea mixturii, lucrarea se
depune pe suportii de ardere, la mufa cuptorului, pentru uscare timp de
10-15 minute. Uscarea incompleta a mixturii provoaca patarea stratului de
portelan sau spargerea acestuia in timpul arderii. Arderea portelanului se
face in conformitate cu programul prescris de producator.
Dupa arderea portelanului, lucrarea se probeaza pe model, pentru
verificarea punctelor de contact interdentar si a detaliilor ocluzale.
Prelucrarea (modelarea) stratului de portelan dupa ardere se face cu
ajutorul instrumentelor diamantate (discuri si si freze potrivite) pentru
formarea incizurilor interdentare, care dau iluzia dintilor individuali.
4

In acest sens se vor creea ambrazurile si santurile interdentare cu ajutorul


discurilor diamantate. Zonele in care este necesar adaosul de portelan vor
fi completate cu pasta care se supune unui nou proces de ardere.
Detaliile ocluzale se sculpteaza cu ajutorul frezelor diamantate, fisuri si
con invers, formandu-se fosetele, santuriel intercuspidiene si versantii
cuspidieni. Dupa aceasta operatiune efectuata in laborator, lucrarea se
verifica inca o data in cavitatea bucala.
Smaltuirea sau glazurarea portelanului se face dupa curatarea lucrarii prin
imersia piesei intr-un recipient cu apa distilata, supusa actiunii
ultrasunetelor timp de 5 min.
Smaltuirea portelanului se realizeaza prin 2 procedee: printr-o ardere a
portelanului din care s-a format dentina pana cand stratul superficial al
dentinei se glazureaza sau prin aplicarea peste stratul de dentina a unui
film de portelan pentru smaltuire si erderea acestuia. Dupa unii autori,
aceste procedee se folosesc combinat. Indiferent de procedeul folosit,
odata cu smaltuirea se realizeaza si pigmentarea zonelor (fosete, santuri
intercuspidiene, false obturatii) care sporesc aspectul natural al dintilor din
portelan. Aplicarea pigmentilor in zonele dorite se face cu pensula.
In cazul in care smaltul se obtine prin aplicarea unui strat de mixtura
pentru smalt, acesta trebuie sa fie extrem de subtire si uniform, pentru a
nu modifica detaliile morfologice, definitivate prin sculptare. Prin aplicarea
stratului de smalt se pot face mici retusuri sau completari ale punctelor de
contact interdentare sau ale unghiurilor incizale.
Lucrarea astfel pregatita se aplica pe mufa cuptorului timp de 5 min
pentru uscare. In acest timp, stratul de portelan pentru smaltuire devine
cretos, moment potrivit pentru a fi introdus in cuptor pentru ardere,
conform instructiunilor. Arderea smaltului se face fara vid, pentru a nu se
obtine un smalt poros. Dupa ardere, lucrarea se lasa sa se raceasca in
mod lent, sub un capac de sticla. Cu aceasta faza, lucrarea este pregatita
pentru lustrirea zonelor metalice, neacoperite cu portelan.
Lustruirea zonelor metalice
Zonele metalice ale lucrarii neacoperite de stratul de portelan se oxideaza
in timpul arderii portelanului si devin mate. Stratul de oxizi se inlatura prin
prelucrare si lustruirea cu discuri fine de hartie sau instrumente rotative
din mase cauciucate. Pentru lustrire nu se vor folosi instrumentele
abrazive care altereaza luciu smaltului. Instrumentele de lustruit, alcatuite
din cauciucuri sau piele condensata, sunt cele mai potrivitepentru aceasta
operatiune. Spalarea finala a lucrarii se face intr-un recipient cu solutie de

detergent sau cloroform in care se cufunda lucrarea si care se supune


actiunii ultrasunetelor timp de 10-20 min.
Realizarea puntilor metalo-ceramice prin lipirea corpului puntii cu
retentorii, dupa aplicarea stratului de portelan.
Asa dupa cum am amintit, puntile metalo-ceramice se pot realiza si prin
lipire elementele componente turnate separat prin care se aplica in mod
individual stratul de portelan si care apoi se lipesc intre ele (asamblare
postceramica).
Aceste punti metalo-ceramice se realizeaza prin lipirea elementelor
componente, dupa ce stratul de portelan a fost aplicat in prealabil separat,
pe fiecare din elementele puntii (asamblare postceramica). Inainte de
solidarizarea elementelor prin lipire, ele se aplica pe model sau in
cavitatea bucala pentru a se realiza pozitia corecta sau indexul de
solidarizare in care ele trebuie lipite. Pe baza indexului de solidarizare sau
pozitia corecta a elementelor componente se realizeaza tiparul-suport pe
care se vopr aseza pentru efectuarea lipirii.
Inainte de realizarea tiparului suport, stratul de portelan se acopera cu
ceara in zona cervicala a elementelor componente, pentru ca sa nu intre in
contact cu materialul de ambalat cu care se formeaza tiparul suport. Oxizii
din materialul de ambalat sub influenta caldurii de lipire pigmenteaza in
mod nedorit stratul de portelan.
Pentru formarea tiparului de suport in cazul lipirii elementelor metaloceramice nu se recomanda mase de ambalat pe baza de fosfati. Dupa
realizarea tiparului-suport se inlatura indexul de solidarizare si stratul
protector de ceara de la nivelul invelisului de portelan, cu ajutorul apei
incalzite.
Fetele proximale ale elementelor care vor lipi impreuna nu trebuie sa fie
acoperite cu portelan. Lipirea se face intre suprafetele metalice. Pentru
lipire se foloseste o cantitate foarte redusa de antioxidant compus pe baza
de parafina (ca si in cazul lipirii la temperaturi joase a metalelor) care nu
trebuie sa intre in contact cu stratul de portelan. Izolarea fetelor de
portelan se face cu ceara pentru ca ele sa nu intre in contact cu masa din
care se formeaza tiparul.
Aliajul folosit pentru lipirea postceramica a elementelor puntii trebuie sa
aiba un punct de topire mult inferior punctului de topire al portelanurilor.
Aliajele folosite in acest scop au in compozitie aur fin (0,585) avand un
punct de topire la 783 c.

Lipirea se realizeaza prin preincalzirea lucrarii pe tiparul de suport, la mufa


cuptorului timp de 10-20 min pentru a obtine o incalzire uniforma a lucrarii
si tiparului. Preincalzirea se realizeaza pana la o temperatura de
aproximativ 538C, dupa care se aplica antioxidantul pe suprafetele ce vor
fi lipite. Piesa se repune pe mufa cuptorului sau pe un suport deasupra
unui bec bunzen, pentru a se pastra incalzirea uniforma.
Topirea lipiturii aplicata intre fetele care vor fi lipite se realizeaza fie prin
introducerea lucrarii in cuptorul de ars portelan, fie cu ajutorul flacarii de
lipit. In ambele cazuri trebuie controlata precis temperatura de topire a
lipiturii pentru a nu se deteriora portelanul.
Daca se foloseste flacara emisa de torta de topire, ea trebuie sa aiba un
volum foarte redus, pentru a putea fi localizata punctiform pe lipitura, fara
sa afecteze stratul de portelan.
Aliajul de lipit se aplica in momentul cand procesul de preincalzire este
terminat dupa care flacara aplicata asupra lui, il topeste imediat.
Combinarea culorilor stratului de portelan
Aspectul estetic al lucrarilor metalo-ceramice depinde de formarea culorii
dintilor protetici si de realizarea morfologiei lor caracteristice.
Culoarea reprezinta o caracteristica a luminii (rosu, albastru,verde, galben)
rezultata din perceptia vizuala care ne permite sa diferentiem obiectele
identice.
Perceptia culorilor depinde de trei factori variabili a caroro modificare
poate schimba perceptia culorii. Acesti factori sunt:
observatorul (persoana care priveste culoarea);
obiectul colorat;
sursa de lumina in care se observa culoarea.
Nu toate persoanele percep culoarea in acelasi fel. Unele persoane nu
percep anumite culori sau nuante de culori.
Obiectivele isi pot modifica in mod calitativ culoarea in functie de modul in
care sunt luminate prin absorbtia, reflexia, transmiterea su refractia
luminii. In plus obiectul poate prezenta variatii ale calitatii culorii in diferite
portiuni. Sursele de lumina pot influenta perceptia culorii.
In cabinetele stomatologice exista 3 surse de lumina: naturala,
incandescenta si fluorescenta. Fiecare sursa de lumina produce o
distributie caracteristica a culorii in functie de felul in care este emisa
lumina de catre sursa.
7

Portiunea vizibila a spectrului de culori al luminii considerata a fi de natura


electromagnetica este situata intre valorile de 380 si 750 r.
Distributia culorilor din spectrul luminii este diferita dimineata si seara
cand radiatiile specifice culorilor albastru si verde sunt imprastiate de
atmosfera, nefiind percepute in adevarata lor intensitate. In schimb
radiatiile specifice culorilor rosu si portocaliu penetreaza atmosfera fara sa
fie imprastiate. Dimineata si seara culorile rosu si portocaliu ale cerului
sunt percepute in toata splendoarea lor.
In sursele de lumina incandescenta predomina culoarea rosie, galbena si
se estompeaza culoarea albastra. In lumina fluorescenta, predomina
culoarea albastra si se estompeaza culoarea rosie.
Curbele spectro-fotometrice ale luminii de la suprafata portelanului sau al
smaltului dintilor naturali prezinta aceleasi modificari dependente de
lumina in care privim.
Caracteristicile unei culori sunt nuanta, coloritul si luminozitatea.
Nuanta este calitatea care permite deosebirea unei culori de alta: rosu,
galben, albastru, verde etc. Nuanta poate defini o culoare sau o
combinatie de culoare.
Coloritul reprezinta saturatia sau valoarea nuantei culorii. De pilda
culoarea rosie poate avea o saturatie intens sau slab ca de exemplu
culoarea roz care este din punct de vedere al coloritului un rosu slab, putin
intens.
Luminozitatea sau stralucirea culorii este intensitatea sau forma inchisa
sau deschisa a culorii, prin care se defineste o nuanta mai inchisa sau mai
deschisa a culorii. Luminozitatea este cel mai important factor in procesul
de combinare a culorilor.
Daca spre exemplu nu se poate realiza o combinatie a culorii cu ajutorul
ghidului de culori (cheia de culori), se va alege o forma mai dechisa a
culorii, pentru ca ea poate fi mai usor formata ca o culoare de intensitate
mai redusa. In schimb este imposibil sa coloram un dinte pentru a obtine o
luminozitate mai mare fara sa producem opacizarea culorii. Daca dorim sa
modificam nuanta sau coloritul trebuie sa reducem luminozitatea culorii.
Folosirea corecta a cheii de culori este foarte folositoare pentru reusita
alegerii culorii potrivite a dintilor din portelan. Fiecare set de portelan este
prevazut cu un ghidaj propriu al culorilor. Culoarea dintilor se stabileste in
functie de culoarea dintilor naturali, inainte de a fi preparati si dupa
inlatuirarea prealabila a rujului de buze sau a fardului.
8

Pacientul asezat pe scaun in fata operatorului care sta cu spatele la sursa


de lumina tine gura intredeschisa. Medicul compara cateva secunde
culoarea dintilor naturali cu culoarea dintilor din cheia de culori.
Prelungirea observatiei diminueaza discernamantul dintre nuantele
culorilor.
Operatiunea se poate repeta cu pauze de cateva ori. Observatia se face in
ordinea urmatoare: luminozitatea culorii, coloritul sau intensitatea culorii si
nuanta ei. Aprecierea culorii se face initial prin eliminarea culorilor
contrastante si apoi retinerea celor mai apropiate de culoarea dintilor
naturali. In cazul in care selectia culorii devine dificila se examineaza si
dintii arcadei opuse.
Rezultatul observatiei culorii se face pentru treimea incizala si treimea
cervicala a coroanei dintilor care prezinta contraste mai evidente. In final
se apreciaza culoarea treimii mijlocii a fetelor vestibulare.
Cea mai potrivita lumina pentru aprecierea culorii dintilor este lumina
naturala. Aceasta lumina trebuie generata de o zi nici foarte insorita nici
foarte innourata. Ea este numita lumina standard. Lumina artificiala
produsa de flacara, fire electrice incandescente sau surse fluorescente,
denatureaza nuanta culorilor.
Alegerea culorii finale, rezultata dintr-o selectie comparativa cu ajutorul
cheii de culori este o operatiune care imbina arta cu stiinta. Aceasta
performanta presupune cunoasterea dimensiunilor culorii, realizata intr-un
mediu luminos care optimizeaza operatiunea. Imbinarea cunostintelor
stiintifice cu experienta profesionala ofera cele mai bune solutii in cazul
acestei operatiuni delicate.