Cnd se turbur-n fund lacul i-n perdeua lui subire i petrece steaua acul. Ct vreme n-a venit M-am uitat cu dor n zare. Orele i-au mpletit Firul lor cu firul mare i acum c-o vd venind Pe poteca solitar, De departe, simt un jind, i-a voi s mi se par. Din volumul Cuvinte potrivite, 1927 Seara Un pianjen, ca un neg, Umbl lung, n ase peri. Abia-l vezi i e ntreg Cu nevoi i cu dureri. Vine de la munca lui, Nu se-neal de picior. l ateapt, colo-n cui, Casa prins de urcior. Nu m vede, nu m are, Nu m tie de nimic, De ce-oi fi att de mare?
De ce-i el att de mic?
Din volumul Cuvinte potrivite, 1927 Ex libris Carte frumoas, cinste cui te-a scris ncet gndit, ginga cumpnit; Eti ca o floare, anume nflorit Minilor mele, care te-au deschis. Eti ca vioara, singur, ce cnt lubirea toat pe un fir de pr, i paginile tale, adevr, S-au tiprit cu litera cea sfnt. Un om de snge ia din pisc noroi i zmlislete marea lui fantom De reverie, umbr i arom, i o pogoar vie printre noi. Dar jertfa lui zadarnic se pare, Pe ct e ghiersul crii de frumos. Carte iubit, fr de folos, Tu nu rspunzi la nici o ntrebare. Din volumul Cuvinte potrivite, 1927 Creion Vino joc de vorbe goale. Suntem singuri. Ce s-i spun? Numai gura dumisale Se aude subt un prun. Plou crengile lui rou.
Cade cte-o pictur,
Una-n pr, gteal nou, Una-n gene, alta-n gur. Floarea mic, iarba toat; Subt dantela albei rochi, Spre genunche ridicat, Plin-i de pndiri de ochi. Aerul o strnge. Cerul O dogoare i-o srut. Unde trece-n cmp, ca fierul, ara cald face-o cut. i din toate, singur eu Nu-ndrznesc s-o prind de mn i, c-un old n pieptul meu, S o sprijin la fntn. Din volumul Cuvinte potrivite, 1927