Subiectul 44.

Geografia agriculturii si economiei agricole

Agrogeografia contemporana este reprezentata de o multitudine de tipuri de agricultura care sunt
o consecinta a influentelor factorilor naturali, sociali si tehnico-stiintifici.O simpla suprapunere a
geografiei agriculturii contemporane cu cea localizarii primelor centre agricole aparute acum
circa zece mii de ani, reflecta modificari esentiale in cultura plantelor, cresterea animalelor.In
majoritatea regiunilor lumii, cu exceptia Asiei de de Sud-Vest, plantele de cultura autohtone sunt
dominate de cele introduse din alte zone.Noile culturi si soiuri de animale domestice, supuse
difuziei spatiale, fie ca au fost introduse in conditii naturale adecvate cerintelor specifice lor
pentru dezvoltare, fie ca au fost aclimatizate si adaptate intr-un nou mod de viata.Intr-un fel sau
altul, acest proces a fost conditionat in mare parte de anumite componente naturale ( clima, sol,
ape, relief, vegetatie si fauna), ritmul difuziei fiind determinat de nivelul dezvoltarii societatii
umane.

Subiectul 45.Forta de munca in agricultura contemporana

Ponderea populatiei ocupate in agricultura este un indicator care reflecta nivelul dezvoltarii unui
stat.De regula valorile acestea sunt invers proportionale cu nivelul dezvoltarii economice.La
agriculturii mondiale ponderea populatiei ocupate s-a redus sub 50% la sfarsitul secolului
XX.Conform statisticilor internationale, dupa valorile acestui indicator, statele lumii sunt
clasificate in industriale (sub 35%), semiindustriale (35-59%), si agrare ( peste 60%).
La nivel mondial se constata o diferentiere accentuata de la o tara la alta, de la un grup de state la
altul.Astfel, in tarile dezvoltate ( S.U.A, Germania, Marea Britanie, Olanda, Bbelgia, etc.)
ponderea fortei de munca din agricultura variaza intre 3 si 5% din populatia activa, in timp ce
statele in curs de dezvoltare care, prin sporul natural, determina numarul populatiei mondiale,
indicele mediul al populatiei ocupate in garicultura este de peste 70%.In unele cazuri, cum este
de exemplu Nepal, constituie aproape 90%, Burundi si Rwanda cate 90,6%, Bhutan 90%, Niger
85, 4%, Mozambic 80,4%, Gambia-79,6%, Laos 69,8%, Cambodgia 68,8%.Valorii medii (2540%) intalnim in statele Europei Centrale si de Est, America de Sud.
Pe fondul unei cresteri a numarului persoanelor angajate in productia agricola pe seama tarilor in
curs de dezvoltare, cu toate ca se inregistreaza un flux permanent migratoriu din spatiul rural
spre cel urban, tendinta generala este de disponibilizare a fortei de munca din agricultura si de
compensare a altor domenii de activitate, in special a serviciilor.
Diferentele mari intre tari dezvoltate si cele in curs de dezvoltare sunt, conditionate, in cea mai
mare parte, de gradul de dotare cu tehnica si tehnologii a agriculturii.In tari ca S.U.A, Olanda,
Belgia, Marea Britanie un fermier este in masura sa asigure peste 80 de oameni cu produse
alimentare, acoperind nu doar piata interna dar si o buna parte din cea externa, in timp ce in

tarile in curs de dezvoltare gospodaria taraneasca cu greu acopera necesitatile proprii, adesea
fiind in incapacitate de a pune pe piata produse alimentare, cel mult pentru inca o familie.
In Africa de Nord, unde domina agricultura arabila si unde sunt temeinice canoanele islamice,
indicele respectiv constituie doar circa 15%.Problema diviziunii muncii pe sexe este foarte slab
reflectata in publicatii de factura geografica, are valoare care depaseste limitele sectorului agrar.

Subiectul 46.Revolutiile agrare

O analiza istorico-geografica a agriculturii pune in evidenta mai multe etape de dezvoltare a
acesteia, etape care reflecta nivelul dezvoltarii tehnico-stiintific si sociale si caracterizate de un
anumit specific de relatii dintre societate si mediu, de anumite tipuri de agricultura.Fiecare etapa,
determinata de anumite modificari socio-economice si tehnologice, este insotita de schimbari
importante in cresterea productivitatii si eficientei culturilor agricole si terenurilor.
Prelucrarea pamantului a fost acea activitate care a marcat un salt decisiv in dezvoltarea
economica si culturala a societatii.Saltul care a marcat trecerea de la cules, vanatoare si pescuit la
prelucrarea pamantului s-a produs acum aproximativ 10 mii de ani si poarta denumirea de
,,prima revolutie agricola.Consecintele acesteia asupra organizarii sociale a spatiului geografic
sunt greu de evaluat generand modificari structurale in repartitia populatiei si activitatilor umane.
In consecinta, ,,prima revolutie agrara a transerat omul din veriga superioara superioara a
biocenozelor naturale in randul fortelor care transorma peisajul Terrei.Ulterior dezvoltarea
agriculturii a fost marcata de mai multe salturi revolutionare care au condus la progres si
eficienta in acest domeniu.
-a doua revolutie agrara este determinata de aparitia plugului in prelucrarea pamantului, la
inceputurile primelor civilizatii;
-a treia revolutie agrara, in secolele XVIII-XIX, s-a produs odata cu introducerea asolamentelor
in Europa;
-a patra revolutie agrara a inceput in anii 1930 odata cu inceputul procesului mecanizarii
intensive a agriculturii (aparitia tractoarelor, combinelor, semanatoarelor, etc) si industrializarea
acesteia.Ultima revolutie agrara poate fi divizata in mai multe etape, fiecare implicand noi
regiuni, tari si chiar ramuri ale econimiilor nationale
Ultima etapa in dezvoltarea agriculturii, care a inceput la sfarsitul secolului XX si continua in
zilele noastre, se suprapune peste procesul de globalizare si internationalizare a economiei
mondiale, etapa caracterizata de aparitia noilor tehnologii si tehnici informationale.In esenta, se
produce asa-numita ,,revolutie biotehnologica care se dezvolta pe urmatoarele directii:ingineria
genetica, extinderea geografica.

Subiectul 47.Tipuri istorico-geografice de agricultura

De pe pozitii istorico-geografice, avand in vedere si rolul acestora in procesul de valorificare
agricola a mediului si formarea geografiei economiei mondiale, pot fi evidentiate urmatoarele
tipuri de agricultura:
Subiectul 48.Agricultura cu defrisari prin incendieri
Acest tip de agricultura a aparut si s-a dezvoltat in regiunile cu paduri tropicale din America
Centrala si in conditiile de savana din Africa.Sunt remarcabile succesele inregistrate in cultura
plantelor de indienii maya in secolele IV-IX, care si-au creat imperiul in peninsula
Yukatan.Faptul ca statul maya a fost relativ dens populat, in mod inevitabil, aceasta modalitate
de utilizare a terenurilor isi avea un final compromis, ceea ce probabil, a si conditionat
degradarea civilizatiei locale, dat fiind ca si resursele de sol, prin exploatare excesiva, au fost
epuizate.
Acest tip de agricultura sau economie agricola mai este specific zonelor cu paduri tropicale
umede, zone in care solul cultivat isi pierde foarte repede fertilitatea, iar lupta cu invazia de
buruieni este deosebit de complicata, deseori fara succes.
Agricultura cu defrisari prin incendieri este pe larg raspandita si in unele regiuni mai putin
umede, in special in savane.In structura culturilor pe prim plan apar cerealele (porumbulAmerica Latina, sorgul si meiul-Africa), in timp ce spre zonele ecuatoriale apar tot mai frecvent
culturi de manioc si batate.O buna parte din savanele africane au succedat padurile incendiate de
odinioara de om.Abandonarea terenurilor cultivate, chiar si pentru o perioada relativ scurta de
timp, impunea, de fiecare data, un inceput pe loc gol.Este firesc ca cele mai multe mai multe din
realizarile unui asemenea tip de agricultura au fost compromise, desi a creat formatiuni statale cu
societati agricole dezvoltate, precum a fost statul Congo in secolul XV, ulterior acesta
destramandu-se.
Tipul respectiv de economie, orientat in primul rand spre satisfacerea cerintelor locuitorilor
autohtoni, a reusit intr-o anumita masura, sa realizeze productia unor culturi comerciale.O parte
din ele se cultiva pe terenuri izolate, mai ales in asa culturi perene ca cacao in Ghana, Nigeria,
Coasta de Fildes si Camerun, cafea in Togo.S-a reusit introducerea unor culturi comerciale in
ciclul obisnuit al agriculturii prin defrisari si incendieri, asa cum arahidele in Nigeria si
Senegal.In consecinta, tarile Africii Tropicale au devenit mari exportatori a multor produse
agricole.
Subiectul 49.Agricultura in regiunile montane
Activitatile agricole din unele zone montane au fost in masura sa contribuie la aparitia si
dezvoltarea unor civilizatii.Asa s-a intamplat in muntii Anzi, in special in cadrul imperiului
incasilor, distrus de conchistadorii spanioli.Agricultura de aici, cu caracter intensiv, s-a dezvoltat

printr-un sistem complex de metode agrotehnice:irigatii, drenaje, terasarea versantilor, lasarea

terenurilor in parloaga pe intervale de 7-9 ani.Din timpurile existentei statului incasilor in Peru sa pastrat circa 1 milion de ha de terenuri terasate.Anzii Centrali ( vaile Perului, Ecuadorului si
Boliviei) reprezinta unul din centrele de formare a plantelor de cultura unde au fost identificate
circa 6 mii de sorturi indigene de cartofi si de alte plante de cultura.

Subiectul 50.Agricultura irigata din Orientul arid

Dezvoltarea agriculturii pe campiile extinse ale Nilului, Tigrului si Eufratului, Indusului si a altor
rauri din regiunile secetoase ale Orientului, a necesitat crearea unui sistem puternic de
irigatii.Irigatiile au devenit un mijloc important de productie in cadrul societatilor agricole, fiind
considerate momente cheie in istoria omenirii.
Agricultura, bazata pe sistemul de irigatii, isi avea efectul scontat doar in conditiile in care era
asigurata o functionare impecabila a acesteia.De aici si necesitatea aparitiei unei administrari
capabile sa gestioneze si sa dirijeze un complex de activitati si de angajati ocupati in sistemul de
irigatii.
Sistemul de irigatii a conditionat modificari substantiale in structura agriculturii prin cresterea
numarului de ramuri.Uneori agricultura irigata dezvoltata dispare in totalitate pe o perioada
indelungata, asa cum s-a intamplat in campia Indusului, ca sa apara pe o baza noua, inginereasca,
deja in secolul XIX, dar in majoritatea cazurior se observa o renastere accelerata, deseori in
dimensiuni mai mici, asa ca in Mesopotamia sau bazinul Nilului.Astfel, in Egipt, suprafata totala
a terenurilor prelucrate s-a redus de la 2,0-2,2 milioane ha la sfarsitul sec.XII-inceputul sec.XIII
pana la 1,2-1,3 milioane ha la sfarsitul sec.XVIII-inceputul sec.IX, iar calculata la un locuitor
acest indicator s-a redus de la 0,50-0,55 la 0,30-0,35 ha.
Subiectul 51.Agricultura de ,,rizicultura din Asia musonica
Rizicultura din Asia musonica, pe parcusul multor secole, s-a dovedit a fi deosebit de viabila,
avand o continuitate istorica uimitoare.Principala arie de rizicultura este considerata China,
civilizatia careia a fost cunoscuta de catre europeni din cele mai vechi timpuri.Agricultura
respectiva se sprijinea aproape in totalitate pe irigatii.
Rizicultura, avand in vedere nu numai spatiul chinez, dar si experienta istorica a Japoniei si a
altor tari cu climat musonic, a determinat caracteristicile productiei agrare in
ansamblu.Agricultura chineza inca din antichitate a inceput sa introduca elemente cu caracter
intensiv, fara terenul sa se ,,odihneasca, si pe care nu puteau fi intalnite nici ingradiri, nici chiar
arbori, pentru a exclude cea mai mica suprafata necultivata.
Existenta neintrerupta si deosebit de longeviva a civilizatiei agrare chineze se explica prin faptul
ca chinezii au valorificat un spatiu extrem de vast si nu doar unele campii fluviale, incojurate din

toate partile de pasuni.Faptul ca societatea chineza s-a bazat nu numai pe cultura orezului, dar
datorita diversitatii conditiilor naturale, si pe cultura graului si a meiului in regiunile nordice
permitea, de asemenea, sa se reactioneze cu succes la modificarile climatice, atat de lunga cat si
a celor de scurta durata, a inlesnit colonizarea regiunilor mai reci, nefavorabile culturii orezului.

Subiectul 52.Agricultura mediteraniana

Civilizatiile, grupate in antichitate in Mesopotamia, extinzandu-si arealul spre vest, au ajuns in
zona mediteraniana dand nastere, succesiv mai multor culturi clasice-a fenicienilor si a grecilor
iar ulterior si a romanilor.
Statele antice mediteraniene practicau o agricultura mult mai divesificata decat imperiile
orientale din acele timpuri.Atrage atentia numarul foarte mare de plante de cultura nucifere.Aici
sunt conditii favorabile pentru asa culturi ca maslinul, smochinul, nucul, alunul mediteranian,
vita de vie.Italia dupa afirmatiile agrarienilor din Roma antica, reprezenta la inceputul erei
noastre numai livada si podgorii viticole, care se imbinau cu pasuni si campuri de
graminee.Caracteristici analogice reprezentau si peisajele de litoral din Asia de Vest si din Africa
Nordica.
O alta trasatura semnificativa a civilizatiilor mediteraniene a fost insuficienta cerealelor.Grecia
Antica importa cereale de la comunitatile scitice, aflate la nord de Marea Neagra, iar granarul
Romei Antice era Africa Nordica, Sicilia si Egiptul.
Declinul imperiilor din zona mediteraniana a insemnat si declinul agriculturii pentru ca in Asia
de Sud-Vest si Africa Nordica puterea politica a fost preluata de nomazi sau de urmasii acestora,
care aveau o atitudine neglijenta fata de prelucrarea pamantului.

Subiectul 53.Agricultura cu plantatii

Se dezvolta aproape in aceleasi conditii naturale ca si tipul precedent de economie
agricola.Aparitia acestui tip de economie agricola tine de prima revolutie industriala din Europa
cand cererea crescanda in produse alimentare tropicale nu mai putea fi acoperita de cantitatile
mici importate din colonii. Creand plantatii imense, specializate in una, doua sau trei culturi,
destinate in totalitate pietei.Plantatiile au atras un numar foarte mare de angajati care reprezenta
o forta de munca necalificata si foarte ieftina.Plantatiile erau amplasate, de obicei, in regiunile cu
conditii naturale favorabile pentru culturile respective si in acelasi timp favorabile din punct de
vedere al exporturilor de produse.Odata cu aparitia economiei agricole cu plantatii multe din
tarile coloniale si din cele foste colonii si-au specializat agricultura in monocultura.Exportul
acestora, deseori, este dominat de mai mult de jumatate de produsele unei, doua sau cel mult trei
culturi de plantatii.Ultimele decenii sunt marcate de o saturatie a pietei mondiale cu produse

tropicale.Din aceste motive multe din tarile producatoare de asemenea produse sunt nevoite sa
introduca anumite restrictii in productie, cu intentii de a extinde strcutura agriculturii si a
exporturilor.
O influenta deosebita asupra geografiei economiei agricole cu plantatii a avut orientarea generala
a concentrarii culturilor tehnice in medii cu conditii geoecologice mai avantajoase, conditii de
care culturile cerealiere practic nu mai pot beneficia.

Subiectul 54.Agricultura periurbana

In tarile in curs de dezvoltare evidentierea cresterii animalelor pentru lapte se produce in ritmuri
foarte lente, mai frecvent limitandu-se la spatiul periurban.Acest proces are loc pe baza
intretinerii animalelor in regim de stabulatie, preponderent in tarile Americii Latine.In general
numarul mic de mijloace de transport si reteaua slab dezvoltata a cailor de comunicatie din
aceste tari limiteaza in mod esential distanta de deplasare a taranilor cu produse alimentare spre
orase.
In ceea ce priveste tarile industriale dezvoltate, agricultura contemporana periurbana nu se mai
supune in totalitate regulilor vechi de amplasare, care erau dictate de volumul costurilor de
transport.Progresul transporturilor, conservarea si congelarea produselor agricole si alte realizari
tehnologice noi duc la readucerea activitatilor agricole din zonele periurbane, si in primul rand in
cresterea animalelor pentru lapte, de asemenea si in alte ramuri agricole asa ca legumicultura,
avicultura si cresterea porcinelor.Tot mai activ se include in transportul produselor alterabile si
scumpe (piersici, capsuni, flori, etc) aviatia, inclusiv transcontinentala.de exemplu agricultura
periurbana a aglomeratiei urbane New York, cu o populatie de peste 18 milioane de oameni,
acopera necesarul cu cartofi si carne de porc in proportie de numai 2%, cu legume-40%.
Binenteles ca aceasta nu inseamna ca in mediul periurban al marilor orase si aglomeratii urbane
nu continua sa functioneze ramurile agricole traditionale.Ele sunt reprezentate de:
-numeroasele ferme cu angajarea partiala a proprietarilor lor, care asigura cu un volum modest
populatia urbana cu fructe si legume;
-unitati agricole mari, cu caracter industrial-fabrici de lapte si oua, gospodarii puternice de sere,
etc.
Cu toate acestea economia agricola periurbana in tarile industriale dezvoltate este caracterizata
de indicatori sporiti ai eficientei.Un aport deosebit in aceasta il are apropierea centrelor de
inovatii, insotita de prezenta unui sistem eficient de statiuni experimentale si de cercetare, de
pepiniere si alte unitati cu profitl agricol, care participa activ la extinderea realizarilor stiintei si
transerarea productiei agricole pe baza industriala.Agricultura din mediul periurban se dezvolta
in conditii de concurenta mai accentuate, concurenta legata de utilizarea terenurilor si a fortei de

munca ceea, ce, inevitabil, impune elaborarea si folosirea tehnologiilor noi pentru a ridica in mod
substantial productivitatea muncii.

Subiectul 55.Clasificari in agricultura contemporana

Economia agricola contemporana este foarte variata, mult mai diversificata, sub aspect geografic,
decat economia industriilor, desi, din punct de vedere dinamic, este mai inerta decat
industria.Agricultura este o ramura de activitate care formeaza sisteme interactive de
componente ( complexe) la diferire nivele teritoriale (gospodarie, regiune, tara glob).
Tipul de agricultura reprezinta o asociere relativ stabila si durabila de anumite relatii agrare, cu o
anumita specializare comerciala care se incadreaza intr-un anumit sistem agricol.Ariile extinse ce
se caracterizeaza prin dominatia unui tip sau a unui sistem durabil de tipuri, pot fi considerate
regiuni sau zone agricole.Procesul de formare a zonelor agricole a atins cotele cele mai avansate
in SUA, unde se extind zone agricole specializate in cultura bumbacului, porumbului, in
cresterea bovinelor pentru lapte.
Astfel, in agricultura contemporana pot fi distinse urmatoarele tipuri de agricultura:de
subzistenta, comerciala (de piata), si colectivista (socialista).Pe baza orientarii structurii de
productie si a particularitatilor de valorificare a potentialului natural, care caracterizeaza aspectul
suprafetei tereste, poti evidentiate mai multe forme de activitati agricole:economie agricola
cerealiera, economie agricola cu plantatii.La modul general agricultura este alcatuita din doua
ramuri principale:fitotehnica si zootehnica.

Subiectul 56.Agricultura traditionala ( de subzistenta)

Trstura esenial a acestui tip de agricultur rezid n exploatarea terenurilor doar pentru
ntreinerea colectivitilor rurale, n funcie de sistemul de cultur adoptat, practicat i n prezent
de o bun parte din ranii rilor n curs de dezvoltare din Africa, Asia de Sud-Esc, America
Latin. Este dependent de condiiile naturale, folosete mijloace agricole rudimentare i metode
de lucru nvechite, avnd un randament deosebit de sczut.
Practicat pe suprafee mari, agricultura de subzisten antreneaz un numr mare de locuitori
din rile respective, supui subaliinentrii, poart caracter autarhic.
In cadrul agriculturii de subzistent. n funcie de caracteristicile sistemului de cultur, de
specificul valorificrii terenurilor i dotrile agricole, pot fi nuanate cteva subtipuri:

- agricultura itinerant, modalitate primitiv de folosire a terenurilor prin care o anumit

suprafa de teren se cultiv pn la epuizarea fertilitii solului, dup care aceasta este
abandonat si se ia n cultur alt teren. Noua suprafa luat n cultur,
prim defrisare sau deselenire - este considerata; proprietatea familiei..iar dup
abandonare trece n proprietatea obtii, rmnnd nefolosit o perioad relativ ndelungat, de
10-20 de ani. Este practicat de triburile din Africa (R.D.Congo, Tanzania, Malawi, Zambia etc.),
.America de Sud (Brazilia) i din Asia de Sud-Est.
- creterea nomad a animalelor sau pstoriul nomad, este o form extensiv de cretere a
animalelor, bazat pe deplasarea permanent a turmelor i cirezilor n cutarea punilor. Se
practic n dou zone mari: n zona tropical i n zona subpolar. In zona tropical se practic n
stepe, semideerturi i deserturi, se cresc mai multe specii de animale, respectiv animale de
povar (cmile, catri) i animale pentru producia de lapte i carne (oi, bovine), avnd o
rspndire larg n Africa i Asia de Sud-Vest. Pstoritul nomad subpolar se practic n tundra
european, asiatic i nord-american, unde se cresc n principal reni.
-transhumanta, mod de crestere a animalelor prin deplasarea periodica a oamenilor si turmelor
spre locuri de pasunat ca urmare a alternantei sezoanelor ploios si arid.Transhumanta poate fi
montana, mediteraneana si saheliana.
Subiectul 57. Agricultura comercial (de pia) sau modern
Agricultura care dispune de o baz puternic tehnico-material, avnd ca scop principal
realizarea unor cantitti mari de produse agricole pentru pia, n vederea obtinerii profitului.Are
caracter intensiv, productivitate sporita, se extinde preponderent in zona temperata, in celelalte
zone avand o distributie insulara.
Agricultura comercial cuprinde mau multe subtipuri:
- agricultur mixt intensiv, prezent pe proprietile mici i mijlocii din Europa Occidental,
Australia, Noua Zeeland i America anglo-saxon, caracterizat prin investiii mari, dotare
tehnic avansat.. Denumirea de mixt provine din orientarea att n direcia produciei vegetale
ct i a celei animale. In acest caz exist nuanri, n funcie de raportul dintre cultura plantelor i
creterea animalelor. Astfel, n Europa Central se nregistreaz valori aproape egale, n Europa
Sudic predomin cultura plantelor asupra sectorului zootehnic iar n Europa Nordic producia
animalier depete ca valoare pe cea vegetal.
- agricultur specializat, prezent pe proprieti extinse, cu investiii mari i grad de mecanizare
nalt, avnd o specializare relativ ngust i realiznd un sortiment redus de produse. Aceast
agricultur mai este numit agricultur fr rani fiind prezent n America Anglo-saxon,
Australia, Noua Zeeland. Poate fi specializat n cultura cerealelor, plantelor industriale,
producia de fructe i legume, creterea animalelor, etc.
- agricultur cu plantaii, se dezvolt preponderent n regiunile tropicale din rile slab
dezvoltate, desfurndu-se, de obicei, pe proprieti mari, viznd un sortiment larg de culturi, cu

un pregnant profil unilateral de monocultur. Beneficiaz de un volum mare de investiii i de

tehnologii tiinifice, dar prezint si un anumit, grad de vulnerabilitate ca urmare a atacurilor
masive de boli i duntori. Apariia agriculturii cu plantaii este legat de cererea rilor
europene de produse exotice care nu pot fi cultivate dect n zone tropicale.
Subiectul 58.Agricultura colectiva sau socialista
Agricultur bazat pe proprietatea colectiv i de stat asupra pmntului i mijloacelor de
producie. Este organizat n uniti cooperatiste, unde munca este efectuat de ranii de la sate
pe pmntul crora s-au constituit uniti de stat formate prin naionalizarea unor proprieti i
unde se folosete fora de munc salariat. Acest model s-a dezvoltat n fosta U.R.S.S. dar mai
supravieuiete n China, Coreea de Nord, Vietnam, Cuba, n unele state din ex - U.R.S.S.
(Belarusi, Rusia, Ucraina). Dei poate fi ncadrat n agricultura modern, din motive politice i
din cauz c e proprietate a tuturor i a nimnui se afl n declin.