Capitalismul: Dezagregarea economiei feudale.

Geneza burgheziilor europene

Capitalismul comercial a fost prima forma de dezvoltare a capitalismului. Primele forme ale sistemului capitalist au aparut in tarile islamice medievale de la inceputul secolului IX si in europa medievala de la inceputul secolului XII. In Europa, capitalismul comercial ajunsese o forta economica foarte mare, acesta se distinge de capitalismul propriu zis prin lipsa industrializari si comertului financiar.1 Capitalismul se formeaza in sanul societatii negustoresti si monetare din Europa Occidentala la mijlocul celui de-al doilea mileniu in aceasta mica peninsula slaba si divizata. Capitalismul este un proces complex in care formarea burgheziei se imbina cu afirmarea ideii nationale si cu constituirea statelor moderne cu extinderea schimburilor si dominatia la scara mondiala, cu dezvoltarea tehnicilor de transport si de productie, cu instituirea unor noi moduri de productie si aparitia noilor mentalitati. Dezagregarea economiei feudale. La inceput feudele insemnau doar armament milidar sau armuri si cai insa dupa anull 1000, feudele s-au transformat in bucati de pamant. Deoarece europa feudala se baza in mare parte pe agricultura deci bogatia si puterea economica se trage din marimea feudelor de pamant. Acest lucru insemna ca bucata de pamant nu insemna doar un simplu dar primit de catre vasal ci era o modalitate de a transforma in vasal intr-un membru al clasei superioare. Declinul feudalismului si centralizarea puterii politice deschid calea schimbarilor culturale, sociale dar si economice. In secolele XII-XIII, folosirea banilor in detrimentul bunurilor ca metoda de schimb a condus la inflorirea comertului. Datorita acestui lucru a aparut si clasa negustorilor care isi inchiriau pamant langa castele sau biserici si dupa scurt timp aceste asezari s-au transformat in piete de desfacere pentru tot felul de bunuri. Pentru o anumita suma comerciantul primea un document de atestare ca oras din partea lordului acest lucru oferindu-i autoritatea de a guverna acel oras.

J.L. van Zanden, The rise and decline of Holland's economy: merchant capitalism and the labour market, 1993.

Declinul feudalismului poate fi marcat de inceperea cruciadelor. Dupa cruciade a crescut cererea de productie si a fost introdus sistemul monetar. Multi fermieri care munceau pamanturile nobililor s-au mutat in orase pentru un trai mai bun. Acest lucru a facut ca vasali cu pamanturi mai putine sa nu mai poata compensa muncitorii ramasi. Ca urmare vasalii au fost nevoiti sa se intoarca spre domeniul militar si sa lupte in serviciul nobililor in schimbul banilor. Chiar si asa, traiul lor era mult mai greu deoarece nobililor le era mult mai usor sa angajeze pe cineva sa organizeze o armata decat sa angajeze fiecare cavaler in parte mai ales datorita faptului ca vasalul nu era obligat sa lupte decat 40 de zile dintr-un an. Dupa aceasta perioada un nou sistem de plata a fost introdus astfel ca fiecare vasal era platit cu o anumita suma pe fiecare an. In acest fel vasali erau loiali mai multor lorzi pentru a primi mai multi bani. Datorita acestor lucruri feudalismul avea sa fie in curand inlocuit de catre bani. Dupa secolul al XVI-lea economia europeana, in special cea din Europa Occidentala, inregistreaza anumite metamorfoze spre o epoca moderna. Insa asa cum apreciaza specialistii, in zona Europei aflate la rasarit de Elba economia cu trasaturile evului mediu s-a prelungit pana spre jumatatea secolului al XVIII-lea, ceea ce evidentiaza existenta unui decalaj, a unei ramaneri in urma a tarilor est europene fata de cele centrale si vestice ale continentului. Intre principalii factori care au determinat evolutia economica a Europei mentionam: marile descoperiri geografice si cuceririle coloniale; instaurarea statului monarhic in principalele tari (regim care garanta securitatea bunurilor, a transporturilor, percepea impozite, avea monopolul comertului exterior, etc.) ceea ce a adus inceputurile formarii pietei mondiale; mercantilismul;constituirea pietei financiare; Renasterea si Reforma; prima revolutie industriala, cea care a schimbat lumea cum putine evenimente au facut-o pana atunci. autonomiei Moldovei i rii Romneti. Inc de la mijlocul secolului al XVIII-lea, se vdesc semne ale dezintegrrii relaiilor de producie feudale i de apariie a unor noi relaii, procesul accentundu-se mai tarziu. Intre fenomenele specifice ale acestui proces: - sporirea diviziunii sociale a muncii, implicit a produciei meteugreti, manufacturiere i n final mainiste. - formarea i dezvoltarea economiei de pia, exprimat prin lrgirea pieei interne i nlocuirea economiei naturale cu cea de schimb. - intensificarea relaiilor economice i culturale ntre rile romne, etc.

Toate aceste elemente ale noului se petrec paralel i n contextul procesului de constituire a naiunii romne, cnd se afirm i o ideologie naional ce viza rennoirea social i emanciparea.

Geneza burgheziilor europene

Termenul de burghezie deriva de la numele intariturilor militare (burgus, bourg, Burg) pe care nobilimea a fost silita sa le ridice in secolul al X-lea pentru a se apara impotriva navalirii dusmanilor. Locuitorii acestor puncte militare au luat numele de burgenses, forma de provenienta a cuvantului burghezie, spre deosebire de locuitorii satelor care se ocupau cu munca pamantului. Cuvantul burghezie (bourgeoise) a aparut intai in Franta, apoi in secolul al XI-lea in Tarile de Jos, de unde a trecut in Germania. Prin burghezie se intelege clasa sociala care se ocupa cu valori de schimb, adica cu marfuri.Ea se deosebeste de acele clase care produc pentru satisfacerea nevoilor proprii. Bughezia cuprinde industriasi (cei care produc marfuri), negustori (cei care le pun in circulatie) si bancheri (cei care,cu mijloace banesti, ajuta atat circulatia cat si producerea marfurilor). Aceste categorii sociale ajung stapanitoare de capital, clasa burgheza numindu-se si clasa capitalista2. Burgheziile europene au reprezentat o minoritate sociala, cu o proportie variind intre 5 si 15% din intreaga populatie, cu o usoara tendinta de crestere si era compusa din proprietari funciari, antreprenori si proprietari de intreprinderi, precum si din membri ai profesiunilor liberale. Se poate vorbi de o burghezie propriu-zisa, adica varfurile economice, categoriile liber-profesioniste si birocratice ale clasei, numita si clasa de mijloc sau mica-burghezie, dar si de marea burghezie, categorie a rentierilor, gruparea cea mai inzestrata din punct de vedere financiar, gruparea care cuprindea negustori si patroni retrasi din afaceri, membri ai burgheziei economice, cu o situatie materiala exceptionala3. Dezvoltarea burgheziei europene isi are originile in relatiile comerciale stabilite intre Europa si Asia cu prilejul cruciadelor. Burghezia europeana a avut in faza incipienta, forme modeste, alcatuita de meseriasi, organizati in bresle, la orase. Mica burghezie incipienta din orasele libere, nu producea pentru capitalizare, ci producea atata marfa cat pentru a acoperi din vanzarea acesteia, nevoile proprii.

Mica burghezie s-a dezvoltat de prin sec. XI pana in sec. XV. A aparut in forma tipica in Italia, apoi s-a dezvoltat in Tarile de Jos si in sudul Germaniei. Franta si Anglia au avut de asemenea o mica burghezie, dar aici ea nu a jucat un rol social.Istoria cunoaste nu doar o clasa burgheza ci si o societate burgheza, creata de aceasta patura sociala. Burghezie manuieste valori de schimb, si pentru care relatiile de schimb sa se poata largi in toate straturile sociale, trebuie sa coerespunda cerintelor schimbului. Relatiile de schimb sunt creatoare de raporturi libere intre oameni. Acestea au existat, dupa scrierile lui Herodot, pana si la sciti, care aveau piete in care oamenii se bucurau de o pace speciala: "umblau liberi in ele, neinarmati, fara ca cineva sa-i supere in indeletnicirile lor comerciale".