http://www.adevarul.ro/societate/viata/Desene_Animate-_De_la_-Nu_zaietz_pagadi_la_extraterestrii_lui_Ben_10_0_269973003.

html

Scurta istorie a benzii desenate. Pionierii povestirilor in cuvinte si imagini

Autor: Dragos Cojocaru
Cind a aparut banda desenata? O intrebare al carei raspuns depinde in mare masura de
definitia acestei arte? Dar daca intram in acest periculos joc al definitiilor riscam sa
pierdem mult prea mult timp. E suficient sa spunem ca banda desenata, in forma pe care o
cunoastem astazi, s-a nascut in paginile cotidienelor americane la sfirsitul secolului al
XIX-lea si cel care a urmat, odata cu filmul si animatia. Dar, daca spunem ca BD-ul este
o forma de ilustratie narativa, atunci trebuie sa mergem mai departe in timp.
Inapoi la origini
Multi dintre entuziastii acestei a noua arte spun ca primele exemple de BD pot fi
intilnite inca din antichitate, in frizele si basoreliefurile din Grecia si Egipt si mai
ales in Columna lui Traian - cel mai cunoscut exemplu de poveste spusa printr-un
sir de imagini, sculptate in cazul de fata. Mai tirziu, istoria inregistreaza celebra
Tapiserie de la Bayeux (care spunea povestea cuceririi Angliei de catre William
normandul) si multe manuscrise ilustrate medievale. Multe dintre acestea din urma
seamana tulburator de mult cu benzile desenate actuale, imagini pictate imbinate cu
textele scrise cu migala de mina calugarilor pentru povestiri, in marea lor
majoritate religioase.
Spre deosebire de cele moderne, aceste asa-zise benzi desenate avant la lettre
difereau intr-un aspect esential: ele pretindeau "cititorilor" sa se deplaseze pentru a
le "citi" sau erau ascunse in bibliotecile manastirilor. A trebuit ca tiparul sa fie
inventat pentru ca banda desenata sa se nasca si sa ajunga la cititorii ei.
Inventarea tiparului in Evul Mediu si dezvoltarea tehnicilor tipografice au dus
incetul cu incetul la aparitia presei, mediul in care banda desenata avea sa se
dezvolte pina la a trai pe picioarele ei. Mai ales ziarele au avut nevoie inca de la
inceputul istoriei lor de ilustratii si caricaturi, care au fost numite, de prin 1840
incoace, "cartoons". Inainte insa, la rascrucea secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea,
au aparut bulele sau filacterele, acele baloane cu text specifice BD-ului, si tot atunci
desenatorii au inceput sa experimenteze povestile narate prin mai multe imagini
succesive. A True Narrative of the Horrid Hellish Popish Plot (1682) al lui Francis
Barlow, The Punishments of Lemuel Gulliver sau A Rake's Progress al lui William
Hogarth sint astfel de exemple de proto-BD. Mai ales Hogarth, pictor dar si autor de

desene satirice din Anglia secolului al XVIII-lea, este creditat de multi specialisti
drept pionierul "artei secventiale" apusene.
In aceasta perioada, medievalul "phylacter" - un soi de pergament desenat ce
insotea in ilustratii cite un personaj si pe care era notat ce spunea acel personaj - a
evoluat si el spre "bula" de text. Artisti precum britanicul George Cruikshank au
folosit din plin aceste bule care, pe vremea aceea, se numeau "labels", desi erau
utilizate mai mult pentru a povesti ce se intimpla in imagini decit pentru dialog. In
scurta vreme, artistii aveau sa renunte la bule in favoarea dialogului trecut sub
imagine. Ele aveau sa fie reinviate abia de americanul Richard Felton Outcault,
unul dintre inventatorii comics-urilor moderne.
Povestile domnului profesor
Poate ca banda desenata s-a nascut cu adevarat undeva prin 1827, in ziua in care
Rodolphe Tpffer, un inimos profesor elvetian, a distribuit elevilor sai o mica
poveste scrisa si desenata. O istorie extrem de amuzanta, peripetiile unui anume
domn Vieux Bois, inventate si realizate de domnul profesor si multiplicate printr-un
procedeu numit "autografie", o ruda apropiata a litografiei ce permitea autorului sa
deseneze liber cu penita pe o hirtie preparata special.
Odata cu aventurile batrinului Vieux Bois, domnul Tpffer a semnat actul de
nastere al benzii desenate. "El a inventat totul", spune astazi Thierry Groenteen,
director al Muzeului Benzii Desenate din Angouleme si specialist in istoria BD.
"Inainte de Tpffer, artistii brodau sau pictau in imagini povesti religioase, legende
sau povesti. Opere deseori disponibile intr-un unic exemplar. Tpffer a fost primul
care a spus in imagini povesti inventate de el."
Povesti umoristice in care autorul ridea de contemporanii sai, dar care, trebuie
subliniat, erau multiplicate pentru a fi citite de un numar cit mai mare de oameni.
Nu in multe exemplare, ele treceau din mina in mina, de la un cititor la altul.
Mai important insa, Rodolphe Tpffer a fost constient ca a creat astfel un nou fel de
a povesti, ca era primul "travailleur" al unei noi arte, la intersectia dintre pictura si
literatura - "istorii in stampe".
Tpffer a fost astfel si unul dintre primii teoreticieni ai BD-ului. In 1843, profesorul
elvetian si-a notat gindurile intr-un "Essai de Physiognomonie" unde a afirmat ca,
in acest nou tip de povestire, imaginea si textul sint indisociabile, si a subliniat
accesibilitatea sporita a BD-ului fata de literatura, importanta personajului si a
"fizionomiei" (necesitatea ca aceste personaje sa fie dotate cu chipuri foarte
expresive).

"Pentru a construi o poveste in imagini nu trebuie doar sa desenezi totul (...),

ci trebuie sa inventezi un anume joc in care partile sint aranjate dupa un
anume plan pentru a forma un intreg satisfacator", scria Tpffer in 1845.

Primii pasi
Pina la moartea sa, in 1845, Tpffer a scris mai multe astfel de "povestiri in stampe
- Histoire de monsieur Jabot, Monsieur Pencil, Histoire d'Albert sau Histoire de
monsieur Cryptograme. Toate povestile sale au avut un succes urias. "Sint atit de
caraghioase! Stralucesc de verva si spirit!" , se extazia Goethe. "Citeva din paginile
sale sint incomparabile. Daca in viitor si-ar alege un subiect mai putin frivol si ar
deveni si mai concis, dl. Tpffer ar putea realiza lucruri care depasesc imaginatia! "
Succesul a facut ca aceste istorii sa fie redesenate cu grija si editate in adevarate
albume ce au aparut din 1833, trase in cite 500 de exemplare si reeditate constant.
Aproape imediat albumele au fost plagiate - intr-o era in care nu se vorbea despre
copyright, munca lui Tpffer a adus bani frumosi unor editori lipsiti de scrupule.
Dar furtul nu a facut decit sa contribuie la succesul "istoriilor" - in scurta vreme,
Tpffer era cunoscut in intreaga Europa, pina in Anglia, Norvegia, iar in 1842
albumele lui erau traduse peste Ocean, in Statele Unite. Profesorul din Elvetia
devenise o vedeta si un model de urmat pentru alti desenatori.
Asa se face ca, in Franta, un biolog pasionat de pictura, un anume Georges Colomb
(care, printre altele, a fost profesorul unui anume Marcel Proust) a realizat in 1899
primul BD francez: Familia Feneuillard ale carei aventuri au fost publicate in "Le
Petit Francais illustre", o revista pentru copii, dar in timp au devenit foarte
populare printre intelectuali. Au urmat L'idee fixe du savant Cosinus, Le Sapeur
Camembert, Les Malices de Plick et Plock si Le Baron de Cramoisy, toate foarte
populare. Inainte de autorii de film, Colomb a inteles foarte bine un lucru crucial in
BD si anume ca, variind cadrajele, poti da povestii un anume ritm.
Inainte de Colomb, in Germania vecina opera lui Tpffer il inspira pe un anume
William Busch care, in 1865, ii crea pe celebrii Max si Moritz in paginile unui ziar.
Busch a rafinat conventiile BD si a devenit la rindul sau un influent autor de BD.
Max si Moritz - aventurile desenate si povestite in cuplete a doi teribili derbedei sint
populare si astazi in Germania, Austria si Elvetia unde multi parinti inca
obisnuiesc, daca au doi baieti, sa le dea acestora numele personajelor create de
William Busch.
Pustiul care a creat industria
In tot acest timp, banda desenata continua sa evolueze. In 1884, in Anglia a aparut
"Ally Sloper's Half Holiday", o revista pentru copii care atragea mai ales printr-un
strip ce-l avea ca erou pe Ally Sloper - primul personaj din istorie care a avut la
dispozitie propria lui revista, maniera specifica azi mai ales industriei americane a
comics-urilor. Traditia britanica insa avea sa fie intemeiata in 1890, odata cu
aparitia revistelor "Comic Cuts" si "Illustrated Chips" - englezii prefera sa isi guste
benzile desenate in publicatii cu aparitie periodica ce string laolalta povesti cu mai
multi eroi.

Americanii aveau sa urmeze Europa pe calea BD-ului cu oarecare intirziere. Primul

personaj cu adevarat important al celei de a 9-a arte isi facea aparitia in 1895 in
paginile "New York World", important cotidian ce apartinea lui Joseph Pullitzer.
Autorul, Richard Felton Outcault, desenator la ziar, a inceput sa publice intii desene
cu personajele urmate pe 17 ianuarie 1895 de un strip numit "Hogan's Alley",
descris ca "un teatru al orasului la sfirsit de secol, in care tensiunile rasiale si de
clasa ale noului mediu urban si consumerist sint repuse in scena de un grup de pusti
rautaciosi". Liderul acestei gasti, un pusti ras in cap, ca un copil cu paduchi si
imbracat intr-o camasa lunga si galbena, avea sa devina o emblema pentru tinara
arta in SUA. The Yellow Kid, asa cum a fost numit personajul lui Outcault, avea sa
devina o asemenea celebritate incit ziarele care ii publicau aventurile - "World" si
"Journal American" - au fost cunoscute ca "ziarele cu pustiul galben", denumire
care in timp avea sa dea nastere sintagmei "yellow journalism", nume gasit pentru
un anume mod de a face presa (senzationalism ieftin).
In ceea ce ne intereseaza, Yellow Kid avea sa semneze actul de nastere al benzii
desenate moderne. Outcault avea sa revolutioneze forma BD-ului reintroducind
bulele de text. Iar banda lui desenata avea sa fie prima care sa cunoasca o difuzare
in milioane de exemplare saptaminal. "Odata cu Yellow Kid, BD-ul a inceput sa fie
produs industrial, a devenit o cultura de masa", subliniaza Thierry Groenteen.
De peste mari si tari
La mare distanta de Europa, in China, introducerea noilor tehnici litografice avea
sa duca la o uriasa dezvoltare a unui BD specific Asiei, numit "manhua". La fel ca
in Europa sau Statele Unite, si in China incepusera sa fie gustate desenele umoristice
ce apareau tot mai des in paginile cotidienelor sau ale revistelor satirice, precum
"The China Punch". Primul mic BD desenat de un chinez si retinut in istorie este
The Situation in the Far East de Tse Tsan-Tai, care a fost tiparit in 1899 in Japonia,
dar banda desenata circula pe atunci sub forma de "lianhuanhua" (imagini in
serial), cartulii cu povesti secventiale de mici dimensiuni, cu cite o singura imagine
insotita de text pe pagina.
In 1927, in China s-a fondat o asociatie a benzii desenate ce purta numele de
Manhua Hui si care a reglementat mediul. Un an mai tirziu aparea prima revista de
manhua, "Shanghai Sketch", urmata de alte 17 titluri pina la inceputul celui de al
Doilea Razboi Mondial.
Manhua au devenit foarte populare in Asia, atit in China, cit si in Hong Kong si
Taiwan. In acest timp, Japonia isi descoperea propria versiune de banda desenata
numita aici "manga", ceea ce ar insemna intr-o traducere libera "desene
caraghioase". Forma sub care manga de azi a invadat lumea intreaga a fost stabilita
dupa ultimul razboi mondial, dar inceputurile celei de a noua arte nipone pot fi
gasite in albumele cu picturi din secolul al XVIII-lea sau inceputul celui de al XIXlea, de exemplu in stampele din Shiji no yukikai (1789) ale Santo Kyoden, in Manga

hyakujo (1814) a lui Aikawa Minwa si mai ales in cartuliile celebrului Hokusai,
artist plastic ce a avut o mare influenta asupra pictorilor europeni din a doua
jumatate a secolului al XIX-lea.
Astazi, banda desenata asiatica, in special manga, a cucerit intreaga lume. In
Japonia, toata lumea citeste manga, iar piata de profil reprezinta o industrie de aur
(3,6 miliarde de dolari numai in 2007).