Proprietatile mierii

Mierea de salcam
Mierea de salcam contine vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, compusi aromatici, fitohormoni, acizi
organici (lactic, malic, oxalic, citric), flavoane, flavonoide, dextrina, compusi ai azotului.
Mierea de salcam are un continut in fructoza mai mare decat al celorlalte tipuri de miere (41,7%) si
contine 10% zaharoza si maltoza si 34,7% glucoza, avand pH-ul 4. In total, mierea de salcam contine
435 substante.
Mierea de salcam este monoflora, fiind culeasa in marea majoritate de la o singura specie de planta,
din salcam.
Proprietatile mierii de salcam

culoarea: aproape incolora, galbena-aurie, galbena-deschisa

miros-gust: placut, dulce, caracteristic mierii de salcam

consistenta: uniforma; fluida sau vascoasa, fara semne de cristalizare

Indicatii terapeutice
Mierea de salcam este recomandata in urmatoarele scopuri:

infectii bronho-pulmonare

impotriva astmului, guturaiului, reumatismului

ajuta somnul

ajuta circulatia sangelui

in scleroza, pneumonie, tuberculoza

in tulburari de memorie

cancer, afectiuni cardio vasculare

Miere de tei
Mierea de tei are calitati linistitoare fiind prescrisa si in afectiunile sistemului nervos si in insomnii,
fiind un bun si natural sedativ nervos.
Continutul mierii de tei
Mierea de tei este trecuta in categoria celor mai bune si celor mai apreciate sorturi de miere, bogata in
vitamine (mai ales vitamina B1 (thiamina)) si aminoacizi, in sedimentul ei granulele de polen ajungand
pana la 70-80 % .

Proprietatile mierii de tei

culoarea galbena-portocalie, roscata

miros-gust: aroma pronuntata, dulce, caracteristica mierii de tei

consistenta: uniforma; fluida, vascoasa sau cristalizata

Miere de fan
Mierea din flori de fan este considerata o miere "completa", fiind recomandata cel mai des pentru
diferite afectiuni. Mierea din flori de fan rezulta din nectarul florilor mai multor plante, nici una nefiind
predominanta. Datorita compozitiei (zaharuri simple, glucoza si fructoza), este direct asimilabila.
Mierea din flori de fan contine, in cantitati mici, vitaminele grupului B si vitamina C. De asemenea,
mierea din flori de fan contine enzime: invertaza, amilaza, catalaza, acizi organici: lactic, gluconic,
saruri minerale: fier, potasiu, calciu, fosfor.
Proprietatile mierii de fan

culoarea galbena-aurie, galbena-portocalie

miros-gust: placut, dulce

consistenta: uniforma; fluida, vascoasa sau cristalizata

Indicatii terapeutice
Mierea din flori de fan este indicata in urmatoarele scopuri

actiune diuretica, cicatrizanta, arsuri, ulceratii

adjuvant in afectiuni hepato-biliare

atenueaza crizele de astm

afectiuni gastro-intestinale

anemii, hepatite

adjuvant in tratarea unor tumori

influenteaza sanatatea organismului

Mierea de floarea soarelui

In sedimentul ei granulele de polen ajung uneori pana la 100 %. Datorita continutului mare de
glucoza, cristalizarea se declanseaza mult mai repede fata de celelalte sorturi de miere, uneori chiar in
faguri, extractia ei trebuind sa se faca repede. Calitati terapeutice: este indicata ca adjuvant in
tratarea bronsitelor si a bolilor de stomac.

Mierea de menta
Are aroma mentei si gust dulce, consistenta uniforma, vascoasa, cristalizeaza in granule marunte,
incomplet. Are culoare verzui-brun roscata si se recolteaza in cantitati mari in Delta Dunarii si zonele
de inundatie ale acesteia. Contine o cantitate mare de vitamina C si datorita calitatilor nutritive si
terapeutice, se cauta pentru consum.
Recomandari:

proprietati analgezice;

foarte bun tonic si antispastic (amelioreaza durerile specifice unei colici sau dischinezii biliare
s.a.);

usureaza digestia;

combate balonarea.

Mierea de rapita
Este de culoare galbena-deschisa, foarte dulce, are un gust si miros placut, cu o consistenta densa,
dizolvandu-se greu in apa. Cristalizeaza la 10-12 zile de la extractie, chiar in faguri, luand o culoare
albicioasa si usor galbuie. De aceea recoltarea trebuie facut rapid, la terminarea infloririi. Uleiul de
rapita contine enzima Q3 necesara oaselor. Din acelasi motiv mierea de rapita poate fi folosita ca
adjuvant in tratarea osteoporozei. Este o miere tartinabila, ce poate fi usor confundata cu serbetul.
Propolis
Calitatile propolisului
Studiile evidentiaza ca propolisul prezinta avantajul de a fi un veritabil antibiotic natural, la fel de
eficient ca streptomicina si penicilina, administrate frecvent. Propolisul, ca si antibioticele obtinute
industrial, are actiune decisiva asupra unui mase de germeni cum sunt stafilococii, streptococii, unele
bacterii. In plus, propolisul, comparativ cu antibioticele industriale, nu prezinta efecte adverse. Studiile
mai arata ca simpla administrare a unei ratii de propolis sporeste capacitatea de functionare a
creierului pentru cel putin 6 ore. Propolisul s-a dovedit eficient in echilibrarea metabolismului,
prevenirea imbatranirii celulelor, reglarea sistemului hormonal si cresterea productiei de anticorpi
pentru eficientizarea sistemului imunitar.
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceste calitati ale propolisului sunt conferite de flavonoide. Exista
aproximativ 500 de flavonoide diferite, fiecare fiind purtatoarea unei calitati benefice pentru sanatatea
omului. Dintre aceste flavonoide, o buna parte se gasesc in propolisul obtinut din polenul adunat de
albine din flori. In propolis se mai afla un compus numit propoline, extrem de valoros si care se
administreaza sub forma de granule, pudra sau lichid. Mai trebuie retinut ca, pe langa aceste
flavonoide, propolisul reprezinta si o importanta sursa de uleiuri esentiale, oligoelemente (aluminiu,
crom, nichel, zinc, magneziu etc.), vitamina B3 si caroten.
Continutul propolisului
Propolisul contine: glucide, aminoacizi, vitamine, saruri minerale, uleiuri
Indicatii terapeutice

Propolisul are actiune:

antibacteriana

anttimflamatorie

repatoprotectoare

antioxidanta

alergena (impotriva alergiilor)

cicatrizanta, anestezica

Este adjuvant in tratarea unor boli:

diabet

scleroza

distrofie musculara

anorexie mentala

afectiunile stomatologice

circulatia sangelui

afectiuni gastro-intestinale

afectiuni cardio-vasculare

Polen
Calitatile polenului
Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si
organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite
ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului.
Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute
in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia,
imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca
mai bine parul, hranindu-i radacinile.
Continutul polenului
Polenul contine:

proteine

glucoza

fructoza

vitamine

minerale

Indicatii terapeutice
Polenul este un fortificant general.
Este adjuvant terapeutic in tratarea multor boli:

favorizeaza circulatia venoasa si arteriala

decongestioneaza ficatul si prostata

actioneaza favorabil asupra rinichilor si vezicii biliare

are efecte beneficii asupra miocardului

afectiuni ORL, anorectale, stomatologice, etc