S-a fcut odat lui ntrebare, de la oarecari care intraser la dnsul, despre

petrecerea sufletului i despre ce loc va fi sufletului dup ieirea de aici; iar

n noaptea urmtoare l-a chemat pe dnsul duhul de sus, zicnd: Antonie,
sculndu-te, iei i vezi!" i ieind - c tia de cine trebuie s asculte - i
privind, a vzut pe oarecine lung, urt i nfricotor, stnd i ajungnd pn
la nori, i pe oarecari suindu-se de ca i cum zburau, iar acela i ntindea
minile, iar unii erau oprii de dnsul, iar alii, zburnd mai presus i trecnd,
fr grij petreceau de aici. Spre unii ca aceia acel urt scrnea din dini, iar
spre cei ce cdeau se bucura, i ndat s-a fcut glas ctre Antonie: nelege
ce vezi!" i ndat, deschizndu-se lui cugetul, a neles cum c este trecerea
sufletelor, iar acel lung care sttea este Diavolul ce pizmuiete credincioilor,
care pe cei vinovai [datori] lui i ine i-i oprete a trece, iar pe cei ce nu s-au
plecat lui nu-i putea ine, aceia suindu-se mai presus. Aceasta vznd iari,
i oarecum pomenire fcndu-i, mai vrtos se nevoia a spori ntru cele
dinainte.
(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de tefan Voronca, Editura Egumenia,
Galai, 2009, p. 61)