Hranirea Energetica Suplimentara a Albinelor: de ce, cand si cum sa hranim?

Scris de Radu Gu?escu | postat in Apicultura de la Pasiune la Profesie, Nutritie

| 18
Asa cum am spus in finalul articolului anterior publicat pe blog, astazi voi pre
zenta detalii legate de obiectivele hranirilor suplimentare, dar si despre alege
rea momentelor si modalitatilor de hranire.
Este acceptat unanim ca albina are nevoie de nectar si polen pentru a supravietu
i si a se dezvolta. Insa exista situatii in care resursa naturala de nectar lips
este si atunci apare necesitatea interventiilor de suplimentare a hranei glucidi
ce. Aceste hraniri suplimentare trebuie sa aiba un obiectiv clar si in functie d
e asta se poate decide cand si cum sa fie facute aceste hraniri.
Ca principii generale, administrarea zaharului in concentratii crescute (zahar g
ranule, turte de zahar, sirop 2:1, sirop 5:3 si chiar sirop 3:2) sunt indicate i
n hranirile de completare, ele neavand un impact stimulativ major asupra familie
i. Siropurile cu o concentratie mai mica de sucroza (cum ar fi siropul din zahar
si apa in proportie de 1:1, adica o concentratie de 50%) ajuta la stimularea fa
miliei si astfel la accelerarea dezvoltarii ei.
Va propun in continuare o prezentare a celor mai frecvente exemple concrete de o
biective ce se pot propune prin hranirile suplimentare glucidice, precum si solu
tiile de hranire recomadate pentru indeplinirea lor.
1. Completarea rezervelor pentru iernare
Recomandarea este de a utiliza solutie de zahar si apa in raport 2:1 adica 67% c
oncentratie de sucroza. Completarea pentru iernare se face de obicei prin hranir
i in cantitati mari (3-4 litri per administrare), evident insa ca acestea trebui
e corelate cu puterea familiei sau roiului. Intrucat solutia de zahar si apa in
raport 2:1 este una saturata, dizolvarea zaharului se face destul de greu si atu
nci se prefera de multe ori o solutie cu raportul zahar/apa de 5:3 sau chiar 3:2
. Din punctul meu de vedere, acestea sunt variante la fel de bune in conditiile
in care completarea nu se face foarte tarziu. In caz contrar excesul de umiditat
e face ca albina sa capaceasca mai greu rezervele si astfel sa apara riscurile b
inecunoscute: fermentarea siropului in faguri care poate conduce la aparitia diz
enteriei. Mai jos veti gasi cateva cifre care sa va ajute la calcularea cantitat
ilor in cazul in care se prepara sirop 2:1.
Apa (litri)
Zahar (kg)
Sirop (litri)
1
2
2.26
10
20
22.6
100
200
226
2
4
4.52
20
40
45.2
200
400
452
Sirop (litri) Apa (litri)
Zahar (kg)
10
4.46
8.9
20
8.85
17.7
50
22.1
44.2
100
44.2
88.4
200
88.4
176.8
1000
442
884
2. Stimularea familiilor primavara sau in perioadele lungi fara cules (pentru me
ntinerea puietului si a efectivelor)
Asa cum am spus mai sus, stimularea se realizeaza cel mai eficient cu solutie di
luata de apa si zahar in proportie de 1:1. Aici este o discutie pe care doresc s
a o dezvolt pentru ca am observat un lucru care se petrece frecvent la sfarsitul
iernii sau primavara foarte devreme. Se utilizeaza turte de zahar nu numai in s

copul completarii rezervelor (desi nu ar trebui ajuns in aceasta situatie, e de

preferat hranirea cu turte de zahar daca exista riscul ramanerii fara hrana), ci
turtele de zahar sunt folosite si in scop stimulativ. Se merge pe ideea ca prin
consumul de turta se ridica temperatura ghemului (ceea ce este real, dar nu nea
parat benefic) si astfel se declanseaza cresterea de puiet timpurie. Din punctul
meu de vedere, declansarea pontei in familiile sau roiurile bine organizate (po
pulatie si hrana) se face in mod natural in luna ianuarie (cel tarziu inceput de
februarie in anii dificili) intr-un ritm pe care familia il decide adaptat nevo
ilor si posibilitatilor sale. Odata inceputa ponta, albina creste temperatura in
teriorului ghemului la aproximativ 34 de grade si creste consumul de miere.
Mierea stimuleaza mult mai bine familia decat turta de zahar datorita reziduului
de polen pe care il contine. Deci personal nu vad beneficii in hranirea cu turt
a de zahar decat daca, repet, se constata pericolul epuizarii rezervei din toamn
a. Sustinerea cresterii de puiet primavara devreme sau in perioadele fara cules
prin hrana energetica (precizez energetica pentru ca in acest caz hrana proteica
este cel putin la fel de importanta, voi detalia in urmatoarele articole) se fa
ce cel mai bine prin administrarea de sirop 1:1 in cantitati mici sau moderate.
Primavara administrarile se pot face numai atunci cand temperatura permite. Nu m
a refer numai la temperatura din ziua administrarii, ci la o perioada cu tempera
turi care sa permita ventilarea siropului de catre albina. Altfel, prin introduc
erea unei cantitati mari de apa in stup si care nu va putea fi evaporata, creste
riscul aparitiei nosemozei, perioada de primavara fiind una extrem de delicata
din acest punct de vedere. De multe ori nu imi explic situatiile in care vad ca
apicultorii cauta solutii de reducere a condensului pe timpul iernii, dupa care
administreaza sirop 1:1 cand temperaturile sunt inca prea scazute si apoi se int
reaba ce a favorizat explozia sporilor de Nosema.
3. Hranirea suplimentara pentru stimularea colectarii de polen sau pentru mentin
erea cresterii de trantori
In ambele situatii se poate utiliza cu succes siropul de zahar 1:1 in cantitati
mici pana la moderate (1-2 litri saptamanal). Stimularea pentru colectarea polen
ului are, pe langa utilitatea posibila a obtinerii de polen pentru comercializar
e, si un rol important in perioadele de final de sezon activ. Prin hranirea in p
erioada respectiva se obtine un dublu beneficiu: se mentine ponta matcii la un n
ivel bun (in vederea cresterii populatiei tinere de iernare), dar se si asigura
necesarul de pastura care devine un punct cheie in dezvoltarea din primavara urm
atoare.
Mentinerea populatiei de trantori, desi ar putea fi considerata un obiectiv spec
ific crescatorilor de matci, ar trebui serios luata in considerare si de catre c
ei care imperecheaza in stupine regine pentru necesarul propriu. Prin mentinerea
unei populatii optime de trantori imperecherea se va produce in conditii mult m
ai bune. Mai mult, prin hranirea suplimentara se poate incuraja cresterea de tra
ntori la familiile cu cele mai bune insusiri in conditiile in care nu exista pos
ibilitatea instalarii unei stupine separate de reproductie. Chiar daca eficienta
metodei acesteia de selectie nu este cea mai crescuta, reprezinta un prim pas p
ractic in procesul de selectie al liniei paterne.
Va prezint cateva cifre care va pot ajuta la calcularea cantitatilor in cazul pr
epararii siropului 1:1.
Apa (litri)
Zahar (kg)
Sirop (litri)
1
1
1.575
10
10
15.75
100
100
157.5
2
2
3.15
20
20
31.5
200
200
315
Sirop (litri) Apa (litri)
Zahar (kg)
10
6.35
6.35

20
50
100
200
1000

12.7
31.7
63.5
127
635

12.7
31.7
63.5
127
635

In toate situatiile prezentate mai sus, extrem de importatanta este alegerea mom
entului in care se face hranirea. Hranirile facute prea tarziu sau prea devreme
pot sa duca la rezultate nedorite si sa reprezinte o pierdere de timp si de bani
pentru apicultor. Spre exemplu, o completare prea tarzie a rezervelor sau o sti
mulare prematura pot sa nu aduca beneficiile prognozate si chiar sa produca dese
rvicii albinelor. La fel, lipsa interventiilor in perioadele lungi fara cules sa
u chiar interventiile prea tarzii in astfel de situatii pot aduce prejudicii maj
ore familiilor si roiurilor. Pe langa reducerea drastica a puietului si ca rezul
tat ulterior al efectivelor, in perioadele lungi fara cules scade dramatic si in
stinctul de igiena al familiei, ceea ce poate conduce la o incidenta crescuta a
bolilor specifice.
Se considera de multe ori ca albina ar trebui sa se descurce singura in perioada
sezonului activ. Asa numita teorie naturalista. Desi in parte sunt lucruri real
e, exista limite ale acestei teorii pe care experienta practica le-a aratat. Ast
a in special pentru ca natura nu ofera tot timpul conditiile cele mai propice de
dezvoltare a albinei. Exista un mecanism normal de limitare a supradezvoltarii
unei anumite specii si astfel de mentinere a unui echilibru. Ca sa nu mai spun c
a din pacate, asa cum bine spunea Randy Oliver, albina (si nu numai ea) se afla
de multa vreme intr-o continua concurenta cu omul, care pentru satisfacerea dife
ritelor sale nevoi ii modifica conditiile de viata (spre exemplu folosirea insec
ticidelor pentru a spori productia, folosirea monocultrilor, defrisari pentru a
face loc la constructii si alte asmenea activitati). Apicultorul profesionist nu
poate lasa doar natura sa decida evolutia familiilor sale asa cum vad ca se pro
moveaza de ceva vreme de catre diversi naturalisti . Folosind cea mai elementara lo
gica, putem vedea ca si in conditii naturale propice de viata inmultirea albinei
este limitata chiar de catre natura. Altfel cum se explica faptul ca intr-o pad
ure virgina sa spunem populatia de albina ramane constanta, desi in sezonul acti
v familiile se inmultesc natural prin roire macar o data? Si atunci ce mai putem
spune de situatia in care ne aflam astazi, cand conditiile de viata pentru albi
na sunt destul de departe de cele ideale. Rezulta deci ca utilizarea hranirilor
suplimentare in perioadele lungi fara cules are un rol esential in obtinerea uno
r rezultate bune.
Momentul acestor hraniri depinde de multe variabile (puterea familiei/roiului, c
lima, zona, culesuri etc.) si vor exista mereu opinii diferite privitoare la mom
entul optim de hranire. Conceperea unui sistem de hraniri adaptat nevoilor fieca
rui apicultor din punct de vedere al perioadelor cele mai bune de hranire este u
na dintre responsabilitatile sale majore care presupune o foarte buna informare
si ceva experienta practica.
In articolul de astazi am incercat sa simplific cat mai mult si sa ofer informat
ii practice care sa ajute la implementarea unui sistem fiabil de hraniri glucidi
ce suplimentare. In acest domeniu lucrurile sunt destul de clare si nu ar trebui
complicate inutil (raspunsurile la nevoile energetice ale albinei au fost studi
ate si dovedite de multa vreme, in totala opozitie cu situatia hranei proteice u
nde exista inca o evolutie continua a informatiilor). Este evident ca beneficiil
e hranirilor suplimentare sunt maxime atunci cand se asigura ambele resurse, ata
t cea glucidica, cat si cea proteica. Tocmai de aceea in articolele viitoare ma
voi referi la principiile si formulele optime de hranire proteica suplimentara a
albinei care sa ne ajute sa intervenim cat mai bine informati.