Nosemoza albinelor: cauze si cum o putem controla

Ceea ce va propun in articolul de astazi este sa privim mai atent si in

profunzimea lucrurilor un subiect care desi in apicultura din Romania nu este
atat de discutat, in apicultura altor tari a devenit subiectul principal de
cercetare, si aici ma refer la nosemoza albinelor, provocata atat de Nosema
Apis cat si de Nosema Ceranae.

Pentru a intelege exact la ce nivel de raspandire a ajuns nosemoza cauzata

de cei doi paraziti, voi mentiona doar cateva cifre care ar trebui sa ne puna
serios pe ganduri: in Statele Unite ale Americii prezenta bolii a fost
identificata in 60% din stupinele testate. In Europa, la nivelul anului 2008 a
fost identificata si recunoscuta prezenta sporilor de Nosema Ceranae (care
cauzeaza poate cea mai periculoasa forma de nosemoza) in urmatoarele tari:
Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Italia, Spania, Suedia si
Elvetia.

In opinia mea, in acest moment ambele forme de nosemoza sunt prezente in

toate tarile in care se practica apicultura in mod profesionist si voi explica de
ce cred asta. Daca nici asta nu v-a pus pe ganduri, va mai dau un exemplu
extrem de concludent: in Spania, probabil cea mai afectata tara din Europa
de Nosema Ceranae, s-a ajuns aproape la injumatatirea septelului apicol din
cauza deceselor cauzate de Nosema Ceranae. In regiunea Salamanca din
Spania s-au raportat numai in noiembrie 2004 pierderi de aproximativ 20000
de familii de albine. Insusi Fratele Adam, in cartea sa Breeding the honeybee
nota: In zilelele noastre se gaseste cu greu o colonie complet libera de
nosema, char daca in general nu exista semne de boala. Aceasta afirmatie
era facuta in 1982.

Daca tinem cont ca trendul de-a lungul ultimilor ani a fost de crestere a
infestarilor cu nosemoza, puteti realiza ca ar trebui sa fim foarte atenti si
preocupati de acest subiect. Fara a avea intentia de a crea teama in randul
apicultorilor, cred ca o informare reala si concreta pe acest subiect poate face
diferenta dintre succes si esec in apicultura. In acest caz, abordarea clasica
de tipul ce inseamna boala si tratamente recomandate s-a dovedit a fi
falimentara. E nevoie de mult mai mult. E nevoie de o intelegere profunda a
fenomenului. Pentru ca daca cineva ar fi avut o solutie clara si simpla nu ar

mai exista problema. Din pacate, in Romania lipsa unei strategii nationale de
control si raportare nu permite formarea unei opinii clare asupra nivelului de
prezenta al bolii. Tocmai din aceasta cauza, cred ca este responsabilitatea
fiecarui apicultor care se doreste a fi profesionist ca macar de doua ori pe an,
primavara devreme si toamna tarziu sa realizeze controlul sanitar-veterinar al
familiilor pentru nosemoza. Este primul pas si unul esential in a preveni sau
lupta cu aceasta patologie.
Cauzele raspandirii nosemozei

Haideti sa vedem in continuare de ce s-a ajuns in aceasta situatie si de

asemenea cateva opinii despre ce am putea face in lupta contra nosemozei.
In primul rand, tocmai lipsa unui control periodic si riguros a condus in prima
faza la dezvoltarea exploziva a numarului de familii infestate. Si asta pentru
ca spre deosebire de alte boli, cum ar fi infestarea cu Varroa, nosemoza poate
fi diagnosticata mult mai greu dintr-un motiv elementar: nu se vede cu ochiul
liber, fiind necesare analize de laborator. Mai mult decat atat, prezenta
simptomelor este mult mai dificil de identificat, fiind necesare o informare si o
pregatire a apicultorilor in acest sens. Nu degeaba Randy Oliver, poate cea
mai mare autoritate in domeniul nutritiei si bolilor albinei numea nosemoza
ucigasul tacut al albinelor. Spre exemplu, se face de multe ori o confuzie intre
nosemoza si diaree sau dizenterie. Chiar daca nosemoza poate favoriza
aparitia diareei, in multe cazuri de infestare cu Nosema Apis si in toate
cazurile de infestare cu Nosema Ceranae nu apare diareea. Cum de altfel se
poate manifesta dizenteria fara sa existe infestare cu Nosema. Deci se face o
asociere partial neadevarata intre cele doua.

Asa cum am spus, nu o sa insist asupra descrierii stiintifice sau clasice a celor
doua tipuri de paraziti, informatii detaliate pot fi gasite foarte usor pe
internet. Cred ca mult mai util este sa intelegem cum ar trebui sa abordam
aceasta situatie creata la nivel global si care ne poate afecta grav in conditiile
in care nu suntem pregatiti. Sa vedem intai ce anume ne-a condus catre
aceata situatie.

Este inutil de spus ca Nosema exista de foarte mult timp, ar fi o greseala sa

credem ca este ceva nou aparut. Totusi, de-a lungul timpului albinele au
reusit sa creeze o rezistenta care le-a permis sa supravietuiasca in lupta cu
aceasta boala. Si atunci intrebarea logica ar fi de ce in ultima perioada
lucrurile au degenerat. Din punctul meu de vedere exista cativa factori care
sunt greu de controlat cum ar fi modificarile climatice si de mediu care au

influentat calitatea si frecventa culesurilor de nectar si polen. Din pacate,

acesti factori nu pot fi influentati de catre apicultori, asa ca ar trebui sa ne
focusam pe ceea ce putem influenta. Si din fericire, sau poate din nefericire,
majoritatea factorilor care conduc la explozia nosemozei tin de apicultor.
Cum putem tine sub control nosemoza

Pe langa masurile deja arhicunoscute si recomandate de prevenire a bolii

cum sunt iernarea familiei cu o populatie cat mai numeroasa, hrana suficienta
si de calitate buna, cuib bine strans, evitarea condensului si curentilor de aer
in timpul iernarii, folosirea substantelor de genul uleiurilor volatile sau
Fumagilinei pentru preventie sau tratament, cred ca ar trebui sa privim in
mod special doua aspecte esentiale. Principala modalitate de raspandire a
sporilor de Nosema o reprezinta ceara. Acesta este si motivul pentru care
albinele lucratoare care curata si pregatesc celulele pentru ouat sunt
infestate in cea mai mare masura. De aici se porneste un cerc vicios:
albinelor doici li se reduce viata prin ingerarea sporilor, nu mai ating stadiul
de culegatoare si astfel observam o familie bine populata care are o productie
extrem de mica. Si tragem concluzia absoluta ca avem un tip de albina de
carne. In cazurile mai grave populatia de doici scade atat de mult incat
puietul nu mai poate fi ingrijit si se ajunge si la boli ale puietului.

Deci, acordati maxima importanta sursei de unde va achizitionati faguri

artificiali, teoretic ei ar trebui se provina din ceara sterilizata, dar parerea
mea este ca sunt cazuri in care procesul tehnic nu se respecta in totalitate si
astfel se ajunge la o raspandire incredibil de rapida a sporilor de Nosema. Mai
mult, schimbati fagurii din cadrul familiilor conform unui program prin care la
fiecare trei ani sa existe faguri complet noi in fiecare stup. In cazul in care in
urma analizelor exista spori de Nosema in unele familii este recomandat sa
inlocuiti fagurii din familiile afectate si sa-i dezinfectati prin fumigatie cu acid
acetic 60%. Indepartati din stupina familiile infestate pentru evita
contaminarea celorlalte. Contaminarea se realizeaza in special prin schimbul
de faguri intre familii, fagurii proveniti din familii afectate si introdusi in familii
sanatoase le vor infesta si pe acestea. Nu mai are rost sa precizez cata
atentie trebuie sa existe in cazul achizitiei de roiuri sau familii pe faguri
provenind din alte stupine.

Si totusi, desi cred ca aceste lucruri sunt cunoscute de catre majoritatea

apicultorilor si in multe cazuri chiar respectate de catre acestia, nu s-a reusit
rezolvarea sau macar ameliorarea problemei. Pentru ca in foarte multe cazuri

nu se tine cont de cel mai important aspect in lupta contra Nosema Apis si
respectiv Ceranae: vitalitatea albinei este cea care controleaza intensitatea
manifestarii nosemozei si permite sau impiedica dezvoltarea acesteia. De ce
s-a pierdut si cum se poate recastiga vitalitatea familiilor de albine?
Raspunsul este unul cat se poate de evident: cresterea matcilor in lipsa unor
programe de crestere si selectie sau, si mai grav, programe de selectie
bazate doar pe mentinerea puritatii au condus catre cosangvinizari
necontrolate. Nu voi detalia aici cum imperecherea de linie de exemplu duce
la un grad crescut de cosangvinizare necontrolata. Cosangvinizarile repetate
si atentie, necontrolate, au condus la o scadere a vitalitatii familiilor de albine
si implicit o scadere a rezistentei lor la Nosema.

In foarte multe stupine unde se produc matci se foloseste metoda clasica prin
care se alege cea mai buna matca drept matca de reproductie fara sa se tina
cont de istoricul si provenienta ei. Imperecherea se face de multe ori in
aceeasi stupina unde se afla si trantorii sai si astfel apare primul grad de
cosangvinizare. Apoi in anii urmatori se alege o fiica foarte buna care insa
poate avea surori sau semi-surori in stupina in care se imperecheaza. Si astfel
se ajunge in final la o cosangvinizare necontrolata din ce in ce mai mare si
evident la o scadere a rezistentei si vitalitatii. Din punctul meu de vedere
aceasta este principala cauza a raspandirii din ce in ce mai puternice a
acestui parazit. Rezolvarea nu consta in niciun caz in tratamente chimice care
au efect pe termen scurt, dar pe termen lung slabesc si mai mult rezistenta
albinei. Sunt de acord ca pe termen scurt si in caz de urgenta sunt necesare
si ajuta. Dar lupta cu natura nu poate fi castigata astfel. Cum ne putem
imagina ca un tratament poate reprezenta o solutie solida pe termen lung
cand in America spre exemplu, unde aproape toti apicultorii utilizeaza
Fumagilina, exista printre cele mai mari procente de infestare?

Se poate observa deci ca orice masura in afara de un control strict al

materialului genetic nu poate decat cel mult sa ajute, in nici un caz nu
rezolva situatia creata. Iar acesta este doar primul pas. Ca sa intelegeti exact
ce vreau sa spun va ofer un exemplu concret: una dintre tarile care au inteles
cel mai bine lucrul acesta este Suedia. Citeam zilele trecute un material al
Universitatii Suedeze pentru Stiinte Agricole despre cresterea albinelor
rezistente la boli si in special la nosemoza. Programul lor de selectie in acest
sens a inceput acum 15 ani si abia in ultimii 8 ani au obtinut rezultate din ce
in ce mai bune, facandu-se progrese de la an la an. Cred ca putem invata
ceva din exemplul acesta. Si chiar daca in Romania nu exista o strategie
nationala, pana la urma depinde de fiecare dintre noi sa ne pregatim si sa fim
din ce in ce mai buni.