Tipuri de stupi: ce utilizam in stupine si de ce

Dupa ce in articolele anterioare am descris tipurile si rasele de albina din

stupinele noastre, in articolul acesta vom prezenta cateva informatii despre
tipul de stup pe care il utilizam si in special motivele care ne-au determinat
sa adoptam acest model: cutie Dadant 10 rame pentru familiile cu matci din
rasele caucaziana, carpatina, carnica si cutie Dadant 12 rame pentru
buckfast si italiana, ambele tipuri de cutii avand magazii de 1/2.

Nu cred ca mai este necesar sa spunem ca tipul de stup folosit influenteaza

rezultatele productiei de miere obtinuta. Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam
ca stupul modern este din multe puncte de vedere mai degraba un
instrument important pentru apicultoraici ne referim la usurinta in
manipulare si alte aspecte asemanatoare. Albinele sunt prin natura lor fiinte
extrem de adaptabile, o scorbura in copac sau o gaura intr-o stanca formand
in multe cazuri habitatul ei normal.

Ca si in cazul raselor de albine, exista numeroase opinii legate de stupul

perfect. Cu siguranta nu stim care este acela, ceea ce credem este ca un stup
apropiat de ideal nu ar trebui sa fie unul complicat, ci dimpotriva, sa fie cat
mai simplu de utilizat si cat mai util din punct de vedere practic. Tocmai de
aceea, mentionam de la bun inceput ca nu promovam un anumit tip de stup
sau criticam un alt model, ci doar prezentam un mod de lucru.

Asa cum foarte multi dintre cititorii nostri o stiu deja, mult mai importanta
decat cutia folosita este albina din ea. Totusi, in alegerea stupului trebuie
tinut cont de un aspect extrem de important: marimea cuibului de puiet pe
care un tip de cutie il asigura.

Acesta este si motivul pentru care utilizam doua tipuri de cutii Dadant pentru
cuib. Matcile caucaziene, carpatine si carnica dezvolta si ingrijesc in mod
normal in medie opt rame de puiet de dimensiune Dadant in timpul sezonului
apicol, iar italienele si buckfastul sunt matci mai prolifice care mentin o
populatie mai numeroasa si ating in sezon 10 rame de puiet, deci au nevoie
de un cuib mai mare. Pentru acestea folosim Dadant modificat de 12 rame.

Practic, Dadantul de 12 rame asigura aproximativ 85000 de celule in care

matca poate oua, fata de aproximativ 70000 cat asigura Dadantul clasic.

Trecerea pe care am facut-o de la 10 la 12 rame pentru familiile de buckfast

si italiana a fost influenta de argumentele obtinute in urma experientei
practice pe care Fratele Adam le-a prezentat in cartea sa Beekeeping at
Buckfast Abbey. In observatiile sale, Fratele Adam preciza ca intre 1920 si
1930 majoritatea coloniilor sale aveau cuibul in cutii British Standard de 10
rame. Odata cu raspandirea albinei italiene de dupa primul razboi mondial, in
Anglia s-a trecut intr-o noua etapa a apiculturii moderne. Era acceptat de
catre majoritatea apicultorilor ca o matca mult mai prolifica fata de albina
locala (albina vest-europeana) asa cum este italiana avea nevoie de un spatiu
mult mai mare pentru puiet fata de cat oferea o singura cutie de British
Standard (precizam ca o cutie British Standard are dimensiuni asemanatoare
cu o cutie Langstroth, fiind insa mai mica decat aceasta).

Cel mai greu de decis a fost daca marirea cuibului de puiet ar trebui facuta
prin utilizarea unei singure cutii mai mari sau doua cutii mai mici. Majoritatea
apicultorilor progresisti au fost in favoarea cutiei Langstroth care oferea mai
mult spatiu pentru puiet, dar in ciuda acestui plus, spatiul era insuficient
pentru o regina prolifica. Asa ca s-a pus problema adoptarii modelului comun
in America, acela cu doua cutii pentru puiet. Fratele Adam precizeaza ca a
refuzat adoptarea acestui model din doua motive: trebuiau examinate 20 de
rame la fiecare control, ceea ce insemna timp suplimentar consumat, dar mai
ales ca, asa cum experienta a demonstrat, spatiul dintre cele doua cutii cu
puiet tinde sa devina o bariera pentru matca, iar ca rezultat, desi exista un
spatiu mare pentru ouat, aria de puiet este foarte rar egala cu situatia in care
nu exista o asemenea bariera sa obstructioneze miscarea matcii. Asa ca
alegerea sa a reprezentat-o cu cutia Dadant cu 12 rame pentru puiet si
magazii de 1/2 pentru miere. Daca la inceput argumentul decisiv a fost
mentinerea unui cuib de puiet cat mai compact, rezultatele ulterioare au
dovedit eficienta deosebita a acestui tip de stup.

Pentru a testa acest lucru, in vara anului 1924 Fratele Adam a mutat jumatate
din stupii cu care lucra in noile cutii de 12 rame Dadant cu magazii de 1/2, iar
cealalta jumatate a ramas pe 10 rame British Standard, dar cu doua cutii
pentru puiet, adica un model de stup aproape identic cu Langstroth-ul
american. Anul urmator a fost unul foarte bun in ceea ce priveste cantitatea
de nectar, iar rezultatele comparative intre cele doua modele de stupi au fost
uimitoare. Coloniile aflate in cutii Dadant de 12 rame au atins cele mai

optimiste asteptari, nu numai din punct de vedere practic, dar mai ales printro diferenta substantiala a surplusului de miere produs. Coloniile aflate in
cutiile de Dadant de 12 rame au cules o cantitate dubla fata de cele aflate in
doua cutii mai mici. Testele comparative care au implicat 120 de colonii, din
care jumatate erau pe 12 rame Dadant si celalta jumatate pe rame British
Standard, situate in trei locatii diferite, au continuat pe o perioada de 5 ani.
La sfarsiul celor cinci ani, avantajele oferite de stupii pe Dadant pe 12 rame
erau evidente si de necontestat. Asa ca in anul 1930 toti stupii de la Buckfast
au fost trecuti in cutiile pe 12 rame.

In timpul acestor teste comparative, existau numeroase opinii ca o cutie pe

12 rame Dadant ar putea sa fie prea mare si ca pana la urma apicultorul
doreste miere, nu albine. S-a demonstrat in urma testelor nu numai ca exista
o relatie directa intre numarul de albine si cantitatea de miere obtinuta, in
sensul cresterii cantitatii de miere la familiile cu populatie mare, dar in
special ca la acelasi numar de albine coloniile aflate intr-o singura cutie au
cules mult mai multa miere decat cele impartite in doua cutii mai mici.

Desigur ca trebuie sa existe un echilibru intre albina doica si albina

culegatoare. Din pacate, in cele mai multe cazuri, din cauza in special a
nosemozei, atat de subevaluata de multi apicultori, acest echilibru se pierde,
in sensul ca exista foarte multe doici si putine culegatoare, moartea albinei
cauzata de nosemoza petrecandu-se mult mai devreme decat ar trebui. Si
atunci se observa situatii in care un stup plin de albina nu reuseste sa aduca
miere sau sa o urce in etaj. Inainte de a afirma ca albina respectiva este de
carne, asa cum am auzit in multe situatii, ar trebui efectut un control sanitar
al familiei. O familie de albine sanatoasa si bine populata va depasi mereu ca
rezultate o familie cu o populatie scazuta. Nici un apicultor nu poate spera sa
atinga culesuri maxime de miere fara o familie puternica. Pe de alta parte,
este extrem de greu sa atingi o familie puternica, chiar daca matca este
foarte prolifica, atat timp cat cutia restrictioneaza aria de puiet. In asemenea
situatii, de multe ori este acuzata rasa de albine, cand de fapt vina este a
apicultorului.

In finalul articolului, incheiem cu o opinie a Fratelui Adam care sintetizeaza

perfect continutul de mai sus:

Stupul pe care l-am ales serveste scopului nostru intr-un mod admirabil.

Totusi, nu as vrea sa las impresia ca recomand adoptarea acestui stup de

catre toata lumea. Stupul Dadant pe 11 rame care este mai des intalnit ar fi
aproape la fel de eficient. De fapt, asa cum am observat, culesuri bune pot fi
obtinute cu aproape orice tip de stup, dar nu orice tip de stup indeplineste
cerintele practice de a face lucrul mai usor si de a economisi timp. O ultima
remarca: un stup de dimensiunea celui utilizat de noi va conduce la
dezamagiri foarte mari daca in interiorul sau nu se afla o regina de cea mai
inalta calitate.