Etimologia cuvntului a fost dezbtut de numeroi etnologi i filologi, propunndu-se variate

explicaii pentru originea sa.

Nicolae Constantinescu, etnolog al Universitii din Bucureti, a afirmat c nu exist atestri
documentare ale acestei srbtori dect n secolul al XIX-lea, ceea ce nu nseamn mare lucru pe
scara timpului. Profesorul a propus ca etimologic, el provine din derivarea cuvntului dragdragul( cu tema slava), adugnd c nu putem ti sigur, pentru c n domeniul etimologiei eti tot
timpul pe nisipuri mictoare. Lingvistul Lazr ineanu a propus analogia cu dragu-bete, sufixul
-bete fiind folosit n zonele din Oltenia, semnificnd adunare, mulime. [1] Etnograful Marcel Lutic
de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei srbtori populare,
considernd c majoritatea denumirilor ei provin de la Aflarea Capului Sfntului Ioan Boteztorul,
srbtoare religioas celebrat pe 23 februarie care n slav se numete Glavo-Obretenia. Romnii
au adaptat-o, astfel aprnd sub diverse nume (Vobritenia, Rogobete, Bragobete, Bragovete)
n perioada Evului mediu, pn cnd s-a impus n unele zone (sudul i sud-estul Romniei) ca
Dragobete.[2] Aceast explicaie este data i de Micul dicionar academic, care atest folosirea
cuvntului din anul 1774. E foarte posibil ca la forma actual s se fi ajuns prin confuzii paronimice,
etimologie popular, prin apropierea compusului slav de cuvinte cunoscute din familia lui drag i prin
reinterpretarea lui ca nume propriu de persoan; n acest caz, zeul s-a nscut pornind de la un
nume, a afirmat Rodica Zafiu de la Romnia literar. N.A. Constantinescu, n Dicionar onomastic
romnesc, 1963, trateaz cuvntul Dragobete la articolul despre drag (cu tem slav) i ca
substantiv comun, nsemnnd gndcel de culoare armie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe
pe fiecare elitr, cunoscut i sub numele de trtri sau repede ( Cicindela campestris). n
Dicionarul etimologic al limbii romne, Al. Ciornescu propune ca etimon, cu rezerve, cuvntul
srb drugobrat ce se traduce prin cumnat.[3] Alte teorii expuse de Lutic consider proveniena
numelui de la cuvintele din slava veche dragu i biti, care s-ar traduce prin a fi drag sau de la
cuvintele dacice trago - ap i pede - picioare, acestea transformndu-se, n timp, n drago,
respectiv bete: n parantez fie spus, credem ca dacii au avut o divinitate celebrat n aceast
perioad a anului, divinitate al crei nume nu ni s-a pstrat, dup cum multe alte nume ale
divinitilor dacice nu ne mai sunt cunoscute.[2]