Sunteți pe pagina 1din 53

BIOCHIMIE

CLINICA

METABOLISM LIPIDIC
METABOLISM GLUCIDIC
METABOLISM RENAL
Conf. CSII Dr. Habil Cristiana TANASE

METABOLISM
LIPIDIC

METABOLISM LIPIDIC
Consideratii generale
LIPIDELE clasa de biomolecule insolubile in mediu
apos si solubile in solventi organici nepolari
Origine: exogena alimentara
endogena hepatica
Lipidele formeaza complexe cu grupari proteice
(apolipoproteine) care asigura mentinerea acestora in
mediu apos al plasmei

LIPIDELE SERICE
Consideratii generale
LIPIDELE SERICE forma de transport a acestor
substante intre organele de absorbtie sau de sinteza
(intestin, ficat), organele de depozitare (tesut adipos) si
tesuturile consumatoare.
Chilomicronii

forma de transport a lipidelor alimentare


absorbite la nivelul intestinelor
Acizii

grasi liberi forma de transport a lipidelor


mobilizate din tesutul adipos
Lipoproteinele

cu densitate scazuta (LDL) si foarte


scazuta (VLDL) forma de transport a lipidelor
sintetizate de ficat
Lipoproteinele

cu densitate mare (HDL) forma de

STRUCTURA LIPOPROTEINELOR
CIRCULANTE
Lipoproteinele circulante sunt formate din urmatorii
constituenti:
1.Lipide nepolare hidrofobe: trigliceride si colesterol
esterificat (partea transportata / miezul lipidic)
2.Fractiuni proteice: apolipoproteine din categoria ,
globuline
3.Lipide polare hidrofile: fosfolipide si colesterol liber

CLASIFICAREA LIPOPROTEINELOR
Sunt impartite in patru clase principale in functie de
marime (greutate moleculara), densitate (separare prin
ultracentrifugare si flotatie) si incarcatura electrica
(separare prin electroforeza)
- chilomicroni densitate intre 0,940-0,980; contin 90%
trigliceride; reprezinta 0-2% din cantitatea de
lipoproteine; cresc mult postprandial, fiind generati ca
urmare a ingestiei si absobtiei intestinale a lipidelor
alimentare; dau opalescenta serului
- -Lipoproteine sau LDL - densitate intre 1,019-1,063;
sunt bogate in colesterol (45%); reprezinta aproximativ
33-70% din totalul lipoproteinelor; cresterea acestora

CLASIFICAREA LIPOPROTEINELOR
- Pre-Lipoproteinele sau VLDL - densitate intre 0,951,006; transporta trigliceride, fosfolipide, colesterol
(15%); sintetizate in ficat fiind denumite si chilomicroni
endogeni; reprezinta aproximativ 7-24% din lipoproteine
- -Lipoproteine sau HDL - transporta proteine, fosfolipide,
colesterol (18%, in special esterificat); asigura intoarcerea
la ficat (pentru a fi metabolizat) a colesterolului din
tesuturi, si mai ales din peretele vascular - colesterol
protector; indicator pentru estimarea riscului
cardiovascular; reprezinta aproximativ 10-30% din totalul
lipoproteinelor.

CLASIFICAREA LIPOPROTEINELOR
Pe langa aceste 4 tipuri principale mai sunt descrise
urmatoarele lipoproteine:
-Pre-Lipoproteine: densitate > 1,210; contin acizi grasi liberi,
iar cantitatea lor aproximativa este de 8-13%.
-O fractiune suplimentara intre si pre (intre VLDL si HDL)
reprezentata de lipoproteina A-Lp(a) a carei mobilitate variaza
in functie de fenotip; formata din fosfolipide, colesterol si
apoproteina
B100,
asemanatoare
cu
molecula
plasminogenului; introduce LDL in celule in absenta
receptorilor; reprezinta un factor de risc independent pentru
procesul de ateroscleroza; cantitate normala: <30 mg/dl.
-Lipoproteine cu densitate intermediara IDL; densitate intre
1,004-1,010; se formeaza in plasma circulanta ca urmare a
eliberarii enzimatice a trigliceridelor din chilomicroni si VLDL;
cresc mult postprandial si apar in serul bolnavilor cu

TRIGLICERIDELE
Trigliceridele sunt esteri ai glicerolului cu acizi grasi
Origine:
- exogena lipide alimentare absorbite intestinal
- endogena prin biosinteza pornind de la glicerol-3fosfat si acizi grasi activati (Acil-CoA)
Ficatul si tesutul adipos principale sedii
producatoare de trigliceride

TRIGLICERIDELE
-

constituie aproximativ 95% din lipidele tesutului


adipos

cel mai important depozit de rezerve energetice


ale organismului - prin lipoliza elibereaza acizi
grasi care sunt utilizati in mitocondrie pentru
producerea de energie

in
sange
sunt
hidrolizate
de
enzima
lipoproteinlipaza eliberare de acizi grasi care se
distribuie in diverse tesuturi

ficatul acumuleaza trigliceridele din sange fara o


hidroliza prealabila

TRIGLICERIDELE
Semnificatie clinica
Valori de referinta
Optim

<150 mg/dl

Bordeline crescut

150-199 mg/dl

Crescut

200-499 mg/dl

Foarte crescut

500 mg/dl

TRIGLICERIDELE
Semnificatie clinica
CRESTERI
-hiperlipidemii genetice (tipurile I, II-b, III,
Valori de referinta
IV, V; -deficit de APO C-II) si secundare,
-diabet zaharat,
-guta,
-pancreatita,
-boli hepatice,
-alcoolism,
-sindrom nefrotic,
-boli acute: IMA ating valoarea maxima in
trei -saptamani si pot persista timp de un
an,
-hipotiroidism,
-glicogenoze (boala von Gierke),
-sindrom Down,
-anorexie nervoasa.

SCADERI
abetalipoproteinemi
e,
-malnutritie,
-malabsorbtie,
-hipertiroidism,
-hiperparatiroidism,
-boala pulmonara
cronica obstructiva.

COLESTEROLUL
-

alcool policiclic constituent al tuturor tesuturilor

Origine:
- exogena colesterol alimentar
- endogena biosinteza pornind de la acetil-CoA
Ficatul este sediul principal al sintezei colesterolului
Alte sedii importante: peretele intestinal, glandele
suprarenale, muschii
Colesterolul sintetizat in ficat este incorporat in
principal in VLDL si LDL pentru a fi transportat la
tesuturi
Se prezinta sub 2 forme: libera si esterificata

COLESTEROL TOTAL
Semnificatie clinica
Valori de referinta
Optim

<200 mg/dl

Borderline crescut

200-240 mg/dl

Crescut

240 mg/dl

COLESTEROL TOTAL
Semnificatie clinica
CRESTERI
-hiperlipoproteinemie tip IIb, III,
Valori de referinta
V;
-hipercolesterolemia familiala de
tip IIa;
-obstructie biliara: colestaza,
ciroza biliara,
-nefroza,
-boli pancreatice,
-neoplasm pancreatic si
prostatic,
-hipotiroidism,
-diabet zaharat,
-alcoolism,
-glicogenoza (boala von Gierke),
-dieta bogata in grasimi si
colesterol,
-obezitate

SCADERI
-hipo-/a-beta-lipoproteinemie,
-leziuni hepatocelulare severe,
-hipertiroidism,
-boli mieloproliferative,
-steatoree cu malabsorbtie,
-malnutritie, inanitie,
-anemie cronica
(megaloblastica/
sideroblastica),
-boli acute,
-inflamatii, arsuri severe,
infectii,
-boala pulmonara cronica
obstructiva,
-retard mental.

COLESTEROL LDL
Semnificatie clinica
Optim

<100 mg/dl

Optim la limita

100-129 mg/dl

Borderline crescut

130-159 mg/dl

Crescut

160-189 mg/dl

Foarte crescut

190 mg/dL

COLESTEROL LDL
Semnificatie clinica
CRESTERI
-hipercolesterolemie familiala (tip
Valori de referinta
II-a),
-hiperlipoproteinemiile II-b si III,
-dieta bogata in colesterol si
grasimi saturate,
-hipotiroidism,
-sindrom nefrotic,
-diabet zaharat,
-mielom multiplu si alte
disgamaglobulinemii,
-colestaza,
-insuficienta renala cronica,
-porfirie,
-anorexie nervoasa

SCADERI
-hipo-/a-betalipoproteinemie,
-boala Tangier,
-hipertiroidie,
-anemii cronice,
-afectiuni hepatocelulare
severe, -sindrom Reye,
-stres acut,
-boli inflamatorii articulare,
-afectiuni pulmonare cronice

COLESTEROL HDL
Semnificatie clinica
Interpretare

Valori (mg/dL)

Valori de alerta
clinica

< 40
se asociaza cu risc crescut de boala
coronariana

Optim

>40

Factor protector

>60

COLESTEROL HDL
Semnificatie clinica
CRESTERI
-hiperalfalipoproteinemie (exces
Valori de referinta
de HDL) familiala,
-hipobetalipoproteinemie,
-clearance crescut al trigliceridelor,
-hepatopatie cronica.

SCADERI
-hipoalfalipoproteinemie
familiala (boala Tangier),
-deficit de APO A-I si APO CIII,
-hipertrigliceridemie
familiala,
-afectiuni hepatocelulare,
-colestaza,
-boala renala cronica,
-anemii si neoplasme
mieloproliferative
-diabet zaharat,
-hipo si hipertiroidism,
-boala Niemann-Pick fara
neuropatie

LDL = Colesterol total (HDL + Trigliceride /


5)

Raportul colesterol total / HDL in estimarea riscului de


boala cardiovasculara:
Risc scazut: 3,3-4,4
Risc mediu:
4,4-7,1
Risc moderat: 7,1-11
Risc crescut:
>11

METODE DE EXPLORARE A
METABOLISMULUI LIPIDIC
1. Analiza functionala a lipoproteinelor serice (se pastreaza
integritatea structurii proteice):
-electroforeza (lipidograma)
-centrifugare
-metode turbidimetrice
-metode imunologice
2. Analiza cantitativa si calitativa a constituentilor
lipoproteinelor:
-dozarea lipidelor totale
-separarea cromatografica a diferitelor clase de lipide
-dozarea acizilor grasi esterificati; colesterol, trigliceride,
fosfolipide, acizi grasi liberi.

HIPERLIPIDEMII. Semnificatie clinica


Sistemul Frederickson de clasificare a dislipidemiilor
Tip

Tablou clinic

Modificari ale fractiunilor


electroforetice

Modificari ale
lipidelor

Aspect
ser

I
Rar

Dureri abdominale
Somnolenta post
prandiala
Xantoame eruptive
Hepatosplenomegalie
Pancreatita

Hiperchilomicronemie
(deficit de lipoproteinlipaza)

Colest. N/
TG (de obicei
>2000 mg/dl)

lactescen
t

II a
Frecvent

Xantoame tendinoase
Ateroame multiple cu
debut precoce

Hiper--lipoproteinemie

Colesterol
(300-600mg/dl)
TG: N

clar

II b
Frecvent

Xantoame tendinoase

Hiper- + crestere pre-


(hiperlipidemie mixta/combinata
prin aport crescut)

Colest. 300600mg/dl)
TG (<= 400
mg/dl)

clar/ usor
tulbure

III
Rar

Xantoame de toate
tipurile
Diabet la 1/3 din cazuri
Ateroame

Fractie beta larga


(hipertrigliceridemie indusa de
glucide cu hipercolesterolemie)

Colest. 300600mg/dl)
TG (200-1000
mg/dl)

clar/
tulbure/
lactescen
t

IV
Frecvent

Obezitate
Xantoame
Diabet la 1/2 din cazuri
Hiperuricemie
Ateroame

Hiperpre--lipoproteinemie
(hipertrigliceridemie indusa de
glucide fara hipercolesterolemie)

Colest. N/
TG (500-1500
mg/dl)

tulbure

V
Rar

Obezitate
Diabet
Hiperuricemie

Hiperchilomicronemie si
hiperpre--lipoproteinemie

Colest. (250
-500mg/dl)TG
(500-1500 mg/dl)

lactescen
t

METABOLISM GLUCIDIC

GLUCIDELE

METABOLISM GLUCIDIC
Consideratii generale

- importanta sursa de energie / componenta majora a dietei


- depozitarea glucidelor este limitata la ficat si muschi
- principalul glucid din sange este glucoza
- glucoza plasmatica provine din: hidroliza amidonului si a altor
poliglucide alimentare; din conversia altor hexoze alimentare in
glucoza la nivel hepatic; din sinteza glucozei din aminoacizi si acid
piruvic
- glucoza este depozitata sub forma de glicogen hepatic
(glicogenogeneza) atunci cand nivelul glucozei sanguine creste
- glicogenul hepatic este convertit in glucoza (glicogenoliza)
atunci cand nivelul glucozei sanguine scade

METABOLISM GLUCIDIC
Consideratii generale
GLICEMIA - concentratia glucozei in sange constanta biochimica
care reflecta un echilibru dinamic intre procesele catabolice si
anabolice glucidice
-glicemia

este reglata prin doua sisteme care actioneaza

concomitent:
1.Autoreglarea

fizico-chimica: realizata prin functia metabolica a

ficatului
2.Reglarea

neurohormonala / reglarea glicemiei depinde de diferiti

hormoni
-cu

efect hipoglicemiant: insulina stimuleaza glicogenogeneza si

lipogeneza
-cu

efect hiperglicemiant: glucagonul stimuleaza glicogenoliza

METABOLISM GLUCIDIC
Consideratii generale
GLICEMIA normala rezultanta a corelatiilor functionale dintre
urmatoarele cai metabolice:

glicogenogeneza hepatica
glicogenoliza hepatica
glicogenoliza in alte tesuturi (degradarea glicogenului in special in
tesutul muscular)

gluconeogeneza

METABOLISM GLUCIDIC
Consideratii generale
Metabolismul glucozei poate fi alterat prin mai multe
mecanisme:
incapacitatea
reducerea

celulelor pancreatice beta de a secreta insulina,

numarului receptorilor insulinici,

malabsorbtia

intestinala a glucozei,

incapacitatea

ficatului de a metaboliza glicogenul,

modificarea

glucozei.

concentratiei hormonilor implicati in metabolismul

GLICEMIA BAZALA
- presupune recoltarea probei in conditii jeun (absenta
aportului caloric in ultimele 8 ore)
- Interpretarea valorilor glicemiei bazale se efectueaza conform
criteriilor ADA (American Diabetes Association)
valori glicemie bazala (mg/dL)
Normal

60-99

Glicemie bazala modificata


(IFG)
Diabet zaharat

100-125
>= 126

Diagnosticul de diabet zaharat se va stabili pe baza a cel putin 2 valori


crescute >= 126 ale glicemiei bazale obtinute in zile diferite.

GLICEMIE
Variatii fiziologice
la nou-nascut glicemia scade in primele ore de viata, apoi creste
usor dupa cateva zile

la prematuri, subponderali, nou-nascuti din mame diabetice se


inregistreaza valori scazute
cresteri usoare ale glicemiei pot sa apara in sarcina normala, la
marii

fumatori, obezi si persoanele sedentare.


efortul fizic intens poate genera hipoglicemie

GLICEMIE
Semnificatie clinica
-

CRESTERI
secretie insuficienta de insulina
primara
(diabet
sau
Valori
dezaharat)
referinta
secundara unor leziuni
pancreatice (pancreatita
acuta/cronica, neoplasm,
pancreatectomie);
hiperproductie a hormonilor
hiperglicemianti:
acromegalie/gigantism, boala
Basedow, boala Cushing,
feocromocitom, glucagonom,
alte cauze: hemocromatoza,
afectiuni renale cronice, boala
hepatica avansata, deficienta de
vitamina B1 (encefalopatia
Wernicke), stres acut emotional
sau fizic (infarct miocardic, AVC,
convulsii)

SCADERI
- cauze hormonale:
exces de insulina (insulinom,
supradozaj insulinic), deficienta de
glucagon, deficienta de
catecolamine, deficienta de cortizol
(boala Addison), hipopituitarism,
mixedem
- cauze hepatice: depletia
depozitelor hepatice de glicogen
(post prelungit, ciroza, intoxicatii
acute cu fosfor, tetraclorura de
carbon), hepatom
- defecte genetice: galactozemie,
intoleranta la fructoza, deficienta
fructozo-1,6-fosfatazei.

GLUCOZA URINARA
-

nivelul glicozuriei este un rezultat al filtrarii glomerulare si


reabsorbtiei tubulare a glucozei

la valori ale glicemiei peste 180 mg/dl este depasita


capacitatea de reabsorbtie glucoza este eliminata prin urina

Tipuri de glicozurie:
1.

Insotita de hiperglicemie: diabet zaharat, acromegalie,


hipertiroidie, tumori corticosuprarenale

2.

Fara hiperglicemie: diabet renal (tulburarea reasbsorbtiei


tubulare) , boli infectioase, intoxicatii cu metale /
medicamente

HEMOGLOBINA GLICATA /GLICOZILATA


HbA1c
glicarea hemoglobinei reactia de atasare non-enzimatica a
glucozei sau a altor hexoze la molecula de hemoglobina
HbA1 desemneaza cantitatea totala de hemoglobina glicata si o
diferentieaza de hemoglobina A normala, non-glicata
HbA1c fractiunea cea mai importanta (75-80%)
nivelul HbA1c din sange se coreleaza atat cu timpul de
injumatatire a hemoglobinei cat si cu nivelul mediu al glucozei
sangvine (glicemia medie) in cursul ultimelor 2-3 luni anterioare
testarii (corespunzatoare duratei medii de viata a eritrocitelor)
in laborator se detecteaza prin tehnici cromatografice,
electroforetice si imunologice

HEMOGLOBINA GLICATA
Semnificatie clinica

test de evaluare si monitorizare pe termen lung a controlului


glicemic la pacientii cu diabet zaharat / evalueaza abordarea
terapeutica cea mai eficienta in cazul acestor bolnavi:
antidiabetice orale, insulina, transplant de celule

rol predictiv in ceea ce priveste riscul complicatiilor diabetului:


cetoacidoza, nefropatia, retinopatia

in 2010 ADA a recomandat introducerea HbA1c in diagnosticul


diabetului aceasta prezentand unele avantaje fata de glicemie:
nu sunt necesare conditiile jeun; stabilitate preanalitica mai
mare; variatie biologica intraindividuala in comparatie cu
glicemia; variatii in conditii de stres si afectiuni intercurente.

HEMOGLOBINA GLICATA
Semnificatie clinica
Interpretarea rezultatelor conform ADA:
- normal: 4,8-5,6%
- risc crescut de a dezvolta diabet: 5,7-6,4%
- diabet zaharat: >6,5%
Tinta terapeutica la pacientii diabetici: <7%.
Observatii:
Cresterea HbA1cindica prezenta unei hiperglicemii n ultimele 23 luni;
Valorile sunt crescute la persoanele cu diabet zaharat controlat
deficitar sau nou diagnosticat;
Nivelul HbA1cpoate creste pn la 20% in cazul unui control
glicemic deficitar;
Scaderea HbA1c are loc treptat, pe durata mai multor luni, pe
masura ce hematiile cu hemoglobina glicata normal le nlocuiesc pe
cele cu niveluri crescute.
Un rezultat crescut obtinut la un pacient asimptomatic trebuie
repetat pentru confirmarea diagnosticului de diabet zaharat.

METABOLISM RENAL

METABOLISM RENAL
Consideratii generale
Functiile rinichiului:
-reglarea

volumului (izovolemia) si reglarea osmolaritatii (izotonia)

fluidelor din organism prin procese selective de resorbtie / secretie a


ionilor (izoionia), apei, metabolitilor si reglarea pH-ului
-reglarea

echilibrului acido bazic (izohidria)

-eliminarea

prin urina a produsilor finali ai metabolismului (uree, acid

uric, creatinina, creatina, bilirubina conjugata, electroliti) si a


substantelor straine organismului (toxice, coloranti, medicamente)
-participarea

la unele procese metabolice de biosinteza si reglare:

biosinteza, reglarea si secretia unor hormoni ca renina, eritropoietina


etc
-procese

metabolice de catabolism: hidroliza tubulara a insulinei,

UREE SERICA
-

Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului


aminoacizilor, proveniti din scindarea in stomac si intestin a
proteinelor, sub actiunea fermentilor proteolitici si absorbtia
acestora prin peretele intestinal.

Cea mai mare parte a ureei este eliminata prin filtrare glomerulara;
40-60% redifuzeaza in sange in functie de fluxul tubular si de
hormonul antidiuretic (ADH).

Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu


alimentatia proteica si invers proportional cu anabolismul celular
din cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta.

Concentratia plasmatica a ureei depinde de perfuzia renala.

UREE SERICA
Recomandari pentru determinarea ureei serice:
- diagnosticul insuficientei renale;
- diferentierea intre azotemia prerenala si postrenala pe baza
raportului uree/creatinina;
- in insuficienta renala terminala - semnele urotoxice se coreleaza
bine cu nivelul ureei;
- monitorizarea succesului dietei hipoproteice in insuficienta
renala cronica;
- monitorizarea hemodializei.
In laborator se determina atat ureea serica propriu-zisa cat si
fractiunea azotata a ureei: ureea nitrogen (BUN)

UREE SERICA
Valori de referinta dependente de varsta

Uree
Varsta

Valoare (mg/dL)

0-6 luni

<42

7 luni-18 ani

<48

>18 ani

<50

Uree nitrogen (BUN)


Varsta

Valoare (mg/dL)

0-12 luni

<19

1-18 ani

<18

>18 ani

<20

UREE SERICA
Semnificatie clinica
CRESTERI
Starile asociate cu cresterea ureei
sericeValori
sunt cunoscute
ca
de referinta
azotemie:
scaderea perfuziei renale
(azotemie prerenala): insuficienta
cardiaca congestiva, hemoragie
digestiva, soc, deshidratare;
afectiuni renale, acute sau
cronice (azotemie renala):
glomerulonefrite, pielonefrite;
obstructii ale tractului urinar
(azotemie postrenala);
intensificarea catabolismului
proteic (valorile creatininei serice
raman neschimbate): arsuri,
neoplazii, stari febrile prelungite,
stres, IMA etc.;
diabet zaharat cu cetoacidoza

SCADERI
afectiuni hepatice severe
(insuficienta hepatica): toxice,
infectioase;
acromegalie;
malnutritie;
malabsorbtie;
hormoni anabolizanti;
SIADH (sindromul secretiei
inadecvate de ADH-hormon
antidiuretic);
hiperamoniemiile ereditare (ureea
este virtual absenta in sange).

CREATININA SERICA
Creatinina este anhidrida creatinei (acidul metilguanidilacetic) si
reprezinta forma sa de eliminare; se formeaza in tesutul
muscular.
Cantitatea de creatina convertita in creatinina se mentine la un
nivel constant, care este in raport direct cu masa de tesut
muscular a organismului.
La barbati 1,5% din stocul de creatina este convertit zilnic in
creatinina.
Creatina provenita din alimente (in special din carne) creste
stocul de creatina si creatinina; reducerea aportului proteic
scade nivelul creatininei prin absenta aminoacizilor arginina si

CREATININA SERICA
Recomandari pentru determinarea creatininei serice:
perturbarea functiei renale reduce excretia de creatinina,
determinand cresterea creatininei serice concentratiile de
creatinina ofera o aproximare a ratei filtrarii glomerulare
principala

utilitate

determinarii

creatininei

serice

este

diagnosticarea insuficientei renale;


indicator mai specific si mai sensibil al functiei renale decat
ureea;
in bolile renale cronice este util sa se determine atat creatinina
cat si ureea serica (impreuna cu parametrul uree nitrogen BUN).

CREATININA SERICA
Valori de referinta dependente de varsta si sex
Varsta /sex

Valori (mg/dL)

0-3 ani

<0.4

4-9 ani

<0.5

10-11 ani

<0.6

12-13 ani

<0.7

14-15 ani

<0.8

Adulti M
F

1.2<1

CREATININA SERICA
Semnificatie clinica
CRESTERI
Valori
de referinta

afectiuni renale acute sau


cronice de cauza glomerulara sau
tubulo-interstitiala;
obstructii ale tractului urinar
(azotemie postrenala);
scaderea perfuziei renale
(azotemie prerenala): insuficienta
cardiaca congestiva, soc,
deshidratare;
afectiuni musculare: miastenia
gravis, distrofii musculare,
poliomielita;
rabdomioliza;
hipertiroidism;
gigantism, acromegalie

SCADERI
sarcina (valori normale: 0.4-0.6
mg/dL; un nivel de peste 0.8 mg/dL
este considerat patologic si impune
solicitarea unor investigatii
suplimentare);
scaderea masei musculare;
carente proteice in dieta;
afectiuni hepatice severe

CISTATINA C

proteina cu greutate moleculara mica ce face parte din familia


inhibitorilor de cistein-proteinaza si intervine in catabolismul
intracelular al peptidelor si proteinelor

cistatina C este filtrata liber la nivel glomerular si reabsorbita


complet in tubii proximali unde este si metabolizata in absenta
unei leziuni tubulare, cistatina C nu este prezenta in urina finala
marker endogen al ratei filtrarii glomerulare (RFG), corelatia
fiind invers proportionala: valorile crescute indica o rata scazuta
a filtrarii glomerulare, intr-un mod similar creatininei serice

CISTATINA C
-

conform studiilor efectuate, cistatina C constituie un indicator mai


bun al functiei renale decat creatinina cistatina C are
specificitate mai mare decat creatinina in diferentierea pacientilor
cu rata anormala a filtrarii glomerulare
Valori de referinta
50 ani: 0,55-1,15 mg/L
> 50 ani: 0,63-1,44 mg/L

BIOCHIMIA URINEI

analiza completa de urina include determinarea caracterelor


fizice (culoare, aspect, greutate specifica), chimice (pH, proteine,
glucoza, corpi cetonici, hematii, bilirubina, urobilinogen,
leucocite, nitriti) si examenul microscopic al sedimentului.

biochimia urinei se determina printr-o metoda semicantitativa,


cel mai adesea pe un analizor automat, folosind stripuri de urina
- se masoara elementele din urina care sunt semnificative pentru
disfunctii renale, urinare, hepatice si metabolice

in prezenta unei modificari patologice, se produce o schimbare


de culoare in zona testului respectiv, care se compara cu o scala
de culori predefinita; intensitatea culorii permite o evaluare
semicantitativa a rezultatului

BIOCHIMIA URINEI. PARAMETRI.


1. Densitatea urinei (greutatea specifica) - masoara capacitatea
rinichiului de a concentra urina
2. pH - indica, capacitatea tubilor renali de a mentine echilibrul
acido-bazic al plasmei si lichidului extracelular
3. Leucocite este detectata activitatea esterazica a granulocitelor
si nu cantitatea de leucocite
4. Nitriti - prezenta leucocitelor in cantitate mare si a nitritilor in
urina semnalizeaza o infectie urinara produsa de bacterii ca
Escherichia coli, Enterobacter, Klebsiella, Citrobacter etc

BIOCHIMIA URINEI. PARAMETRII


5. Proteine detecteaza in principal albumina / este cel mai
important indicator de boala renala
6. Glucoza - glicozuria apare in mod specific in diabetul zaharat
7. Corpi cetonici - apar in urina in conditii asociate cu alterarea
metabolismului carbohidratilor
8. Bilirubina si urobilinogenul in conditii normale bilirubina
este absenta iar urobilinogenul se afla in cantitati foarte mici; in
hepatite, obstructii biliare in urina apare bilirubina conjugata; in
ictere hemolitice creste urobilinogenul
9. Sange - detectia sangelui in urina se bazeaza pe actiunea
peroxidativa a hemoglobinei sau mioglobinei

SEDIMENTUL URINAR
-

consta in examinare microscopica dupa centrifugarea unei


probe de urina
Parametrii urmariti:

1.

Eritrocite - pot proveni din orice parte a tractului urinar;


prezenta eritrocitelor dismorfice (deformate) indica originea
glomerulara a hematuriei;

2.

Leucocitele - un numar crescut de leucocite sugereaza un


proces inflamator la nivelul tractului urinar sau in zonele
adiacente; pot aparea izolate sau grupate; aspectul degradat
al leucocitelor (piurie) se intalneste in infectii urinare acute;

SEDIMENTUL URINAR
3. Celulele epiteliale - in mod normal se intalnesc in urina ca
urmare a descuamarii fiziologice a celulelor senescente; crestere
semnificativa indica inflamatii in zona tractului urinar din care sunt
derivate aceste celule; 3 tipuri de celule epiteliale: tubulare renale
(indica leziuni tubulare), tranzitionale si scuamoase (provin din
uretra si vagin)
4. Cristale - se formeaza atunci cand urina este suprasaturata cu
un anumit compus cristalin sau cand proprietatile de solubilitate ale
acestuia sunt alterate; cristalele gasite in mod frecvent in urina
acida sunt: acid uric, oxalat de calciu si urati amorfi; mai rar sunt
prezente alte tipuri: sulfat de calciu, urati de sodiu, acid hipuric,
cistina, leucina, tirozina, colesterol; in urina alcalina se intalnesc:
fosfati amoniaco-magnezieni (triplu fosfat), fosfati amorfi, carbonat

SEDIMENTUL URINAR
5. Cilindrii urinari: se formeaza in lumenul tubilor renali ca
urmare a precipitarii mucoproteinelor Tamm-Horsfall (secretate de
tubii renali) sau aglutinarii de celule/alte materiale intr-o matrice
proteica
Semnificatia cilindrilor este diferita in functie de tipul lor:
- cilindrii hialini: sunt formati din proteine Tamm-Horsfall gelificate
si pot fi depistati in afectiuni renale usoare insa pot aparea si in
urina normala
- cilindrii leucocitari: indica cel mai des pielonefrite acute
- cilindrii eritrocitari: indica hematurie de origine glomerulara
- cilindrii granulosi: apar in afectiuni renale grave
- cilindrii epiteliali: pot fi prezenti in urina dupa expunerea la
nefrotoxice sau virusuri; care produc necroza tubulara; de

SEDIMENTUL URINAR
-

cilindrii cerosi: intalniti in insuficienta renala cronica severa,


hipertensiunea maligna, amiloidoza renala si nefropatia diabetica;
de asemenea pot fi intalniti in boli renale acute, rejetul grefei
renale, inflamatia si degenerescenta tubulara

cilindrii grasosi: intalniti in sindromul nefrotic, glomeruloscleroza


diabetica, nefroza lipoida, glomerulonefrite cronice, lupus, toxice
renale

6. Bacteriile prezenta lor indica de obicei infectii urinare.


Alte structuri ce pot fi prezente in urina includ: bacterii, levuri,
cilindroizi, spermatozoizi, mucus si grasimi