Pierre Corneille, Le Cid

Le Cid este o tragedie scris de Pierre Corneille i publicat n

anul 1636, care marcheaz un moment crucial n dezvoltarea teatrului
francez.
Legenda cidului, constituit prin secolul al XII-lea, se refer la luptele
spaniolilor cu maurii. Figura eroului medieval al Spaniei inspir poemul
"Cntecul Cidului", precum i alte poeme epice. Izvorul lui Corneille pentru
"Cidul" l-a constituit piesa unui alt dramaturg spaniol. Cu Cidul apare
adevratul stil tragic. Corneille rmne, astfel, pictorul mreiei i nobleei
umane. n aceast oper, autorul aaz n centrul creaiei fiina uman.
Tragedia clasic prezint un alt tip de erou, care nu mai e victim a zeilor
sau a destinului. Eroii lui Corneille tind s se realizeze, sunt capabili s ia
decizii, conducndu-se de sentimental cinstei, datoriei i al onoarei.
Concepia raionalist a iubirii n ntregime determin faptele svrite de
Don Rodrigo i Ximena. Rodrigo i Ximena sunt modele de eroism i de
umanitate, amestec de triri, manifestate mai sensibil n personajul
Ximenei, i n lupta nencetat a voinei mpotriva pasiunii. Sensul moral n
aceast tragedie este c datoria i onoarea ocup primul loc n via.
Corneille afirm c Tragedia care pentru subiectul ei este o aciune
mrea, extraordinar, serioas i c izvorul trebuie cutat n istorie
sau legend. Aceast oper este de factur clasicist, deoarece este
prezent regula celor trei uniti, cu mici abateri: este o aciune liniar, ce
are loc n unitatea oraului, timp de 36 de ore. Echilibrul compoziiei,
armoniei, ordinea, claritatea, sobrietatea stilului, vocabularul ales definesc
deasemenea clasicismul. Pentru personajul principal - Don Rodrigo sentimentul onoarei este mai presus dect sentimentul iubirii, deci opera
este de factur raionalist.

Molire, Avarul
n Avarul, pornind de la Aulularia lui Plaut, Molire pstreaz doar
ideea central: un zgrcit care i ascunde comoara, obsedat de pierderea
ei.
Cei doi copii ai lui Harpagon s-au ndrgostit: Cleante i mrturisete surorii
sale, Eliza, marea iubire pentru Marianne, fiica unei vduve destul de
strmtorate din apropiere. Eliza, la rndul ei este ndrgostit de Valere,
fiu rtcit al unei familii bogate, care chiar i caut prinii atunci cnd a
ntlnit-o. De dragul su i-a ascuns identitatea i s-a tocmit slujitor al
tatlui ei. Pentru a capta ncrederea suspiciosului avar, i laud fr
ncetare bunul sim i cumptarea, aprobndu-i iniiativele cele mai
absurde. Dei amndurora dragostea le este confirmat, Eliza i Cleante

nu sunt tocmai fericii, cci tiu c zgrcenia tatlui su nu le va permite

niciodat s se cstoreasc dup pofta inimii.
Norocul pare ns s-i surd lui Cleante: Harpagon l cheam s-i cear
prerea chiar n privina Mariannei, vrnd s tie dac fiul su o gsete
potrivit pentru o soie. Firete c tnrul i face portretul cel mai
ncurajator, totui Harpagon ntrebase pentru sine, cci s-a decis s-i ia o
soie tnr i cuminte. Fr s fie prea egoist, fiului su i rezervase
deja o vduv bogat, n vreme ce Elise se va cstori cu btrnul
Anselme, care nici nu cere zestre.
Cleante trebuie s o ia naintea tatlui su, dar nu are nici un ban.
Cmtarul la care apelase printr-un mijlocitor pentru a se mprumuta se
dovedise a fi chiar Harpagon. Cel care gsete soluia este La Fleche,
valetul lui Cleante, care-i fur btrnului caseta cu bani ngropat n
grdin.
nnebunit, Harpagon i amenin servitorii i l cheam pe procuror.
Jupn Jacques (buctar i vizitiu) care nu-l poate suferi pe Valere, arunc
vina asupra lui. Luat din scurt asupra "crimei" sale, Valere crede c este
vorba de dragostea ascuns pentru Elise i ncearc s-i cear iertare n
faa lui Harpagon, a procurorului i a lui Anselme, sosit i el ntmpltor. n
felul acesta iese la iveal nu doar adevrata vin a lui Valere, dar i
identitatea sa. Lovitur de teatru: att acesta, ct i frumoasa Marianne
sunt copiii domnului Anselme, pe numele su adevrat don Thomas
dAlburcy, a crui familie se risipise pe vremuri ntr-un naufragiu din care
fiecare se socotise unic supravieuitor.
Cstoria celor dou perechi nu mai este n pericol, cci Anselme, generos,
a acceptat toate condiiile lui Harpagon: suportarea tuturor cheltuielilor,
lipsa oricrei zestre pentru Elise i Cleante, iar, n plus, haine noi de nunt
pentru printele lor, care i-a recuperat i iubita caset.

Dna de La Fayette, Principesa de Clves

Domnioara de Chartres, n vrst de 15 ani, crescut de mama ei
dup cele mai stricte reguli ale moralitii, este adus la curtea regelui
pentru a fi mritat. i este aranjat un mariaj cu Principele de Cleves, i la
puin timp l cunoate pe dl. de Nemours, un prea cunoscut Don Juan.
La fel ca altele, i principesa i cade n mreje i se ndrgostete de el.
Sentimentul i este mprtit, doar c relaia lor nu se consum pentru c
fetei i pas exagerat de mult de nvmintele i de prerea mamei ei,
care pe patul de moare o pune s jure c i va rezista acestui brbat i nu
i va trda soul. La un moment dat, principele i d seama c principesa
e ndrgostit de alt brbat i aproape o oblig s i marturiseasc numele
celuilalt.

Dei nu-i poate stpni sentimentele, cel puin i poate stpni reaciile.
Nu i dezvluie numele, dar i cere s o trimit la ar pentru a-i putea
rmne fidel. Chiar i cnd soul i moare, principesa refuz dragostea
celui pe care l iubete enorm.

Voltaire ,Candid
Aciunea se concentreaz pe deziluzionarea lui Candid, acesta se
ndrgostete de fiica baronului Thunder-ten-tronckh, este izgonit de la
palat, doarme pe cmp, ajunge ntr-un ora unde este nrolat n armata
bulgar. Dup lupta dintre bulgari i abari(francezi) ajunge s cereasc,
s fie batjocorit, dar un anabaptist pe nume Jacob i ofer pine i bere. La
ntlnirea cu Pangloss acesta i povestete c a fost asediat palatul, iar toi
cei din el au fost omori. Jacob pltete medicul care s-a ngrijit de boal
filozofului i hotrte s plece n Portugalia mpreun cu acesta i Candid
pentru a face nego. Are loc o furtun n port, se neac toi cei din barc
nafara de filozof, Candid i un matelot. Se ndreapt spre Lisabona unde
are loc un cutremur. Acetia sunt arestai, Pangloss v-a fi spnzurat iar
Candid btut. O btrn i v-a ngriji rnile lui Candid apoi l v-a duce s o
ntlneasc pe Cunigunda. Ea a ajuns s fie amanta unui evreu i a unui
inchizitor. Candid i omoar pe cei doi i fuge la Cadiz mpreun cu fiica
baronului. n drum btrna le povestete nenorocirile prin care a trecut, ea
fiind fiica de preot. A devenit cpitan, au fost mbarcai pe o corabie i au
ajuns la Buenos Aires unde guvernatorul don Fernando a pus ochii pe
Cunigunda, ntre timp a ajuns vestea cu omorul inchizitorului. Cunigunda a
rmas n Buenos Aires i pe Candid la sftuit s fug. Ajung la iezuii unde
l ntlnete pe fratele Cunigundei, l omoar. Fuge, ajunge la Eldorado
unde mpreun cu Cacambo petrec o luna. Candid este nevoit s plece din
cauza dragostei pentru Cunigunda. Cei doi pleac ncrcai cu pietre
preioase i 100 de berbeci roii.
n final pierd toate bogiile, Candid mpreun cu Cunigunda, btrn,
filozoful, fratele Cunigundei, Cacambo i Martin ajung s locuiasc pe o
mic moie cumprat de ei, unde cresc legume i fac nego. n final se
plictisesc deoarece nu se mai ntmplau nenorociri i ajung la concluzia c
nu ar mai trebui s se gndeasc i s se apuce de treaba s muncim,
fr s ne mai gndim, acesta e singurul mijloc de-a face suportabil via
.

Montesquieu, Scrisori persane

Redactate in aproximativ trei ani, Scrisorile persane reprezinta cel
dintai roman epistolar al secolului al XVIII-lea.
in aceasta opera Montesquieu satirizeaza societatea franceza prin

intermediul scrisorilor a doi persani care calatoresc in Franta.

Rika si Usbek, cei doi persani sositi la Paris, sustin o bogata corespondenta
cu compatriotii lor, pe care ii informeaza cu privire la realitatile, oamenii,
institutiile si moravurile societatii franceze, primind la randul lor variate
informatii din lumea persana.
in popasul lor parizian, Rika si Usbek observa totul: cafenelele la moda;
saloanele cu ambianta lor intelectuala, moderna si rafinata; patrund in
miezul dezlaa-terilor literare; trec in revista diferitele forme de
guvernamant, prilej pentru Montesquieu de a ataca despotismul monarhic.
Persanii raman uluiti de ceea ce vad in jurul lor: ii scandalizeaza regele si
curtea, apoi organizarea Bisericii, papa, clerul, calugarii, considerand
ridicola si nedreapta toata aceasta civilizatie.
Prin intermediul celor doi eroi, care patrund in cele mai diferite
cercuri ale societatii, autorul realizeaza cu o fina ironie zeci de portrete:
imbogatitul arogant care se lauda cu bucatarul sau, preotul specializat in
cunoasterea slabiciunilor femeilor, poetul de salon, afectat pana la ridicol,
militarul infatuat, judecatorul care si-a vandut cartile pentru a-si cumpara
slujba etc.
De la pamfletul de moravuri Montesquieu se ridica la satira sociala,
religioasa si politica.
Pe langa acest plan principal, cartea prezinta si un plan secundar:
intamplari si intrigile din haremul lui Usbek din Persia, prilej pentru autor
de a confrunta doua civilizatii diferite.
Se disting prin valoarea lor: scrisorile satirice (in jur de 68) apartinand lui
Rika si Usbek si vizand politica, moravurile si institutiile occidentale si, in
special, cele franceze, apoi scrisorile filozofice intre Ri-ka, Usbek si
corespondentii lor, in care trateaza probleme de drept, morala, justitie,
religie si politica; in sfarsit, scrisorile prin care Usbek doreste sa se asigure
asupra fidelitatii femeilor din harem in timpul lipsei sale.
Scrisorile persane reprezinta un tablou complex si colorat al vietii sociale
din Franta secolului al XVIII-lea.

Rou i negru de Stendhal

Despre ,,Rosu si negru se poate spune ca este un roman de fictiune
istorica. Aceasta inseamna ca cineva s-a gandit sa inventeze o poveste
care este plasata intr-un moment foarte exact al istoriei, si ca pe tot
parcursul desfasurarii actiunii vom intalni numeroase referiri la acel
moment, la cauzele si efectele anumitor intamplari, si nu in ultimul rand la
societatea acelui moment.
Romanul de fata isi anunta apartenenta la acest gen literar inca din
subtitlu: ,,o cronica a anului 1830.

A anului 1830, pentru ca in luna iulie a acelui an a avut loc Revolutia care
a instaurat monarhia constitutionala, si care a marcat revenirea la
valorile ,,napoleoniene, prabusind astfel Restauratia dinastiei Bourbon..
Ce ar mai fi de mentionat in introducere este faptul ca Stendhal a fost un
sustinator al lui Napoleon la fel de aprig ca si personajul principal al cartii
sale.
Actiunea nu este complicata si poate fi urmarita cu usurinta. Ba chiar
s-ar putea sa va distreze gandurile si problemele pe care si le face Julien
Sorel, personajul principal, si care sunt descrise amanuntit, aproape ca
intr-un roman psihologic.
Julien este fiul unui tamplar dintr-un orasel din Franta care viseaza la o
cariera militara si sa fie important, ca si eroul sau, Napoleon. Dar cum
singurul mod de a ajunge cineva era prin intermediul Bisericii, acesta se
pregateste sa devina preot. Punctul de cotitura este momentul in care
primarul orasului, Dl de Rnal il angajeaza pentru a fi profesorul particular
al copiilor sai. Acolo o cunoaste pe sotia primarului, Dna de Rnal, in
privinta careia ajunge la concluzia ca este de datoria lui sa o seduca, ceea
ce se si intampla; din pacate pentru mandria bravului erou romantic, care
se considera un as in cucerirea femeilor, Dna de Rnal il accepta pe Julien
numai dupa ce acesta incepe sa planga. Astfel, relatia lor dureaza pana
cand adversarul politic al primarului afla si incepe sa imprastie zvonurile.
Dna de Rnal reuseste sa il convinga pe sotul sau ca zvonurile nu sunt
adevarate, iar pentru a evita alte scandaluri, Julien este trimis la o scoala
de preoti, unde prin ipocrizie castiga admiratia directorului dar gelozia
colegilor. Drept urmare este recomandat ca secretar personal al unui
marchiz in Paris.
Julien nu reuseste sa se integreze in societatea pariziana care il
,,condamna inca de la inceput din cauza originii sale umile. Reuseste insa
sa o faca pe Mathilde, fiica marchizului sa se indragosteasca de el, si chiar
o lasa insarcinata. In mod evident, cei doi urmeaza sa se casatoreasca,
dupa ce marchizul il innobileaza pe Julien, acesta din urma obtinand in
sfarsit rangul ravnit si puterea politica ce ii urmeaza. Totul ar fi fost bine
daca Dna de Rnal nu ar fi trimis o scrisoare marchizului in care sa ii spuna
ca noul nobil este de fapt un afemeiat si un manipulator. Astfel ca
casatoria este anulata, si pentru a se razbuna, Julien o impusca pe fosta lui
amanta; acesta nu moare, dar tanarul este totusi condamnat la moarte.
Ce subliniaza Stendhal este ca Julien s-a pierdut in alegerea rosului
armatei, sau negrului Bisericii. In acelasi fel si societatea, in special
aristocratia acelei vremi este pierduta in alegerea valorilor napoleoniene
sau a celor de dinainte de Napoleon pe care incearca sa le readuca la viata
Restauratia.

Doamna Bovary de Flaubert

Romanul debuteaza prezentandu-l pe tanarul Charles Bovary

incapabil sa se adapteze in mediul scolastic si ridiculizat de catre noii sai
colegi. Ca si copil, si mai tarziu ca si adult, Charles ramane pe parcursul
romanului un personaj mediocru si lipsit de vigoare. Rateaza primul sau
examen pentru a deveni doctor si abia din a doua incercare reuseste sa
devina un doctoras de mana a doua intr-o comuna. La scurt timp dupa ce
este repartizat, mama acestuia ii aranjeaza casatoria cu o vaduva mai in
varsta, dar care moare la scurt timp lasandu-i acestuia mai multi bani
decat ar fi sperat.
La scurta vreme Charles se indragosteste nebuneste de Emma, fiica
unui pacient de-al sau, si cei doi hotarasc sa se casatoreasca spre fericirea
si multumirea tatalui fetei. Se pare insa ca mariajul nu se ridica la
asteparile fetei. Aceasta inca de cand locuia la manastire visa ca va gasi o
iubire care va fi, printre altele, solutia tuturor framantarilor ei interioare.
Dupa ce ia parte la o serata extravaganta incepe sa viseze si sa isi
doreasca cu ardoare o viata mai sofisticata. Revenirea la viata de la tara o
aduce pe Emma in pragul unei depresii crunte tocmai cand aceasta
ramane insarcinata. Din dragoste pentru Emma si din dorinta de a o face
fericita, Charles decide sa se mute in Yonville, un mic orasel. Acolo familia
Bovary ii intalneste pe Homais farmacistul, un fanfaron caruia ii place sa
se auda vorbind.si pe Leon, un tanar avocat, care, ca si ea, este plictisit de
viata rurala si ii place sa se afunde in romane siropoase. Odata cu
nasterea Berthei, Emma incepe sa se indragosteasca de Leon, acesta
raspunzandu-i sentimentelor ei. Insa sincronizarea nu e de partea lor,
Emma nefiind inca pregatita sa se angajeze intr-o idila cu tanarul Leon,
dezamagit de respingerea tinerei, tanarul pleaca spre Paris pentru a-si
continuie studiile.
La scurt timp dupa plecarea lui Leon, Emma il cunoaste pe Rodolphe care
se arata inca de la bun inceput interesat de ea, declarandu-i pe
nerasuflate iubirea. De aceasta data Emma nu mai ezita in a se arunca in
mrejele idilei. Din cauza indiscretiei pe care o manifesta fatis, locuitorii
oraselului incep sa barfeasca despre cei doi. Charles insa, orbit de
dragostea lui pentru sotia sa cat si de naivitatea-i caracteristica, nu
banuieste absolut nimic. In acest timp Charles trece printr-un esec
profesional, fapt care o ingretoseaza si mai mult pe Emma, aruncand-o cu
disperare in flacarile iubirii adulterine, incepand sa se imprumute din ce in
ce mai mult pentru a-i face diverse cadouri lui Rodolphe si pentru a plati
plecarea lor si a fetitei ei, plecare pe care Emma o planuiste pana la cel
mai mic detaliu. Se pare insa ca planul ei nu ajunge sa se realizeze pentru
ca Rodlphe o paraseste, neaseptat, nu inainte de a-i scrie o scrisoare care
ii va frange inima eroinei. Emma se imbolnaveste grav, fiind la un pas de
moarte.
In ultima parte a romanului, Emma il va regasi pe Leon, alaturi de
care va incerca sa isi gaseasca linistea si fericirea. Dar din pacate si
aceasta incercare se va dovedi un esec. Romanul este savuros pana la
ultimul capitol. Emma e simbolul femeii adulterine, dar nu de dragul
inselatului, nu pentru ca ar fi dorit placeri trupesti. Cu fiecare noua iubire

cautata, Emma incerca sa se regaseasca acel suflet pereche perfect, asa

cum si`l imaginase inca din copilarie.

Balzac-Mos Goriot
Aciunea se desfoar n pensiunea doamnei Vauquer, unde ntlnim
oameni provenind din diferite medii sociale: studeini, negustori, ocnai,
femei din burghezia scptat etc.
Mo Goriot i-a sacrificat toat averea strns de-a lungul vieii pentru a-i
face fericite fiicele: pe Anastasie de Restand (cstorit cu un aristocrat) i
pe Delphine de Nucingen (cstorit cu un bancher). Tinerele doamne i
dispreuiesc ns tatl, considerat o persoan mult prea modest pentru
nalta societate din care ele ajunseser s fac parte. Pentru cele dou
fiice, Goriot rmne, pur i simplu, o surs permanent de bani i l vor
lsa s moar n mizerie, vegheat doar de Rastignac, fr s l viziteze nici
mcar atunci cnd el se afl pe patul morii. Chiar i pe ultimul drum, spre
cimitir, Mo Goriot l va avea alturi doar pe Rastignac. La captul zilelor,
Mo Goriot ajunge la trista concluzie c adevratele sentimente, sincere i
profunde, nu pot exista dect la oamenii sraci, lipsii de orice fel de
avere.
Paralel cu destinul lui Mo Goriot, Balzac nfieaz evoluia tnrului
provincial Eugene de Rastignac, tnrul student la drept care dorete s
reueasc n via prin munc cinstit, dar care, cu timpul, sub influena
lui Vautrin, un personaj cinic i misterios, ajunge la concluzia c pentru a-i
atinge scopurile trebuie s fac uz de orice mijloace. Educaia pe care
Vautrin i-o insufl lui Rastignac presupune o adaptare perfect la situaia
existent, la principiile moralei" burgheze. n final, Vautrin este arestat ca
ocna evadat, iar Rastignac, ptruns n nalta" societate prin intermediul
lui Delphine de Nucingen, al crei amant devenise, lanseaz Parisului
sfidarea: i acum ntre noi doi."
Cel mai mare creator de fapturi umane care a existat, Balzac a privit n
fa i a sondat n adncurile lui misterul creaiei. ... Forma natural a
creaiei e ns cea care furnizeaz nscrieri la starea civil. Adica
paternitatea. n opera oricrui scriitor de geniu exist ntotdeauna o
scriere a crei funcie e de a transmite un mesaj profund i care se
comport ca o celul-mam. Totul se petrece la Balzac ca i cum aceast
funcie ar fi deinut de Mo Goriot. Nu numai pentru c el conine cele
mai multe dintre personajele-cheie ale lui Balzac, Vautrin, Rastignac,
Bianchon, soii Nucingen, ci pentru c Mo Goriot nseamn nti de toate
personajul din titlu i misterul paternitii.

Dickens, Marile sperane

ntr-o fierrie de la marginea unei localiti, situat la o distan de 5
ore cu potalionul de Londra, i duce existena orfanul Pip ( pe numele de
botez Philip ), alturi de sora i de cumnatul lui ( dna Joe i Joseph, zis Joe

Garger ). n timp ce cumnatul lui se purta cu mult delicatee, micul Pip va

cunoate asprimea surorii, care nu uita s-i repete c-l ine ca-n palme .
Dou vor fi evenimentele care i vor marca viaa: ntlnirea, ntr-o
sear, n cimitirul localitii, cu un evadat ( Abel Magwitch ) i apoi vizitele
sptmnale la domnioara Havisham, femeie care, n urma unei decepii,
se autoclaustrase ntr-un decor ciudat.
O veste neateptat i va aduce lui Pip imaginea unei perspective nevisate.
Avocatul Jaggers l ntiineaz c va intra n posesia unei averi
frumuele i c este n dorina binefctorului ca biatul s fie scos din
mediul acela i s primeasc la Londra educaia de gentleman. I s-a
comunicat, de asemenea, c numele acestuia va rmne o tain pn
cnd persoana n cauz va crede de cuviin s i se dezvluie.
La Londra, Pip, numit de prietenul su Herbert Pocket, Hendel, va
ncepe o via nou, convins c situaia actual se datoreaz domnioarei
Havisham, aceast nchipuire fiind alimentat de dragostea pe care i-o
purta Estellei, fiica adoptiv a acesteia. Starea de incertitudine dureaz
pn n momentul n care i dace apariia binefctorul lui, acesta nefiind
altul dect evadatul din cimitir pe care Pip l ajutase. Treptat, se ridic vlul
misterului care plana asupra personajelor. Aa vom afla c Estella nu este
fiica domnioarei Havisham, ci fiica pucriaului Abel Magwitch, iar mama
ei era actuala menajer a avocatului Jaggers, Molly, care, cu muli ani n
urm, fptuise o crim din gelozie. Estella, copil, fusese luat de
domnioara Havisham pentru a fi format dup tiparul acela n care ura ei
slbatic, dragostea ei strivit i mndria ei rnit gsiser cea mai
aprig rzbunare.
Condamnrile repetate ale lui Abel Magwitch se datorau ndeosebi lui
Compeyson, un om cu purtri de gentleman, dar viciat, fcndu-l mai
nti pe Abel asociatul lui, ca apoi s poat da vina pe el. Compeyson a
fost acela care i-a pricinuit domnioarei Havisham nesfrita durere,
prsind-o n ziua nunii, dup ce i nsuise o mare parte din averea ei, n
colaborare cu Artur, fratele ei.
Dup multe momente de continu fric trite de evadatul Abel Magwitch
(schimbndu-i numele n cel de Provis sau dl Campbell), acesta va fi
denunat tot de Compeyson. Fu condamnat la moarte i apoi se stinse n
nchisoare nainte de nfptuirea sentinei. Acum Hendel i va aduce la
cunotin lui Magwitch, aflat pe patul de moarte, c fiica lui, Estella,
despre care nu tiuse nimic, triete i c el o iubete. Compeyson,
personajul care a provocat atta durere altora, i va gsi sfritul n
Tamisa, n timp ce-l urmrea pe Abel. Estella, dup un mariaj nereuit cu
Bentley Drummle, se va nsoi cu Pip, acum om cu situaie ca urmare a
unor plasamente bneti ntr-o companie de navigaie.

Lev Tolstoi-Anna Karenina

Anna Karenina neavnd avere, iar ambii prini decedai a fost
nevoit s se cstoreasc cu un om mai mare dect ea cu 20 i ceva de
ani pe care nu l-a iubit niciodat.ntlnindu-l pe Vronski, Anna se
ndrgostete i renun la tot devenind amanta lui.

n plan paralel, ni se povestete despre Kitty i Levin. Iniial Kitty este

curtat de Vronski i cum toat lumea ncuraja aceast legtur, ea i
refuz lui Levin cerea n cstorie, dar dup ce este prsit de Vronski ea
realizeaz c defapt l iubea pe Levin. Sunt un pic cam ncurcate iele pe
aici i deja cred c v-am pierdut cu attea nume. n orice caz, dup multe
frmntri i experiene care le schimb felul de a vedea lucrurile, Levin i
Kitty se cstoresc.
Dar pentru Levin abia aici ncepe greul. El realizeaz c viaa de
familie nu este att de simpl cum i-a imaginat-o la care se adaug i
frmntrile i dilemele asupra sensului vieii fiind la un pas de sinucidere.
Aici pe mine m-a cam pierdut. Cum poi fi proaspt cstorit cu femeia pe
care o iubeti, ai un copil de cteva luni pe care i l-ai dorit, nu eti srac,
dar tu te gndeti s mori. n fine, n ultimele pagini Levin i gsete
linitea datorit unor cuvinte spune de unul dintre muncitorii lui.
Vronski i Anna triesc cteva luni n strintate, apoi se ntorc n Rusia la
i locuiesc o perioad la ar, dar i acolo se plictisesc i se mut la ora.
Vronski se simte ngrdit i vrea s-i demostreze c nc mai are libertate
aa c iese ct mai mult n societate. Anna, ca orice femeie care i-a
prsit familia, este condamnat de aceeai societate aa c nu poate
merge nicieri deoarece nu este primit. Stnd toat ziua n cas i
imagineaz tot felul de situaii amoroase n care Vronski ar fi implicat, iar
scenele de gelozie ncep s fie din ce n ce mai dese i mai furtunoase.
n final, Anna se sinucide aruncndu-se n faa unui tren. Vronski copleit
de durere consider c viaa sa nu mai are nici un rost i pleac la rzboi.