Mergand, continuam sa zambesc, ma gandesc la o trecatoare a lui Baudelaire (odata cu Sagan amintita mai

inainte, veti fi inteles ca nu duc lipsa de ceea ce pot fi numite referinte literare!!!)
Merg mai incet, deoarece incerc sa-mi amintesc...Inalta, subtire, durere impunatoare...nu mai stiu ce
urmeaza...apoi...
Fastuoasa si mandra, o femeie trecu leganandu-se prin fata mea...iar la sfarsit...O tu, iubita..., O tu care stiai.
De fiecare data, asta ma termina.
In acest timp, inocenta divina, simt in urma mea privirea acestui sfant Sebastien (ca sageata, care trebuie
urmarita, nu!?).
Acest lucru imi incalzea in mod spectaculos spatele, dar mai degraba sa mor decat sa ma intorc, s-ar fi
irosit poezia.
M-am oprit la marginea trotuarului, urmarind fluxul de masini, pentru a putea traversa in partea de sus a
strazii Saints-Peres.
Precizare: o parizianca adevarata, de pe bulevardul Saint-Germain nu traverseaza niciodata
corespunzator. Ea pandeste fluxul de masini si se avanta printre ele asumandu-si un risc.
A muri pentru a putea vedea vitrina de la Paule Ka, e delicios.
Dorind sa ma avant, o voce ma opreste. Nu vreau sa va spun “o voce calda si virila” pentru a va impresiona,
deoarece nu este cazul. Era doar o voce.

- Pardon…
Eu ma intorc. Hm…dar cine e acolo ? …Victima mea de adineaori.
Drept sa va spun, din acel moment, s-a terminat cu Baudelaire.

- Ma intrebam daca ati accepta sa cinati cu mine in aceasta seara…

In mintea mea ma gandesc ‘‘Ce romantic’’, dar raspund :

- Este putin cam repede, nu ?

Iata cine-mi raspunde fara sa stea pe ganduri :

-Sunt de acord, este cam repede. Dar vazandu-va ca va indepartati, mi-am zis : e o tampenie, iata o femeie
cu care ma intersectez pe strada, ne zambim reciproc, ne cuplam si apoi o luam pe cai gresite.
E o prostie mare, serios, e chiar absurd.

-…

-Ce parere aveti ? Vi se pare o prostie ceea ce tocmai v-am spus ?

-Nu, nu, deloc.

Eu incepeam sa ma simt putin cam rau…

-Deci ? Ce ziceti ? Aici, in seara asta, la ora noua, exact in acest loc ?
Fata mea, daca ar fi sa iei cina cu toti barbatii carora le zambesti, n-ai mai iesi din restaurant…
Il privesc amuzata.
Dupa care, dintr-o data ma ia de mana :

-Cred ca am gasit un motiv destul de convenabil…

Imi trece mana peste fata lui nebarbierita…
-Un singur motiv : Iata-l : Spuneti da, ca sa am ocazia sa ma barbieresc…Sincer, cred ca sunt mult mai bun
cand sunt barbierit.
Si imi da drumul la brat.

-Da, zic eu.

-In sfarsit ! Sa traversam impreuna, va rog, n-as vrea sa va pierd chiar acum.
De data asta, eu sunt cea care il priveste plecand in sensul opus, el trebuie sa fie incantat ca un baiat care
tocmai a incheiat o afacere buna.
Sunt convinsa ca e foarte multumit de el. Si are dreptate.